Prospect Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml soluţie injectabilă
Producator: S.C. Rompharm Company S.R.L.
Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai acidului acetic şi
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13067/2020/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine ketorolac trometamol 30 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare mililitru de soluţie conţine etanol (96%) 100 mg şi sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, slab gălbuie, lipsită de particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ketorolac Trometamol Rompharm este indicat în tratamentul pe termen scurt al durerilor acute, mai ales
post-operatorii, de intensitate moderată până la severă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Timpul de instalare al efectului analgezic după administrarea intramusculară şi intravenoasă este similar
şi este de aproximativ 30 minute, efectul analgezic maxim apare în decurs de 1-2 ore.
Durata medie a efectului analgezic este, în general, de 4-6 ore.
Dozele trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea durerii şi răspunsul pacientului.
Administrarea continuă intramusculară sau intravenoasă a dozelor zilnice multiple de ketorolac
trometamol nu trebuie să depăşească 2 zile deoarece reacţiile adverse se pot intensifica dacă se
administrează o perioadă mai lungă. Există experienţă limitată privind administrarea pe o perioadă
îndelungată deoarece la majoritatea pacienţilor s-a făcut trecerea la administrare orală sau nu a fost
necesară medicaţia analgezică după acest timp.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani
Doza iniţială recomandată este de 10 mg ketorolac trometamol apoi, dacă este necesar, se pot administra
doze de 10 – 30 mg, la 4 – 6 ore. Dacă este necesar, în perioada post–operatorie imediată, Ketorolac
Trometamol Rompharm poate fi administrat la fiecare 2 ore.
Se recomandă administrarea dozei minime eficace.
Doza zilnică maximă recomandată este de 90 mg ketorolac trometamol (3 fiole Ketorolac Trometamol
Rompharm) pentru adulţi şi de 60 mg ketorolac trometamol (2 fiole Ketorolac Trometamol Rompharm)
pentru vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi cu greutatea sub 50 kg.
Durata maximă de tratament este de 2 zile.
La pacienţii care au primit ketorolac trometamol pe cale intravenoasă sau intramusculară şi la care s-a
făcut trecerea la administrarea orală de ketorolac, doza zilnică totală a ambelor forme farmaceutice
administrate nu trebuie să depăşească 90 mg ketorolac trometamol (3 fiole Ketorolac Trometamol
Rompharm) la adulţi şi 60 mg ketorolac trometamol (2 fiole Ketorolac Trometamol Rompharm) la
vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi cu greutatea sub 50 kg.
De asemenea, dozele administrate oral nu trebuie să depăşească 40 mg ketorolac trometamol în ziua în
care s-a efectuat trecerea de la administrarea intramusculară sau intravenoasă la administrarea orală.
Se recomandă trecerea la administrarea orală cât mai curând posibil.
La pacienţii cu greutate sub 50 kg dozele trebuie reduse.
Analgezicele opioide (de exemplu: morfina, petidina) pot fi administrate concomitent dacă sunt necesare
pentru un efect analgezic optim sau pentru efectele lor anxiolitice şi/sau sedative.
Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml nu este un analgezic opioid.
Ketorolac trometamol nu interferă cu legarea de proteine a opioidelor şi nu determină creşterea deprimării
respiratorii sau creşterea sedării dată de opioide.
Când opioidele sunt utilizate în asociere cu Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml administrat
intramuscular sau intravenos, doza zilnică de opioide trebuie sa fie mai mică decât în mod obişnuit.
Totuşi, reacţiile adverse ale opioidelor trebuie luate în considerare, în special în ziua intervenţiei
chirurgicale.
Vârstnici (peste 65 ani)
Vârstnicii prezintă un risc crescut de reacţii adverse severe. Dacă administrarea antiinflamatoarelor este
considerată necesară, trebuie administrată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă posibilă.
Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru sângerare gastro-intestinală în timpul tratamentului cu
antiinflamatoare nesteroidiene. Doza zilnică maximă nu trebuie sa depăşească 60 mg ketorolac
trometamol (2 fiole Ketorolac Trometamol Rompharm). La pacienţii cu greutate sub 50 kg dozele trebuie
reduse.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală
moderată până la severă (vezi pct. 4.3). Doza zilnică totală este de 60 mg ketorolac trometamol (2 fiole
Ketorolac Trometamol Rompharm).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. De aceea, Ketorolac
Trometamol Rompharm 30 mg/ml este contraindicat copiilor sub 16 ani.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Ketorolac Trometamol Rompharm se administrează intramuscular sau intravenos în bolus.
Bolusul intravenos trebuie administrat în mai mult de 15 secunde. Ketorolac Trometamol Rompharm 30
mg/ml nu poate fi administrat epidural sau intratecal. Tratamentul trebuie iniţiat şi administrat de către
personal calificat.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ketorolac sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi la pacienţii la care
aspirina şi alţi inhibitori ai sintezei de prostaglandine induc reacţii alergice (la astfel de pacienţi s-au
observat reacţii severe de tip anafilactic) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu istoric de astm bronşic.
Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu sindrom parţial sau complet de polipi nazali, angioedem sau
bronhospasm.
Ca şi alte AINS, ketorolac este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, insuficienţă
hepatică şi insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu afectare renală moderată sau severă (creatinina serică > 160
μmol/litru) sau la pacienţii cu risc de insuficienţă renală datorată depleţiei de volum sau deshidratării.
Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu ulcer peptic activ, antecedente de sângerări gastro-intestinale,
ulceraţie sau perforaţie, la pacienţii cu sângerări gastro-intestinale sau perforaţii active relaţionate cu
terapia anterioară cu AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer peptic sau hemoragie gastro-intestinală şi
la pacienţii cu hemoragie gastro-intestinală activă (două sau mai multe episoade de ulceraţii sau
sângerări).
Ketorolac inhibă funcţia plachetară şi este, ca urmare, contraindicat la pacienţii cu hemoragie
cerebrovasculară suspectată sau confirmată, la pacienţii cu operaţii cu risc crescut de hemoragie sau
hemostază incompletă şi la cei cu risc crescut de sângerare, de exemplu, cei cu diateză hemoragică,
inclusiv tulburări de coagulare.
Ketorolac este contraindicat la pacienţii aflaţi sub tratament cu anticoagulante orale, inclusiv warfarină şi
doze mici de heparină (2500 – 5000 UI la 12 ore).
Ketorolac este contraindicat la pacienţii care utilizează în mod curent acid acetilsalicilic sau alte AINS
(inclusiv inhibitori de ciclooxigenază-2).
Combinaţia dintre ketorolac şi oxpentifilină (pentoxifilină), săruri de litiu, probenecid este contraindicată.
Ketorolac este contraindicat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani.
Ketorolac este contraindicat în timpul sarcinii, travaliului, naşterii sau alăptării (vezi pct. 4.6).
Ketorolac este contraindicat ca analgezic preoperator profilactic, datorită inhibării agregării plachetare şi
este contraindicat intraoperator datorită riscului crescut de sângerare.
Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml soluţie injectabilă este contraindicat pentru administrarea
neuraxială (epidurală sau intratecală) datorită conţinutului său în alcool etilic.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Probele epidemiologice sugerează că ketorolacul poate fi asociat cu un risc ridicat de toxicitate
gastrointestinală severă, relaţionat cu alte AINS, în special când este utilizat fără a respecta
indicaţiile specialiştilor şi/sau pentru perioade lungi de timp (vezi de asemenea pct. 4.1, 4.2 şi 4.3).
Medicul trebuie să ţină cont de faptul că la unii pacienţi ameliorarea durerii nu apare după 30 minute de la
administrarea intravenoasă sau intramusculară.
Utilizarea ketorolac trometamol concomitent cu AINS inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2
trebuie evitată.
Reacţiile adverse pot fi minimizate utilizând cea mai mică doză eficace pentru durata cea mai scurtă
necesară controlării simptomelor.
Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă ridicată de reacţii adverse la AINS, în special sângerări
gastrointestinale sau perforaţii care pot fi letale (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi
gastrointestinale, prezentate mai jos). Pacienţii taraţi par să tolereze mai puţin bine ulceraţia sau
sângerarea decât ceilalţi. Cele mai multe evenimente gastrointestinale letale asociate cu medicamente
antiinflamatorii nonsteroidiene au avut loc la pacienţii vârstnici şi/sau taraţi.
Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia:
Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia sau perforaţia, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate
AINS, incluzând şi tratamentul cu ketorolac şi poate surveni în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de evenimente gastro-intestinale.
Riscul de sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii este mai mare odată cu mărirea dozelor de
AINS incluzând şi tratamentul cu ketorolac administrat intravenos la pacienţii cu antecedente de ulcer, în
special dacă acesta este complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la pacienţii vârstnici.
Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai scăzută doză disponibilă. Terapia combinată cu
agenţi protectori (de exemplu: misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luată în
considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită concomitent aspirină în
doză scăzută sau alte medicamente care probabil măresc riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie să anunţe
orice simptom abdominal neobişnuit (în special sângerare gastro-intestinală), în special în etapele iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii care primesc medicaţie concomitentă care poate mări riscul de
ulceraţii sau sângerări, cum ar fi corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante, cum ar fi warfarina,
inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare cum ar fi acidul
acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Utilizarea concomitentă de anticoagulante, cum ar fi warfarina, este contraindicată (vezi pct. 4.3).
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită
ulceroasă, boala Crohn), deoarece acestea pot fi agravate (vezi pct. 4.8). Atunci când se produce sângerare
gastro-intestinală sau ulceraţii la pacienţii trataţi cu ketorolac trometamol intravenos, tratamentul trebuie
întrerupt.
Ca în cazul altor AINS, incidenţa şi severitatea complicaţiilor gastro-intestinale poate creşte cu creşterea
dozei şi duratei tratamentului cu ketorolac trometamol administrat intravenos. Riscul de hemoragie
gastro-intestinală semnificativă clinic este dependent de doză. Această afirmaţie este valabilă în special la
pacienţii vârstnici care primesc o doză medie zilnică de ketorolac trometamol administrat intravenos mai
mare de 60 mg/zi. Antecedentele de ulcer peptic cresc probabilitatea de apariţie a unor complicaţii gastro-
intestinale serioase în cursul tratamentului cu ketorolac trometamol.
Efecte hematologice:
Utilizarea ketorolac trometamol la pacienţii cu tulburări ale coagulării trebuie făcută cu multă prudenţă şi
aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi foarte atent. Deşi studiile nu indică interacţiuni semnificative între
ketorolac trometamol şi warfarină sau heparină, utilizarea concomitentă a terapiei care afectează
hemostaza, inclusiv a terapiei anticoagulante (de exemplu, warfarina) în doze terapeutice, a heparinei în
doze profilactice (2500-5000 UI la 12 ore) şi a dextranului, se poate asocia cu un risc crescut de
sângerare. Administrarea ketorolac trometamol la aceşti pacienţi trebuie făcută extrem de prudent, iar
aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi atent.
În experienţa post-marketing s-au raportat hematoame postoperatorii şi alte semne de sângerare la nivelul
leziunilor în relaţie cu utilizarea perioperatorie a ketorolac trometamol soluţie injectabilă. Medicul trebuie
să fie informat asupra riscului potenţial de hemoragie când hemostaza este critică, de exemplu, în rezecţia
de prostată, tonsilectomie, chirurgie cosmetică.
Reacţii cutanate:
Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate serioase, unele chiar letale, cum ar fi dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct 4.8). Se
pare că pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare al acestor reacţii la începutul tratamentului. Tratamentul
cu ketorolac trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoasei sau orice alt
semn de hipersensibilitate.
Retenţia sodică/hidrică în bolile cardiovasculare şi edemul periferic:
Se recomandă precauţie la pacienţii cu antecedente de hipertensiune şi/sau insuficienţă cardiacă deoarece
au fost raportate retenţie hidrică şi edem în asociere cu terapia AINS.
Au fost observate retenţie hidrică, hipertensiune şi edem periferic la unii pacienţi care utilizau AINS,
inclusiv ketorolac, şi, ca urmare, acesta trebuie prescris cu prudenţă la pacienţii cu decompensare
cardiacă, hipertensiune sau boli similare.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare:
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi a anumitor AINS (în special
în doze mari şi tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu
toate că nu a fost demonstrat că ketorolac creşte posibilitatea evenimentelor trombotice cum ar fi infarctul
miocardic, datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketorolac.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ketorolac
numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu:
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Efecte renale:
Ca şi alte AINS, fiind un inhibitor potent al sintezei de prostaglandine, ketorolac trebuie utilizat cu
prudenţă la pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau cu o afecţiune renală în antecedente. Prudenţa se
impune, deoarece s-a observat toxicitate renală la utilizarea ketorolac sau a altor AINS la pacienţi în
condiţii de reducere a volumului sanguin şi/sau fluxului sanguin renal, unde prostaglandinele renale au un
rol de susţinere a perfuziei renale. La aceşti pacienţi administrarea de ketorolac sau alte AINS poate
determina o reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor renale şi poate să precipite
decompensarea sau insuficienţa renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie
sunt cei cu funcţie renală alterată, hipovolemie, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau
diuretice şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu ketorolac sau alte AINS este urmată de obicei de
revenirea la starea anterioară tratamentului.
Reacţii anafilactice (anafilactoide):
Reacţii anafilactice (anafilactoide) (incluzând dar nefiind limitate la anafilaxie, bronhospasm, reacţii
vasomotorii, erupţii cutanate, hipotensiune, edem laringian şi angioedem) pot apărea la pacienţii cu sau
fără antecedente de hipersensibilitate la aspirină, alte AINS sau ketorolac. Ele pot apărea şi la persoane cu
antecedente de angioedem, reactivitate bronhospastică (exemplu astm) şi polipi nazali. Reacţiile
anafilactoide, ca şi anafilaxia, pot fi fatale. Ca urmare, ketorolac trebuie administrat cu prudenţă la
pacienţii cu antecedente astmatice şi la cei cu sindroame complete sau parţiale de polipoză nazală,
angioedem sau bronhospasm.
Precauţii asupra fertilităţii:
Utilizarea ketorolac intravenos, ca orice medicament care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza de
prostaglandine, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care intenţionează să rămână
gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac la femeile cu dificultăţi de a
rămâne însărcinate sau care efectuează teste de fertilitate.
Retenţia hidrică şi edemul:
La utilizarea ketorolac s-au raportat retenţie hidrică, hipertensiune şi edem şi, ca urmare, acesta trebuie
prescris cu prudenţă la pacienţi cu decompensare cardiacă, hipertensiune sau condiţii similare.
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de probenecid deoarece au fost raportate
modificări ale farmacocineticii ketorolacului în această combinaţie.
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de metotrexat deoarece a fost raportat că unele
medicamente care inhibă sinteza prostaglandinei reduc clearance-ul metotrexatului şi pot creşte astfel
toxicitatea acestuia.
Utilizarea la copii:
Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml soluţie injectabilă este contraindicat la copii şi adolescenţi
cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).
Abuzul şi dependenţa de medicamente:
Ketorolacul nu are potenţial de dependenţă. Nu au fost observate simptome de sevraj după întreruperea
bruscă a tratamentului cu ketorolac.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
Acest medicament conține 100 mg de alcool (etanol) per fiecare ml. Cantitatea per 1 ml din acest
medicament este echivalentă cu mai puțin de 2,5 ml bere sau 1 ml vin.
Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este contraindicată asocierea ketorolac trometamol cu alte AINS, oxpentifilină (pentoxifilină), probenecid
şi săruri de litiu (vezi pct. 4.3).
De asemenea, este contraindicată asocierea ketorolac trometamol cu antiagregante plachetare,
anticoagulante orale şi heparină (vezi pct. 4.3).
Anticoagulante: AINS pot mări efectele anticoagulantelor cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4). Ketorolacul
inhibă agregarea plachetară, reduce concentraţiile tromboxanului şi prelungeşte timpul de sângerare. Spre
deosebire de efectele prelungite de către aspirină, funcţia plachetară revine la normal între 24-48 ore după
oprirea tratamentului cu ketorolac.
Deşi studiile nu indică o interacţiune semnificativă între ketorolac şi warfarină sau heparină, utilizarea
concomitentă a ketorolacului şi a terapiei care afectează coagularea, incluzând dozele terapeutice de
medicamente anticoagulante (warfarină), dozele mici profilactice de heparină (2500-5000 UI la 12 ore) şi
dextranii, poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare.
La pacienţii care utilizează în mod curent acid acetilsalicilic sau alte AINS, riscul reacţiilor adverse
serioase provocate de AINS poate fi mărit.
Atunci când ketorolacul este administrat concomitent cu oxpentifilină (pentoxifilină), tendinţa de
sângerare este mai mare.
Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc mărit de
sângerări gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Corticosteroizi: risc mărit de ulceraţii gastrointestinale sau sângerări (vezi pct. 4.4).
Probenecidul nu trebuie administrat concomitent cu ketorolacul din cauza creşterii concentraţiilor
plasmatice ale ketorolacului şi a timpului plasmatic de înjumătăţire.
S-a observat că unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinelor reduc clearance-ul
metotrexatului şi este posibil ca astfel să se mărească toxicitatea acestuia.
Inhibarea clearance-ului litiului renal care duce la mărirea concentraţiei plasmatice a litiului a fost
raportată cu unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinei. Au fost raportate cazuri de mărire
a concentraţiilor plasmatice ale litiului.
Ketorolacul trometamol nu alterează legarea de proteine a digoxinei. Studiile in vitro arată că la
concentraţii terapeutice ale salicilatului (300 µg/ml), legarea ketorolacului s-a redus de la aproximativ
99,2% la 97,5% reprezentând o creştere potenţială de 2 ori a concentraţiilor plasmatice ale ketorolacului
nelegat. Concentraţiile terapeutice de digoxină, warfarină, ibuprofen, naproxen, piroxicam, paracetamol,
fenitoină şi tolbutamidă nu afectează legarea de proteine a ketorolacului trometamol.
Ketorolac soluţie injectabilă scade răspunsul diuretic la furosemid cu aproximativ 20% la subiecţii
normovolemici sănătoşi; ca urmare la pacienţii cu decompensare cardiacă sunt necesare precauţii
speciale.
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al produselor medicale antihipertensive. Riscul de insuficienţă
renală acută, care este de obicei reversibilă, poate fi mărit la unii pacienţi cu funcţie renală compromisă
(de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici) atunci când inhibitori ECA şi/sau antagonişti ai
receptorilor angiotensinei II sunt combinaţi cu AINS. De aceea, combinaţia trebuie folosită cu precauţie,
în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea
funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente şi periodic după aceea.
Este necesară precauţie la administrarea concomitentă cu chinolone datorită riscului de apariţie a
convulsiilor.
S-a arătat că ketorolacul reduce necesitatea de analgezice opioide concomitente atunci când este prescris
pentru ameliorarea durerilor postoperatorii.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Utilizarea ketorolac, ca orice medicament care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza de prostaglandine, poate
afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care intenţionează să rămână însărcinate. Trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac la femeile cu dificultăţi de a rămâne gravide sau care
efectuează teste de fertilitate. Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină.
Sarcină
La om, nu s-au efectuat studii clinice care să evidenţieze efecte teratogene.
Ca şi la alte antiinflamatoare nesteroidiene, în cursul trimestrului trei de sarcină, ketorolac trometamol
favorizează închiderea prematură a canalului arterial. Administrată în perioada perinatală poate provoca
sângerări abundente.
Ketorolac este contraindicat în timpul sarcinii, travaliului, naşterii sau alăptării (vezi pct. 4.3).
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului.
Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan, de malformaţii cardiace şi
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul
absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se
presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor
al sintezei de prostaglandine a rezultat în creşterea riscului de pierdere a sarcinii pre şi post-implantare şi
a mortalităţii embrio-fetale. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare,
au fost raportate la animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul
perioadei de organogeneză. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, ketorolac nu
trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă ketorolac este utilizat de către o femeie care
încearcă să rămână însărcinată sau în primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai
mică şi durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
În timpul sarcinii, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:
Fetusul la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- Disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidraminoza;
Mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii la:
- Eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate să apară chiar şi
la doze foarte mici.
- Inhibarea contracţiilor uterine care rezultă în întârzierea sau prelungirea travaliului.
Ketorolacul traversează placenta în proporţie de până la 10%.
Travaliu şi naştere
Ketorolac este contraindicat în travaliu şi la naştere deoarece, prin efectul său inhibitor al sintezei de
prostaglandine, poate avea efecte adverse asupra circulaţiei fetale şi poate inhiba contracţiile uterine,
crescând astfel riscul de hemoragie uterină.
Mamele care alăptează
Ketorolacul a fost detectat în laptele uman, în concentraţii reduse. În perioada alăptării este contraindicată
administrarea ketorolac.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unii pacienţi pot prezenta ameţeală, vertij, insomnie sau depresie la utilizarea ketorolac trometamol. Dacă
pacienţii au aceste efecte adverse sau altele similare, ei trebuie să manifeste prudenţă în desfăşurarea
activităţilor care necesită alertă corticală.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
foarte rare (<1>
După punerea pe piaţă
Următoarele reacţii adverse pot apărea la pacienţii care utilizează ketorolac trometamol. Frecvenţele
evenimentelor adverse nu sunt cunoscute, deoarece acestea sunt raportate în mod voluntar de către un
procent necunoscut al populaţiei.
Tulburări gastro-intestinale:
Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice,
ulceraţii, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în mod special la vârstnici (vezi pct.
4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză,
stomatită ulcerativă, eructație, esofagită, ulcerații gastro-intestinale, sângerări rectale, pancreatită, gură
uscată, exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după administrare. Gastrita
a fost observată mai puţin frecvent.
Infecţii şi infestări:
Meningită aseptică (în special la pacienţii cu afecţiuni autoimune existente, cum ar fi lupus eritematos
sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), cu simptome cum ar fi rigiditatea gâtului, cefalee, greaţă,
vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4).
Tulburări hematologice şi limfatice:
Trombocitopenie.
Tulburări ale sistemul imunitar:
Anafilaxie, reacţii anafilactoide cum este anafilaxia, care pot avea deznodământ fatal, reacţii de
hipersensibilitate cum ar fi bronhospasm, erupţii, hipotensiune, edem laringian.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Anorexia, hiperkalemia, hiponatremia.
Tulburări psihice:
Tulburări de gândire, depresie, insomnie, anxietate, nervozitate, reacţii psihotice, vise anormale,
halucinaţii, euforie, incapacitate de concentrare, somnolenţă.
Tulburări ale sistemul nervos:
Cefalee, ameţeală, convulsii, parestezii, hiperkinezie, tulburări ale gustului.
Tulburări oculare:
Tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare:
Tinitus, pierderea auzului, vertij
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Insuficienţă renală acută, creşterea frecvenţei urinare, nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, retenţie
urinară, oligurie, sindrom hemolitic uremic, durere în flancuri (cu sau fără hematurie şi/sau azotemie). Ca
şi în cazul altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor, semnele de afectare renală cum ar fi
(dar nu numai) creşterea creatininei şi a potasiului seric, pot apărea chiar după o singură doză de ketorolac
trometamol.
Tulburări cardiace:
Palpitaţii, bradicardie, insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare:
Hipertensiune, hipotensiune, hematom, înroşirea feţei, paloare, hemoragia plăgii postoperatorii.
Datele din experienţele clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi unele AINS (în
special în doze mari) poate fi asociată cu o creştere uşoară a riscului de evenimente trombotice arteriale
(de exemplu, infarct miocardic sau atac cerebral). Cu toate că nu s-a demonstrat că ketorolacul măreşte
evenimentele trombotice, cum ar fi infarctul miocardic, sunt insuficiente datele care exclud un astfel de
risc pentru ketorolac.
Tulburări ale sistemul genital şi sânului:
Infertilitate la femei.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Astm, dispnee, edem pulmonar.
Tulburări hepatobiliare:
Hepatită, icter colestatic, insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Dermatită exfoliativă, erupţie maculopapulară, prurit, purpură, angioedem, transpiraţie, reacţii buloase
cum ar fi sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (foarte rar).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Mialgie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Sete excesivă, astenie, edem, reacţii la locul injecţiei, febră, dureri toracice.
Investigaţii diagnostice:
Timp de sângerare crescut, uree serică mărită, creatinina mărită, anomalii ale probelor funcţionale
hepatice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.:
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected]
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne
Supradozele unice de ketorolac trometamol au fost asociate variabil cu dureri abdominale, greaţă,
vărsături, hiperventilaţie, ulcer peptic şi/sau gastrită erozivă şi disfuncţie renală, care s-au corectat după
întreruperea administrării.
Pot apărea sângerări gastrointestinale. De asemenea, pot apărea hipertensiune, insuficienţă renală acută,
depresie respiratorie şi comă după utilizarea de AINS, însă în cazuri rare.
Au fost raportate reacţii anafilactoide la utilizarea terapeutică de AINS şi acestea pot apărea şi în caz de
supradoză.
Tratament:
Se administrează tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Nu există antidot specific.
Dializa nu elimină semnificativ ketorolacul din sânge.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai acidului acetic şi
substanţe înrudite, codul ATC: M01AB15
Ketorolac trometamol nu este un analgezic opioid. Ketorolac inhibă sinteza prostaglandinelor şi poate fi
considerat un analgezic cu acţiune periferică deoarece nu s-au evidenţiat efecte asupra receptorilor
opioizi. Este un medicament nesteroidian cu activitate antiinflamatoare şi antipiretică slabă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ketorolac trometamol este absorbit rapid şi complet după administrare intramusculară, realizându-se o
concentraţie plasmatică maximă de 2,2 micrograme/ml, care apare la aproximativ 50 minute de la
administrarea unei singure doze de 30 mg ketorolac trometamol.
Peste 99% din ketorolac trometamol din plasmă este legat de proteine.
Farmacocinetica ketorolac trometamol la administrarea intramusculară în doze unice sau repetate este
liniară. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după administrarea la fiecare 6 ore, timp
de o zi. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 5,3 ore la adulţii tineri şi de 7 ore la
vârstnici (vârsta medie – 72 ani). Nu au apărut modificări ale clearance-ului la administrarea cronică.
Hemodinamica pacienţilor nu este alterată de administrarea parenterală a ketorolac trometamol.
Principala cale de eliminare a ketorolac trometamol şi metaboliţilor săi (conjugaţi şi a para-hidroxi-
metaboliţilor) este cea renală (în medie aproximativ 91,4%), iar restul se elimină prin fecale (în medie
6,4%).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost observate efecte teratogene la iepurii care au primit doze orale de până la 3,6 mg/kg şi zi. Nu s-
au evidenţiat efecte carcinogene în studiile pe termen lung efectuate la şoareci (2 mg/kg şi zi echivalent
cu o doză parenterală maximă recomandată la om).
Nu au fost evidenţiate efecte mutagene în testul Ames şi în alte teste de mutagenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Etanol 96%
Clorură de sodiu
Edetat disodic
Hidroxid de sodiu soluţie 1M
Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric (soluţii 1M pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu se recomandă amestecarea într-un volum mic (de exemplu, în seringă) cu sulfat de morfină, clorhidrat
de petidină, clorhidrat de prometazină, clorhidrat de hidroxizină deoarece poate să apară precipitarea
ketorolac trometamolului.
Este compatibil cu serul fiziologic, glucoza 5%, soluţie Ringer, soluţie Ringer-lactat.
Compatibilitatea ketorolacului cu alte medicamente este necunoscută.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la frigider sau congela.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, clasa hidrolitică I, prevăzute cu inel de rupere, conţinând 1 ml soluţie
injectabilă.
Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, clasa hidrolitică I, prevăzute cu inel de rupere, conţinând 1 ml soluţie
injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni, cod 075100, Jud. Ilfov
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
13067/2020/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2015
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .