Prospect Leridip 20 mg comprimate filmate
Producator: Berlin-Chemie AG (Menarini Group)
Clasa ATC: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect predominant vascular –
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12291/2019/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Leridip 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 20 mg echivalent la lercanidipină
18,8 mg.
Excipient cu efect cunoscut: un comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 60 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate circulare, biconvexe, de culoare roz, cu şanţ median pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Leridip este indicat la adulţi pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, forme uşoare şi
moderate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 10 mg administrată oral o dată pe zi, cu cel puţin 15 minute înainte de
masă; doza poate fi crescută la 20 mg, în funcţie de răspunsul pacientului.
Stabilirea dozei trebuie făcută cu prudenţă, prin creştere treptată, deoarece pot fi necesare 2 săptămâni
până la instalarea efectului antihipertensiv maxim.
La unii pacienţi, la care tensiunea arterială nu este controlată adecvat prin administrarea unui singur
medicament antihipertensiv, se poate asocia Leridip la un tratament anterior cu: un blocant beta-
adrenergic (atenolol), un diuretic (hidroclorotiazidă) sau un inhibitor al enzimei de conversie a
angiotensinei (captopril sau enalapril).
Deoarece curba doză-răspuns este ascendentă cu un platou la doze între 20-30 mg, este improbabil ca
eficacitatea să crească la doze mai mari, în timp ce reacţiile adverse pot fi intensificate.
Vârstnici:
Cu toate că datele de farmacocinetică şi experienţa clinică sugerează că nu este necesară ajustarea
dozei zilnice, se recomandă atenţie deosebită la iniţierea tratamentului la vârstnici.
Copii şi adolescenţi:
Siguranţa şi eficacitatea Leridip la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite.
Nu sunt disponibile date.
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică:
Trebuie acordată o atenţie deosebită în perioada de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu insuficienţă
renală sau hepatică uşoară sau moderată. Deşi schema zilnică de tratament recomandată conţine doze
care pot fi tolerate de către aceste subgrupe de pacienţi, o creştere a dozei zilnice la 20 mg
lercanidipină trebuie realizată cu atenţie.
Efectul antihipertensiv poate fi crescut la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi în consecinţă trebuie
luată în calcul ajustarea dozelor.
Leridip este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă sau la pacienţi cu insuficienţă
renală severă (viteza de filtrare glomerulară < 30 ml/min), inclusiv la pacienţii care efectuează şedinţe
de dializă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Mod de administrare
Administrare orală
Precauţii care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului:
-Tratamentul este de preferat să fie administrat dimineaţa cu cel puţin 15 minute înainte de micul
dejun.
-Acest medicament nu trebuie administrat împreună cu suc de grapefrut (vezi pct. 4.3 şi 4.5).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Pacienţi cu obstacol în ejecţia sângelui din ventriculul stâng.
- Insuficienţă cardiacă congestivă netratată.
- Angină pectorală instabilă sau în decurs de 1 lună de la un infarct miocardic.
- Insuficienţă hepatică severă.
- Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), inclusiv la pacienţii care
efectuează şedinţe de dializă.
- Administrarea concomitentă cu:
o inhibitori puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5),
o ciclosporine (vezi pct. 4.5),
o grapefrut sau suc de grapefrut (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom de nod sinusal
Lercanidipina trebuie administrată cu atenţie la pacienţi cu sindrom de nod sinusal (dacă pacientul nu
are un pacemaker).
Insuficienţă ventriculară stângă
Deşi studiile controlate privind hemodinamica nu au relevat perturbări ale funcţiei ventriculare, este
necesară prudenţă la pacienţi cu insuficienţă ventriculară stângă.
Ischemie miocardică
S-a sugerat că administrarea unor dihidropiridine cu acţiune de scurtă durată poate fi asociată cu risc
cardiovascular crescut la pacienţi cu ischemie miocardică. Deşi lercanidipina este o substanţă cu
acţiune de lungă durată, se recomandă prudenţă la astfel de pacienţi.
La administrarea unor dihidropiridine au fost raportate rar dureri precordiale sau angină pectorală.
La pacienţii diagnosticaţi cu angină pectorală au fost raportate foarte rar creşterea frecvenţei, duratei
sau severităţii atacurilor anginoase. Au fost observate cazuri izolate de infarct miocardic (vezi pct.
4.8).
Insuficienţă renală sau hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, trebuie acordată o atenţie deosebită în
perioada de iniţiere a tratamentului. Deşi doză uzuală recomandată de 10 mg pe zi poate fi tolerată,, o
creştere a dozei zilnice la 20 mg lercanidipină ar trebui realizată cu atenţie.
Efectul antihipertensiv poate fi crescut la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată şi în consecinţă
trebuie luată în calcul ajustarea dozelor.
Lercanidipina este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă sau la
pacienţi cu insuficienţă renală (viteza de filtrare glomerulară < 30 ml/min), inclusiv la pacienţii care
efectuează şedinţe de hemodializă (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.3).
Dializă peritoneală
Lercanidipina a fost asociată cu apariţia efluentului peritoneal tulbure la pacienţii cu dializă peritoneală.
Opacitatea se datorează creşterii concentraţiei de trigliceride în efluentul periotneal. Cu toate că
mecanismul este necunoscut, opacitatea tinde să dispară după retragerea lercanidipinei. Aceasta este o
asociere importantă care trebuie recunoscută deoarece efluentul peritoneal tulbure poate fi confundat cu
peritonita infecţioasă având ca şi consecinţă spitalizarea inutilă şi administrarea empirică a
antibioticelor.
Inductori ai enzimei CYP3A4
Inductori ai enzimei CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu fenitoină, carbamazepină) şi
rifampicina pot reduce concentraţiile plasmatice de lercanidipină, şi de aceea eficacitatea
antihipertensivă a lercanidipinei poate fi redusă (vezi pct. 4.5)
Alcool etilic
Consumul de alcool etilic în cursul tratamentului trebuie evitat deoarece poate potenţa efectul
vasodilatator indus de către medicamentele antihipertensive (vezi pct. 4.5).
Lactoză
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea lercanidipină la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă
stabilite.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată
Inhibitori ai enzimei CYP3A4
Lercanidipina este metabolizată de enzima CYP3A4 şi de aceea inhibitorii CYP3A4 administraţi
concomitent pot interacţiona cu metabolizarea şi eliminarea lercanidipinei.
Un studiu asupra interacţiunii cu un inhibitor puternic de CYP3A4, ketoconazol, a arătat o creştere
considerabilă a concentraţiei plasmatice de lercanidipină (o creştere de 15 ori a ASC şi de 8 ori a C
max
pentru enantiomerul S-lercanidipină).
Trebuie evitată prescrierea de lercanidipină împreună cu inhibitori de CYP3A4 (de exemplu
ketoconazol, itraconazol, ritonavir, eritromicină, troleandomicină, claritromicină) (vezi pct. 4.3).
Ciclosporină
Creşterea concentraţiilor plasmatice de lercanidipină şi ciclosporină a fost observată în cazul
administrării lor concomitente. Un studiu pe voluntari sănătoşi tineri a arătat că dacă ciclosporina este
administrată la 3 ore după lercanidipină, concentraţia plasmatică de lercanidipină nu s-a modificat, dar
ASC la ciclosporină a crescut cu 27%. Cu toate acestea, administrarea concomitentă de lercanidipină
cu ciclosporina a dus la creşterea de 3 ori a nivelului plasmatic de lercanidipină şi o creştere cu 21% a
ASC a ciclosporinei.
Lercanidipina şi ciclosporina nu trebuie administrate împreună (vezi 4.3).
Grapefrut sau suc de grapefrut
Ca şi alte dihidropiridine, lercanidipina este sensibilă la acţiunea grapefrutului sau a sucului de
grapefrut de inhibare a metabolizării, cu o creştere consecutivă a biodisponibilităţii lor sistemice şi o
creştere a efectului hipotensiv.
Lercanidipina nu trebuie administrată împreună cu grapefrut sau suc de grapefrut (vezi 4.3).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată
Inductori ai CYP3A4
Administrarea concomitentă de lercanidipină şi inductori ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivele (de
exemplu fenitoină, fenobarbital, carbamazepină) şi rifampicină trebuie făcută cu prudenţă, deoarece
efectul antihipertensiv poate fi redus; se recomandă măsurarea mai frecventă a tensiunii arteriale (vezi
pct. 4.4).
Alcool etilic
Consumul de alcool etilic trebuie evitat în timpul tratamentului, deoarece poate potenţa efectul
vasodilatator al medicamentelor antihipertensive (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea dozelor
Substraturi ale citocromului CYP3A4
Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente de lercanidipină cu alte medicamente
metabolizate de enzimele citocromului CYP3A4, cum sunt terfenadină, astemizol, antiaritmice de
clasa III, de exemplu amiodaronă, chinidină, sotalol.
Midazolam
În cazul administrării orale concomitente de lercanidipină în doză de 20 mg cu midazolam la voluntari
vârstnici, absorbţia lercanidipinei a crescut (cu aproximativ 40%) şi viteza de absorbţie a scăzut (t s-
max
a modificat de la 1,75 ore la 3 ore). Concentraţiile plasmatice de midazolam nu au fost modificate.
Metoprolol
Atunci când lercanidipina a fost administrată concomitent cu metoprolol, un blocant beta-adrenergic
care se elimină predominant hepatic, biodisponibilitatea metoprololului nu a fost modificată, în timp
ce a lercanidipinei a fost redusă cu 50%. Acest efect se poate datora reducerii fluxului sanguin hepatic
de către blocantul beta-adrenergic şi poate să apară şi în prezenţa altor medicamente din aceeaşi clasă.
În consecinţă, lercanidipina se poate administra în condiţii de siguranţă împreună cu blocante beta-
adrenergice, dar pot fi necesare ajustări ale dozei.
Digoxină
Administrarea concomitentă de 20 mg lercanidipină la pacienţi trataţi cronic cu beta-metildigoxină nu
a evidenţiat nici o interacţiune. Totuşi, a fost observată o creştere medie cu 33% în C la digoxină, în
max
timp ce ASC şi clearance-ul renal nu au fost modificate.
Pacienţii trataţi concomitent cu digoxină trebuie monitorizaţi clinic atent privind semnele de toxicitate
digitalică.
Administrarea concomitentă cu alte medicamente
Fluoxetina
Un studiu privind interacţiunea cu fluoxetina (inhibitor CYP2D6 şi CYP3A4), pe voluntari cu vârsta
medie de 65 7 ani (media d.s.), nu a arătat modificări relevante clinic ale farmacocineticii
lercanidipinei.
Cimetidina
Administrarea concomitentă de lercanidipină şi cimetidină în doze de 800 mg zilnic nu determină
modificări semnificative ale concentraţiilor plasmatice de lercanidipină, dar pentru doze mai mari se
recomandă prudenţă, deoarece timpul de înjumătăţire şi efectul hipotensiv al lercanidipinei pot fi
crescute.
Simvastatină
La administrarea concomitentă de 20 mg lercanidipină cu 40 mg simvastatină, ASC pentru
lercanidipină nu a fost semnificativ modificată în timp ce ASC pentru simvastatină a crescut cu 56% şi
a metabolitului său activ beta-hidroxiacid cu 28%. Este puţin probabil ca aceste modificări să aibă
relevanţă clinică. Nu sunt de aşteptat interacţiuni când se administrează lercanidipina dimineaţa şi
simvastatina seara, după cum este indicat pentru un astfel de medicament.
Diuretice şi inhibitori de enzimă de conversie ai angiotensinei (ECA)
Lercanidipina a fost administrată în condiţii de siguranţă împreună cu diuretice şi cu inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei.
Alte medicamente care afectează tensiunea arterială
Ca la toate medicamentele antihipertensive, o creştere a efectului hipotensiv poate fi observată la
administrarea concomitentă de lercanidipină cu medicamente care afectează tensiunea arterială,
precum alfa blocantele utilizate în tratamentul afecţiunilor urinare, antidepresivele triciclice,
neurolepticele.
La administrarea concomitentă de corticosteroizi poate fi observată scăderea efectului hipotensiv al
lercanidipinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date legate de utilizarea lercanidipinei la femeile însărcinate. Studiile efectuate la
animale nu au evidenţiat efecte teratogene (vezi pct. 5.3), însă acestea au fost observate la alţi compuşi
dihidropiridinici. Lercanidipina nu trebuie administrată în timpul sarcinii sau la femei aflate la vârsta
fertilă care nu utilizează o metodă contraceptivă.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă lercanidipina sau metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. Riscurile asupra
nou-născuţilor/ copiilor nu pot fi excluse. Lercanidipina nu ar trebui utilizată în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date clinice legate de lercanidipină. La unii pacienţi trataţi cu medicamente
blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului
spermatozoizilor, care pot afecta fecundaţia. În cazurile în care fertilizarea in-vitro eşuează în repetate
rânduri şi nu poate fi găsită o altă explicaţie, trebuie luată în considerare posibilitatea ca blocantele
canalelor de calciu să fie cauza.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lercanidipina are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, trebuie ţinut cont că uneori pot să apară ameţeli, astenie, oboseală şi rar somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Sumar al profilului de siguranţă
Profilul de siguranţă al lercanidipinei, la administrarea unei doze de 10 – 20 mg o dată pe zi, a fost
evaluată în studii clinice placebo – controlate (1200 pacienţi au primit lercanidipină şi 603 pacienţi
placebo) şi în studii clinice controlate activ şi necontrolate pe termen lung, pe un număr de 3676
pacienţi hipertensivi cărora li s-a administrat lercanidipină.
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă sunt: edem
periferic, cefalee, congestia feţei, tahicardie şi palpitaţii.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
În tabelul de mai jos sunt prezentate reacţiile adverse la medicament, raportate în studiile clinice şi
după punerea pe piaţă, legate cel puţin cauzal, grupate conform clasificării MedDRA pe aparate,
sisteme şi organe, şi ordonate după frecvenţă: (foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1>
mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărui grup de
frecvenţă, reacţiile adverse raportate sunt prezentate în ordinea descreşterii severităţii.
MedDRA Aparate, Frecvente Rare Cu frecvenţă
Mai puţin frecvente
sisteme şi organe necunoscută
Tulburări ale Hipersensibilitate
sistemului imunitar
Tulburări ale Cefalee Ameţeli Somnolenţă
sistemului nervos Sincopă
Tahicardie Angina pectorală
Tulburări cardiace
Palpitaţii
Congestia feţei Hipotensiune arterială
Tulburări vasculare
Dispepsie; Vărsături Hipertrofia
Tulburări gastro- Greaţă; Diaree gingiilor1
intestinale Dureri abdominale; Efluent peritoneal
tulbure1
Creşterea
Tulburări hepato-
transaminazelor
biliare
serice
Afecţiuni cutanate şi Erupţie cutanată Urticarie
ale ţesutului tranzitorie Angioedem1
subcutanat Prurit
Tulburări musculo- Mialgie
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Tulburări renale şi Poliurie Polakiurie
ale căilor urinare
Tulburări generale şi Edem periferic Astenie Durere în piept
la nivelul locului de Oboseală
administrare
1reacţii adverse raportate spontan, la nivel global, după punerea pe piaţă
Descrierea reacţiilor adverse selectate
În studiile clinice placebo controlate incidenţa edemului periferic a fost de 0,9% la administrarea a 10
– 20 mg lercanidipină şi de 0,83% la placebo. În studiile clinice pe termen lung, această frecvenţă a
ajuns la 2% din totalul participanţilor.
Lercanidipina nu pare să influenţeze glicemia sau valorile lipidelor plasmatice.
Rareori, unele dihidropiridine pot determina dureri precordiale sau angină pectorală. Foarte rar, la
pacienţii cu angină pectorală preexistentă se pot produce creşterea frecvenţei, duratei sau severităţii
atacurilor anginoase. Izolat, sunt posibile cazuri de infarct miocardic.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În perioada de după punerea pe piaţă au fost raportate unele cazuri de supradozaj, variind de la 30-40
mg până la 800 mg lercanidipină, inclusiv raportări de tentative de suicid.
Simptome
Ca şi în cazul altor dihidropiridine, supradozajul poate produce vasodilataţie periferică excesivă, cu
hipotensiune arterială marcantă şi tahicardie reflexă. Cu toate acestea, la doze foarte mari,
selectivitatea periferică se poate pierde, cauzând bradicardie şi efect introp negativ. Cele mai
frecvente reacţii adverse asociate cu supradozajul au fost hipotensiune arterială, ameţeli, cefalee şi
palpitaţii.
Tratament
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic necesită instituirea tratamentului de susţinere a funcţiei
cardiovasculare şi respiratorii, ridicarea extremităţilor şi trebuie acordată atenţie la volumul de fluide
circulante din organism şi la cantitatea de urină eliminată.
Datorită efectului farmacologic prelungit al lercanidipinei, este esenţială monitorizarea funcţiei
cardiovasculare a pacientului cel puţin 24 ore după o supradoză.
Deoarece lercanidipina se leagă în procent mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa
să fie eficientă. Pacienţii la care se anticipează o intoxicaţie moderată până la severă, trebuie
monitorizaţi cu foarte mare atenţie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect predominant vascular –
Derivaţi de dihidropiridină, codul ATC: C08CA13
Mecanism de acţiune
Lercanidipina este un blocant al canalelor de calciu care face parte din grupa dihidropiridinelor; inhibă
influxul transmembranar al calciului la nivelul miocardului şi al musculaturii netede. Mecanismul
acţiunii sale antihipertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul musculaturii netede
vasculare, ceea ce produce o scădere a rezistenţei periferice totale.
Efecte farmacodinamice
Cu toate că timpul său de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este scurt, lercanidipina are durată de
acţiune antihipertensivă lungă datorită coeficientului mare de partiţie membranară. De asemenea, este
lipsită de efect inotrop negativ, datorită selectivităţii sale vasculare mari.
Deoarece vasodilataţia produsă de Leridip se realizează treptat, hipotensiunea arterială acută cu
tahicardie reflexă a fost observată rareori la pacienţii hipertensivi.
Ca şi în cazul altor 1,4-dihidropiridine, activitatea antihipertensivă a lercanidipinei este datorată în
principal S-enantiomerului.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Profilul de siguranţă al lercanidipinei, la administrarea unei doze de 10 – 20 mg o dată pe zi, a fost
evaluată în studii clinice dublu – orb, placebo – controlate (1200 pacienţi au primit lercanidipină şi
603 pacienţi placebo) şi în studii clinice controlate activ şi necontrolate pe termen lung, pe un număr
de 3676 pacienţi hipertensivi cărora li s-a administrat lercanidipină.
Majoritatea studiilor clinice au fost efectuate la pacienţi cu hipertensiune arterială esenţială uşoară
până la moderată (incluzând vârstnici şi pacienţi cu diabet), cărora li s-a administrat lercanidipină ca
monoterapie sau în combinaţie cu inhibitori ECA, diuretice sau beta-blocante.
Suplimentar faţă de studiile clinice conduse pentru a susţine indicaţiile terapeutice, a fost realizat şi un
mic studiu randomizat, necontrolat, la pacienţi cu hipertensiune arterială severă (tensiune diastolică
medie de 114,5 ± 3,7 mm Hg), care a arătat că tensiunea arterială s-a normalizat la 40% din cei 25 de
pacienţi cărora li s-a administrat o doză zilnică de 20 mg în priză unică şi la 56% din cei 25 de pacienţi
cărora li s-au administrat zilnic 10 mg de două ori pe zi Leridip. Într-un studiu dublu-orb, randomizat,
placebo controlat, la pacienţi cu hipertensiune arterială sistolică izolată, Leridip a fost eficace în
scăderea tensiunii arteriale sistolice de la valoarea medie iniţială de 172,6 ± 5,6 mmHg până la 140,2 ±
8,7 mmHg.
Nu au fost efectuate studii clinice la copii.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze de 10-20 mg, Leridip se absoarbe complet, iar concentraţiile
plasmatice maxime de 3,30 ng/ml ± 2,09, respectiv 7,66 ng/ml ± 5,90, se realizează după aproximativ
1,5-3 ore de la administrarea dozei.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei au un profil similar al parametrilor farmacocinetici: timpul până
la realizarea concentraţiei plasmatice maxime este acelaşi, concentraţia plasmatică maximă şi ASC
sunt în medie de 1,2 ori mai mari pentru enantiomerul (S), iar timpii de înjumătăţire prin eliminare ai
celor doi enantiomeri sunt aceiaşi. Nu s-a observat interconversie in vivo a enantiomerilor.
Datorită metabolizării înalte în cursul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absolută a Leridip
administrat pe cale orală la pacienţi, după mese, este de 10%, deşi este redusă la 1/3 când este
administrată la voluntari sănătoşi fără ingestie de alimente.
Biodisponibilitatea orală a Leridip creşte de 4 ori când clorhidratul de lercanidipină este administrat cu
până la 2 ore după o masă bogată în lipide. De aceea, Leridip se va administra înainte de mese.
Distribuţie
Distribuţia în ţesuturi şi organe este rapidă şi importantă.
Gradul de legare de proteinele plasmatice al lercanidipinei depăşeşte 98%. Deoarece valorile
proteinelor plasmatice sunt reduse la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică severă, fracţiunea
liberă a substanţei poate fi crescută la aceşti pacienţi.
Metabolizare
Leridip este metabolizat în proporţie mare de către enzimele CYP3A4; nu a fost identificată prezenţa
substanţei netransformate în urină sau în materiile fecale. Lercanidipina este transformată predominant
în metaboliţi inactivi şi aproximativ 50% din doză se excretă prin urină.
Studiile in vitro pe microzomi hepatici umani au demonstrat că lercanidipina poate inhiba într-un
anumit grad CYP3A4 şi CYP2D6, la concentraţii de 160, respectiv 40 ori mai mari decât
concentraţiile plasmatice maxime realizate la om după administrarea unei doze de 20 mg.
Mai mult, studii privind interacţiunile medicamentoase la om au arătat că lercanidipina nu influenţează
concentraţiile plasmatice ale midazolamului, un substrat tipic al CYP3A4, sau ale metoprololului, un
substrat tipic al CYP2D6. De aceea, inhibarea metabolizării substanţelor metabolizate de CYP3A4 şi
CYP2D6 de către Leridip nu este posibilă la doze terapeutice.
Eliminare
Eliminarea se face în principal prin metabolizare.
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 8-10 ore, dar durata de acţiune se
prelungeşte până la 24 ore datorită legării sale mari de lipidele membranare. După administrări
repetate nu s-a observat acumulare.
Liniaritate/Non-liniaritate
Administrarea orală a Leridip realizează concentraţii plasmatice de lercanidipină care nu sunt direct
proporţionale cu doza administrată (cinetică non-liniară). După administrarea a 10 mg, 20 mg sau
40 mg, raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fost de 1:3:8, iar raportul ariilor de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost de 1:4:18, sugerând o saturare progresivă a
metabolizării la primul pasaj hepatic. În mod corespunzător, biodisponibilitatea creşte cu creşterea
dozei.
Alte informaţii la populaţii speciale
La pacienţii vârstnici şi la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată sau cu insuficienţă
hepatică uşoară până la moderată, profilul farmacocinetic al lercanidipinei s-a dovedit similar cu cel
observat la populaţia generală de pacienţi; pacienţii cu insuficienţă renală severă sau pacienţii
dependenţi de dializă au prezentat concentraţii plasmatice mai mari (cu aproximativ 70%) ale
medicamentului. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă, biodisponibilitatea
sistemică a lercanidipinei pare să fie crescută, deoarece medicamentul este în mod normal metabolizat
în proporţie mare la primul pasaj hepatic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Studiile farmacologice de siguranţă efectuate la animale nu au indicat efecte asupra sistemului nervos
vegetativ, sistemului nervos central sau funcţiei gastrointestinale la doze folosite pentru efect
antihipertensiv.
Efectele relevante care au fost observate în studiile de lungă durată efectuate la şobolan şi câine au fost
corelate, direct sau indirect, cu efectele cunoscute ale dozelor mari de blocante ale canalelor de calciu,
reflectând în special exagerarea efectului farmacodinamic.
Lercanidipina nu s-a dovedit genotoxică şi nu a prezentat potenţial carcinogen.
Fertilitatea şi performanţele reproductive generale ale şobolanilor nu au fost afectate de tratamentul cu
lercanidipină.
Nu există evidenţe referitoare la un efect teratogen la şobolan şi iepure; totuşi, la şobolan dozele mari
de lercanidipină au produs pierderi pre- şi postimplantare şi întârzieri ale dezvoltării fetale.
Clorhidratul de lercanidipină administrat în doze mari (12 mg/kg şi zi) în timpul travaliului a
determinat distocie.
Nu a fost studiată cinetica lercanidipinei şi/sau a metaboliţilor săi la femelele însărcinate şi excreţia sa
în laptele matern.
Metaboliţii nu au fost evaluaţi separat în studiile de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Povidonă K30
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
Talc
Macrogol 6000
Oxid roşu de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/Al alb, opac cu 7 comprimate filmate
Cutie cu 1 blister din PVC/Al alb, opac cu 14 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al albe, opace a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al albe, opace a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al albe, opace a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al albe, opace a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al albe, opace a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al albe, opace a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 9 blistere din PVC/Al albe, opace a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 7 blistere din PVC/Al albe, opace a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al albe, opace a câte 10 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Berlin-Chemie AG (Menarini Group)
Glienicker Weg 125
12489 Berlin, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12291/2019/01-02-03-04-05-06-07-0-09-10-11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: 26 Iulie 2006
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie, 2021