Prospect Levofloxacin Kabi 5 mg/ml soluţie perfuzabilă
Producator: FRESENIUS KABI ROMANIA SRL
Clasa ATC: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6167/2014/01-12 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Levofloxacin Kabi 5 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Flacon/pungă a 100 ml conţinând 50 ml soluţie perfuzabilă:
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 5 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).
50 ml soluţie perfuzabilă conţin levofloxacină 250 mg, ca substanţă activă.
Flacon/pungă a 100 ml conţinând 100 ml soluţie perfuzabilă:
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 5 mg (sub formă de levofloxacină hemihidrat).
100 ml soluţie perfuzabilă conţin levofloxacină 500 mg, ca substanţă activă.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut: medicamentul conţine sodiu 3,54 mg pe ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie de culoare galbenă până la galben-verzui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct.
4.4 şi 5.1):
• Pielonefrită acută și infecții complicate la nivelul tractului urinar (vezi pct. 4.4)
• Prostatită bacteriană cronică
• Antrax respirator: profilaxie post-expunere și tratament curativ (vezi pct. 4.4)
Pentru infecțiile menționate mai jos, Levofloxacin Kabi trebuie utilizat numai atunci când se consideră
inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul
infecțiilor respective.
• Pneumonie comunitară
• Infecţii complicate la nivelul pielii şi ţesuturilor moi
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori
pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.
După utilizarea iniţială a formei farmaceutice cu administrare intravenoasă, tratamentul cu Levofloxacin
Kabi poate fi continuat cu o formă farmaceutică cu administrare orală adecvată, după cum se consideră
adecvat pentru fiecare pacient în parte. Datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală şi orală, se pot
utiliza aceleaşi doze.
Doze
Se pot face următoarele recomandări privind doza pentru Levofloxacin Kabi:
Doze pentru pacienţii cu funcţia renală normală (clearance-ul creatininei >50 ml/min)
Indicaţie Schema de tratament pentru Durata totală a
administrare zilnică (în funcţie de tratamentului 1 (în funcţie de
severitate) severitate)
Pneumonie comunitară 500 mg o dată sau de două ori pe zi 7 – 14 zile
Pielonefrită acută 500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
Infecţii ale tractului urinar 500 mg o dată pe zi 7 – 14 zile
complicate
Prostatită bacteriană 500 mg o dată pe zi 28 zile
cronică
Infecţii complicate la 500 mg o dată sau de două ori pe zi 7 – 14 zile
nivelul pielii şi ţesuturilor
moi
Antrax respirator 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni
Durata tratamentului include tratamentul cu administrare intravenoasă plus tratamentul cu administrare
orală. Momentul trecerii de la tratamentul cu administrare intravenoasă la tratamentul cu administrare orală
depinde de starea clinică, dar în mod normal este după 2 până la 4 zile.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤50 ml/min)
Schema de tratament
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg
50-20 ml/min apoi: 125 mg/24 ore apoi: 250 mg/24 ore apoi: 250 mg/12 ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore
<10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore
(inclusiv hemodializă şi
DPCA)1
1 Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală continuă ambulatorie
(DPCA).
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o proporţie
semnificativă şi este excretată, în cea mai mare parte, pe cale renală.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia cazului în care trebuie luată în considerare funcţia
renală (vezi pct. 4.4 “Tendinită şi ruptură de tendon” şi “prelungirea intervalului QT”).
Copii şi adolescenţi
Levofloxacin Kabi este contraindicat la copii şi adolescenţi în perioada de creştere (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă trebuie administrat numai în perfuzie intravenoasă lentă; se
administrează o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de cel puţin 30 de minute pentru
Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă 250 mg sau de cel puţin 60 de minute pentru Levofloxacin Kabi
soluţie perfuzabilă 500 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru incompatibilităţi vezi pct. 6.2, iar pentru compatibilitatea cu alte soluţii perfuzabile vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizată:
• la pacienţi cu hipersensibilitate la levofloxacină sau altă chinolonă sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1,
• la pacienţi cu epilepsie,
• la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea de fluorochinolone,
• la copii sau adolescenţi în perioada de creştere,
• în timpul sarcinii,
• la femei care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea levofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la
utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor
pacienți cu levofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după
evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).
Disecţie şi anevrisme de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetenţă a valvei cardiace
Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție şi anevrisme de aortă, mai ales la
pacienţii vârstnici, şi de regurgitare la nivelul valvei aortice şi valvei mitrale după administrarea de
fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv
cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre
valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc și după
evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de boală
congenitală de valvă cardiacă sau la pacienții cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție de
aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină
predispoziție pentru apariția
- atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve
cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv, precum
sindrom Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boala Behcet, hipertensiune arterială,
poliartrită reumatoidă) sau, în plus,
- anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau arterită cu
celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,
- regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, endocardită
infecțioasă).
De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții
tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.
Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul apariției
bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.
Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații cardiace nou
apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.
Risc de rezistență
S. aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să prezinte rezistenţă asociată la fluorochinolone,
inclusiv la levofloxacină. Prin urmare, levofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor
diagnosticate sau suspectate cu SARM, cu excepţia cazului în care rezultatele testelor de laborator au
confirmat sensibilitatea microorganismului la levofloxacină (iar medicamentele antibacteriene recomandate
în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor SARM sunt considerate inadecvate).
Rezistenţa E. Coli la fluorochinolone – microorganismul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile
tractului urinar – este variabilă pe teritoriul Uniunii Europene. Medicii care prescriu acest medicament sunt
sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E. Coli la fluorochinolone.
Antrax respirator
Antrax respirator: utilizarea la om se bazează pe date privind sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis şi pe
date experimentale obţinute la animale, împreună cu date limitate obţinute din utilizarea la om. Medicii
curanţi trebuie să citească documentele privind consensul naţional şi/sau internaţional referitor la tratamentul
antraxului.
Durata administrării perfuziei
Trebuie respectată durata recomandată a perfuziei de cel puţin 30 minute pentru Levofloxacin Kabi soluţie
perfuzabilă 250 mg sau de cel puţin 60 minute pentru Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă 500 mg. Se
cunoaşte din cazul ofloxacinei că, în timpul administrării perfuziei, pot apărea tahicardia şi o scădere
temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare, ca o consecinţă a scăderii marcate a tensiunii arteriale, se poate
instala colapsul circulator. Dacă se produce o scădere semnificativă a tensiunii arteriale în timpul perfuziei
cu levofloxacină (izomerul levogir al ofloxacinei), perfuzia trebuie întreruptă imediat.
Conținutul de sodiu
Acest medicament conține sodiu 177 mg sodiu per 50 ml, echivalent cu 8,85% din doza zilnică recomandată
de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii
de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite
(care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din
organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv).
Administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse
grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.
Tendinită şi ruptură de tendon
Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori
bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone,
apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de
tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții tratați cu doze zilnice de levofloxacină 1000 mg, la
pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați
concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu, umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul trebuie oprit și
trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod
corespunzător (de exemplu, prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de
tendinopatie.
Infecţie asociată cu Clostridium difficile
Diareea apărută în cursul sau după tratamentul cu Levofloxacin Kabi (inclusiv la câteva săptămâni după
tratament), în special dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, poate fi simptomul infecţiei asociate
cu Clostridium difficile (Clostridium difficile-associated disease-CDAD). CDAD poate varia în severitate de
la uşoară până la punerea în pericol a vieţii, forma sa cea mai severă fiind colita pseudomembranoasă (vezi
pct. 4.8). Prin urmare, este important ca acest diagnostic să se ia în considerare la pacienţii care dezvoltă
diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu levofloxacină. În cazul în care este suspectată sau
diagnosticată CDAD, administrarea levofloxacinei trebuie oprită imediat şi trebuie iniţiat fără întârziere
tratamentul adecvat. Medicamentele care inhibă peristaltismul intestinal sunt contraindicate în această
situaţie clinică.
Pacienţi cu predispoziţie la convulsii
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot să declanşeze episoade convulsive. Levofloxacina este
contraindicată la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, similar altor chinolone, trebuie
administrată cu mare precauţie la pacienţii cu predispoziţie la episoade convulsive sau cu tratament asociat
cu substanţe active care scad pragul convulsivant, cum este teofilina (vezi pct. 4.5). În cazul apariţiei
convulsiilor, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8).
Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit latent sau manifest al activităţii glucozo-6-fosfat dehidrogenazei pot fi predispuşi la
reacţii hemolitice, atunci când sunt trataţi cu chinolone antibacteriene. Prin urmare, în cazul în care
levofloxacina trebuie utilizată la aceşti pacienţi, aceştia trebuie monitorizaţi pentru posibila apariţie a
hemolizei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de Levofloxacin Kabi trebuie
ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Reacţii de hipersensibilitate
Levofloxacina poate determina reacţii de hipersensibilitate grave, care pot pune în pericol viaţa (de exemplu
angioedem până la şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacienţii
trebuie să întrerupă imediat tratamentul şi să se adreseze medicului curant sau unui medic din departamentul
de urgenţă, care va iniţia măsurile de urgenţă adecvate.
Reacții adverse cutanate severe
La administrarea levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe (SCAR), incluzând
necroliză epidermică toxică (TEN: cunoscută și sub numele de sindromul Lyell), sindrom Stevens Johnson
(SJS) și reacție indusă medicamentos însoțită de eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), cu risc vital sau
letală (vezi pct. 4.8). La momentul prescripției medicale, pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semnele și
simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați atent. Dacă apar semne și simptome
sugestive pentru aceste reacții, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în
vedere un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, TEN sau DRESS la
utilizarea levofloxacinei, tratamentul cu levofloxacină nu trebuie reluat la acest pacient în orice moment.
Modificări ale glicemiei
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât şi
hiperglicemie, care apar mai frecvent la vârstnici, de obicei la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent
cu un antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă
hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Tratamentul cu Levofloxacin Kabi trebuie întrerupt imediat dacă pacientul raportează modificări ale
glicemiei și trebuie luat în considerare un tratament antibacterian alternativ, care să nu conțină medicamente
din clasa fluorochinolonelor.
Prevenirea fotosensibilizării
La administrarea levofloxacinei, a fost raportată fotosensibilizare (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienţii
să nu se expună, dacă nu este necesar, la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu,
lampă cu ultraviolete, solar), în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore după întreruperea tratamentului,
pentru a preveni fotosensibilizarea.
Pacienţi trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
Din cauza posibilităţii creşterii valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţiei
sângerărilor, la pacienţii trataţi cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu,
warfarina), trebuie monitorizate testele de coagulare (vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
Au fost raportate reacţii psihotice la pacienţii cărora li se administrează chinolone, inclusiv levofloxacină. În
cazuri foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare şi comportament de auto-vătămare, uneori
numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul dezvoltă astfel de reacţii,
trebuie întreruptă administrarea levofloxacinei imediat ce apar primele semne sau simptome ale acestor
reacții, iar pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului prescriptor pentru recomandări. Trebuie luat în
considerare un tratament antibacterian alternativ, care să nu conțină medicamente din clasa
fluorochinolonelor şi trebuie instituite măsuri adecvate. Se recomandă precauţie în cazul în care
levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau cu antecedente de afecţiuni psihice.
Prelungirea intervalului QT
Se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, la pacienţii cu
factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt, de exemplu:
- sindrom de interval QT prelungit congenital;
- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu,
antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);
- dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie);
- afecţiuni cardiace (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, se recomandă precauţie atunci când sunt utilizate fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, la aceste
grupe de pacienţi. (Vezi pct. 4.2 Vârstnici, 4.5, 4.8 şi 4.9).
Neuropatie periferică
La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau
senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu
levofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar
simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de
a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8)
Tulburări hepatobiliare
La administrarea levofloxacinei, au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă
hepatică letală, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu, sepsis (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome de
afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercromă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.
Agravare a miasteniei gravis
Fluorochinolonele, inclusiv levofloxacina, au acţiune blocantă neuromusculară şi pot agrava slăbiciunea
musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Reacţii adverse grave, raportate după punerea pe piaţă, inclusiv
decese şi necesitatea de susţinere a funcţiei respiratorii, au fost asociate cu utilizarea fluorochinolonelor la
pacienţi cu miastenia gravis. Levofloxacina nu este recomandată la pacienţii cu antecedente cunoscute de
miastenia gravis.
Tulburări de vedere
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie solicitat imediat consultul
unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).
Suprainfecţii
Utilizarea levofloxacinei, în special dacă este prelungită, poate determina proliferarea microorganismelor
rezistente. În cazul apariţiei suprainfecţiei în timpul tratamentului, trebuie aplicate măsurile adecvate.
Influenţarea rezultatelor testelor de laborator
La pacienţii trataţi cu levofloxacină, determinarea opioizilor în urină poate avea rezultate fals-pozitive. Poate
fi necesară confirmarea printr-o metodă mai specifică a rezultatelor pozitive la testele de depistare a
opioizilor.
Levofloxacina poate inhiba creşterea Mycobacterium tuberculosis şi, prin urmare, poate determina rezultate
fals-negative la testele de diagnostic bacteriologic al tuberculozei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul altor medicamente asupra Levofloxacin Kabi
Teofilină, fenbufen sau antiinflamatoare nesteroidiene similare
Într-un studiu clinic, nu s-au evidenţiat niciun fel de interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi
teofilină. Cu toate acestea, poate apărea o scădere marcată a pragului convulsivant când chinolonele sunt
administrate în asociere cu teofilină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care
scad pragul convulsivant.
Concentraţiile plasmatice ale levofloxacinei au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului,
comparativ cu administrarea ca monoterapie.
Probenecid şi cimetidină
Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei. Clearance-
ul renal al levofloxacinei a fost redus de către cimetidină (24%) şi probenecid (34%). Reducerea clearance-
ului renal este determinată de faptul că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară
renală a levofloxacinei. Cu toate acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca diferenţele
farmacocinetice semnificative statistic să fie relevante din punct de vedere clinic.
Este necesară o atenţie deosebită atunci când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente
care influenţează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Alte informaţii semnificative
Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost influenţată într-o
măsură relevantă clinic, atunci când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele
medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectele Levofloxacin Kabi asupra altor medicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33% când a fost administrată concomitent cu
levofloxacina.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu levofloxacină concomitent cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină) au
fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau sângerări, care pot
fi severe. Ca urmare, la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K, trebuie monitorizate testele de
coagulare (vezi pct. 4.4).
Medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii trataţi cu medicamente
despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu, medicamente antiaritmice din clasele IA şi III,
medicamente antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4 Prelungirea intervalului QT).
Alte informaţii semnificative
Într-un studiu de farmacocinetică privind interacţiunile, levofloxacina nu a influenţat farmacocinetica
teofilinei (care este un substrat de referinţă pentru CYP1A2), ceea ce indică faptul că levofloxacina nu este
un inhibitor al CYP1A2.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale
nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Cu toate acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de
afectare de către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada
de creştere, Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptarea
Levofloxacin Kabi este contraindicat la femeile care alăptează. Informaţiile existente cu privire la excreţia
levofloxacinei în laptele uman sunt insuficiente; cu toate acestea, alte fluorochinolone se excretă în laptele
uman. În absenţa datelor la om şi din cauza faptului că datele experimentale sugerează un risc de afectare de
către fluorochinolone a cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere,
Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat la femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levofloxacina nu a determinat afectarea fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolani.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Anumite reacţii adverse (de exemplu ameţeli/ vertij, somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea
de concentrare şi de reacţie a pacientului şi, de aceea, pot constitui un factor de risc în situaţiile în care aceste
abilităţi sunt esenţiale (de exemplu, conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor).
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studii clinice efectuate la peste 8300
pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.
Frecvenţele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente
(≥1/100 şi <1>
(<1>
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare (≥1/10000 Frecvenţă
aparate, sisteme (≥1/100 şi <1>
şi organe (≥1/1000 şi nu poate fi
<1>
disponibile)
Infecţii şi infestări Infecţii fungice,
inclusiv infecţii cu
Candida
Rezistenţă a
microorganismului
patogen
Tulburări Leucopenie Trombocitopenie Pancitopenie
hematologice şi Eozinofilie Neutropenie Agranulocitoză
limfatice Anemie hemolitică
Tulburări ale Angioedem Şoc anafilactica
sistemului Hipersensibilitate Şoc anafilactoida
imunitar (vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)
Tulburări Sindrom de
endocrine secreție
inadecvată a
hormonului
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie
metabolice şi de special la (vezi pct. 4.4)
nutriţie pacienţii cu
diabet zaharat,
Comă
hipoglicemică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Insomnie Anxietate Reacţii psihotice Tulburări psihotice
psihice* Stare confuzională (de exemplu, cu cu comportament de
Nervozitate halucinaţii, auto-vătămare,
paranoia) inclusiv ideaţie
Depresie suicidară sau
Agitaţie tentativă de suicid
Vise anormale (vezi pct. 4.4)
Coşmaruri
Delir
Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare (≥1/10000 Frecvenţă
aparate, sisteme (≥1/100 şi <1>
şi organe (≥1/1000 şi nu poate fi
<1>
disponibile)
Tulburări ale Cefalee Somnolenţă Convulsii (vezi Neuropatie
sistemului Ameţeli Tremor pct. 4.3 şi 4.4) periferică senzitivă
nervos* Disgeuzie Parestezii (vezi pct. 4.4)
Tulburări ale Neuropatie
memoriei periferică senzitivo-
motorie (vezi pct
4.4)
Parosmie, inclusiv
anosmie
Diskinezie
Tulburări
extrapiramidale
Ageuzie
Sincopă
Hipertensiune
intracraniană
benignă
Tulburări Tulburări de Pierdere tranzitorie a
oculare* vedere, cum este vederii (vezi pct.
vederea 4.4)
înceţoşată (vezi
pct. 4.4)
Tulburări acustice Vertij Tinitus Pierdere a auzului
şi vestibulare* Afectare a auzului
Tulburări Tahicardie Tahicardie
cardiace** Palpitaţii ventriculară, care
poate duce la stop
cardiac.
Aritmii ventriculare
şi torsada vârfurilor
(raportată
predominant la
pacienţii cu factori
de risc pentru
prelungirea
intervalului QT),
prelungire a
intervalului QT
observată pe
electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări Valabil doar pentru forma Hipotensiune
vasculare** farmaceutică cu arterială
administrare
intravenoasă: Flebită
Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare (≥1/10000 Frecvenţă
aparate, sisteme (≥1/100 şi <1>
şi organe (≥1/1000 şi nu poate fi
<1>
disponibile)
Tulburări Dispnee Bronhospasm
respiratorii, Pneumonită alergică
toracice şi
mediastinale
Tulburări gastro- Diaree Dureri abdominale Diaree –
intestinale Vărsături Dispepsie hemoragică, care în
Greaţă Flatulenţă cazuri foarte rare
Constipaţie poate să indice o
enterocolită, inclusiv
colită
pseudomembranoasă
(vezi pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări Creştere a valorilor Creştere a Icter şi leziuni
hepatobiliare enzimelor hepatice bilirubinemiei hepatice severe,
(ALAT/ASAT, fosfatază inclusiv cazuri de
alcalină, GGT) insuficienţă hepatică
acută letală, în
special la pacienţii
cu afecţiuni
preexistente severe
(vezi pct. 4.4)
Hepatită
Afecţiuni Erupţie cutanată Reacție indusă Necroliză
cutanate şi ale tranzitorie medicamentos epidermică toxică
ţesutului Prurit însoțită de Sindrom Stevens-
subcutanatb Urticarie eozinofilie și Johnson
Hiperhidroză simptome Eritem polimorf
sistemice Reacţii de
(DRESS) fotosensibilizare
(vezi pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)
Erupție fixă Vasculită
indusă leucocitoclastică
medicamentos Stomatită
Clasificare pe Frecvente Mai puţin Rare (≥1/10000 Frecvenţă
aparate, sisteme (≥1/100 şi <1>
şi organe (≥1/1000 şi nu poate fi
<1>
disponibile)
Tulburări Artralgie Afecţiuni ale Rabdomioliză
musculoscheletice Mialgie tendoanelor (vezi Ruptură de tendon
şi ale ţesutului pct. 4.3 şi 4.4), (de exemplu a
conjunctiv* inclusiv tendinită tendonului lui
(de exemplu, la Ahile) (vezi pct. 4.3
nivelul şi 4.4)
tendonului lui Ruptură de ligament
Ahile) Ruptură musculară
Slăbiciune Artrită
musculară, care
poate avea o
importanţă
deosebită la
pacienţii cu
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4)
Tulburări renale Creştere a Insuficienţă
şi ale căilor creatininemiei renală acută (de
urinare exemplu, din
cauza nefritei
interstiţiale)
Tulburări Valabil doar pentru forma Astenie Febră Durere (inclusiv
generale şi la farmaceutică cu dureri de spate,
nivelul locului de administrare toracice şi la nivelul
administrare* intravenoasă: Reacţie la extremităţilor)
nivelul locului de
perfuzare (durere, eritem)
a Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.
b Reacţiile cutaneo-mucoase pot apărea, uneori, chiar şi după prima doză.
* Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau
ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și
simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților,
tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări ale
somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și
fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).
** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri
letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele
cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).
Alte reacţii adverse care au fost asociate cu administrarea de fluorochinolone includ:
• crize de porfirie la pacienţii cu porfirie
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul
sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478-RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice de farmacologie efectuate cu doze
mai mari decât cele terapeutice, cele mai importante semne care sunt de aşteptat după supradozajul acut cu
Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzie,
ameţeli, afectarea stării de conştienţă şi crize convulsive, prelungirea intervalului QT.
În experienţa după punerea pe piaţă au fost observate efecte asupra SNC, inclusiv stare confuzională,
convulsii, halucinaţii şi tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, din
cauza posibilităţii de prelungire a intervalului QT. Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi DPCA, nu
sunt eficiente pentru eliminarea levofloxacinei din organism. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
Levofloxacina este un medicament antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul
S(-) al substanţei active racemice, ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului
ADN-girază şi topoizomerazei IV.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă
(C ) sau aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia minimă
max
inhibitorie (CMI).
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa la levofloxacină se dobândeşte printr-un proces treptat de apariţie a unor mutaţii ale situsului ţintă
de la nivelul ambelor topoizomeraze de tip II, ADN girazei şi topoizomerazei IV. Alte mecanisme ale
rezistenţei, cum sunt reducerea permeabilității membranelor (frecventă la Pseudomonas aeruginosa) şi
mecanismele de eflux pot influenţa, de asemenea, sensibilitatea la levofloxacină.
Este observată o rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte fluorochinolone. Datorită mecanismului de
acţiune, în general nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de medicamente
antibacteriene.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă microorganismele
sensibile de cele cu sensibilitate intermediară şi pe cele cu sensibilitate intermediară de cele rezistente, sunt
prezentate în tabelul de mai jos pentru testarea CMI (mg/l).
Valori critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină
(versiunea 10.0, 2020-01-01):
Microorganism patogen Sensibil Rezistent
Enterobacterales ≤0,5 mg/l >1 mg/l
Pseudomonas spp. ≤0,001 mg/l >1 mg/l
Acinetobacter spp. ≤0,5 mg/l >1 mg/l
Staphylococcus spp.
S. aureus ≤0,001 mg/l >1 mg/l
Stafilococi coagulazo-negativi ≤0,001 mg/l >1 mg/l
S. pneumoniae ≤0,001 mg/l >2 mg/l
Streptococcus A,B,C,G ≤0,001 mg/l >2 mg/l
H. influenzae ≤0,06 mg/l >0,06 mg/l
M. catarrhalis ≤0,125 mg/l >0,125 mg/l
H. pylori ≤1 mg/l >1 mg/l
A. sanguinicola and urinae1 ≤2 mg/l >2 mg/l
(doar ITU fără complicații)
K. kingae ≤0,125 mg/l >0,125 mg/l
Valori critice care nu depind de ≤0,5 mg/l >1 mg/l
specie
1 Sensibilitatea poate fi dedusă pe baza sensibilității la ciprofloxacină.
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de zona geografică şi de timp pentru anumite specii, şi este
oportună existenţa unor informaţii privind rezistenţa locală, în special când trebuie tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa
natură încât utilitatea medicamentului, cel puţin în tratamentul câtorva tipuri de infecţii, este discutabilă.
Specii frecvent sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis
Staphylococcus aureus sensibil la meticilină
Staphylococcus saprophyticus
Streptococi, grup C şi G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Bacterii aerobe Gram-negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
Haemophilus para-influenzae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Bacterii anaerobe
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină#
Staphylococcus spp. coagulazo-negativ
Bacterii aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter agglomerans
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Bacterii anaerobe
Bacteroides fragilis
Tulpini cu rezistenţă intrinsecă
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium
# S.aureus rezistent la meticilină este foarte probabil să deţină rezistenţă asociată la fluorochinolone, inclusiv
la levoflaxacină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid şi aproape complet, atingând concentraţii plasmatice
maxime în decurs de 1-2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99-100%.
Alimentele influenţează în mică măsură absorbţia levofloxacinei.
Condiţiile la starea de echilibru sunt atinse în decurs de 48 de ore după utilizarea unei scheme de tratament
cu administrare zilnică a 500 mg o dată sau de două ori pe zi.
Distribuţie
Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 30-40 %.
Volumul mediu de distribuţie al levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea a 500 mg în
doză unică şi în doze repetate, ceea ce indică o distribuţie largă în ţesuturile organismului.
Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului:
S-a demonstrat că levofloxacina pătrunde în mucoasa bronşică, lichidul epitelial alveolar, macrofagele
alveolare, ţesutul pulmonar, piele (lichidul vezicular), ţesutul prostatic şi în urină. Cu toate acestea,
levofloxacina pătrunde în mică măsură în lichidul cefalorahidian.
Metabolizare
Levofloxacina este metabolizată într-o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind demetil-levofloxacină şi N-
oxid-levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă < 5% din doza administrată, excretată în urină.
Levofloxacina este stereochimic stabilă şi nu prezintă fenomenul de inversie chirală.
Eliminare
După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent
(t : 6-8 ore). Excreţia se produce, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).
½
Valoarea medie a clearance-ului corporal total aparent al levofloxacinei după administrarea unei doze unice
de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.
Nu există diferenţe majore de farmacocinetică a levofloxacinei între administrarea intravenoasă şi cea orală,
ceea ce sugerează că administrarea orală şi cea intravenoasă sunt interschimbabile.
Liniaritate
Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este influenţată de insuficienţa renală. Odată cu diminuarea funcţiei renale
scad eliminarea şi clearence-ul levofloxacinei, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte,
după cum este prezentat în tabelul de mai jos:
Farmacocinetica în insuficienţa renală, după o doză unică de 500 mg, administrată oral
Cl [ml/min] <20 20-49 50-80
cr
Cl [ml/min] 13 26 57
R
t [ore] 35 27 9
1/2
Pacienţi vârstnici
Nu există diferenţe semnificative ale farmacocineticii levofloxacinei între subiecţii tineri şi cei vârstnici, cu
excepţia celor asociate diferenţelor clearance-ului creatininei.
Diferenţe legate de sex
Analize separate ale subiecţilor de sex masculin şi feminin au arătat diferenţe mici până la marginale ale
farmacocineticii levofloxacinei, în funcţie de sex. Nu există dovezi conform cărora aceste diferenţe legate de
sex să fie relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
toxicitatea după doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării.
Levofloxacina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii sau a funcţiei de reproducere la şobolan, iar singurul
său efect asupra fetuşilor a fost întârzierea maturizării, ca rezultat al toxicităţii materne.
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar in vitro, a indus
aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor pulmonare de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi atribuite
inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburi de cromatide surori, sinteză
neprogramată de ADN, teste de letalitate dominantă) nu au arătat niciun potenţial genotoxic.
Studiile efectuate la şoarece au arătat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari.
Levofloxacina nu a demonstrat potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea
tumorală într-un test de fotocarcinogenitate.
Similar celorlalte fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (formare de vezicule şi
cavitaţie) la şobolan şi câine. Aceste rezultate au fost mai evidente la animalele tinere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă nu trebuie amestecat cu heparină sau soluţii alcaline (de exemplu,
bicarbonat de sodiu).
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Soluţia perfuzabilă în ambalaj comercial:
Flacon KabiPac a 50 ml şi 100 ml: 3 ani
Pungi freeflex a 50 ml: 18 luni
Pungi freeflex a 100 ml: 2 ani
Soluţia diluată:
Nu este necesară diluarea înainte de administrare.
Stabilitatea chimică şi fizică în uz a medicamentului diluat a fost demonstrată pentru 3 ore la temperatura de
25°C.
După prima deschidere:
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat (în decurs de 3 ore). Dacă nu este
utilizat imediat (în decurs de 3 ore), durata şi condiţiile de păstrare în uz anterior administrării
medicamentului reprezintă responsabilitatea utilizatorului, cu excepţia situaţiilor când reconstituirea/diluarea
a avut loc în condiţii controlate şi validate.
În timpul perfuzării, nu este necesară protejarea de lumină.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Flacon KabiPac:
A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pungă freeflex:
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
A se păstra punga în cutie, pentru a fi protejată de lumină.
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon a 100 ml conţinând 50 ml soluţie perfuzabilă: flacon din polietilenă de joasă densitate (KabiPac) cu
capacitatea de 100 ml, închis cu un capac care conţine un disc din cauciuc.
Mărimi de ambalaj: 1, 10, 20 şi 25 flacoane
Pungă a 100 ml conţinând 50 ml soluţie perfuzabilă: pungă din poliolefine freeflex cu capacitatea de 100 ml.
Mărimi de ambalaj: 10 şi 20 pungi.
Flacon a 100 ml conţinând 100 ml soluţie perfuzabilă: flacon din polietilenă de joasă densitate (KabiPac) cu
capacitatea de 100 ml, închis cu un capac care conţine un disc din cauciuc.
Mărimi de ambalaj: 1, 10, 20 şi 25 flacoane.
Pungă a 100 ml conţinând 100 ml soluţie perfuzabilă: pungă din poliolefine freeflex cu capacitatea de 100
ml.
Mărimi de ambalaj: 10 şi 20 pungi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Amestecarea cu alte soluţii perfuzabile:
Levofloxacin Kabi soluţie perfuzabilă este compatibil cu următoarele soluţii perfuzabile:
- glucoză 50 mg/ml (5%)
- glucoză-Ringer 25 mg/ml (2,5%)
- clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)
- soluţii de aminoacizi
Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilităţi.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
FRESENIUS KABI ROMANIA SRL
Strada Henri Coandă, Nr. 2,
Oraş Ghimbav, Judeţ Braşov,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6167/2014/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: februarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2023