Prospect Levofloxacină Teva 500 mg comprimate filmate
Producator: Teva B.V.
Clasa ATC: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9162/2016/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Levofloxacină Teva 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat de Levofloxacină Teva 500 mg conţine levofloxacină 500 mg, sub formă de
levofloxacină hemihidrat.
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat de Levofloxacină Teva 500 mg conține lactoză monohidrat 7,68 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare roz, cu linie mediană pe una dintre feţe şi marcate cu „L” pe
cealaltă faţă. Comprimatele au aproximativ 16 mm lungime şi 8 mm lăţime.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Levofloxacina este indicată la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1):
• Pielonefrite acute şi infecţii complicate ale tractului urinar (vezi pct. 4.4);
• Prostatită bacteriană cronică;
• Antrax respirator: profilaxie post-expunere şi tratament curativ (vezi pct. 4.4).
Pentru infecţiile menţionate mai jos, levofloxacina trebuie utilizată numai în cazul în care este
considerată inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene recomandate în mod obişnuit
pentru tratamentul acestor infecţii.
• Sinuzite bacteriene acute;
• Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv a bronşitelor;
• Pneumonii dobândite în comunitate;
• Infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi;
• Cistite necomplicate (vezi pct 4.4)
De asemenea, Levofloxacină Teva comprimate poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea
tratamentului la pacienţi care au prezentat ameliorare în timpul tratamentul iniţial cu levofloxacină
administrată intravenos.
Pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în considerare ghidurile
terapeutice oficiale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Levofloxacină Teva comprimate se administrează zilnic, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de
tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.
De asemenea, Levofloxacină Teva comprimate poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea
tratamentului la pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină
administrată intravenos; datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza
aceleaşi doze.
Doze
Următoarele doze pot fi recomandate pentru tratamentul cu Levofloxacină Teva:
Pacienţii cu funcţia renală normală (clearance-ul creatininei >50 ml/min)
Indicaţie Schema terapeutică zilnică (în Durata tratamentului (în
funcţie de severitatea infecţiei) funcţie de severitatea infecţiei)
Sinuzite bacteriene acute 500 mg, în priză unică zilnică 10 – 14 zile
Exacerbări acute bacteriene ale 500 mg pe zi, în priză unică 7 – 10 zile
bolii pulmonare obstructive zilnică
cronice, inclusiv bronşite
Pneumonii dobândite în comunitate 500 mg, o dată sau de două ori 7 – 14 zile
pe zi
Pielonefrită acută 500 mg pe zi, în priză unică 7 – 10 zile
zilnică
Infecţii complicate ale tractului 500 mg, în priză unică zilnică 7 – 14 zile
urinar
Cistită necomplicată 250 mg, în priză unică zilnică 3 zile
Prostatită bacteriană cronică 500 mg, în priză unică zilnică 28 zile
Infecţii complicate ale pielii şi 500 mg, o dată sau de două ori 7 – 14 zile
ţesuturilor moi pe zi pe zi
Antrax respirator 500 mg, în priză unică zilnică 8 săptămâni
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min)
Schemă terapeutică
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg
50 – 20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi : 250 mg/12 ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore
< 10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore
(incluzând hemodializa şi
CAPD)1
1Nu sunt necesare doze în plus după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă
(CAPD).
Pacienţii cu disfuncţie hepatică
Nu este necesară reducerea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată în ficat în proporţie
semnificativă şi este excretată predominant pe cale renală.
Pacienţii vârstnici
La pacienţii vârstnici, nu este necesară nicio altă reducere a dozei, cu excepţia celei impuse de starea
funcţiei renale (vezi pct. 4.4 “Tendinită şi ruptură de tendon” şi “ Prelungirea intervalului QT”).
Copii şi adolescenţi
Levofloxacină Teva este contraindicat la copii şi la adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele de Levofloxacină Teva trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu o cantitate suficientă de
lichid. Acestea pot fi divizate pe linia mediană, pentru a ajusta doza. Comprimatele se pot administra
în timpul meselor sau între mese.
Comprimatele de Levofloxacină Teva trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte de sau la cel puţin
2 ore după utilizarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau
administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau
magneziu ca agenţi de tampon) şi sucralfat, deoarece poate apărea scăderea absorbţiei (vezi pct. 4.5).
4.3 Contraindicaţii
Levofloxacina Teva comprimate nu trebuie utilizat:
• la pacienţii cu hipersensibilitate la levofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1;
• la pacienţii cu epilepsie;
• la pacienţii cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor determinate de administrarea
fluorochinolonelor;
• la copii sau adolescenţi în perioada de creştere;
• în timpul sarcinii;
• la femei care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat anterior reacții adverse grave la
administrarea unui antibiotic din clasa chinolonelor sau a fluorochinolonelor (vezi pct. 4.8). La acești
pacienți, tratamentul cu levofloxacină trebuie inițiat doar în absența unei opțiuni alternative de
tratament și după evaluarea cu atenție a raportului beneficiu/risc (vezi pct. 4.3).
Riscuri de rezistență
S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone,
inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor
diagnosticate sau suspectate cu SARM, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au
confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene
recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor SARM sunt considerate inadecvate).
Levofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul sinuzitei bacteriene acute şi al acutizărilor bronşitei
cronice, atunci când aceste infecţii au fost diagnosticate în mod adecvat.
Rezistenţa la fluorochinolone a E. coli – microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în
infecţiile tractului urinar – este valabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest
medicament sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone.
Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe datele privind sensibilitatea in vitro a Bacillus
anthracis şi pe date experimentale obţinute la animale, împreună cu datele limitate obţinute din
utilizarea la om. Medicii curanţi trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau
internaţional referitor la tratamentul antraxului.
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și potențial ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de
factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,
prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și potențial ireversibile, care afectează
diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos,
psihic și senzitiv). Administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome
ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru
recomandări.
Tendinită şi ruptură de tendon
Tendinita şi ruptura de tendon (în special tendonul lui Ahile, dar nu numai), uneori bilaterale, pot
apărea în decurs de 48 de ore de la începerea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone şi au fost
raportate până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de apariţie a tendinitei şi a
rupturilor de tendon este mai mare la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu insuficiență renală, la cei cu
transplant de organ solid, la pacienții care utilizează doze zilnice de 1000 mg levofloxacina şi la cei
trataţi concomitent cu corticosteroizi. Astfel, trebuie să se evite tratamentul concomitent cu
corticosteroizi.
Tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt la primul semn de tendinită (ex.: umflături dureroase,
inflamație) și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Membrul afectat trebuie tratat
corespunzător (ex.: imobilizare). Corticoizii nu trebuie utilizați dacă apar semne de tendinopatie.
Boală asociată cu Clostridium difficile
Diareea, mai ales dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, în cursul sau după terapia cu
levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi simptomul infecţiei cu
Clostridium difficile (Clostridium difficile – associated disease – CDAD). CDAD poate varia în
severitate de la uşoară până la punerea în pericol a vieţii, forma cea mai severă a acesteia fiind colita
pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să se ia în
considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină.
Dacă se suspectează sau confirmă CDAD , administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat şi
trebuie iniţiat, fără întârziere, tratamentul adecvat. Medicamentele care inhibă peristaltismul sunt
contraindicate în această situaţie.
Pacienţi cu predispoziţie la convulsii
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze crize convulsive. Levofloxacina este
contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie
administrată cu maximă prudenţă la pacienţii cu predispoziţie la convulsii, sau cei aflaţi sub tratament
concomitent cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În
cazul apariţiei crizelor convulsive (vezi pct. 4.8) tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.
Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii
hemolitice în cursul tratamentului cu chinolone. Prin urmare, dacă levofloxacina trebuie utilizată la
aceşti pacienţi, trebuie monitorizată posibila apariţie a hemolizei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece levofloxacina este excretată predominant pe cale renală, doza de Levofloxacină Teva trebuie
redusă corespunzător la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Reacţii de hipersensibilizare
Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilizare grave, potenţial letale (de exemplu
angioedem până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului lor sau unui medic din
departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.
Reacții adverse cutanate severe
La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe
(SCAR), incluzând necroliză epidermică toxică (TEN: cunoscută și sub numele de sindromul
Lyell), sindrom Stevens Johnson (SJS) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și
simptome sistemice (DRESS), cu risc vital sau letală (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției
medicale, pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile
cutanate severe și trebuie monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru
aceste reacții, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere
un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, TEN sau
DRESS la utilizarea levofloxacinei, tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat la acest
pacient în orice moment.
Disglicemie
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât
şi hiperglicemie, care apar mai frecvent la vârstnici, de obicei la pacienţii cu diabet zaharat trataţi
concomitent cu un medicament antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost
raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea
atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Tratamentul cu levofloxacină trebuie oprit imediat dacă pacientul raportează tulburări ale glucozei
serice și trebuie luată în considerare terapia alternativă antibacteriană nonfluorochinolonică.
Prevenirea fotosensibilizării
La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca
pacienţii să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale
(de exemplu lampa de ultraviolete, solar) în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după
întreruperea tratamentului, pentru a evita fotosensibilizarea.
Pacienţi trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
Din cauza posibilei creşteri a valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină, INR) şi/sau a
apariţiei sângerărilor, la pacienţii trataţi cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K
(de exemplu warfarina) se recomandă monitorizarea testelor de coagulare (vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
Reacţiile psihotice au fost raportate la pacienţi trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri
foarte rare, acestea au progresat la idei suicidare şi comportament auto-distructiv, chiar şi după o
singură doză de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei acestor reacţii, tratamentul cu
levofloxacină trebuie întrerupt imediat, de la primele semne și simptome ale acestor reacții și pacienții
trebuie sfătuiți să contacteze medicul prescriptor pentru consiliere. Trebuie luată în considerare terapia
alternativă antibacteriană nonfluorochinolonică şi trebuie instituite măsuri adecvate. În cazul
administrării levofloxacinei la pacienţi psihotici sau cu antecedente de boli psihice, se recomandă
prudenţă.
Prelungire a intervalului QT
Administrarea fluorochinolonelor, inclusiv a levofloxacinei, trebuie făcută cu atenţie la pacienţii cu
factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:
- sindrom congenital de interval QT prelungit
- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de
exemplu, antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie)
- afecţiuni cardiace (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la
aceste grupe de pacienţi. (vezi pct. 4.2 “Pacienții vârstnici”, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Neuropatie periferică
Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzitivă sau senzitivo-motorie care determină parestezie,
hiperstezie, disestezie sau slăbiciune la pacienții care utilizează chinolone și fluorochinolone.
Pacienții aflați sub tratament cu levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte să
continue tratamentul, dacă apar simptome de neuropatie cum ar fi durere, arsură, furnicătură,
amorțeală sau slăbiciune pentru a preveni dezvoltarea unei afecţiuni potențial ireversibile (vezi pct.
4.8).
Tulburări hepatobiliare
La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la
insuficienţă hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis
(vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar
semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau
sensibilitatea abdominală.
Agravare a miasteniei gravis
Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava
slăbiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Reacţiile adverse grave raportate după punerea
pe piaţă, inclusiv decese şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea
fluorochinolonelor la pacienţi cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu
antecedente cunoscute de miastenia gravis.
Tulburări de vedere
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat
consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).
Suprainfecţii
Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea
microorganismelor rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate
măsurile adecvate.
Anevrism și disecție de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace
Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai
ales la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea
de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură
(inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a
uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o atentă evaluare beneficiu-risc și după
evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de
boală congenitală de valvă cardiacă sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție
de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină
predispoziție pentru apariția
- atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve
cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv,
precum sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Tuner, boală Behçet,
hipertensiune arterială, poliartrită reumatoidă) sau, în plus,
- anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau
arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,
- regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu,
endocardită infecțioasă).
De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la
pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.
Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul
apariției bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații
cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.
Influenţare a rezultatelor testelor de laborator
La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive.
Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de
depistare a opioizilor.
Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina
rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.
Excipienți
Lactoză
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu
conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul altor medicamente asupra Levofloxacină Teva
Săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu, didanozină
Absorbţia levofloxacinei este semnificativ redusă dacă Levofloxacină Teva se administrează
concomitent cu săruri de fier, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozină (doar forme
farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon). Administrarea
fluorochinolonelor concomitent cu multi-vitamine care conţin zinc pare să scadă absorbţia orală a
acestora. Se recomandă ca preparatele care conţin cationi bivalenţi sau trivalenţi, cum sunt sărurile de
fier, sărurile de zinc, antiacidele care conţin magneziu sau aluminiu sau didanozină (doar forme
farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon), să nu se
administreze timp de 2 ore înainte de sau după administrarea Levofloxacină Teva (vezi pct. 4.2).
Sărurile de calciu au un efect minim asupra absorbţiei orale a levofloxacinei.
Sucralfat
Biodisponibilitatea Levofloxacină Teva este semnificativ redusă dacă se administrează concomitent cu
sucralfat. Dacă pacientului trebuie să i se administreze concomitent Levofloxacină Teva şi sucralfat, se
recomandă administrarea sucralfatului la 2 ore după administrarea comprimatelor de Levofloxacină
Teva (vezi pct. 4.2).
Teofilină, fenbufen şi alte antiinflamatoare nesteroidiene similare
Nu s-au evidenţiat niciun fel de interacţiuni între levofloxacină şi teofilină într-un studiu clinic. Totuşi,
în cursul administrării concomitente de chinolone cu teofilină, alte antiinflamatoare nesteroidiene sau
alte medicamente care scad pragul convulsivant, poate să apară o scădere marcată a acestui prag.
Concentraţia plasmatică de levofloxacină a fost cu aproximativ 13% mai mare în cazul administrării
concomitente cu fenbufen, faţă de administrarea în monoterapie.
Probenecid şi cimetidină
Probenecidul şi cimetidina modifică semnificativ statistic eliminarea levofloxacinei. Clearance-ul
renal al levofloxacinei este redus de către probenecid (34%) şi cimetidină (24%). Această reducere
este determinată de faptul că ambele medicamente pot bloca secreţia tubulară renală a levofloxacinei.
Totuşi, la dozele testate în studiu, este improbabil ca diferenţele de cinetică relevante statistic să fie
relevante clinic.
Este necesară prudenţă atunci când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care
afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Corticosteroizi
Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții care utilizează corticosteroizi (vezi pct.
4.4).
Alte informaţii semnificative
Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu este influenţată într-o
măsură relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele
medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectul Levofloxacină Teva asupra altor medicamente
Ciclosporina
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% când s-a administrat concomitent
cu levofloxacină.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu
warfarina), au fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timpul de protrombină, INR)
şi/sau apariţia sângerărilor, care pot fi severe. Prin urmare, la pacienţii trataţi cu antagonişti ai
vitaminei K se recomandă monitorizarea testelor de coagulare (vezi pct. 4.4).
Medicamentele cunoscute că prelungesc intervalul QT
Levofloxacina, ca şi alte fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cărora li se
administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA
şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4 „Prelungirea intervalului QT”).
Alte informaţii relevante
Într-un studiu de farmacocinetică privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica
teofilinei (care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu
este un inhibitor al CYP1A2.
Alte forme de interacţiune
Alimente
Nu există o interacţiune relevantă din punct de vedere clinic cu alimentele. Prin urmare, Levofloxacină
Teva comprimate se poate administra fără a ţine cont de ingestia de alimente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la
animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere
(vezi pct. 5.3). Totuşi, în lipsa datelor la om şi din cauza riscului experimental al fluorochinolonelor de
afectare a cartilajelor articulare la organismele în creştere, este contraindicată folosirea levofloxacinei
în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptare
Levofloxacină Teva este contraindicată la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu
privire la excreţia levofloxacinei în laptele matern; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în
laptele uman. În absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele provenite din studiile preclinice
sugerează un risc de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la
organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie administrată la femeile care
alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Levofloxacina are o influență minoră sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a
folosi utilaje. Anumite reacţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări de vedere) pot
afecta capacitatea pacientului de a se concentra şi reacţiona şi pot constitui un risc în situaţii în care
aceste
capacităţi au o importanţă specială (de exemplu capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje).
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studii clinice efectuate la peste 8300
de pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.
Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1>
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul reacțiilor adverse
Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare Frecvenţă
aparate, (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi necunoscută (care
sisteme şi <1>
organe <1>
disponibile)
Infecţii şi Infecţii fungice,
infestări inclusiv infecţii cu
Candida
Rezistenţă a
microorganismului
patogen
Tulburări Leucopenie Trombocitopenie Pancitopenie
hematologice şi Eozinofilie Neutropenie Agranulocitoză
limfatice Anemie hemolitică
Tulburări ale Angioedem a
Şoc anafilactic
sistemului Hipersensibilizare
a
Şoc anafilactoid
imunitar (vezi pct. 4.4)
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Sindrom de
endocrine secreție
inadecvată a
hormonului
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie
metabolice şi de special la (vezi pct. 4.4)
nutriţie pacienţii cu
diabet zaharat,
Comă
hipoglicemică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Insomnie Anxietate Reacţii psihotice Tulburări psihotice
psihice* Stare confuzională (de exemplu cu cu comportament de
Nervozitate halucinaţii, auto-vătămare,
paranoia) inclusiv ideaţie
Depresie suicidară sau
Agitaţie tentativă de suicid
Vise anormale (vezi pct. 4.4)
Coşmaruri
Delir
Tulburări de
memorie
Tulburări ale Cefalee Somnolenţă Convulsii (vezi Neuropatie periferică
sistemului Ameţeli Tremor pct. 4.3 şi 4.4) senzitivă (vezi pct.
nervos* Disgeuzie Prestezii 4.4)
Neuropatie periferică
senzitivo-motorie
(vezi pct. 4.4)
Parosmie, inclusiv
anosmie
Diskinezie
Tulburări
extrapiramidale
Ageuzie
Sincopă
Hipertensiune
intracraniană
benignă
Tulburări Tulburări de Pierdere tranzitorie a
oculare* vedere, cum este vederii (vezi pct. 4.4)
vederea Uveită
înceţoşată (vezi
pct. 4.4)
Tulburări Vertij Tinitus Pierdere a auzului
acustice şi Afectare a auzului
vestibulare*
Tulburări Tahicardie Tahicardie
cardiace** Palpitaţii ventriculară, care
poate duce la stop
cardiac
Aritmii ventriculare
şi torsada vârfurilor
(raportată
predominant la
pacienţii cu factori
de risc pentru
prelungirea
intervalului QT),
prelungire a
intervalului QT
observată pe
electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări Se aplică doar Hipotensiune
vasculare** formei cu arterială
administrare
i.v.:
Flebită
Tulburări Dispnee Bronhospasm
respiratorii, Pneumonită alergică
toracice şi
mediastinale
Tulburări Diaree Dureri abdominale Diaree – hemoragică,
gastrointestinale Vărsături Dispepsie care în cazuri foarte
Greaţă Flatulenţă rare poate să indice o
Constipaţie enterocolită, inclusiv
colită
pseudomembranoasă
(vezi pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări Creştere a Creştere a Icter şi leziuni
hepatobiliare valorilor serice bilirubinemiei hepatice severe,
ale enzimelor inclusiv cazuri de
hepatice insuficienţă hepatică
(ALAT/ASAT, acută letală, în
fosfatază special la pacienţii
alcalină, GGT) cu afecţiuni
preexistente severe
(vezi pct. 4.4)
Hepatită
Afecţiuni Erupţie cutanată Reacție indusă Necroliză epidermică
cutanate şi ale tranzitorie medicamentos toxică
ţesutului Prurit însoțită de Sindrom Stevens-
b Urticarie eozinofilie și Johnson
subcutanat
Hiperhidroză simptome Eritem polimorf
sistemice Reacţii de
(DRESS) fotosensibilizare
(vezi pct. 4.4), (vezi pct. 4.4)
Erupție fixă Vasculită
indusă leucocitoclastică
medicamentos Stomatită
Tulburări Artralgii Afecţiuni ale Rabdomioliză
musculo- Mialgii tendoanelor (vezi Ruptură de tendon
scheletice şi ale pct. 4.3 şi 4.4), (de exemplu a
ţesutului inclusiv tendinită tendonului lui Ahile)
conjunctiv* (de exemplu la (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
nivelul Ruptură de ligament
tendonului lui Ruptură musculară
Ahile) Artrită
Slăbiciune
musculară, care
poate avea o
importanţă
deosebită la
pacienţii cu
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4 )
Tulburări renale Creştere a Insuficienţă
şi ale căilor creatininemiei renală acută (de
urinare exemplu din
cauza nefritei
interstiţiale)
Tulburări Se aplică doar Astenie Febră Durere (inclusiv
generale şi la formei cu dureri de spate,
nivelul locului administrare toracice şi la nivelul
de i.v.: extremităţilor)
administrare* Reacţie la
nivelul locului
de perfuzare
(durere,
eritem)
aReacţiile anafilactice şi anafilactoide pot să apară, uneori, chiar după prima doză.
bReacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.
* Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave, prelungite (până la luni sau ani)
invalidante și potențial ireversibile care afectează câteva, uneori multiple, sisteme, clase de organe și
simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, dureri la nivelul extremităților,
tulburări de mers, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectarea memoriei, tulburări
de somn, afectarea auzului, a văzului, a gustului și a mirosului) la pacienții tratați cu chinolone și
fluorochinolone, în unele cazuri indiferent de vârstă și factori de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).
** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri
letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre
valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).
Alte reacţii adverse care apar în cazul tratamentului cu fluorochinolone includ:
• crize de porfirie la pacienţi cu porfirie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice farmacologice efectuate cu
doze mai mari decât cele recomandate, cele mai importante manifestări care se pot aştepta consecutiv
supradozajului acut cu Levofloxacină Teva comprimate sunt cele de la nivelul sistemului nervos
central de tip confuzie, ameţeli, modificări ale stării de conştienţă, crize convulsive, prelungire a
intervalului QT, precum şi reacţii gastro-intestinale cum sunt: greaţă şi eroziuni ale mucoaselor.
În experienţa după punerea pe piaţă au fost observate efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională,
convulsii, halucinaţii şi tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Este necesară monitorizarea ECG, din
cauza posibilităţii de prelungire a intervalului QT. Pentru protecţia mucoasei gastrice se pot administra
antiacide. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi CAPD, nu sunt eficiente în îndepărtarea
levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
Levofloxacina este un chimioterapic antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este
enantiomerul (-L) al substanţei active racemice, ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind o fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului ADN-ADN-girază şi
topoizomerazei IV.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică
maximă (C ) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi
max
concentraţia minimă inhibitorie (CMI).
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr-un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale
situsului ţintă de la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte
mecanisme ale rezistenţei, cum sunt permeabilizarea membranelor (frecventă la Pseudomonas
aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot, de asemenea, influenţa sensibilitatea la levofloxacină.
Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită
mecanismului de acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de
medicamente antibacteriene.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing) pentru levofloxacină, care separă microorgnismele sensibile de cele cu
expunere crescută susceptibi şi pe acestea din urmă de microorganismele rezistente, sunt prezentate în
tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).
Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (Versiunea 12.0, 2022-
01-01):
Microorganism patogen Sensibil Rezistent
Enterobacterales ≤0,5mg/l >1 mg/l
≤0,001
Pseudomonas spp. >2 mg/l
mg/l
Acinetobacter spp. ≤0,5 mg/l >1 mg/l
Staphylococcus aureus
≤0,001 >1 mg/l
Coagulase-negative staphylococci mg/l
Enterococcus spp.1 ≤4 mg/l >4 mg/l
≤0,001
Streptococcus groups A, B, C and G >2 mg/l
mg/l
≤0,001
Streptococcus pneumoniae >2 mg/l
mg/l
Haemophilus influenzae ≤0,06 mg/l >0,06 mg/l
≤0,125 >0,125
Moraxella catarrhalis
mg/l mg/l
Helicobacter pylori ≤1 mg/l >1 mg/l
Aerococcus sanguinicola and urinae 1,2 ≤2 mg/l >2 mg/l
Aeromonas spp. ≤0,5 mg/l >1 mg/l
Vibrio spp. ≤0,25 mg/l >0,25 mg/l
PK-PD (Neînrudit cu speciile) valori critice ≤0,5 mg/l >1 mg/l
1 numai infecții necomplicate ale tractului urinar
2 Sensibilitatea poate fi dedusă din sensibilitatea la ciprofloxacină
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, astfel încât informaţiile
locale sunt mai utile, mai ales atunci când trebuie tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură încât oportunitatea utilizării medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este
pusă sub semnul întrebării.
Specii frecvent sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis
Staphylococcus aureus sensibil la meticilină
Staphylococcus saprophyticus
Streptococci de grup C şi G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Bacterii aerobe Gram-negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
Haemophilus para-influenzae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Bacterii anaerobe
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
#
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină
Staphylococcus spp coagulazo-negativ
Bacterii aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Bacterii anaerobe
Bacteroides fragilis
Tulpini cu rezistenţă intrinsecă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium
#
S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone,
inclusiv la levofloxacină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Levofloxacina administrată oral este rapid şi aproape complet absorbită, concentraţia plasmatică
maximă fiind atinsă în decurs de 1- 2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99 -100%.
Alimentele au o influenţă mică asupra absorbţiei de levofloxacină.
Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după utilizarea unei scheme de
tratament cu administrare zilnică a dozei de 500 mg, o dată sau de două ori pe zi.
Distribuţie
Aproximativ 30-40% din doza de levofloxacină este legată de proteinele plasmatice.
Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea dozei de
500 mg ca doză unică sau ca doze repetate, ceea ce indică o distribuţie largă în ţesuturile organismului.
Pătrundere în ţesuturile şi lichidele organismului
S-a arătat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, în lichidele interstiţiale, macrofagele
alveolare, ţesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi în urină. Cu toate acestea,
levofloxacina are o pătrundere redusă în lichidul cefalorahidian.
Metabolizare
Levofloxacina se metabolizează într-o foarte mică măsură, metaboliţii fiind demetil-levofloxacina şi
levofloxacină N-oxid. Metaboliţii reprezintă < 5% din doză şi sunt excretaţi în urină. Levofloxacina
este stereochimic stabilă şi nu prezintă inversiune chirală.
Eliminare
După administrarea orală sau intravenoasă, levofloxacina se elimină relativ lent din plasmă (timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 6-8 ore). Excreţia se face, în principal, pe cale renală (> 85% din doza
administrată).
Valoarea medie a clearence-ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze
unice de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.
Nu există diferenţe majore în farmacocinetica levofloxacinei atunci când este administrată oral sau
intravenos, ceea ce sugerează că administrările orală şi intravenoasă sunt interschimbabile.
Liniaritate
Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţii cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este influenţată de disfuncţia renală. Odată cu scăderea funcţiei renale,
scad eliminarea şi clearance-ul, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte conform
tabelului de mai jos:
Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral
Cl [ml/min] <20 20 - 49 50 - 80
cr
Cl [ml/min] 13 26 57
R
t [ore] 35 27 9
1/2
Pacienţii vârstnici
Nu există diferenţe semnificative în farmacocinetica levofloxacinei la tineri faţă de vârstnici, cu
excepţia celor asociate cu diferenţele clearance-ului creatininei.
Diferenţe legate de sex
Analize separate la subiecţi de sex masculin, respectiv feminin, demonstrează diferenţe mici până la
nesemnificative ale farmacocineticii levofloxacinei. Aceste diferenţe nu s-au dovedit a avea relevanţă
clinică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
La şobolani, levofloxacina nu a afectat fertilitatea şi nici performanţa reproductivă şi singurul efect
asupra fetusului a fost întârzierea maturizării, ca un rezultat al toxicităţii materne.
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la bacterii sau la celulele de mamifere, dar in vitro a indus
aberaţii cromozomiale la celulele pulmonare de hamster. Aceste efecte pot fi atribuite inhibării
topoizomerazei II. Testele in vivo (micronuclei, schimb de cromatidă soră, sinteză de ADN
neprogramată, testele dominante letale) nu au arătat niciun potenţial genotoxic. Studiile efectuate la
şoarece cu levofloxacină au arătat că aceasta are activitate fototoxică numai la doze foarte mari.
Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus creşterea
tumorii într-un test de fotocarcinogenitate. Ca şi alte fluorochinolone, levofloxacina a afectat cartilajul
(formare de vezicule şi cavităţi) la şobolani şi câini. Aceste efecte au fost mai pronunţate la animalele
tinere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Stearil fumarat de sodiu
Crospovidonă tip A
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Copovidonă K 25
Celuloză microcristalină silicică (celuloză microcristalină 98% şi dioxid de siliciu coloidal anhidru
2%).
Film
Opadry II Roz (lactoză monohidrat, hipromeloză 15 cP, dioxid de titan (E171), triacetină, oxid roşu de
fer (E172), oxid galben de fer (E172)).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Mărimi de ambalaj:
Cutii cu blistere din Al/PVC cu 1, 3, 5, 7,10, 14, 50, 200 comprimate filmate.
Cutii cu flacoane din PEÎD, prevăzute cu capac din PEJD, cu 50 şi 100 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
Orice produs rezidual sau material neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva B.V.
Swensweg 5, 2031 GA Haarlem
Țările de Jos
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9162/2016/01-10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Iulie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2024