Prospect Lercanidipină Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate
Producator: Gemax Pharma s.r.o.
Clasa ATC: blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare –
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9807/2017/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12 Anexa 2
9808/2017/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lercanidipină Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate
Lercanidipină Gemax Pharma 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Lercanidipină Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 10 mg, echivalent cu lercanidipină 9,4 mg.
Lercanidipină Gemax Pharma 20 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 20 mg, echivalent cu lercanidipină 18,8 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Lercanidipină Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare galbenă, rotunde, biconvexe, cu linie mediană pe o faţă şi netede pe
cealaltă faţă, având diamentrul de 6,5 mm.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare
în doze egale.
Lercanidipină Gemax Pharma 20 mg comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare roz, rotunde, biconvexe, cu linie mediană pe o faţă şi netede pe cealaltă
faţă, având diamentrul de 8,5 mm.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare
în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Lercanidipină Gemax Pharma este indicată la adulți pentru tratamentul hipertensiunii arteriale
esenţiale uşoare până la moderate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este 10 mg administrată oral, o dată pe zi, cu cel puţin 15 minute înainte de masă;
doza poate fi crescută la 20 mg, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.
Creşterea treptată a dozei trebuie făcută treptat, deoarece pot fi necesare aproximativ 2 săptămâni până
când efectul antihipertensiv maxim devine evident.
La anumiţi pacienţi, la care tensiunea arterială nu este controlată adecvat prin administrarea unui singur
medicament antihipertensiv, poate fi benefică asocierea lercanidipinei la tratamentul cu un beta-blocant
al receptorilor adrenergici ca substanță activă (atenolol), cu un diuretic (hidroclorotiazidă) sau cu un
inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (captopril sau enalapril).
Deoarece curba doză-răspuns este ascendentă, cu un platou atins la doze cuprinse în intervalul 20 – 30
mg, este improbabil ca eficacitatea tratamentului să crească la administrarea de doze mai mari, în timp
ce intensitatea reacţiilor adverse poate creşte.
Pacienţi vârstnici:
Deşi datele de farmacocinetică şi experienţa clinică arată că nu este necesară ajustarea dozei zilnice, se
recomandă precauţie specială la iniţierea tratamentului la vârstnici.
Copii şi adolescenţi:
Siguranţa şi eficacitatea Lercanidipină Gemax Pharma la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă
stabilite.
Nu sunt disponibile date.
Pacienți cu insuficienţa renală sau hepatică:
Trebuie acordată o atenţie deosebită în perioada de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu insuficienţă
renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate. Cu toate că schema terapeutică uzuală recomandată
poate fi tolerată de aceste grupe speciale de pacienţi, o creştere a dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuată
cu precauţie. Efectul antihipertensiv poate fi amplificat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, în
consecinţă, trebuie luată în considerare o ajustare a dozei.
Lercanidipina este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min), inclusiv la pacienţii cărora li se efectuează dializă (vezi
pct. 4.3 şi 4.4).
Mod de administrare
Măsuri de precauție care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului:
- Tratamentul trebuie administrat de preferință dimineața, cu cel puțin 15 minute înainte de micul
dejun.
- Acest produs nu trebuie administrat cu suc de grapefrut (vezi pct. 4.3 și 4.5).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Obstrucţie la nivelul tractului de ejecţie al sângelui din ventriculul stâng
- Insuficienţă cardiacă congestivă netratată
- Angină pectorală instabilă sau infarct miocardic recent (în decurs de 1 lună)
- Insuficienţă hepatică severă
- Insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min), inclusiv pacienţi care efectuează dializă.
- Administrare concomitentă cu:
● inhibitori puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5),
● ciclosporină (vezi pct. 4.5),
● grepfrut sau suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom de nod sinusal
Lercanidipina trebuie administrată cu precauție la pacienţii cu sindrom de nod sinusal (fără pacemaker).
Disfuncţie ventriculară stângă
De asemenea, cu toate că studiile controlate privind hemodinamica nu au evidenţiat perturbări ale
funcţiei ventriculare, este necesară prudenţă la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă.
Boală cardiacă ischemică
S-a sugerat că unele dihidropiridine cu acţiune de scurtă durată pot fi asociate cu un risc cardiovascular
crescut la pacienţii cu boală cardiacă ischemică. Cu toate că lercanidipina are acţiune de lungă durată,
este necesară precauţie la aceşti pacienţi.
Rar, unele dihidropiridine pot determina durere precordială sau angină pectorală. Foarte rar, pacienţii
cu angină pectorală pre-existentă pot prezenta aceste episoade cu frecvenţă, durată sau severitate
crescute. Pot fi observate cazuri izolate de infarct miocardic (vezi pct. 4.8).
Utilizarea în insuficienţa renală sau hepatică:
Trebuie acordată o atenţie deosebită în perioada de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu insuficienţă
renală, forme uşoare până la moderate. Cu toate că schema terapeutică uzuală de 10 mg pe zi poate fi
tolerată, se impune precauţie la creșterea dozei la 20 mg.
Efectul antihipertensiv poate fi amplificat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată şi în consecinţă,
trebuie luată în considerare o ajustare a dozei.
Lercanidipina este contraindicată pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau
insuficienţă renală (RFG < 30 ml/min), inclusiv la pacienţii care efectuează hemodializă (vezi pct. 4.2
şi 4.3).
Dializa peritoneală
Lercanidipina a fost asociată cu apariţia efluentului peritoneal tulbure la pacienții cu dializă peritoneală.
Turbiditatea se datorează creșterii concentrației de trigliceride în efluentul peritoneal. Cu toate că
mecanismul este necunoscut, turbiditatea tinde să dispară la puţin timp după întreruperea lercanidipinei.
Aceasta este o asociere important de recunoscut deoarece efluentul peritoneal tulbure poate fi confundat
cu peritonita infecțioasă având drept rezultat spitalizarea inutilă și administrarea empirică de antibiotice.
Inductori ai enzimei CYP3A4
Inductorii enzimatici ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu, fenitoină, carbamazepină)
şi rifampicina pot să scadă concentrațiile plasmatice ale lercanidipinei şi, ca urmare, eficacitatea
lercanidipinei poate fi mai mică decât este de așteptat (vezi pct. 4.5).
Alcool etilic
Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul vasodilatator al medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.5).
Sodiu
Lercanidipină Gemax Pharma conține sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adicǎ
practic ”nu conține sodiu”.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea lercanidipinei nu au fost demonstrate la copii și adolescenți.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii privind utilizarea concomitentă cu alte medicamente
Inhibitori ai enzimei CYP3A4
Este cunoscut faptul că lercanidipina este metabolizată prin intermediul izoenzimelor CYP3A4 şi, ca
urmare, medicamentele care au efect inhibitor asupra CYP3A4 administrate concomitent, pot
interacţiona cu metabolizarea și eliminarea lercanidipinei. Un studiu efectuat cu un inhibitor puternic al
CYP3A4, ketoconazol, a demonstrat o creştere considerabilă a concentraţiei plasmatice a lercanidipinei
(o creştere de 15 ori a ASC şi de 8 ori a C pentru eutomerul S-lercanidipină).
max
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu inhibitori ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol,
itraconazol, ritonavir, eritromicină, troleandomicină, claritromicină) trebuie evitată (vezi pct. 4.3).
Ciclosporina
După administrarea concomitentă a lercanidipinei şi ciclosporinei au fost observate concentraţii
plasmatice crescute ale ambelor medicamente. Un studiu efectuat la voluntari sănătoşi tineri a
demonstrat că, în cazul administrării ciclosporinei la 3 ore după administrarea lercanidipinei,
concentraţiile plasmatice ale lercanidipinei nu au fost modificate, în timp ce ASC a ciclosporinei a
crescut cu 27%. Cu toate acestea, administrarea concomitentă a lercanidipinei cu ciclosporină a
determinat o creştere de 3 ori a concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei şi o creştere cu 21% a ASC
a ciclosporinei.
Ciclosporina şi lercanidipina nu trebuie administrate concomitent (vezi pct. 4.3).
Grepfrut şi suc de grepfrut
Ca şi în cazul altor dihidropiridine, lercanidipina este sensibilă la acţiunea de inhibare a metabolizării a
grepfrutului sau sucului de grepfrut, cu o creştere consecutivă a biodisponibilităţii sale şi o accentuare a
efectului de scădere a tensiunii arteriale. Lercanidipina nu trebuie administrată cu grepfrut sau suc de
grepfrut (vezi pct. 4.3).
Administrare concomitentă nerecomandată
Inductori ai enzimei CYP3A4
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu inductori ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de
exemplu, fenitoină, fenobarbital, carbamazepină) şi rifampicina trebuie efectuată cu prudenţă, deoarece
efectul antihipertensiv al lercanidipinei poate fi redus, iar tensiunea arterială trebuie monitorizată mai
frecvent decât în mod obişnuit (vezi pct. 4.4).
Alcool
Trebuie evitat consumul de alcool, deoarece poate potenţa efectul antihipertensivelor vasodilatatoare
(vezi pct. 4.4).
Precauții, inclusiv ajustarea dozei
Substraturi ale CYP3A4
Este necesară prudenţă la prescrierea concomitentă a lercanidipinei cu alte substraturi ale CYP3A4, cum
sunt terfenadina, astemizolul, antiaritmicele din clasa III, cum sunt amiodarona, chinidina, sotalol.
Midazolam
În cazul administrării concomitente pe cale orală a unei doze de 20 mg lercanidipină cu midazolam la
voluntari vârstnici, absorbţia lercanidipinei a crescut (cu aproximativ 40%) şi viteza de absorbţie a
scăzut (T a fost prelungit de la 1,75 ore la 3 ore). Concentraţiile plasmatice ale midazolamului nu au
max
fost modificate.
Metoprolol
Când lercanidipina a fost administrată concomitent cu metoprolol, un beta-blocant care se elimină în
principal prin ficat, biodisponibilitatea metoprololului a rămas nemodificată, în timp ce
biodisponibilitatea lercanidipinei a scăzut cu 50%. Acest efect se poate datora scăderii fluxului sanguin
hepatic, determinat de β-blocante şi ca atare poate să apară şi la alte medicamente din această clasă. În
consecinţă, lercanidipina poate fi administrată în siguranţă concomitent cu medicamente β -blocante ale
receptorilor adrenergici, dar poate fi necesară o ajustare a dozei.
Digoxină
Administrarea concomitentă a unei doze de 20 mg lercanidipină la pacienţii trataţi cronic cu β-
metildigoxină nu a evidenţiat interacţiuni farmacocinetice. Cu toate acestea, a fost observată o creștere
medie de 33% a C de digoxină, în timp ce ASC şi clearance-ul renal nu au fost modificate
max
semnificativ. Pacienţii trataţi concomitent cu digoxină trebuie monitorizaţi clinic atent, în ceea ce
privește semnele de intoxicaţie digitalică.
Utilizarea concomitentă cu alte medicamente
Fluoxetina
Un studiu privind interacţiunile medicamentoase ale lercanidipinei cu fluoxetina (un inhibitor al
CYP2D6 şi CYP3A4) efectuat la voluntari cu vârsta de 65 ± 7 ani (media ± deviaţia standard) nu a
evidenţiat modificări semnificative clinic ale parametrilor farmacocinetici ai lercanidipinei.
Cimetidină
Administrarea concomitentă de cimetidină, 800 mg zilnic, nu a determinat apariţia unor modificări
semnificative ale concentraţiilor plasmatice de lercanidipină, dar pentru doze mai mari se recomandă
prudenţă, deoarece biodisponibilitatea şi efectul de scădere a tensiunii arteriale ale lercanidipinei pot fi
crescute.
Simvastatină
Când o doză de 20 mg lercanidipină a fost administrată repetat concomitent cu 40 mg simvastatină, ASC
a lercanidipinei nu a fost modificată semnificativ, în timp ce ASC a simvastatinei a crescut cu 56%, iar
cea a metabolitului său activ, ß-hidroxiacid, cu 28%. Este improbabil ca asemenea modificări să aibă
relevanţă clinică. Nu sunt aşteptate interacţiuni între aceste medicamente, atunci când lercanidipina este
administrată dimineaţa şi simvastatina este utilizată seara, aşa cum este recomandat pentru acest
medicament.
Diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
Lercanidipina a fost administrată în condiţii de siguranţă împreună cu diuretice şi inhibitori ai ECA.
Alte medicamente care afectează tensiunea arterială
Ca în cazul tuturor medicamentelor antihipertensive, o creștere a efectului hipotensiv poate fi observată
la administrarea concomitentă de lercanidipină cu alte medicamente care influențează tensiunea
arterială, cum ar fi alfa-blocantele pentru tratamentul simptomelor urinare, antidepresivele triciclice,
neurolepticele. În mod contrar, o reducere a efectului hipotensiv poate fi observată la administrarea
concomitentă de corticosteroizi.
4.6 Fertilitate, sarcină şi alăptare
Sarcina
Nu sunt disponibile date legate de utilizarea lercanidipinei la femeile însărcinate. Studiile efectuate la
animale nu au evidenţiat efecte teratogene (vezi pct. 5.3), însă acestea au fost observate la alţi compuşi
dihidropiridinici. Lercanidipina nu este recomandată pe durata sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă
care nu utilizează metode contraceptive.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă lercanidipina sau metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. Un risc pentru
nou-născuţi/ sugari nu poate fi exclus. Lercanidipina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date clinice referitoare la lercanidipină. Au fost raportate modificări biochimice
reversibile la nivelul capului spermatozoizilor, care pot afecta fecundația la unii pacienți tratați cu
blocante ale canalelor de calciu. În cazurile în care fertilizarea in vitro eșuează în repetate rânduri și nu
poate fi găsită o altă explicație, ar trebui luată în considerare posibilitatea ca blocantele canalelor de
calciu să fie cauza.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lercanidipina are o influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu
toate acestea, trebuie luate măsuri de precauţie deoarece pot să apară ameţeli, astenie, oboseală şi rareori
somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Profilul de siguranța al lercanidipinei, la administrarea unei doze de 10-20 mg o dată pe zi, a fost evaluat
în studii clinice dublu-orb, controlate placebo (în care 1.200 de pacienți au primit lercanidipină și 603
pacienți au primit placebo) și în studii clinice efectuate pe termen lung, controlate activ și necontrolate
pe un număr de 3.676 pacienți hipertensivi cărora li s-a administrat lercanidipină.
Cele mai frecvente reacții adverse raportate în studiile clinice și în perioada ulterioară punerii pe piață
sunt: edem periferic, cefalee, eritem facial tranzitoriu, tahicardie și palpitații.
Lista reacțiilor adverse
În tabelul de mai jos, reacțiile adverse raportate în studiile clinice și în cadrul experienței dobândite la
nivel mondial după punerea pe piată a medicamentului, pentru care există o relație cauzală rezonabilă,
sunt enumerate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi pe intervale de frecvenţă:
foarte frecvente (1/10);
frecvente (1/100 până la <1>
mai puțin frecvente (1/1.000 până la <1>
rare (1/10.000 până la <1>
foarte rare (<1>
cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecări grupe de
frecvență, reacțiile adverse observate sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Clasificarea MedDRA pe Frecvente Mai puţin Rare Necunoscute
aparate, sisteme şi organe frecvente
Tulburări ale sistemului Hipersensibilitate
imunitar
Tulburări ale sistemului Cefalee Ameţeală Somnolenţă
nervos Sincopă
Tulburări cardiace Tahicardie Angină pectorală
Palpitaţii
Tulburări vasculare Eritem facial Hipotensiune
arterială
tranzitoriu
Tulburări gastro-intestinale Dispepsie Vărsături Hipertrofie
Greaţă Diaree gingivală1
Durere la nivelul Efluent
abdomenului peritoneal
superior tulbure1
Tulburări hepatobiliare Creşterea
transaminazelor
serice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Erupție cutanată Urticarie Angioedem1
Prurit
subcutanat
Tulburări musculo-scheletice Mialgie
şi ale ţesutului conjunctiv
Tulburări renale şi ale căilor Poliurie Polakiurie
urinare
Tulburări generale şi la Edem periferic Astenie Dureri toracice
nivelul locului de Oboseală
administrare
1 reacţii adverse din raportările spontane din experiența dobândită, la nivel global, după punerea pe
piaţă
Descrierea reacţiilor adverse selectate
În studiile clinice controlate placebo, incidența edemului periferic a fost de 0,9% la administrarea a 10
- 20 mg lercanidipină și de 0,83% la placebo. În studiile clinice pe termen lung, această frecvenţă a ajuns
la 2% din populația totală inclusă în studiu.
Lercanidipina nu pare să influențeze negativ glicemia sau lipidemia. Unele dihidropiridine pot determina
rar, durere localizată precordial sau angină pectorală. Foarte rar, pacienții cu angină pectorală pre-
existentă pot prezenta astfel de crize cu o frecvență, durată sau severitate crescute. Pot să apară cazuri
izolate de infarct miocardic.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
e-mail: [email protected].
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
În experienţa după punerea pe piaţă a lercanidipinei, au fost raportate unele cazuri de supradozaj,
inclusiv raportări de tentativă de suicid, intervalul de doze situându-se de la 30 – 40 mg până la 800 mg.
Simptome
Ca și în cazul altor dihidropiridine, supradozajul de lercanidipină determină vasodilataţie periferică
excesivă, cu hipotensiune accentuată şi tahicardie reflexă. Cu toate acestea, la doze foarte mari,
selectivitatea periferică se poate pierde, cauzând bradicardie şi efect inotrop negativ. Cele mai frecvente
reacții adverse asociate cu cazurile de supradozaj au fost hipotensiune arterială, ameţeală, cefalee şi
palpitaţii.
Tratament
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic necesită susţinere cardiovasculară activă, incluzând
monitorizarea frecventă a funcției cardiace și respiratorii, ridicarea extremităților și urmărirea volumului
fluidelor circulante și a diurezei. Având în vedere efectul farmacologic prelungit al lercanidipinei, este
esenţială monitorizarea funcţiei cardiovasculare a pacientului timp de cel puţin 24 de ore. Întrucât
substanța activă se leagă în procent mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa să fie
eficace. Pacienţii la care este preconizată o intoxicaţie moderată până la severă, trebuie ținuți sub
observație medicală și să beneficieze de îngrijire medicală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efecte preponderent vasculare –
Derivați dihidropiridinici
Codul ATC: C08CA13
Mecanism de acţiune
Lercanidipina este un antagonist al canalelor de calciu, din grupa dihidropiridinelor şi inhibă influxul
transmembranar al calciului la nivelul muşchiului cardiac şi al musculaturii netede. Mecanismul acţiunii
sale antihipertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul musculaturii netede vasculare,
care determină scăderea rezistenţei periferice totale.
Efecte farmacodinamice
Cu toate că prezintă un timp de înjumătăţire plasmatică mic, lercanidipina are o acţiune antihipertensivă
prelungită, datorită coeficientului mare de partiţie membranară şi nu prezintă efecte inotrop negative
datorită selectivităţii sale vasculare crescute.
Deoarece vasodilataţia indusă de lercanidipină se realizează treptat, hipotensiunea arterială acută cu
tahicardie reflexă a fost rareori observată la pacienţii hipertensivi.
Similar altor 1,4 – dihidropiridine asimetrice, acţiunea antihipertensivă a lercanidipinei este datorată, în
principal, enantiomerului S.
Eficacitate și siguranță clinică
Eficacitatea și siguranța clinică a lercanidipinei, la administrarea unei doze de 10 – 20 mg o dată pe zi,
au fost evaluate în studii clinice dublu-orb, controlate cu placebo (în care 1.200 de pacienți au primit
lercanidipină și 603 pacienți au primit placebo) și în studii clinice efectuate pe termen lung, controlate
activ și necontrolate, pe un număr total de 3.676 de pacienți hipertensivi.
Majoritatea studiilor clinice au fost efectuate la pacienți cu hipertensiune arterială esențială ușoară până
la moderată (inclusiv pacienți vârstnici și diabetici), cărora li s-a administrat lercanidipină în
monoterapie sau în asociere cu inhibitori ECA, diuretice sau beta-blocante.
Suplimentar faţă de studiile clinice efectuate pentru a susţine indicaţiile terapeutice ale lercanidipinei, a
fost realizat un studiu necontrolat, pe un număr mic de pacienți, dar randomizat, la pacienţi cu
hipertensiune arterială severă (tensiunea diastolică medie ± DS de 114,5 ± 3,7 mmHg) care a arătat că
tensiunea arterială s-a normalizat la 40% dintre cei 25 de pacienţi trataţi cu o doză zilnică de 20 mg
lercanidipină administrată în priză unică şi la 56% dintre cei 25 de pacienţi trataţi cu o doză de 10 mg
lercanidipină, administrată de două ori pe zi. Într-un studiu clinic dublu-orb, randomizat, placebo-
controlat, efectuat la pacienţi cu hipertensiune sistolică izolată, lercanidipina a fost eficace în scăderea
tensiunii arteriale sistolice de la valoarea medie iniţială de 172,6± 5,6 mmHg la 140,2±8,7 mmHg.
Nu au fost efectuate studii clinice la copii și adolescenți.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze de 10 – 20 mg, lercanidipina este complet absorbită, concentraţiile
plasmatice maxime fiind de 3,30 ± 2,09 ng/ml DS, respectiv 7,66 ± 5,90 ng/ml DS şi au fost atinse în
aproximativ 1,5 – 3 ore de la momentul administrării.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei au un profil al concentraţiilor plasmatice similar: timpul până la
realizarea concentraţiei plasmatice maxime este acelaşi, concentraţia plasmatică maximă şi ASC sunt,
în medie, de 1,2 ori mai mari pentru enantiomerul S şi timpul de înjumătăţire plasmatică al celor doi
enantiomeri este acelaşi. Nu s-a observat interconversia in vivo a celor doi enantiomeri.
Din cauza metabolizării crescute la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absolută a
lercanidipinei administată oral la pacienţi, în timpul mesei, este de aproximativ 10%, cu toate că se
reduce până la 1/3 atunci când este administrată la voluntari sănătoşi în condiţii de repaus alimentar.
Biodisponibilitatea orală a lercanidipinei creşte de 4 ori atunci când aceasta este administrată cu până la
2 ore după o masă cu conţinut mare de lipide. În consecinţă, lercanidipina trebuie administrată înainte
de masă.
Distribuţie
Distribuţia de la nivel plasmatic la nivelul ţesuturilor şi organelor este rapidă şi largă.
Gradul de legare al lercanidipinei de proteinele plasmatice depăşeşte 98%. Deoarece valorile proteinelor
plamatice sunt reduse la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă, fracţia
liberă a substanței active poate fi crescută la aceste grupe speciale de pacienţi.
Metabolizare
Lercanidipina este metabolizată în proporţie mare prin intermediul izoenzimelor CYP3A4; nu a fost
identificată prezenţa substanţei active netransformate în urină sau materii fecale. Ea este transformată
în principal la metaboliţi inactivi şi aproximativ 50% din doză este excretată în urină.
Studiile experimentale in vitro realizate pe microzomi hepatici umani au demonstrat că lercanidipina are
un grad de inhibare asupra CYP3A4 şi CYP2D6, la concentraţii de 160 de ori mai mari, respectiv de 40
de ori mai mari, decât concentraţiile plasmatice maxime măsurate la om după administrarea unei doze
de 20 mg.
Mai mult, studiile privind interacţiunile medicamentoase la om, au arătat că lercanidipina nu
influenţează concentraţiile plasmatice ale midazolamului, un substrat tipic pentru CYP3A4 sau ale
metoprololului, un substrat tipic pentru CYP2D6. Ca urmare, nu este de aşteptat inhibarea de către
lercanidipină, administrată la doze terapeutice, a metabolizării medicamentelor prin intermediul
CYP3A4 şi CYP2D6.
Eliminare
Eliminarea are loc în principal prin metabolizare.
A fost calculat un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 8 – 10 ore, iar durata de
acţiune este de cel puţin 24 de ore, datorită gradului mare de legare de lipidele membranare. Nu s-a
observat acumularea medicamentului după administrare repetată.
Liniaritate/non-liniaritate
Administrarea de lercanidipină pe cale orală determină concentraţii plasmatice care nu sunt direct
proporţionale cu doza (cinetică non-liniară). După administrarea unor doze de 10, 20 sau 40 mg,
concentraţiile plasmatice maxime au fost în proporţie de 1:3:8, iar ariile de sub curbele concentraţie
plasmatică în funcţie de timp, în proporţie de 1:4:18, sugerând o saturare progresivă, prin metabolizare
la nivelul primului pasaj hepatic. În mod corespunzător, disponibilitatea creşte odată cu creşterea dozei.
Informaţii suplimentare privind categoriile speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici şi la cei cu insuficienţă renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate, profilul
farmacocinetic al lercanidipinei s-a dovedit a fi similar cu cel observat în populaţia generală de pacienţi;
pacienţii cu insuficienţă renală severă sau pacienţii cărora li se efectuează dializă au prezentat
concentraţii plasmatice mai mari ale medicamentului (cu aproximativ 70%). La pacienţii cu insuficienţă
hepatică, formă moderată până la severă, biodisponibilitatea sistemică a lercanidipinei este probabil
crescută, datorită faptului că, în mod normal, medicamentul este metabolizat în proporţie mare la nivelul
ficatului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale
farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcției de reproducere şi dezvoltării.
Studiile farmacologice de siguranţă la animale nu au evidenţiat niciun efect asupra sistemului nervos
vegetativ, asupra sistemului nervos central sau asupra funcţiei gastrointestinale la doze cu efect
antihipertensiv.
Efectele semnificative care au fost observate în studiile de lungă durată la şobolani şi câini au fost legate,
direct sau indirect, de efectele cunoscute ale dozelor mari de antagonişti ai canalelor de calciu, care
reflectă, în principal, o activitate farmacodinamică exagerată.
Lercanidipina nu a fost genotoxică şi nu a demonstrat potenţialul carcinogen.
La şobolani, fertilitatea şi funcţia reproductivă în ansamblu nu au fost influenţate de către tratamentul
cu lercanidipină.
Nu au fost evidenţiate efecte teratogene la şobolani şi iepuri; cu toate acestea, la şobolani, dozele mari
de lercanidipină determină pierderi embrionare pre- şi post- implantare şi întârzierea dezvoltării fetale.
Administrarea dozelor mari de clorhidrat de lercanidipină (12 mg/kg pe zi) în timpul travaliului induce
distocie.
Distribuţia lercanidipinei şi/sau a metaboliţilor săi la animalele gestante şi excreţia lor în lapte nu au fost
investigate.
Metaboliţii nu au fost evaluaţi separat în studiile de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lercanidipină Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate
Nucleu:
Amidon de porumb
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină PH 113
Poloxamer 188
Stearil fumarat de sodiu
Macrogol 6000
Film:
Hipromeloză
Macrogol 6000
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Lercanidipină Gemax Pharma 20 mg comprimate filmate
Nucleu :
Celuloză microcristalină pH113
Amidon de porumb
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă K 30
Stearil fumarat de sodiu
Film:
Hipromeloză
Macrogol 6000
Oxid roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30 °C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Lercanidipină Gemax Pharma 10 mg comprimate filmate
Blister din PVC/Al sau PVC-PVDC/Al în cutie de carton
Ambalaje cu 28, 30, 50, 60, 98 şi 100 comprimate filmate.
Lercanidipină Gemax Pharma 20 mg comprimate filmate
Blister din PVC/Al sau PVC-PVDC/Al în cutie de carton
Ambalaje cu 28, 30, 50, 60, 98 şi 100 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gemax Pharma s.r.o.
Na Florenci, 2116/15, Nové Město, 110 00 Praga 1,
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9807/2017/01-12
9808/2017/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – Decembrie 2009
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei – Martie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2024