Larofen Plus 200 mg/30 mg comprimate filmate

Prospect Larofen Plus 200 mg/30 mg comprimate filmate

Producator: S.C. Laropharm S.R.L.,

Clasa ATC: decongestive nazale de uz sistemic, simpatomimetice, pseudoefedrină în

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9424/2016/01-05 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Larofen Plus 200 mg/30 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine: ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză super tab spray-dried 108 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate biconvexe de culoare bleu, având gravat pe una din feţe o linie mediană.

Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului filmat.

4. DATE CLINICE

4.1. Indicaţii terapeutice

Larofen Plus este indicat pentru tratamentul simptomatic al răcelii comune sau gripei, precum: mialgii,

artralgii, cefalee, febră, însoţite de congestie nazală (sinuzite, rinosinuzite).

4.2. Doze şi mod de administrare

Administrare orală.

Doze

Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 12 ani:

Doza iniţială recomandată este de 1-2 comprimate filmate. Dacă este necesar tratamentul se va continua cu 1

sau 2 comprimate filmate la 4-6 ore.

Doza maximă recomandată este de 6 comprimate filmate în 24 de ore (1200 mg ibuprofen).

Copii cu vârsta sub 12 ani:

Nu se administrează copiilor sub 12 ani şi greutatea sub 40 kg.

Vârstnici

Nu este necesară o scădere specifică a dozei, cu excepţia cazurilor în care funcţia renală sau hepatică sunt

afectate. AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la evenimente

adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru pacienţii

cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru

pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Se recomandă administrarea comprimatelor filmate împreună cu un pahar de apă; comprimatele filmate se

înghit întregi. Administrarea împreună cu alimente îmbunătăţeşte tolerabilitatea medicamentului.

Dacă este necesar ca acest medicament să fie administrat mai mult de 3 zile pentru febră sau mai mult de 4

zile pentru calmarea durerilor sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie avertizat să se adreseze

unui medic pentru reevaluarea diagnosticului şi tratamentului.

De asemenea, pacientul trebuie avertizat să se adreseze medicului sau farmacistului pentru recomandări în

cazul în care simptomele se reduc fie la inflamaţie/durere/febră, fie la congestia nazală.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată

necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

4.3. Contraindicaţii

• hipersensibilitate la substanțele active (ibuprofen și clorhidrat de pseudoefedrină), acid acetilsalicilic, alte

antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

• pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic,

rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS;

• ulcer gastro-intestinal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-intestinal/hemoragie

recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite);

• antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu AINS
• Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau insuficienţă

cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA) (vezi şi pct. 4.4);

• tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată;
• hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă;
• hipertensiune arterială severă sau necontrolată terapeutic;
• angină pectorală;
• diabet zaharat;
• feocromocitom;
• hipertiroidie;
• glaucom cu unghi închis;
• lupus eritematos sistemic;
• hiperplazie de prostată;
• epilepsie;
• administrare concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau în interval de două săptămâni

de la întreruperea terapiei cu un IMAO;

• copii cu vârsta sub 12 ani şi greutatea sub 40 kg;
• ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată

necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare

prezentate mai jos).

Utilizarea de ibuprofen concomitent cu AINS, incluzând inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază,

trebuie evitată.

Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical regulat în vederea monitorizării

evenimentelor adverse.

Ibuprofen trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele

situaţii:

• lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv – risc crescut de meningită

aseptică (vezi pct. 4.8);

• tulburare congenitală de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
• alcoolism;
• obstrucţie piloro-duodenală;
• primul şi al doilea trimestru de sarcină;
• alăptare.

Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:

• tulburări gastro-intestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (rectocolită ulcerohemoragică,

boală Crohn) (vezi pct. 4.8);

• insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
• afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
• disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
• tulburări de hematopoieză;
• deficite de coagulare a sângelui;
• bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu episod acut sau

antecedente de: alergie, febra fânului, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali şi vegetaţii adenoide, boală

respiratorie obstructivă cronică, astm bronşic, sau alte afecţiuni alergice;

• imediat după intervenţii chirurgicale majore.

Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).

Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală

Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate

AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de

evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare odată cu creşterea

dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie

sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici, cu greutate corporală mică, cei care consumă

băuturi alcoolice. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă.

La aceşti pacienţi şi de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici

de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie

luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de

pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de tulburări gastro-intestinale, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice

simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale

ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente

care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de

tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele

antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală la pacienţii aflaţi în tratament cu ibuprofen,

tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale

(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece pot determina agravarea acestor afecţiuni (vezi

pct. 4.8).

Copii şi adolescenţi

Există risc de apariţie a insuficienţei renale la copiii şi adolescenţii care suferă de deshidratare.

Vârstnici

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi

perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi

asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct

miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea

de doze mici de ibuprofen (de exemplu  1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente

trombotice arteriale.

La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III

clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală

vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată

utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru

evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători),

trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Reacţii cutanate

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens Johnson şi

necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se

pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza iniţială a terapiei, debutul

reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.

Cu frecvență necunoscută au fost raportate reacții induse de medicament cu eozinofilie și simptome

sistemice (sindrom DRESS). Sindromul DRESS se manifestă inițial sub forma unor simptome asemănătoare

gripei, cu erupții pe pielea de la nivelul feţei, care se extind ulterior, temperatură mare, noduli limfatici

măriți, valori mari ale enzimelor hepatice observate la analizele de sânge și o creștere a numărului unui tip de

globule albe (eozinofilie);

Reacții cutanate severe precum pustuloza exentematică generalizată acută (PEGA) au fost raportate, cu

frecvență necunoscută, asociat cu utilizarea medicamentelor care conțin pseudoefedrină. Această erupție

cutanată pustulară poate să apară în primele 2 zile de tratament, cu febră și numeroase pustule, în cea mai

mare parte non-foliculare, pe un eritem edematos larg răspândit, și în principal localizate pe pliurile pielii, pe

trunchi și pe membrele superioare.

Tratamentul cu Larofen Plus trebuie întrerupt la primele semne de erupţii cutanate tranzitorii, leziuni ale

mucoaselor sau a oricărui semn de hipersensibilitate. Pacienții trebuie atent monitorizați și se vor aplica

măsurile terapeutice necesare.

În cazuri excepţionale, varicela se poate afla la originea unor complicaţii ale infecţilor grave cutanate

sau ale ţesutului subcutanat. Până în prezent, nu poate fi eliminat rolul AINS în agravarea acestor simptome.

Astfel, este recomandată evitarea utilizării Larofen Plus în cazul varicelei.

Efect renal

Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichide la pacienţii care nu au suferit anterior de

tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,

acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune

arterială.

Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză

papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită

interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat

cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea

perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de

doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita

decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu

disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA

şi vârstnicii. La aceşti pacienţi funcţia renală trebuie monitorizată periodic, deoarece se poate deteriora

după tratamentul cu orice AINS. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de

revenirea la starea anterioară tratamentului.

Alte precauţii

Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în

antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice.

Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).

În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu

trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament.

În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe

analgezice diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie

determinată de analgezice). Acest risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierderea

sărurilor şi deshidratare.

Administrarea trebuie făcută cu precauţie în cazul afectării renale uşoare sau moderate (în special în cazul

asocierii cu afecţiuni cardiovasculare).

Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt

redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu

tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului

conjunctiv).

Ibuprofen poate inhiba temporar agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare. Prin urmare,

pacienţii cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi.

În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei

hepatice şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.

Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în

special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de ulceraţie sau

hemoragie gastro-intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome oculare, erupţia cutanată tranzitorie,

creşterea în greutate sau edemul.

Datorită pseudoefedrinei din compoziţia sa, medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care

suferă de hipertensiune arterială uşoară sau moderată, afecţiuni cardiace, tensiune intraoculară crescută.

Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor trataţi simultan cu simpatomimetice de tipul derivaţilor de

ergotamină, antidepresive triciclice, unii ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) şi medicamente

cu efect supresor asupra activităţii SNC.

Afectarea fertilităţii la femei

Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază /

prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei. Acest efect

este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).

Sportivi

Acest medicament conţine o substanţă activă care poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Larofen Plus conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de

lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Pentru ibuprofen

Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele substanţe trebuie evitată:

Acid acetilsalicilic:

În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza

potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid

acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini

în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul

regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că

utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).

Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul

apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea concomitentă de ibuprofen cu

alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct. 4.4).

În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.

Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării

funcţiei plachetare.

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice pot

apare, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea de ibuprofen în decurs de 24

ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o concentraţie mărită de metotrexat şi la

creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de

metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de

metotrexat trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată. În tratamentul asociat, trebuie

monitorizată funcţia renală.

Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţe:

Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.

Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de ibuprofen cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia

plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi se

recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.

Glicozide cardiace (de exemplu, digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de filtrare

glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea

concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.

Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot

reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La

pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală

redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un

inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la

insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o astfel de asociere trebuie

utilizată numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate

suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în considerare

monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale. Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice

care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea

atentă a kaliemiei.

Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de creştere

a excreţiei de sodiu.

Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastrointestinale

(vezi pct. 4.4).

Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a

anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.

Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită şi

redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de

celălalt.

Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.

Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii cu

hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata

administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se recomandă

efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.

Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.

Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor poate

reduce efectul mifepristonei.

Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a acestor

substanţe este redusă.

Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta convulsii.

Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament concomitent,

se recomandă monitorizarea glicemiei.

Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a hemoragiei

gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină): pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi

riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.

Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.

Pentru pseudoefedrină

Asocieri contraindicate:

IMAO non-selective (iproniazida): interacţiunea este posibilă până la 14 zile de la întreruperea unui astfel de

tratament; risc de hipertensiune arterială paroxistică şi hipertermie cu potenţial letal.

Asocieri nerecomandate:

Simpatomimetice: clorhidratul de pseudoefedrină poate suprima parţial acţiunea hipotensivă a

medicamentelor care interferează cu acţiunea simpatomimetică: bretilium, betanidină, guanetidină,

debrisoquină, metildopa, agenţi blocanţi α- şi β- adrenergici.

Asocieri care necesită precauţie:

Anestezice volatile halogenate: risc de puseu hipertensiv. In caz de intervenţie chirurgicală programată este

preferabil să se întrerupă tratamentul cu câteva zile anterior acesteia.

IMAO selective: în lipsa datelor clinice, asocierea cu amine alfa simpatomimetice se face numai dacă este

absolut necesar.

Glicozide digitalice, chinidină: pseudoefedrina poate creşte riscul de apariţie a aritmiilor la pacienţii care

primesc glicozide digitalice sau chinidină.

Antidepresive triciclice: administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice poate induce hipertensiune

arterială, aritmie şi tahicardie sau poate potenţa manifestările activităţii anticolinergice (pericol de apariţie a

ocluziilor intestinale, retenţie urinară, glaucom). Dacă este necesară utilizarea acestei asocieri de

medicamente, se recomandă reducerea dozei de antidepresive şi monitorizarea atentă a stării clinice a

pacientului.

4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Larofen Plus nu se administrează în timpul sarcinii sau alăptării.

Sarcina

Medicamentul nu trebuie administrat în timpul sarcinii, luând în considerare că:

• inhibarea sintezei de prostaglandine de către ibuprofen poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau

a dezvoltării embrionare/fetale.

Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii cardiace şi

de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul

absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că

riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei

de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a

letalităţii embrio-fetale.

În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul

organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.

Dacă ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă doza trebuie să fie cât mai mică şi

durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil. În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de

prostaglandină pot expune:

 fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;

 mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:

• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze

foarte mici;

• inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului de către ibuprofen.

Există o posibilă relaţie între apariţia de malformaţii fetale şi expunerea la pseudoefedrină în primul trimestru

de sarcină.

Alăptarea

Administrarea medicamentului la femeile care alăptează este contraindicată deoarece:

• ibuprofenul este excretat în laptele uman, deşi la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă durată,

riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil;

• pseudoefedrina se excretă în laptele matern în cantitate mare şi poate determina reacţii adverse cardio-

vasculare şi neurologice la sugar.

Fertilitatea

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână

gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate,

trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.

4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Au fost raportate în cazul administrării combinaţiei ibuprofen şi clorhidrat de pseudoefedrină ca reacţii

adverse mai puţin frecvente: cefalee, oboseală, somnolenţă, nervozitate, vertij, astenie, palpitaţii şi tulburări

de vedere.

Se recomandă evitarea administrării medicamentului Larofen Plus în cazul persoanelor ce conduc

vehicule sau folosesc utilaje.

4.8. Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastro-intestinală.

Pot apărea ulcere gastroduodenale, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la

vârstnici (vezi pct. 4.4).

După administrarea medicamentului au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie,

dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi bolii Crohn

(vezi pct. 4.4).

Gastrita a fost observată mai puţin frecvent. Riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale depinde de

doză şi de durata tratamentului. Au fost raportate în tratamentul cu AINS: edeme, hipertensiune arterială şi

insuficienţă cardiacă.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi

asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct

miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate în tratamentul cu pseudoefedrină: dispepsie, tulburări gastro-intestinale, hemoragii, greaţă,

vărsături, diaree, polidipsie, reacţii alergice, hipersudoraţie, cefalee, ameţeli, palpitaţii, tahicardie, aritmii,

crize hipertensive, crize de glaucom cu unghi închis, stări de nelinişte, insomnie, probleme urinare (disurie,

retenţie urinară) în special în caz de afecţiuni uretro-prostatice preexistente. Pot apărea slăbiciune musculară,

tremor, anxietate, halucinaţii, trombocitopenie.

Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este

definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin

frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută

(care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare MedDRA pe Frecvenţă Reacţii adverse

aparate, sisteme şi

organe

Meningită aseptică cu redoare a cefei, cefalee, greaţă,

vărsături, febră sau tulburări de conştienţă. Pacienţii cu

Rare

boli autoimune (LES, boala mixtă a ţesutului conjunctiv)

par a fi predispuşi la meningită aseptică.

A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de

infecţii (de exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante),

care coincide cu utilizarea medicamentelor

Infecţii şi infestări antiinflamatoare nesteroidiene. Este posibil ca aceasta să

fie consecinţa mecanismului de acţiune al medicamentelor

Foarte rare antiinflamatoare nesteroidiene. Ca urmare, dacă în timpul

utilizării apar semne ale unei infecţii sau infecţia se

agravează, pacientul trebuie avertizat să se adreseze

imediat medicului. Consultul medical este necesar pentru

a se investiga dacă există indicaţie de terapie

antiinfecţioasă/antibiotică.

Tulburări de hematopoieză (anemie, leocopenie,

trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele

simptome sau semne pot include: febră, durere în gât,

Tulburări hematologice şi ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, manifestări

Foarte rare

limfatice asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, epistaxis şi

hemoragie cutanată. În cazul terapiei pe termen lung, se

recomandă verificarea periodică a hemogramei. Anemie

hemolitică.

Reacţii de hipersensibilitate precum:

• reacţii alergice nespecifice şi anafilactoide;

Tulburări ale sistemului Mai puţin – reacţii la nivelul aparatului respirator cum sunt astm

imunitar frecvente bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee

(uneori cu hipotensiune arterială);

• tulburări cutanate, inclusiv erupţii cutanate de diferite

Clasificare MedDRA pe Frecvenţă Reacţii adverse

aparate, sisteme şi

organe

tipuri, prurit, urticarie, purpură şi exantem. În acest caz,

pacientul va fi instruit să informeze imediat medicul şi să

nu mai utilizeze Larofen Plus.

Reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot

include: edem facial, edem al limbii, edem laringian intern

cu constricţie a căilor aeriene, dispnee, tahicardie, scădere

a tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial letal.

Foarte rare Reacţii buloase care includ sindromul Stevens-Johnson,

necroliza epidermică toxică şi eritem polimorf.

Dacă apare unul dintre aceste simptome, ceea ce se poate

întâmpla chiar de la prima administrare, este necesară

intervenţia imediată a unui medic.

Reacţii psihotice, halucinaţii, depresie, labilitate

Tulburări psihice Foarte rare

emoţională.

Tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee,

Mai puţin

vertij, somnolenţă, anxietate, insomnie, iritabilitate, stări

Tulburări ale sistemului frecvente

de agitaţie, oboseală.

nervos

Cu frecvenţă Accident vascular cerebral cauzat de riscul uşor crescut de

necunoscută apariţie a evenimentelor trombotice arteriale.

Mai puţin

Tulburări de vedere.

frecvente

Tulburări oculare Rare Discromatopsie şi ambliopie toxică.

Cu frecvenţă

Crize de glaucom cu unghi închis.

necunoscută

Tulburări acustice şi

Rare Tinitus, tulburări auditive şi vertij.

vestibulare

Rare Insuficienţă cardiacă.

Tulburări cardiace

Foarte rare Palpitaţii, tahicardie, aritmii, infarct miocardic.

Foarte rare Hipertensiune arterială, Hipotensiune arterială.

Tulburări vasculare Cu frecvenţă

Crize hipertensive.

necunoscută

Tulburări respiratorii, Bronhospasm mai ales la pacienţii cu astm bronşic,

Foarte rare

toracice şi mediastinale exacerbare a astmului bronşic.

Foarte

Greaţă, vărsături, pirozis, diaree, constipaţie, flatulenţă.

frecvente

Manifestări la nivelul tractului gastro-intestinal, cum sunt:

dispepsie, dureri abdominale, şi sângerări gastro-

Frecvente

intestinale minore care, în cazuri excepţionale, pot cauza

anemie.

Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu hemoragie şi

Mai puţin perforare (cu hematemeză, melenă). Perforarea unei

Tulburări gastro- frecvente diverticulite. Stomatite ulcerative, exacerbare a colitei şi

intestinale bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită.

Esofagită, pancreatită, formare a stricturilor intestinale, cu

aspect de diafragmă. Pacientul va fi instruit să întrerupă

Foarte rare administrarea medicamentului şi să meargă imediat la

medic, dacă apare durere severă la nivelul abdomenului

superior, greaţă şi vărsături.

Rare Modificări ale funcţiei hepatice (de regulă reversibile)

Disfuncţie hepatică, distrugere hepatică, în special în

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare cadrul terapiei pe termen lung, insuficienţă hepatică,

hepatită acută.

Afecţiuni cutanate sau ale Foarte rare Alopecie.

Clasificare MedDRA pe Frecvenţă Reacţii adverse

aparate, sisteme şi

organe

ţesutului subcutanat În cazuri excepţionale, în timpul unei infecţii cu varicelă

pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii la nivelul

ţesuturilor moi (vezi şi „Infecţii şi infestări”).

Reacție indusă de medicament cu eozinofilie și simptome

Cu frecvenţă sistemice (sindrom DRESS).

necunoscută Pustuloză exantematică generalizată acută – PEGA.

Hipersudoraţie.

Tulburări musculo-

Cu frecvenţă

scheletice şi ale ţesutului Slăbiciune musculară, tremor.

necunoscută

conjunctiv

Oligurie, distrugere a ţesutului renal (necroză papilară)

Rare care poate duce la insuficienţă renală şi concentraţii

plasmatice mari ale acidului uric.

Formare a edemelor, mai ales la pacienţii cu hipertensiune

arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită

Tulburări renale şi ale

interstiţială, care poate fi însoţită de insuficienţă renală

căilor urinare Foarte rare

acută. Ca urmare, funcţia renală trebuie verificată

periodic.

Cistită, hematurie.

Cu frecvenţă Disurie, retenţie urinară, în special în caz de afecţiuni

necunoscută uretro-prostatice preexistente.

Tulburări generale şi la Foarte rare Retenţie de sodiu şi lichide. Edeme.

nivelul locului de Cu frecvenţă

Polidipsie.

administrare necunoscută

Creştere a uremiei, a concentrațiilor plasmatice ale

transaminazelor şi a fosfatazei alcaline, scădere a valorilor

Investigaţii diagnostice Rare hemoglobinei şi ale hematocritului, inhibare a agregării

plachetare, timp de sângerare prelungit, scădere a

calcemiei, creştere a uricemiei.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale:

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

4.9. Supradozaj

Simptomatologie

În cazul supradozajului pot apărea următoarele semne şi simptome: vertij, bradicardie, palpitaţii,

tahicardie, durere abdominală, greaţă şi vărsături, disfuncţii hepatice, hiperkaliemie, convulsii, ameţeli,

somnolenţă, cefalee, tremor, pierderea stării de conştienţă, agitaţie,

anxietate, iritabilitate, nervozitate, insomnie, insuficienţă renală, dispnee şi detresă respiratorie,

hipotensiune sau hipertensiune arterială.

În intoxicația gravă poate apărea acidoză metabolică.

Abordare terapeutică

Datorită absorbţiei rapide din tractul gastro-intestinal a celor două substanţe active, administrarea de

emetizante sau lavajul gastric trebuie efectuate în primele 4 ore pentru a fi eficace. Cărbunele

medicinal este util numai dacă este administrat în prima oră după supradozaj. Sunt necesare

monitorizarea cardiacă, precum şi determinarea concentraţiei plasmatice a electroliţilor. Dacă apar

semne de toxicitate cardiacă, se va administra propranolol intravenos.

În eventualitatea scăderii kaliemiei se va începe administrarea unei perfuzii cu o soluţie diluată de

clorură de potasiu. Deşi pacientul poate prezenta hipokaliemie, este puţin probabil pierderea foarte

mare de potasiu, astfel încât trebuie evitată administrarea excesivă de potasiu. Timp de câteva ore

după administrarea clorurii de potasiu se recomandă monitorizarea continuă a kaliemiei.

În caz de convulsii sau delir se administrează intravenos diazepam.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1. Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: decongestive nazale de uz sistemic, simpatomimetice, pseudoefedrină în

combinaţii.

Cod ATC: R01BA52.

Ibuprofen

Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv

efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că

administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 minute după administrarea

unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect

scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există

incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea

ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se

consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

Clorhidratul de pseudoefedrină

Pseudoefedrina este un stereoizomer al efedrinei cu acţiune similară cu aceasta, dar cu efecte la

nivelul SNC şi de creştere a tensiunii arteriale mai reduse.

Determină vasoconstricţie locală cu efect decongestionant nazal şi de drenaj sinusal.

5.2. Proprietăţi farmacocinetice

Ibuprofenul

Se absoarbe bine din tubul digestiv realizând concentraţie sanguină maximă la circa 45 minute (pe

stomacul gol) sau la 1 ½-3 ore (după masă). Se elimină complet în 24 ore prin urină (44% ca

metaboliţi, 10-20% nemodificat) şi prin bilă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de

2-3 ore.

Clorhidratul de pseudoefedrină

Se absoarbe bine la nivelul tractului digestiv şi se elimină în cea mai mare parte metabolizat prin urină.

5.3. Date preclinice de siguranţă

Nu sunt disponibile.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1. Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză super tab spray-dried

Amidon de porumb

Stearat de magneziu

Talc

Celuloză microcristalină

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Film:

Alcool polivinilic parţial hidrolizat

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 3350

Talc

Oxid galben de fer (E 172)

Indigotină (E 132)

6.2. Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3. Perioada de valabilitate

3 ani

6.4. Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5. Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 1 blister din PVC/Al conţinând 10 comprimate filmate

Cutie cu 1 blister din PVC/Al conţinând 12 comprimate filmate

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 6 comprimate filmate

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 12 comprimate filmate

6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. Laropharm S.R.L.,

Şoseaua Alexandriei Nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România

Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06

e-mail: contact@laropharm.ro

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9424/2016/01-05

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Iunie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie, 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro