Prospect Lanzul 30 mg capsule gastrorezistente
Producator: KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
Clasa ATC: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC03.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12761/2019/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lanzul 30 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine lansoprazol 30 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare capsulă gastrorezistentă conţine zahăr 157,83 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente.
Capsule de culoare albă. Fiecare capsulă conţine pelete de culoare albă până la slab maronie sau slab
roz.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Lanzul este indicat pentru:
- tratamentul și profilaxia esofagitei de reflux;
- tratamentul ulcerului gastric și duodenal;
- tratamentul și profilaxia ulcerelor gastrice și duodenale asociate utilizării antiinflamatoarelor
non-steroidiene (AINS) la pacienții care necesită tratament cu AINS;
- tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatic;
- eradicarea infecției cu Helicobacter pylori în asociere cu tratament antibiotic adecvat;
- tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.
Lanzul este indicat doar la adulți.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul ulcerului duodenal
Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi timp de 2 săptămâni.
În cazul pacienților la care nu s-a obținut rezultatul dorit, tratamentul se poate continua cu aceeași
doză, timp de încă 2 săptămâni.
Tratamentul ulcerului gastric
Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni.
În cazul pacienților la care nu s-a obținut rezultatul dorit, tratamentul se poate continua cu aceeași
doză, timp de încă 4 săptămâni.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni.
În cazul pacienților la care nu s-a obținut rezultatul dorit, tratamentul se poate continua cu aceeași
doză, timp de încă 4 săptămâni.
Profilaxia esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 15 mg o dată pe zi. La nevoie aceasta poate fi crescută la 30 mg o dată pe
zi.
Eradicarea Helicobacter pylori
Atunci când se alege o schemă de terapie asociată, trebuie luate în considerare ghidurile oficiale
naţionale, regionale şi locale cu privire la rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent
7 zile dar uneori de până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Doza recomandată este de 30 mg Lanzul, de două ori pe zi, timp de 7 zile în asociere cu:
- claritromicină 250500 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1 g de două ori pe zi, sau
- claritromicină 250 mg de două ori pe zi + metronidazol 400500 mg de două ori pe zi
Eradicarea H. pylori cu asocierea claritromicină și amoxicilină sau metronidazol oferă o proporție a
vindecării de până la 90%, atunci când este utilizată împreună cu lansoprazolul.
La 6 luni după succesul tratamentului de eradicare, riscul reinfecției este mic, de aceea recidiva este
puțin probabilă.
De asemenea, a fost studiată și schema de tratament cu lansoprazol 30 mg de două ori pe zi,
amoxicilină 1 g de două ori pe zi și metronidazol 400500 mg de două ori pe zi. S-a observat o
proporție mai mică a eradicării cu această combinație, comparativ cu schemele de tratament care
conțin claritromicină. Această schemă de tratament poate fi adecvată la pacienții care nu pot utiliza
claritromicina, ca parte a unei terapii de eradicare, atunci când proporția rezistenței la metronidazol
este scăzută.
Tratamentul ulcerelor gastrice și duodenale asociate utilizării antiinflamatoarelor non-steroidiene
(AINS) la pacienții care necesită tratament cu AINS
Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni.
În cazul pacienților la care nu s-a obținut rezultatul dorit, tratamentul poate continua, cu aceeași doză,
timp de încă 4 săptămâni.
La pacienții cu risc crescut de apariție a ulcerului sau la cei cu recidivă este posibil să fie necesară o
durată mai lungă de tratament și/sau folosirea unor doze mai mari.
Profilaxia ulcerelor gastrice și duodenale asociate utilizării antiinflamatoarelor non-steroidiene (AINS)
la pacienții care necesită tratament cu AINS
Doza recomandată este de 15 mg o dată pe zi. La nevoie aceasta poate fi crescută la 30 mg o dată pe
zi.
Boala de reflux gastroesofagian simptomatică
Doza recomandată este de 15-30 mg zilnic. De obicei ameliorarea simptomatologiei este obținută
rapid. Dacă simptomele nu se remit la administrarea unei doze zilnice de 30 mg timp de 4 săptămâni
se recomandă investigarea suplimentară a pacientului.
Sindromul Zollinger-Ellison
Doza recomandată este de 60 mg, o dată pe zi. Doza trebuie ajustată individual iar durata tratamentului
va fi stabilită de medic la fiecare pacient în parte.
Au fost evaluate doze zilnice de până la 180 mg. În cazul în care doza zilnică depășește 120 mg,
aceasta trebuie divizată în 2 prize.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală.
Insuficiență hepatică
Pacienții cu insuficiență hepatică moderată și severă trebuie monitorizați și la aceștia este recomandată
o reducere cu 50% a dozei zilnice (vezi pct. 4.2 și 5.2).
Vârstnici
Datorită clearance-ului scăzut al lansoprazolului la această categorie de pacienți, poate fi necesară o
ajustare a dozei, dar aceasta se va face individual pentru fiecare pacient.
Doza zilnică nu trebuie să depășească 30 mg decât dacă medicul consideră necesară o altă dozare.
Copii și adolescenți
Deoarece datele clinice disponibile sunt limitate, administrarea lansoprazol la copii și adolescenți nu
este recomandată (vezi și pct. 5.2). Utilizarea lansoprazolului la copiii cu vârsta mai mică de 1 an nu a
prezentat beneficii pentru tratamentul refluxului gastro-esofagian.
Mod de administrare
Pentru a obține un efect optim, lansoprazolul trebuie administrat o dată pe zi, dimineața, cu excepția
tratamentului pacienților care necesită eradicarea H. pylori, la care doza se administrează de două ori
pe zi, o dată dimineața și o dată seara.
Lanzul trebuie administrat cu cel puțin 30 de minute înainte de mese (vezi pct. 5.2).
Capsulele trebuie înghițite întregi, fără a fi mestecate sau zdrobite, cu un pahar cu apă.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor terapii antiulceroase, la utilizarea lansoprazolului în tratamentul ulcerul gastric trebuie
exclus diagnosticul de neoplasm gastric, deoarece simptomele pot fi mascate și se întârzie
diagnosticul.
Nu este recomandată administrarea concomitentă de lansoprazol și inhibitori de protează HIV, pentru
care absorbția este dependentă de pH-ul intragastric acid, cum sunt atazanavir și nelfinavir, datorită
reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct 4.5).
Influența asupra absorbției Vitaminei B12
Lansoprazolul, la fel ca toate medicamentele care inhibă secreția acidă, poate reduce absorbția
vitaminei B12 (cianocobalamină), din cauza hipoclorhidriei sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie avut
în vedere la pacienții cu concentrații scăzute de vitamina B12 sau care prezintă factori de risc privind
malabsorbția vitaminei B12, în cazul tratamentului pe termen lung sau dacă se observă simptomele
clinice respective.
Lansoprazolul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu disfuncție hepatică moderată și severă (vezi
pct.4.2 și 5.2).
Similar tuturor inhibitorilor pompei de protoni, lansoprazolul poate determina creșterea numărului de
bacterii din flora normală a tractului gastro-intestinal. Acest fapt poate duce la o uşoară creştere a
riscului infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella, Campylobacter și Clostridium
difficile.
La pacienții cu ulcere gastro-duodenale trebuie luată în considerare și etiologia unei infecții cu H.
pylori.
La utilizarea lansoprazolului în asociere cu antibiotice în cadrul terapiei de eradicare a H. pylori,
trebuie luate în considerare și instrucțiunile de utilizare a acestor antibiotice.
Din cauza unor date limitate privind siguranța, la pacienții aflați în tratament de întreținere mai lung de
1 an, este necesară evaluarea regulată a tratamentului și a raportului risc/beneficiu.
La pacienții care utilizează lansoprazol, au fost raportate cazuri foarte rare de colită. De aceea, la
apariția unei diarei severe și/sau persistente, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.
Tratamentul profilactic al ulcerațiilor peptice la pacienții care necesită tratament continuu cu AINS
trebuie limitat la pacienții cu risc crescut (de exemplu, la cei cu istoric de sângerare gastrointestinală,
perforație sau ulcer; în cazul vârstei avansate; în tratament concomitent cu medicamente despre care se
știe că pot crește frecvența unor reacții adverse la nivelul tractului gastro-intestinal [de exemplu,
corticosteroizi sau anticoagulante]; în prezența unor comorbidități severe sau în cazul utilizării AINS
la dozele maxime recomandate).
La pacienţii trataţi cu IPP, cum este lansoprazolul, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri,
timp de 1 an, a fost raportată apariţia unei hipomagnezemii severe. În cazul hipomagnezemiei pot
apărea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie
ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre
pacienţii afectaţi, hipomagnezemia s-a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea
tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP în asociere cu digoxină
sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), personalul medical
trebuie să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului
cu IPP şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (>1 an),
pot creşte uşor riscul fracturilor de şold, ale articulaţiei radiocarpiene şi ale coloanei vertebrale,
predominant la persoane vârstnice sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile
observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10–40%.
O parte a acestei creşteri se poate datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să
primească tratament conform ghidurilor curente de tratament şi trebuie să primească cantităţi adecvate
de vitamină D şi calciu.
Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus
eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și
sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare
întreruperea tratamentului cu Lanzul. Apariția LECS după un tratament anterior cu un IPP, poate
crește riscul apariției LECS și cu alți IPP.
Interferențe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
Lanzul trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la
valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului
cu inhibitor de pompă de protoni.
Lanzul conține zahăr și sodiu
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză sau insuficienţă de sucroză-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică poate fi considerat
„fără sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele lansoprazolului asupra altor medicamente
Medicamente cu absorbție dependentă de pH
Lansoprazol poate afecta absorbția unor medicamente a căror biodisponibilitate depinde în principal
de pH-ul gastric.
Inhibitorii proteazei HIV
Nu este recomandată administrarea concomitentă de lansoprazol și inhibitori de protează HIV, la care
absorbția este dependentă de pH-ul gastric acid, cum sunt atazanavir și nelfinavir, din cauza reducerii
semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct 4.4).
Ketoconazol și itraconazol
Absorbția ketoconazolului și itraconazolului din tractul gastrointestinal este crescută de prezența
acidului gastric. Administrarea de lansoprazol poate determina concentrații sub-terapeutice de
ketoconazol și itraconazol, de aceea trebuie evitată asocierea.
Digoxină
Administrarea concomitentă de lansoprazol și digoxină poate duce la creșterea concentrațiilor
plasmatice de digoxină. Prin urmare, concentrațiile plasmatice ale digoxinei trebuie monitorizate și
doza de digoxină trebuie ajustată dacă este necesar, la inițierea sau întreruperea tratamentului cu
lansoprazol.
Metotrexat
Utilizarea concomitentă de doze mari de metotrexat poate crește și prelungi concentrațiile plasmatice
ale metotrexatului și/sau metabolitului său, ceea ce poate duce la efecte toxice. Prin urmare, în cazul în
care se utilizează doze mari de metotrexat, trebuie luată în considerare întreruperea temporară a
administrării lansoprazolului.
Warfarină
Administrarea concomitentă de lansoprazol 60 mg și warfarină nu a afectat farmacocinetica warfarinei
sau INR. Cu toate acestea, au existat rapoarte de creștere a INR și a timpului de protrombină la
pacienții tratați concomitent cu IPP și warfarină. Creșterea INR și a timpului de protrombină poate
duce la sângerări anormale și chiar deces. La pacienții tratați concomitent cu lansoprazol și warfarină
poate fi necesară monitorizarea creșterii INR și a timpului de protrombină, mai ales la inițierea sau
întreruperea tratamentului concomitent, sau în cazul utilizării neregulate a lansoprazolului.
Medicamente metabolizate de enzimele citocrom P450
Lansoprazolul poate crește concentrațiile plasmatice ale medicamentelor care sunt metabolizate prin
intermediul enzimei CYP3A4. Se recomandă precauție la asocierea lansoprazolului cu medicamente
ce sunt metabolizate de această enzimă și prezintă un indice terapeutic îngust.
Teofilină
Lansoprazolul reduce concentrațiile plasmatice de teofilină, ceea ce determină scăderea efectelor
clinice asteptate, corespunzătoare dozei administrate. Trebuie luată în considerare monitorizarea
pacientului, la administrarea concomitentă a celor două medicamente.
Tacrolimus
Administrarea concomitentă de lansoprazol crește concentrațiile plasmatice ale tacrolimus-ului (care
constituie substrat al CYP3A și P-gp). Expunerea la lansoprazol a determinat creșterea concentrațiilor
de tacrolimus cu până la 81%. În cazul inițierii sau întreruperii tratamentului concomitent cu
lansoprazol, se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale tacrolimus-ului.
Medicamente transportate de glicoproteina P
S-a observat că, in vitro, lansoprazolul inhibă proteina de transport glicoproteina P (P-gp). Importanța
clinică a acestui fapt este necunoscută.
Efectele altor medicamente asupra lansoprazolului
Medicamente care inhibă CYP2C19
Fluvoxamină
La utilizarea concomitentă de lansoprazol și un inhibitor al enzimei CYP2C19, cum este fluvoxamina,
trebuie luată în considerare scăderea dozelor. Concentrațiile plasmatice de lansoprazol au crescut de
până la 4 ori.
Medicamente inductoare ale enzimelor CYP2C19 și CYP3A4
Inductorii enzimatici ai CYP2C19 și CYP3A4, cum sunt rifampicina și sunătoarea (Hypericum
perforatum) pot reduce substanțial concentrațiile plasmatice ale lansoprazolului.
Alte interacțiuni
Sucralfat/Antiacide
Sucralfatul/medicamentele antiacide pot scădea biodisponibilitatea lansoprazolului. De aceea,
lansoprazolul trebuie administrat cu cel puțin 1 oră după administrarea acestor medicamente.
Nu au fost demonstrate interacțiuni clinic semnificative ale lansoprazolului cu medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene, cu toate că nu au fost efectuate studii de interacțiune dedicate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Există date clinice limitate privind administrarea lansoprazolului la gravide. Studiile efectuate la
animale nu indică un efect nociv direct sau indirect asupra sarcinii, dezvoltării embrionului și fătului,
nașterii sau dezvoltării postnatale.
Ca o măsură de precauție este de preferat să evitați utilizarea Lanzul în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă lansoprazolul este excretat în laptele matern. Studiile efectuate la animale au
demonstrat excreția lansoprazolului în lapte.
Întreruperea alăptării sau întreruperea tratamentului cu lansoprazol este o decizie care trebuie luată în
funcție de beneficiile alăptării pentru făt sau beneficiile tratamentului cu lansoprazol pentru mamă.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date cu privire la efectele lansoprazolului asupra fertilității la om. La șobolani,
fertilitatea masculină și feminină nu a fost afectată de lansoprazol.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În timpul tratamentului cu lansoprazol pot apărea somnolență, amețeli, vertij și tulburări vizuale (vezi
pct. 4.8). Dacă apar astfel de manifestări capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate
fi afectată.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 și <1>
- Mai puţin frecvente (1/1000 și <1>
- Rare (1/10000 și <1>
- Foarte rare (<1>
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvență
frecvente necunoscută
Tulburări Trombocitope Anemie Agranulocitoz
hematologice nie, ă, pancitopenie
şi limfatice eozinofilie,
leucopenie
Tulburări ale Șoc anafilactic
sistemului
imunitar
Tulburări Hipomagneziem
metabolice și ie (vezi pct. 4.4)
de nutriție
Tulburări Depresie Insomnie, Halucinații
psihice halucinaţi vizuale
i,
confuzie
Tulburări ale Cefalee, Agitaţie,
sistemului ameţeli vertij,
nervos parestezii,
somnolenţ
ă, tremor
Tulburări Tulburări
oculare de vedere
Tulburări Greaţă, diaree, Glosită, Colită, Colită
gastro- durere de candidoză stomatită colagenoasă
intestinale stomac, esofagian
constipaţie, ă,
vărsătură, pancreatit
flatulenţă, ă,
xerostomia, modificări
uscăciunea ale
gâtului, polipi gustului
ai glandelor
fundice
(benigni)
Tulburări Creşterea Hepatită,
hepatobiliare nivelului icter
enzimelor
hepatice
Afecţiuni Urticarie, Peteşii, Sindrom Lupus
cutanate şi ale prurit, erupție purpură, Stevens- eritematos
ţesutului cutanată alopecie, Johnson, cutanat subacut
subcutanat tranzitorie eritem necroliză (vezi pct. 4.4)
multiform epidermică
, toxică
fotosensib
ilitate
Tulburări Artralgii,
musculo- mialgii,
scheletice şi fractură de
ale ţesutului șold, de
conjunctiv articulaţie
radiocarpiană
sau vertebrală
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Nefrită
renale şi ale interstiţial
căilor urinare ă
Tulburări ale Ginecoma
aparatului stie
genital şi
sânului
Tulburări Fatigabilitate Edeme Febră,
generale şi la hiperhidro
nivelul locului ză,
de angioede
administrare m,
anorexie,
impotenţă
Investigaţii Creşterea
diagnostice nivelului de
colesterol şi
trigliceride,
hiponatremie
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected]
4.9. Supradozaj
Efectele supradozării lansoprazol la om nu sunt cunoscute (deși riscul de toxicitate acută este redus) și,
prin urmare, nu pot fi date indicații terapeutice concrete.
Cu toate acestea, în cadrul studiilor clinice au fost utilizate doze zilnice de lansoprazol de până la 180
mg pe cale orală şi de până la 90 mg pe cale intravenoasă, fără a se observa reacţii adverse
semnificative.
Vezi pct. 4.8 pentru posibile simptome ale supradozajului.
În cazul suspectării unei supradozări pacientul trebuie monitorizat. Lansoprazolul nu este eliminat
semnificativ prin hemodializă. Dacă este necesar poate fi recomandată golirea stomacului,
administrarea de cărbune activ și medicație simptomatică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC03.
Lansoprazolul este un inhibitor al pompei gastrice de protoni. Acesta blochează etapa finală a formării
de acid gastric, prin inhibarea activității H + / K + ATP-azei din celulele parietale gastrice. Inhibarea
este dependentă de doză și reversibilă, iar efectul se aplică atât secreției bazale, cât și celei stimulate de
acid gastric. Lansoprazolul se concentrează în celulele parietale și devine activ în mediul lor acid,
reacționând cu gruparea sulfhidril a H+/K+ATP-azei, ceea ce determină inhibarea activității enzimei.
Efectul asupra secreției gastrice acide
Lansoprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni din celulele parietale. O singură doză
orală de lansoprazol inhibă secreția de acid gastric determinată de pentagastrină cu aproximativ 80%.
După administrarea repetată zilnică timp de șapte zile, se atinge o inhibare de aproximativ 90% a
secreției de acid gastric. Aceasta are un efect corespunzător asupra secreției bazale de acid gastric. O
singură doză orală de 30 mg reduce secreția bazală cu aproximativ 70%, iar simptomele pacienților
sunt astfel diminuate încă de la prima doză. După opt zile de administrare repetată, reducerea este de
aproximativ 85%.
O diminuare rapidă a simptomelor se obține prin administrarea zilnică a unei capsule (30 mg), iar cei
mai mulți dintre pacientii cu ulcer duodenal se vindecă în 2 săptămâni, iar pacienții cu ulcer gastric și
esofagită de reflux – în decurs de 4 săptămâni. Prin reducerea acidității gastrice, lansoprazolul creează
un mediu în care antibioticele adecvate pot fi eficiente împotriva H. pylori.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Lansoprazolul este un amestec racemic de doi enantiomeri activi care își exercită efectul în mediul
acid al celulelor parietale. Întrucât lansoprazolul este inactivat rapid de acidul gastric, se administrează
pe cale orală sub formă de capsule gastrorezistente cu eliberare enterică și absorbție sistemică.
Absorbție și distribuție
După administrarea unei doze unice, lansoprazolul prezintă o biodisponibilitate crescută (80-90%).
Concentrația plasmatică maximă apare într-un interval de 1,5 până la 2 ore. Aportul de alimente
încetinește viteza de absorbție a lansoprazolului și reduce biodisponibilitatea cu aproximativ 50%.
Legarea de proteinele plasmatice este de 97%.
Metabolizare și eliminare
Lansoprazolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic, iar metaboliții sunt excretați atât pe cale
renală, cât și biliară. Metabolizarea lansoprazolului este în principal catalizată de enzima CYP2C19.
Enzima CYP3A4 contribuie, de asemenea, la metabolizarea lansoprazolului. Timpul plasmatic de
înjumătățire prin eliminare este de 1 până la 2 ore, în funcție de administrarea unor doze unice sau
multiple. Nu s-a observat fenomenul de acumulare după administrarea unor doze multiple la subiecții
sănătoși. În plasmă au fost identificați derivații sulfonici, sulfidici și 5-hidroxil ai lansoprazolului.
Acești metaboliți prezintă activitate antisecretorie minimă sau nu au astfel de activitate.
Rezultatele unui studiu cu lansoprazol marcat cu 14C au arătat că aproximativ 1/3 din cantitatea de
marker radioactiv a fost excretată în urină, iar 2/3 au fost identificate în fecale.
Categorii speciale de pacienți
Vârstnici
Eliminarea lansoprazolului este scăzută la persoanele vârstnice, cu creșterea timpul de înjumătățire
prin eliminare cu aproximativ 50% până la 100%. Concentrațiile plasmatice maxime nu au crescut la
persoanele vârstnice.
Copii și adolescenți
Evaluarea farmacocineticii la copii și adolescenți cu vârsta de 1-17 ani, a arătat o expunere similară cu
adulții la doze de 15 mg pentru copiii și adolescenții cu greutate corporală sub 30 kg și doze de 30 mg
pentru cei cu greutate corporală mai mare.
Utilizarea unei doze de 17 mg/m2 suprafață corporală sau 1 mg/kg greutate corporală, de asemenea, a
condus la concentrații similare de lansoprazol la copiii cu vârsta în intervalul 2-3 luni, până la vârsta
de un an, comparativ cu adulții.
Concentrații mai mari de lansoprazol, în comparație cu cele prezente la adulți, au fost observate la
sugarii cu vârsta sub 23 luni, la ambele doze unice utilizate, de 1,0 mg/kg greutate corporală și 0,5
mg/kg greutate corporală.
Insuficiență hepatică
Concentrațiile plasmatice de lansoprazol se dublează la pacientii cu insuficiență hepatică ușoară și
cresc și mult mai mult la pacienții cu insuficiență hepatică moderată și severă.
Metabolizatori lenți ai CYP2C19
Metabolizarea prin intermediul CYP2C19 este supusă polimorfismului genetic, iar proporția de 2-6%
din populație, denumită metabolizatorii lenți (PMS), este homozigotă pentru alelele mutante ale
CYP2C19 și, prin urmare, nu prezintă o enzimă CYP2C19 funcțională. Astfel, expunerea la
lansoprazol este de mai multe ori mai mare la metabolizatorii lenți decât la metabolizatorii rapizi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenționale
farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcției
de reproducere sau genotoxicitatea.
În două studii de carcinogenitate la șobolan, lansoprazolul a determinat hiperplazie și carcinoide ale
celulelor gastrice ECL, dependente de doză, asociate cu hipergastrinemie datorită inhibării secreției de
acid. De asemenea, a fost observată și metaplazia intestinală ca hiperplazie a celulelor Leydig și
tumori benigne cu celule Leydig. După un tratament de 18 luni a fost observată o atrofie a retinei.
Acest lucru nu a fost observat la maimuțe, câini sau șoareci.
În studiile de carcinogenitate la șoareci, a apărut și hiperplazia celulelor gastrice ECL, dezvoltată în
funcție de doză, precum și tumori hepatice și adenom testicular.
Relevanța clinică a acestor observații nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Sfere de zahăr (sucroză şi amidon de porumb)
Hidroxipropilceluloză (E463)
Carbonat de magneziu greu
Sucroză (zahăr)
Amidon de porumb
Laurilsulfat de sodiu
Hipromeloză (E464)
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) ca dispersie 30%*
Talc (E553b)
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
Corpul capsulei
Gelatină (E441)
Dioxid de titan (E171)
Capacul capsulei
Gelatină (E441)
Dioxid de titan (E171).
* declarat ca substanţă uscată; dispersia conţine 0,7% laurilsulfat de sodiu şi 2,3% polisorbat 80
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVDC/Al: a câte 7 capsule gastrorezistente.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12761/2019/01
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Noiembrie 2019
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2020