Prospect LOPERAMID BIOEEL 2 mg capsule
Producator:
Clasa ATC: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13296/2020/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
LOPERAMID BIOEEL 2 mg capsule
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 37,5 mg, p-hidroxibenzoat de metil (E 218),
phidroxibenzoat de n-propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă.
Capsule gelatinoase tari, nr. 4, cu capac de culoare verde-opac şi corp de culoare crem opac, conţinând
o pulbere granulară de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareii acute şi acutizări ale diareei cronice la adulţi şi la adolescenţi cu
vârsta peste 12 ani.
4.2 Doze și mod de administrare
Diaree acută
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule LOPERAMID BIOEEL)
administrate oral, urmate de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă LOPERAMID BIOEEL) după
fiecare scaun diareic.
Diaree cronică
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (2 capsule LOPERAMID
BIOEEL) pentru adulţi şi 2 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (1 capsulă LOPERAMID BIOEEL) pentru
adolescenţi. Această doză inițială trebuie ajustată până sunt obținute 1-2 scaune solide pe zi. Acest lucru
este de obicei realizat cu o doză de ȋntreţinere de 1-6 capsule (2 mg-12 mg clorhidrat de loperamidă) pe
zi.
Doza maximă pentru diaree acută şi cronică este de 8 capsule (16 mg) pe zi pentru adulți, la adolescenţi
trebuie să se raporteze la greutatea corporală (3 capsule/20 kg), dar nu trebuie să depășească un maxim
de 8 capsule pe zi.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozelor la vârstnici.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida
trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Copii cu vârsta sub 12 ani (datorită formei farmaceutice şi concentraţiei).
Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu rectocolită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând Salmonella,
Shigella şi Campylobacter,
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
Loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului, datorită
posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic.
Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau
ileus.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Tratamentul diareei cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia
de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat). Prioritatea ȋn
diaree acută este prevenirea sau inversarea depleţiei hidro-electrolitice. Acest lucru este deosebit de
important la copiii mici și la pacienții vârstnici şi debili cu diaree acută. Utilizarea acestui medicament
nu exclude administrarea de lichide corespunzătoare și terapia de substituție electrolitică.
Tratamentul cu loperamidă poate fi însoţit, dacă este necesar, de rehidratare. Necesarul de lichide,
precum şi calea de administrare (orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareii,
vârsta şi starea clinică a pacientului.
Deoarece diareea persistentă poate fi un indicator de afecţiuni potențial mai grave, acest medicament nu
trebuie utilizat pentru perioade prelungite numai până când a fost investigată cauza principală de diaree.
În cazul diareei acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului,
trebuie întreruptă administrarea loperamidei şi se va reevalua schema de tratament.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la apariţia
primelor semne de distensie abdominală. S-au raportat cazuri izolate de constipaţie, cu un risc crescut
pentru megacolon toxic, la pacienţi cu SIDA, cu colită de etiologie infecţioasă determinat de bacterii şi
virusuri, cărora li s-a administrat clorhidrat de loperamidă.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, acest
medicament trebuie administrat cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la
primul pasaj, deoarece poate duce la un supradozaj relativ care duce la toxicitate CNS.
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul
nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale.
În cazul în care pacientul utilizează loperamidă pentru a controla episoadele de diaree asociate cu
sindromul de colon iritabil, diagnosticat în prealabil de către medic, și nu se observă nici o ameliorare
clinică în termen de 48 de ore, administrarea de loperamidă trebuie întreruptă și pacienţii trebuie să
consulte medicul. Pacienții trebuie, de asemenea, să consulte medicul în cazul în care simptomele lor se
modifică sau în cazul în care continuă cu episoade repetate de diaree pentru mai mult de două săptămâni.
Au fost raportate evenimente cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT și a complexului QRS,
torsada vârfurilor, în asociere cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct. 4.9). Pacienții
nu trebuie să depășească doza și/sau durata recomandată a tratamentului.
Riscul asociat utilizării concomitente a medicamentelor sedative, cum sunt benzodiazepine sau
medicamentele asociate
Utilizarea concomitentă a LOPERAMID BIOEEL și a medicamentelor sedative, cum sunt
benzodiazepinele sau medicamentele asociate, poate duce la sedare, depresie respiratorie, comă și
deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie
rezervată pacienților pentru care nu sunt posibile alternative de tratament. Dacă se ia o decizie pentru a
prescrie LOPERAMID BIOEEL concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică
doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
Pacienții trebuie atent monitorizaţi pentru semne și simptome de depresie respiratorie și sedare. În
acest sens, se recomandă cu insistență informarea pacienților și a persoanelor care îi îngrijesc cu
privire la aceste simptome (vezi pct. 4.5).
LOPERAMID BIOEEL 2 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament
LOPERAMID BIOEEL 2 mg conţine para-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi para-hidroxibenzoat de
n-propil (E 216). Aceștia pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau
asemănătoare.
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea
concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de
glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Este
necunoscută importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P când
loperamida este administrată la dozele recomandate (2 mg, până 16 mg doza maximă zilnică).
Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 4 mg) cu itraconazol, un inhibitor de
CYP3A4 și glicoproteină P, determină o creștere de 3-4 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. Ȋn
acelaşi studiu administrarea concomitentă de loperamidă cu gemfibrozil, un inhibitor de CYP2C8,
determină o creștere de 2 ori a concentrației plasmatice de loperamidă.
Combinația de itraconazol și gemfibrozil a dus la o creștere de 4 ori a concentrațiilor plasmatice maxime
ale loperamidei și o creștere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creșteri nu au fost asociate
cu efecte asupra sistemului nervos central (SNC) măsurate prin teste psihomotorii (de exemplu
somnolență subiectivă și testul Digit Symbol Substitution).
Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu ketoconazol, un inhibitor de
CYP3A4 și glicoproteină P, determină o creștere de 5 ori a concentrației plasmatice de loperamidă.
Această creștere nu se asociază cu creșterea efectelor farmacologice măsurate prin pupilometrie.
Administrarea concomitentă de loperamidă cu desmopresină determină o creștere de 3 ori a concentrației
plasmatice de desmopresină probabil datorită scăderii motilității gastro-intestinale.
Este de aşteptat ca medicamente cu proprietăți farmacologice similare, să determine creşterea efectului
loperamidei și că medicamente care accelerează tranzitul gastrointestinal să determine scăderea efectului
său.
Medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele asociate:
Utilizarea concomitentă a opioidelor cu medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau
medicamentele asociate, crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces datorită
efectului deprimant adițional al SNC. Doza și durata administrării concomitente trebuie limitate (vezi
pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Nu a fost stabilită siguranța în timpul sarcinii, deși din studiile la animale nu există indicii că loperamida
are proprietăți teratogene sau embriotoxice. Ca și în cazul altor medicamente, nu este recomandabil să
se administreze acest medicament în timpul sarcinii, mai ales în primul trimestru.
Alăptare
Loperamida se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu este recomandată administrarea
loperamidei în perioada în care se alăptează.
Femeile gravide sau care alăptează trebuie prin urmare sfătuite să consulte medicul pentru tratament
adecvat.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
În sindroamele diareice tratate cu acest medicament pot apărea pierderea conștienței, nivel scăzut de
conștiență, oboseală, amețeli sau somnolență. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când se
conduce o maşină sau se folosesc utilaje. Vezi pct 4.8.
4.8 Reacții adverse
Adulţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 2755 adulţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani care au participat la 26
de studii clinice controlate şi necontrolate cu loperamidă utilizată pentru tratamentul diareei acute.
Cele mai frecvent raportate reacții adverse la medicament (RAM) (de exemplu incidența ≥ 1%) în
studiile clinice cu loperamidă în diaree acută au fost:
- constipație (2,7%),
- flatulență (1,7%),
- cefalee (1,2%),
- greață (1,1 %).
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse care au fost raportate la utilizarea de loperamidă fie ȋn studiu clinic
(în diaree acută) sau ȋn experiența după punerea pe piaţă.
Categoriile de frecvență prezentate în tabelul 1 utilizează următoarea convenție: foarte frecvente (
1/10), frecvente ( 1/100 la <1/10), mai puțin frecvente ( 1/1000 și <1/100), rare ( 1/10000 până la
<1/1000), și foarte rare (<1/10000).
Tabel 1: Reacții adverse
Clase de sisteme și Frecvenţe
organe
Frecvente Mai puțin frecvente Rare
Tulburări ale Reacții de
s istemului imunitar hipersensibilitate a
Reacții anafilactice
(inclusiv șoc
anafilactic) a
Reacții anafilactoide a
Tulburări ale Cefalee Ameţeli Pierderea conștienței a
s istemului nervos
Somnolenţă a Stupoare a
Scăderea nivelului de
conștiență a
Hipertonie a
Tulburări de
coordonare a
Tulburări oculare Mioză a
Tulburări Constipaţie Dureri abdominale Ileusa (inclusiv ileus
gastrointestinale paralitic)
Greaţă Disconfort abdominal
Megacolona (inclusiv
Flatulenţă Xerostomie megacolon toxicb)
Dureri abdominale Distensie abdominală
superioare
Pancreatită acută
Vărsături
Dispepsiea
Afecțiuni cutanate și Erupţie cutanată Erupţie buloasă a
ale țesutului (inclusiv sindromul
s ubcutanat Stevens-Johnson,
necroliză epidermică
toxică și eritem
polimorf)
Angioedem a
Urticarie a
Prurit a
Tulburări renale și ale Retenție urinară a
căilor urinare
Tulburări generale și Oboseală a
la nivelul locului de
administrare
a: Includerea acestui termen se bazează pe experiența rapoartată după punerea pe piață
pentru loperamidă. Deoarece procesul de determinare a reacţiilor adverse după punerea pe
piață nu diferențiază între indicații cronice și acute sau adulti si copii, frecvența este estimată
la toate studiile clinice cu loperamidă (acută și cronică), inclusiv studii la copii ≤ 12 ani (N =
3683).
b: Vezi pct 4.4.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea
activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie
musculară şi deprimare respiratorie), constipaţie, retenţie de urină şi ileus.
Copiii, şi pacienţii cu disfuncţie hepatică, pot fi mult mai sensibili la efectele asupra SNC.
La persoanele care au ingerat doze de loperamidă mai mari decât cele recomandate au fost observate
evenimente cardiace, cum ar fi prelungirea intervalului QT și a complexului QRS, torsada vârfurilor,
alte aritmii ventriculare grave, stop cardiac și sincopă (vezi pct. 4.4). De asemenea, au fost raportate
cazuri letale.
Tratament
La apariţia simptomelor de supradozare, se administrează ca antidot naloxona (administrată intravenos,
la nevoie, în doze de până la 0,4 mg/kg corp la adulţi şi 0,01 mg/kg corp la copii). Având în vedere că
durata efectului loperamidei (1-3 ore) este mai mare decât cea a naloxonei, poate fi indicată
administrarea repetată a antidotului şi monitorizarea accentuată a pacientului timp de 48 ore, pentru a
putea depista o posibilă depresie a sistemului nervos central.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida acţionează prin legarea de receptorii opioizi din peretele intestinal, inhibând eliberarea de
acetilcolină şi prostaglandină. Prin acest mecanism diminuează peristaltica propulsivă şi creşte timpul
de tranzit intestinal și creşte resorbția de apă și electroliți. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal,
diminuând astfel incontinenţa şi urgenţa de defecare.
Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul
pasaj hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici.
Într-un studiu clinic randomizat dublu-orb la 56 de pacienți cu diaree acută la care s-a administrat
loperamidă, a fost observat debutul acțiunii anti-diareice la o oră, după o singură doză de 4 mg.
Comparații clinice cu alte medicamente antidiareice a confirmat acest debut extrem de rapid al acțiunii
loperamidei.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Loperamida ingerată este absorbită în intestin, dar ca urmare a metabolizării la primul pasaj hepatic,
bioechivalenţa sistemică este de doar aproximativ 0,3%.
Distribuţie
Studiile de distribuţie efectuate pe şobolani arată o afinitate mare pentru peretele intestinului, cu o
predilecţie
pentru legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea loperamidei de proteinele
plasmatice
este de 95%, aceasta se face în principal de albumină.
Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P.
Metabolizare
Loperamida este aproape complet extrasă de către ficat, unde este predominant metabolizată,
transformată şi excretată prin bilă. Principala cale de metabolizare este N-demetilarea oxidativă, care
este mediată, în principal prin intermediul CYP3A4 şi CYP2C8.
Datorită acestui efect foarte mare de trecere la primul pasaj hepatic, concentraţiile plasmatice ale
medicamentului rămân nemodificate și extrem de scăzute.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al loperamidei la om este de aproximativ 11 ore care se încadrează
în intervalul 9-14 ore.
Eliminarea loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.
5.3 Date preclinice de siguranță
Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu
au arătat nici un efect toxic în afara unei reduceri oarecare în câştigul de greutate corporală şi ingestia
de hrană la doze zilnice de până la 5 mg/kg şi zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om – Maximum
Human Use Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu
apare nici un efect toxic (No Toxic Effect Levels (NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi (de
8 ori MHUL) şi 10 mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele
studiilor făcute in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studii de
reproducere, doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg şi zi – de 240 de ori MHUL) au afectat fertilitatea
şi supravieţuirea fătului în asociaţie cu toxicitatea pentru mamă la şobolan.
Doze mai reduse nu au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri-
şi post-natală.
Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea
umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.
Evaluarea non-clinică in vitro și in vivo a loperamidei nu indică efecte electrofiziologice cardiace
semnificative în intervalul de concentrații plasmatice relevante din punct de vedere terapeutic și nici în
cazul multiplicării semnificative a acestui interval (de până la 47 de ori). Totuși, la concentrațiile
plasmatice extrem de mari, asociate supradozajului (vezi pct. 4.4), loperamida are efecte asupra
electrofiziologiei cardiace, constând în inhibarea curenților de potasiu (hERG) și de sodiu și în aritmii.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb pregelatinizat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Capsula:
Dioxid de titan (E 171)
Albastru brevetat V (E 131)
Galben de chinolină (E 104)
Roșu Allura AC (E129)
p-hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-hidroxibenzoat de n- propil (E 216)
Gelatină
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
BIOEEL MANUFACTURING S.R.L
Str. Bega nr.5D, Târgu Mureș, Jud. Mureș, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13296/2020/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Iunie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2025
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.