Prospect Levofloxacină Atb 250 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15903/2025/01 Anexa 2
15904/2025/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Levofloxacină Atb 250 mg comprimate filmate
Levofloxacină Atb 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține levofloxacină 250 mg sub formă de levofloxacină hemihidrat
256,23 mg.
Fiecare comprimat filmat conține levofloxacină 500 mg sub formă de levofloxacină hemihidrat
512,46 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Levofloxacină Atb 250 mg comprimate filmate
Comprimate filmate, de formă oblongă, biconvexe, de culoare roz deschis, cu linie mediană pe una din
feţe, 13,3 ± 0,5 mm.
Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.
Levofloxacină Atb 500 mg comprimate filmate
Comprimate filmate, de formă oblongă, biconvexe, de culoare roz deschis, cu linie mediană pe una din
feţe, 16,0 ± 0,5 mm.
Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Levofloxacină Atb este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1):
- Sinuzită bacteriană acută
- Acutizări ale bronşitei cronice
- Pneumonie comunitară
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi
Pentru infecţiile menţionate mai sus, Levofloxacină Atb trebuie utilizată numai când se consideră
inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru
tratamentul infecțiilor respective.
- Pielonefrită acută și infecții complicate la nivelul tractului urinar (vezi pct. 4.4)
- Prostatită bacteriană cronică
- Cistită necomplicată (vezi pct. 4.4)
- Antrax respirator: profilaxie post-expunere şi tratament curativ (vezi pct. 4.4).
De asemenea, Levofloxacină Atb poate fi utilizată pentru continuarea şi finalizarea tratamentului la
pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată
intravenos.
Pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în considerare ghidurile
oficiale.
4.2 Doze și mod de administrare
Levofloxacină Atb se administrează zilnic, o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi
severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.
De asemenea, Levofloxacină Atb poate fi utilizată pentru continuarea şi finalizarea tratamentului la
pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu levofloxacină administrată
intravenos; datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Doze
Pot fi făcute următoarele recomandări privind doza:
Doze pentru pacienţi cu funcţie renală normală (clearance-ul creatininei >50 ml/min)
Schema de tratament pentru
Durata tratamentului
Indicaţie administrare zilnică
(în funcţie de severitate)
(în funcţie de severitate)
Sinuzită bacteriană acută 500 mg o dată pe zi 10 – 14 zile
Acutizări bacteriene ale bronşitei
500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
cronice
Pneumonie comunitară 500 mg o dată sau de două ori pe zi 7 – 14 zile
Pielonefrită 500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
Infecţii complicate ale tractului urinar 500 mg o dată pe zi 7 – 14 zile
Cistită necomplicată 250 mg o dată pe zi 3 zile
Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 zile
Infecţii complicate cutanate şi ale
500 mg o dată sau de două ori pe zi 7 – 14 zile
ţesuturilor moi
Antrax respirator 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min)
Schema de tratament
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul
prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg
creatininei
50-20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi: 250 mg/12 ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore
< 10 ml/min
(inclusiv hemodializă şi apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore
DPCA)1
1Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală continuă ambulatorie
(DPCA).
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o proporţie
semnificativă şi este excretată, în cea mai mare parte, pe cale renală.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia cazului în care trebuie luată în considerare
funcţia renală (vezi pct. 4.4 „Tendinită şi ruptură de tendon” şi “Prelungirea intervalului QT”).
Copii şi adolescenţi
Levofloxacina este contraindicată la copii şi adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele filmate de Levofloxacină Atb trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu o cantitate
suficientă de lichid. Comprimatele se pot administra în timpul meselor sau între mese. Comprimatele
filmate de Levofloxacină Atb trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte sau la cel puţin 2 ore după
administrarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau
administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau
magneziu ca agenţi tampon) şi sucralfat, deoarece poate apărea scăderea absorbţiei (vezi pct. 4.5).
4.3 Contraindicații
Levofloxacina nu trebuie utilizată:
- la pacienţi cu hipersensibilitate la levofloxacină sau la orice altă chinolonă sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- la pacienţi cu epilepsie;
- la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea de
fluorochinolone;
- la copii sau la adolescenţi în perioada de creştere;
- în timpul sarcinii;
- la femei care alăptează.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la
utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul
acestor pacienți cu levofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament
și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de
factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament,
prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite
sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și
senzitiv). Administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei
reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.
S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone,
inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor
diagnosticate sau suspectate cu SARM (infecţii cu Staphylococcus aureus meticilino-rezistent), cu
excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au confirmat sensibilitatea microorganismului
la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul
infecţiilor SARM sunt considerate inadecvate).
Levofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul sinuzitei bacteriene acute şi al acutizărilor bronşitei
cronice, atunci când aceste infecţii au fost diagnosticate în mod adecvat.
Rezistenţa E. coli la fluorochinolone – microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile
tractului urinar – este variabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament
sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. coli la fluorochinolone.
Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe date privind sensibilitatea in vitro a Bacillus
anthracis şi pe date experimentale obţinute la animale, împreună cu date limitate obţinute din
utilizarea la om. Medicii curanţi trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau
internaţional referitor la tratamentul antraxului.
Tendinită şi ruptură de tendon
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta),
uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și
fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea
tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, peste 60 de
ani, la pacienţii trataţi cu doze zilnice de 1000 mg, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu
transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea
concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu
levofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele)
afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați
corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.
La pacienţii vârstnici, doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de clearence-ul creatininei (vezi pct. 4.2).
Prin urmare, este necesară monitorizarea atentă a acestor pacienţi dacă li se prescrie levofloxacină.
Toţi pacienţii trebuie să se adreseze medicului lor dacă prezintă simptome de tendinită. În cazul în care
este suspectată o tendinită, tratamentul cu levofloxacină trebuie imediat oprit şi trebuie iniţiat un
tratament adecvat (de exemplu imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Mioclonie
Au fost raportate cazuri de mioclonie la pacienții cărora li se administrează levofloxacină (vezi
pct. 4.8). Riscul de mioclonie este crescut la pacienții vârstnici și la pacienții cu insuficiență
renală dacă doza de levofloxacină nu este ajustată conform clearance-ului creatininei.
Tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat la prima apariție a miocloniei și trebuie
inițiat tratamentul adecvat.
Infecţie asociată cu Clostridium difficile
Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu levofloxacină (inclusiv la câteva săptămâni după
tratament), în special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, poate fi simptomul infecţiei
asociate cu Clostridium difficile (Clostridium difficile-associated disease – CDAD). CDAD poate varia
în severitate de la uşoară până la punerea în pericol a vieţii, forma sa cea mai severă fiind colita
pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să se ia în
considerare la pacienţii care dezvoltă diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină. În
cazul în care este suspectată sau diagnosticată CDAD, administrarea levofloxacinei trebuie imediat
oprită şi trebuie iniţiat fără întârziere tratamentul adecvat. Medicamentele anti-peristaltice sunt
contraindicate în această situaţie clinică.
Pacienţi cu predispoziţie la crize convulsive
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze crize convulsive. Levofloxacina este
contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie
utilizată cu maximă prudenţă la pacienţii cu predispoziţie la crize convulsive sau cu tratament asociat
cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). Trebuie întrerupt
tratamentul cu levofloxacină în cazul apariţiei crizelor convulsive (vezi pct. 4.8).
Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit în stare latentă sau manifest al activităţii glucozo-6-fosfat dehidrogenazei, pot fi
predispuşi la reacţii hemolitice, atunci când sunt trataţi cu medicamente chinolonice antibacteriene.
Prin urmare, în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la aceşti pacienţi, trebuie monitorizaţi
pentru posibila apariţie a hemolizei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Doza de Levofloxacină Atb trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală deoarece levofloxacina
se excretă, în cea mai mare parte, pe cale renală (vezi pct. 4.2).
Reacţii de hipersensibilizare
Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilizare grave, potenţial letale (de exemplu
angioedem până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului lor sau unui medic din
departamentul de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.
Reacții adverse cutanate severe
La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe (SCAR),
incluzând necroliză epidermică toxică (TEN: cunoscută și sub numele de sindromul Lyell), sindrom
Stevens Johnson (SJS) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice
(DRESS), cu risc vital sau letală (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie
sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie
monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, administrarea
levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă
pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, TEN sau DRESS la utilizarea levofloxacinei,
tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat la acest pacient în orice moment.
Modificări ale glicemiei
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât
şi hiperglicemie, de obicei, la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un medicament
antidiabetic oral (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă
hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi
pct. 4.8).
Prevenirea fotosensibilizării
La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca
pacienţii să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale
(de exemplu lampă cu ultraviolete, solar) în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după
întreruperea tratamentului, pentru a preveni fotosensibilizarea.
Pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
Din cauza unei posibile creşteri a valorilor rezultatelor testelor de coagulare (timp de
protrombină/INR) şi/sau a apariţiei sângerărilor la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un
antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarină), testele de coagulare trebuie monitorizate atunci
când aceste medicamente sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
Au fost raportate reacţii psihotice la pacienţii trataţi cu chinolone, inclusiv levofloxacină. În cazuri
foarte rare, acestea au evoluat până la ideaţie suicidară şi comportament de auto-vătămare, uneori
numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă aceste
reacţii, trebuie întreruptă administrarea levofloxacinei şi trebuie instituite măsuri adecvate. Se
recomandă precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau la pacienţi
cu antecedente de afecţiuni psihice.
Prelungirea intervalului QT
Se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, la
pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt, de exemplu:
- sindrom de interval QT prelungit congenital
- utilizare concomitentă a medicamentelor despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de
exemplu medicamente antiaritmice din clasele IA şi III, medicamente antidepresive triciclice,
macrolide, medicamente antipsihotice)
- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie)
- afecţiuni cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la
aceste grupe de pacienţi. (Vezi pct. 4.2 Pacienţi vârstnici, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Disecție și anevrisme de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace
Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai
ales la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea
de fluorochinolone, mai ales la pacienții vârstnici. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de
aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul
unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat
fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o atentă evaluare beneficiu-risc și după
evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de
boală congenitală de valvă cardiacă sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție
de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină
predispoziție pentru apariția
- atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve
cardiace /incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv,
precum sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos de tip vascular, sindrom Turner, arterită
Takayasu, arterită cu celule gigante, boală Behcet, hipertensiune arterială, poliartrită
reumatoidă ateroscleroză diagnosticată) sau, în plus,
- anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau
arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,
- regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu,
endocardită infecțioasă).
De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la
pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.
Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul
apariției bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații
cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială
sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați
cu levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în
care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală,
slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile (vezi pct. 4.8).
Tulburări hepatobiliare
La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la
insuficienţă hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu sepsis
(vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar
semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau
sensibilitatea abdominală.
Agravare a miasteniei gravis
Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava
slăbiciunea musculară la pacienţii cu mistenia gravis. Reacţii adverse grave, raportate după punerea pe
piaţă, inclusiv decese şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea
fluorochinolonelor la pacienţi cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţi cu
antecedente cunoscute de miastenia gravis.
Tulburări vizuale
În cazul afectării vederii sau la apariţia oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat
consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).
Suprainfecţii
Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea
microorganismelor rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate
măsurile adecvate.
Afecțiuni ale sângelui
În timpul tratamentului cu levofloxacină poate apărea insuficiență medulară, inclusiv
leucopenie, neutropenie, pancitopenie, anemie hemolitică, trombocitopenie, anemie aplastică sau
agranulocitoză (vezi pct. 4.8). Dacă se suspectează oricare dintre aceste afecțiuni ale sângelui,
hemoleucograma trebuie monitorizată. În cazul unor rezultate anormale, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu levofloxacină.
Influenţarea rezultatelor testelor de laborator
La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive.
Poate fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de
depistare a opioizilor.
Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina
rezultate fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efectul altor medicamente asupra Levofloxacină Atb
Săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care conţin magneziu sau aluminiu, didanozină
Absorbţia levofloxacinei este semnificativ diminuată atunci când se administrează săruri de fier sau
antiacide care conţin magneziu sau aluminiu sau când se administrează didanozină (doar forme
farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) în asociere cu
Levofloxacină Atb. Administrarea fluorochinolonelor în asociere cu multi-vitamine care conţin zinc
pare să scadă absorbţia orală a acestora. Se recomandă ca preparatele care conţin cationi bivalenţi sau
trivalenţi, cum sunt sărurile de fier, sărurile de zinc sau antiacidele care conţin magneziu sau aluminiu
sau didanozina (doar forme farmaceutice cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi
tampon) să nu fie utilizate cu 2 ore înainte şi timp de 2 ore după administrarea Levofloxacină Atb
(vezi pct. 4.2). Sărurile de calciu au un efect minim asupra absorbţiei orale a levofloxacinei.
Sucralfat
Biodisponibilitatea levofloxacinei este semnificativ redusă atunci când se administrează în asociere cu
sucralfat. Dacă pacientul trebuie tratat atât cu sucralfat, cât şi cu Levofloxacină Atb, se recomandă ca
sucralfatul să se administreze după 2 ore de la administrarea comprimatului de Levofloxacină Atb
(vezi pct. 4.2).
Teofilină, fenbufen sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene similare
Într-un studiu clinic, nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină. Cu
toate acestea, poate să apară o scădere pronunţată a pragului convulsivant atunci când chinolonele sunt
administrate în asociere cu teofilină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau alte
medicamente care scad pragul convulsivant.
Concentraţiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa
fenbufenului, comparativ cu cele după administrarea în monoterapie.
Probenecid şi cimetidină
Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei.
Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (24%) şi probenecid (34%).
Aceasta se datorează faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară
renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca diferenţele
semnificative statistic privind cinetica să fie relevante din punct de vedere clinic.
Este necesară prudenţă atunci când levofloxacina este administrată în asociere cu medicamente care
afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Alte informaţii semnificative
Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu este influenţată într-o
măsură relevantă clinic atunci când levofloxacina a fost administrată în asociere cu următoarele
medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectul Levofloxacină Atb asupra altor medicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% atunci când a fost administrată în
asociere cu levofloxacina.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu
warfarină), a fost raportată creşterea valorilor rezultatelor testelor de coagulare (timp de
protrombină/INR) şi/sau apariţia sângerărilor, care pot fi severe. Prin urmare, la pacienţii trataţi cu
antagonişti ai vitaminei K, trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct. 4.4).
Medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii trataţi cu
medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu medicamente antiaritmice
din clasele IA şi III, medicamente antidepresive triciclice, macrolide, medicamente antipsihotice) (vezi
pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT).
Alte informaţii semnificative
Într-un studiu de farmacocinetică privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica
teofilinei (care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu
este un inhibitor al CYP1A2.
Alte forme de interacţiune
Alimente
Nu există o interacţiune relevantă din punct de vedere clinic cu alimentele. Prin urmare, Levofloxacină
Atb se poate administra fără a ţine cont de ingestia de alimente.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la
animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere
(vezi pct. 5.3).
Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un
risc de afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul
aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptarea
Levofloxacină Atb este contraindicat la femeile care alăptează. Există informaţii insuficiente cu privire
la excreţia levofloxacinei în laptele uman; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele
uman. În absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de
afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în
perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Anumite reacţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări vizuale) pot afecta
capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în
care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu la conducerea unui vehicul sau la folosirea
unui utilaj).
4.8 Reacții adverse
Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate de studii clinice efectuate la peste 8300
de pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.
Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1>
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare Frecvenţă
aparate, (≥1/100 şi <1>
sisteme şi (≥1/1000 şi <1>
organe <1>
disponibile)
Infecţii şi Infecţii fungice,
infestări inclusiv infecţii
cu Candida
Rezistenţa
microorganismu-
lui patogen
Tulburări Leucopenie Trombocitopenie Insuficiență
hematologice Eozinofilie Neutropenie medulară, inclusiv
şi limfatice anemie aplastică
Pancitopenie
Agranulocitoză
Anemie hemolitică
Tulburări ale Angioedem a
Şoc anafilactic
sistemului Hipersensibilizare
Reacţie
imunitar (vezi pct. 4.4)
a
anafilactoidă
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie
metabolice şi special la Comă hipoglicemică
de nutriţie (vezi pct. 4.4)
pacienţii cu diabet
zaharat
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Sindrom de
endocrine secreție
inadecvată
a hormonului
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Insomnie Anxietate Reacţii psihotice Tulburări psihotice
psihice* Stare confuzională (de exemplu cu cu comportament de
Nervozitate halucinaţii, auto-vătămare,
paranoia) inclusiv ideaţie
Depresie suicidară sau
Agitaţie tentativă de suicid
Vise anormale (vezi pct. 4.4)
Coşmaruri Manie
Tulburări ale Cefalee Somnolenţă Convulsii (vezi Neuropatie
sistemului Ameţeli Tremor pct. 4.3 şi 4.4) periferică senzitivă
nervos* Disgeuzie Parestezii (vezi pct. 4.4)
Neuropatie
periferică senzitivo-
motorie (vezi pct.
4.4)
Parosmie, inclusiv
anosmie
Diskinezie
Tulburări
extrapiramidale
Ageuzie
Sincopă
Hipertensiune
intracraniană
benignă
Mioclonie
Tulburări Tulburări vizuale, Pierderea tranzitorie
oculare* cum este vederea a vederii (vezi pct.
înceţoşată (vezi 4.4)
pct. 4.4)
Tulburări Vertij Tinitus Pierderea auzului
acustice şi Afectarea auzului
vestibulare*
Tulburări Tahicardie Tahicardie
cardiace** Palpitaţii ventriculară, care
poate duce la stop
cardiac
Aritmii ventriculare
şi torsada vârfurilor
(raportată
predominant la
pacienţii cu factori
de risc pentru
prelungirea
intervalului QT),
prelungirea
intervalului QT
observată pe
electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări Hipotensiune
vasculare** arterială
Tulburări Dispnee Bronhospasm
respiratorii, Pneumonită alergică
toracice şi
mediastinale
Tulburări Diaree Dureri Diaree –
gastro- Vărsături abdominale hemoragică, care în
intestinale Greaţă Dispepsie cazuri foarte rare
Flatulenţă poate să indice o
Constipaţie enterocolită, inclusiv
colită
pseudomembranoasă
(vezi pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări Creşterea Creşterea Icter şi leziuni
hepatobiliare valorilor bilirubinemiei hepatice severe,
enzimelor inclusiv cazuri de
hepatice insuficienţă hepatică
(ALAT/ASAT, acută letală, în
fosfatază alcalină, special la pacienţii
GGT) cu afecţiuni
preexistente severe
(vezi pct. 4.4)
Hepatită
Afecţiuni Erupţie cutanată Reacție indusă Necroliză
cutanate şi ale tranzitorie medicamentos epidermică toxică
ţesutului Prurit însoțită de Sindrom Stevens-
b Urticarie eozinofilie și Johnson
subcutanat
Hiperhidroză simptome Eritem polimorf
sistemice Reacţii de
(DRESS) fotosensibilizare
(vezi pct. 4.4), (vezi pct. 4.4)
Erupție fixă Vasculită
indusă leucocitoclastică
medicamentos Stomatită
Hiperpigmentarea
pielii
Tulburări Artralgii Afecţiuni ale Rabdomioliză
musculo- Mialgii tendoanelor (vezi Ruptură de tendon
scheletice şi pct. 4.3 şi 4.4), (de exemplu a
ale ţesutului inclusiv tendinită tendonului lui Ahile)
conjunctiv* (de exemplu la (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
nivelul tendonului Ruptură de ligament
lui Ahile) Ruptură musculară
Slăbiciune Artrită
musculară, care
poate avea o
importanţă
deosebită la
pacienţii cu
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4 )
Tulburări Creşterea Insuficienţă
renale şi ale creatininemiei renală acută (de
căilor urinare exemplu din
cauza nefritei
interstiţiale)
Tulburări Astenie Febră Durere (inclusiv
generale şi la dureri de spate,
nivelul locului toracice şi la nivelul
de extremităţilor)
administrare*
*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni
sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și
organe și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul
extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie și nevralgie, oboseală,
simptome psihiatrice (inclusiv tulburări de somn, anxietate, atacuri de panică, depresie și ideație
suicidară), tulburări de memorie și concentrare și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în
asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc
preexistenți (vezi pct. 4.4).
** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri
letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace /incompetență a uneia dintre
valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).
a Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.
b Reacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.
Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:
- crize de porfirie la pacienţii cu porfirie.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
e-mail: [email protected].
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Conform studiilor cu privire la toxicitate efectuate la animale sau studiilor de farmacologie clinică
efectuate cu doze mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care sunt de aşteptat
după supradozajul acut cu levofloxacină sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt
confuzia, ameţelile, afectarea stării de conştienţă şi crizele convulsive, prelungirea intervalului QT,
precum şi reacţii gastro-intestinale, cum sunt greaţă şi eroziuni la nivelul mucoasei.
În experienţa după punerea pe piaţă au fost observate efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională,
convulsii, mioclonie, halucinaţii şi tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizare ECG, din
cauza posibilităţii prelungirii intervalului QT. Pentru protecţia mucoasei gastrice, se pot folosi
antiacide. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi DPCA, nu sunt eficace pentru eliminarea
levofloxacinei din organism. Nu există un antidot specific.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este
enantiomerul S (-) al substanţei active racemice, ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului
ADN – ADN – girază şi topoizomerazei IV.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică
maximă (C ) sau aria de sub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi
max
concentraţia minimă inhibitorie (CMI).
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr-un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale
situsului ţintă de la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte
mecanisme ale rezistenţei, cum sunt permeabilizarea membranelor (frecventă la Pseudomonas
aeruginosa) şi mecanismele de eflux, pot de asemenea influenţa sensibilitatea la levofloxacină.
Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită
mecanismului de acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de
medicamente antibacteriene.
Valori critice
Valori critice ale CMI recomandate de EUCAST (European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing) pentru levofloxacină, care separă organismele sensibile de cele cu sensibilitate
intermediară şi pe cele cu sensibilitate intermediară de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai
jos pentru testarea CMI (mg/l).
Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (versiunea 13.1, 01-
01-2023):
Microorganism patogen Sensibil Rezistent
Enterobacterales ≤ 0.5 mg/l >1 mg/l
Pseudomonas spp. ≤0.001 mg/l >2 mg/
Acinetobacter spp. ≤0.5 mg/l >1 mg/l
Staphylococcus aureus
Staphylococcus spp. coagulazo-negativ ≤0.001 mg/l >1 mg/l
Enterococcus spp.1 ≤4 mg/l >4 mg/l
Streptococcus pneumoniae ≤0.001 mg/l >2 mg/l
Streptococ de tip A, B, C și G ≤0.001 mg/l >2 mg/l
Haemophilus influenzae ≤0.06 mg/l >0.06 mg/l
Moraxella catarrhalis ≤0.125 mg/l >0.125 mg/l
Helicobacter pylori ≤1 mg/l >1 mg/l
Pasteurella spp. ≤0.06 mg/l >0.06 mg/l
Aerococcus sanguinicola și urinae2 ≤2 mg/l >2 mg/l
Kingella kingae ≤0.125 mg/l >0.125 mg/l
Aeromonas spp ≤0.5 mg/l >1 mg/l
Vibrio spp. ≤0.25 mg/l >0.25
Bacillus spp. ≤0.001 mg/l >1 mg/l
Valori critice care nu depind de specie ≤0.5 mg/l >1 mg/l
1 Infecții necomplicate ale tractului urinar
2Sensibilitatea poate fi dedusă din sensibilitatea la ciprofloxacină
Prevalenţa rezistenţei pentru specii selectate poate varia în funcţie de zona geografică şi în timp şi sunt
de dorit informaţii locale referitoare la rezistenţă, în special atunci când sunt tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură încât oportunitatea utilizării medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este
pusă sub semnul întrebării.
Specii frecvent sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis
Staphylococcus aureus sensibil la meticilină
Staphylococcus saprophyticus
Streptococci de grup C şi G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Bacterii aerobe Gram-negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
Haemophilus para-influenzae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Bacterii anaerobe
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
#
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină
Staphylococcus spp coagulazo-negativ
Bacterii aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Bacterii anaerobe
Bacteroides fragilis
Tulpini cu rezistenţă intrinsecă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium
# S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să deţină rezistenţă asociată la fluorochinolone,
inclusiv la levofloxacină.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Levofloxacina administrată oral se absoarbe rapid şi aproape complet, atingând concentraţii plasmatice
maxime în decurs de 1 – 2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99 – 100%.
Alimentele influenţează în mică măsură absorbţia levofloxacinei.
Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după o schemă de tratament cu
administrare zilnică a 500 mg o dată sau de două ori pe zi.
Distribuţie
Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 30 – 40%.
Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea a 500 mg
în doză unică sau în doze repetate, ceea ce indică o distribuţie largă în ţesuturile organismului.
Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului
S-a arătat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele
alveolare, ţesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi în urină. Cu toate acestea,
levofloxacina pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.
Metabolizare
Levofloxacina este metabolizată într-o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind levofloxacină-
demetilată şi N-oxid-levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă sub 5% din doză şi sunt eliminaţi prin
urină. Levofloxacina este stabilă din punct de vedere stereochimic şi nu suferă inversiune chirală.
Eliminare
După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t : 6-8
1/2
ore). Excreţia are loc, în principal, pe cale renală (>85% din doza administrată).
Valoarea medie a clearence-ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze
unice de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.
Nu există diferenţe majore între farmacocinetica levofloxacinei după administrarea intravenoasă şi cea
după administrarea orală, ceea ce sugerează că cele două căi, orală şi intravenoasă, sunt
interschimbabile.
Liniaritate
Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Subiecţi cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este influenţată de insuficienţa renală. Odată cu diminuarea funcţiei
renale, scad eliminarea renală şi clearance-ul, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
creşte, după cum se arată în tabelul de mai jos:
Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral
Cl [ml/min] < 20 20-49 50-80
CR
Cl [ml/min] 13 26 57
R
t [oră] 35 27 9
1/2
Subiecţi vârstnici
Nu există diferenţe semnificative ale farmacocineticii levofloxacinei între subiecţii tineri şi cei
vârstnici, cu excepţia acelora asociate diferenţelor clearance-ului creatininei.
Diferenţe între sexe
Analizele separate pentru subiecţii de sex masculin şi pentru subiecţii de sex feminin, au arătat
diferenţe mici până la marginale ale farmacocineticii levofloxacinei, în funcţie de sex. Nu există
dovezi conform cărora aceste diferenţe între sexe să fie relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan, iar
singurul său efect asupra fetuşilor a fost întârzierea maturării, ca rezultat al toxicităţii materne.
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus
aberaţii cromozomiale in vitro, la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc. Aceste efecte pot
fi atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de
cromatide surori, sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au arătat niciun potenţial
genotoxic.
Studii efectuate la şoarece au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte
mari. Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus
dezvoltarea tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.
Similar celorlalte fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (formare de vezicule
şi cavitaţie) la şobolan şi câine. Aceste rezultate au fost mai evidente la animalele tinere.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu
Celuloză microcristalină tip 101
Hipromeloză (6 Cp)
Crospovidonă tip A
Stearil fumarat de sodiu
Film
Opadry 200 Pink 200F240029 care conține:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat (E1203)
Dioxid de titan (E171)
Talc (E553b)
Macrogol/PEG 4000 (E1521)
Acid metacrilic copolimer tip C
Oxid galben de fer (E172)
Oxid roşu de fer (E172)
Hidrogenocarbonat de sodiu (E500)
Oxid negru de fer (E172).
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu un blister PVC/Al a 10 comprimate filmate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
ANTIBIOTICE SA
Jud. Iaşi, Municipiul Iaşi, Str. VALEA LUPULUI, Nr. 1, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15903/2025/01
15904/2025/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2025
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2025
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.