Prospect Ketoprofen Terapia 100 mg/2 ml soluţie injectabilă
Producator: Terapia S.A.
Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 12375/2019/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketoprofen Terapia 100 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O fiola (2 ml) soluţie injectabilă conţine ketoprofen 100 mg.
Excipient cu efect cunoscut: o fiola (2 ml) soluţie injectabilă conţine etanol 96% 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră sau în limita etalonului de culoare Y7, fără particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic, de scurtă durată, al puseelor acute din:
- reumatism abarticular (tendinită, bursită, sinovită, capsulită),
- artrite microcristaline,
- artroze,
- fibrozite,
- spondilită ankilozantă,
- gută,
- lombalgii, radiculalgii severe.
Tratamentul durerii de cauză neoplazică sau posttraumatică (contuzii, entorse, luxaţii).
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doze
Doza zilnică recomandată este de 100 – 200 mg ketoprofen (1 – 2 fiole) pe zi. Doza zilnică va fi
divizată în două prize.
Tratamentul injectabil cu ketoprofen se va face în cure scurte (2 -3 zile). Se recomandă ca tratamentul
injectabil să nu dureze mai mult de trei zile. Dacă este necesar, se va continua tratamentul cu forme
pentru administrare orală sau rectală.
Ketoprofen Terapia 100 mg/2 ml se administrează intramuscular profund.
Doza zilnică maximă recomandată de ketoprofen (incluzând toate formulările) este de 200 mg. Înainte
de a iniţia tratamentul cu 200 mg ketoprofen zilnic trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu şi nu se
recomandă administrarea de doze mai mari decât doza maximă zilnică (vezi de asemenea pct. 4.4).
Vârstnici
Vârstnicii au risc crescut de reacţii adverse grave. Pacientul trebuie monitorizat cu regularitate pentru
sângerări gastrointestinale în timpul tratamentului cu AINS.
Mod de administrare
Intramuscular
Ketoprofen Terapia 100 mg/2 ml se va injecta intramuscular adânc, încet, în cadranul supero-extern al
fesei, în condiţii riguros aseptice. Când sunt necesare injecţii repetate, acestea vor fi făcute alternativ în
cele două fese. Este important să se aspire înainte de injectare pentru a se evita injectarea inadecvată
într-un vas de sânge.
Dacă în timpul injectării apar dureri intense, aceasta se va întrerupe imediat.
La pacienţii cu proteză de şold, injecţia se va face în cealaltă fesă.
4.3 Contraindicaţii
Ketoprofen este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ketoprofen este contraindicat la pacienţii care au antecedente de reacţii de hipersensibilitate, cum ar fi
bronhospasm, atacuri de astm, angioedem, rinită, urticarie sau alte reacţii de tip alergic la ketoprofen,
acid acetilsalicilic (ASA) sau alte antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS).
Ketoprofen este de asemenea contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Ketoprofen este contraindicat în următoarele cazuri:
- insuficienţă cardiacă severă
- ulcer peptic activ sau antecedente de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală
- diateză hemoragică
- insuficienţă hepatică severă
- insuficienţă renală severă
- copii cu vârsta sub 15 ani.
Ketoprofen este contraindicat în cazuri de hemoragie cerebrovasculară sau orice altă hemoragie activă.
Ketoprofen este contraindicat la pacienţii cu tulburări de hemostază sau cu tratament concomitent cu
anticoagulante (contraindicaţie legată de calea de administrare intramusculară).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos).
Utilizarea de ketoprofen concomitent cu antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitorii
selectivi de ciclooxigenaza-2, trebuie evitată.
Vârstnici
Vârstnicii au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie gastro-intestinală
şi perforaţie care pot fi fatale.
Efecte cardiovasculare, renale şi hepatice
La începutul tratamentului, funcţia renală trebuie monitorizată atent la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, disfuncţie hepatică, ciroză şi nefroză, la pacienţii care primesc tratament cu diuretice, la
pacienţii cu insuficienţă renală cronică, în special dacă pacientul este în vârstă. La aceşti pacienţi,
administrarea de ketoprofen poate induce o reducere a fluxului sanguin renal cauzat de inhibarea
prostaglandinelor şi poate duce la decompensare renală.
AINS pot provoca nefrotoxicitate în diferite forme şi acest lucru poate duce la nefrită interstiţială,
sindrom nefrotic şi insuficienţă renală.
La pacienţii cu teste anormale ale funcţiei hepatice sau cu antecedente de boală hepatică, nivelul
transaminazelor trebuie evaluat periodic, în special în timpul terapiei pe termen lung.
Au fost descrise cazuri rare de icter şi hepatite după administrarea de ketoprofen.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente
sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ketoprofen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Efecte respiratorii
Pacienţii cu astm bronşic, combinat cu rinita cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală au un risc
mai mare de alergie la acid acetilsalicilic şi/sau AINS decât restul populaţiei. Administrarea acestui
medicament poate provoca atacuri de astm sau de bronhospasm, în special la pacienţii alergici la acid
acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).
Efecte gastrointestinale
Hemoragii gastrointestinale, ulceraţii şi perforaţii: hemoragii gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii,
care pot fi fatale, au fost raportate cu toate AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau antecedente de evenimente grave gastrointestinale.
Unele dovezi epidemiologice sugerează că ketoprofenul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate
gastrointestinală gravă, comparativ cu alte AINS, în special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.2 şi
4.3).
Riscul de hemoragie gastrointestinală, ulceraţii sau perforaţie este mai mare odată cu creşterea dozelor
de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragie sau
perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică
doză disponibilă. Terapia combinată cu agenţi de protecţie (de exemplu misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni) trebuie luată în considerare la aceşti pacienţi, şi de asemenea, pentru pacienţii care
necesită doze mici de acid acetilsalicilic concomitent, sau alte medicamente care pot creşte riscul de
evenimente gastrointestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastrointestinală (colita
ulceroasă, boala Crohn) pentru că starea lor poate fi agravată (vezi pct. 4.8).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie gastrointestinală), în special în
stadiile iniţiale de tratament.
Pacienţii care primesc concomitent medicamente care ar putea creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie,
precum corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei sau antiplachetarele, cum ar fi acidul acetilsalicilic trebuie sfătuiţi să fie precauţi (vezi pct.
4.5).
Atunci când hemoragia sau ulceraţia gastrointestinală apare la pacienţii care primesc ketoprofen,
tratamentul trebuie întrerupt.
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson,
şi necroliza toxică epidermică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8).
Pacienţii par a avea cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiei
apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Ketoprofenul trebuie întrerupt la prima
apariţie a erupţiilor cutanate, a leziunilor de mucoasă, sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Pacienţii cu fotosensibilitate sau reacţii fototoxice în antecedente trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Boli infecţioase
Ca şi la alte AINS, în prezenţa unei boli infecţioase, trebuie remarcat faptul că proprietăţile anti-
inflamatoare, analgezice şi antipiretice ale ketoprofenului pot masca semnele obişnuite de progresie a
infecţiei, cum este febra.
LES (lupus eritematos sistemic) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv, poate exista un risc
crescut de meningită aseptică, cu simptome cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă, vărsături, febră
sau dezorientare (vezi pct. 4.8).
Monitorizarea testelor sangvine şi a testelor funcţiei ficatului şi a funcţiei renale trebuie efectuată în
cursul tratamentului pe termen lung.
Precauţii
Pacienţii cu antecedente sau ulcer peptic activ.
Dacă apar tulburări vizuale cum ar fi înceţoşarea vederii, trebuie întrerupt tratamentul până la un
examen oftalmologic complet.
Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie să fie întrerupte cu cel puţin 2 zile înaintea intervenţiilor
chirurgicale, datorită tendinţei acestora de a interfera cu coagularea sângelui.
Fertilitate
Utilizarea de ketoprofen, la fel ca şi alte AINS, poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este recomandată
la femeile care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în concepere sau care sunt în
curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ketoprofen.
Atenţionare legată de calea de administrare intramusculară
Riscul de hemoragie gastrointestinală: creşte riscul relativ la persoanele care au o greutate corporală
mică. Dacă apare hemoragie gastrointestinală sau ulcer, tratamentul trebuie întrerupt imediat.
Monitorizarea testelor sangvine, a testelor funcţiei ficatului şi a funcţiei renale trebuie efectuate în
cursul tratamentului pe termen lung.
Hiperkaliemie
Hiperkaliemie indusă de diabet sau de tratamentul concomitent cu medicamente care economisesc
potasiu (vezi pct. 4.5). Nivelurile de potasiu trebuie monitorizate în mod regulat în aceste
circumstanţe.
Acest medicament conţine 200 mg alcool etilic/doză. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism.
Acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii si grupuri cu risc crescut
cum sunt pacienţi cu boli hepatice sau epilepsie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate:
Alte antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenaza-2) şi salicilaţi în
doze mari:
Cresc riscul ulcerogen şi de apariţie a hemoragiilor digestive (prin efect sinergic aditiv).
Anticoagulante orale (warfarină, heparină) şi heparina administrată parenteral:
Creşte riscul de hemoragii (vezi pct. 4.4) prin inhibarea funcţiei plachetare şi agresarea mucoasei
gastro-intestinale. Atunci când această asociere terapeutică nu se poate evita se recomandă
supraveghere clinică şi biologică.
Inhibitori ai agregării plachetare (ticlopidină, clopidogrel) şi inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS):
Creşte riscul de hemoragie gastrointestinală (prin efect sinergic antiagregant plachetar). Se recomandă
supraveghere clinică şi biologică (inclusiv timpul de sângerare) (vezi pct.4.4).
Litiul:
Creşterea litemiei până la valori toxice (prin scăderea excreţiei renale de litiu). Se recomandă
monitorizarea litemiei şi ajustarea dozelor de litiu în timpul şi după tratamentul cu antiinflamatoare
nesteroidiene.
Metotrexatul (pentru doze care depăşesc 15 mg/săptămână):
Creşterea toxicităţii hematologice a metotrexatului (prin scăderea clearance-ului renal de metotrexat,
de către antiinflamatoare şi prin deplasarea de către acestea a metotrexatului de pe proteinele
plasmatice).
Se recomandă respectarea unui interval de 12 ore între iniţierea sau oprirea tratamentului cu
ketoprofen şi doza de metotrexat.
Asocieri care necesită precauţie:
Diuretice:
Risc de scădere a efectului diuretic. Pacienţii care au tratament cu diuretice şi în special pacienţii
deshidrataţi, au un risc mai mare de a dezvolta insuficienţă renală secundară la o scădere a fluxului
sanguin renal cauzat de scăderea sintezei renale de prostaglandine. Aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi
înainte de începerea tratamentului administrarea concomitentă şi funcţia renală trebuie monitorizată
atunci când tratamentul este început (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagoniştii receptorilor de angiotensina II:
La pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici)
administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II şi medicamente
care inhibă ciclooxigenaza poate duce la deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv posibil
insuficienţă renală acută.
Metotrexatul la doze mici (sub 15 mg/săptămână):
Monitorizarea săptămânală a hemogramei este recomandată în timpul primelor săptămâni de tratament
asociat. Dacă există vreo modificare a funcţiei renale sau dacă pacientul este în vârstă, monitorizarea
trebuie să se facă mai frecvent.
Pentoxifilina:
Creşterea riscului hemoragic (se recomandă supraveghere clinică şi monitorizarea timpului de
sângerare).
Zidovudina: risc de toxicitate asupra hematiilor (prin acţiune asupra reticulocitelor), cu producerea
unei anemii severe după 8 zile de asociere terapeutică. Există dovezi ale unui risc crescut de
hemartroză şi hematom la hemofilicii pozitivi pentru HIV care primesc tratament concomitent cu
zidovudină şi ibuprofen.
Asocieri de care trebuie ţinut cont:
Probenecidul:
Creşte concentraţia plasmatică a ketoprofenului liber şi a celui legat de proteinele plasmatice, prin
scăderea clearance-ului plasmatic şi scăderea legării de proteine.
Riscul de apariţie al hiperkaliemiei
Anumite medicamente sau clase terapeutice care în asociere cu ketoprofenul pot favoriza apariţia
hiperkaliemiei: sărurile de potasiu, diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii enzimei de
conversie a angiotensinei II, antagonişti ai receptorilor pentru angiotensina II, alte antiinflamatoare
nesteroidiene, heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracţionate), ciclosporina, tacrolimus şi
trimetoprim.
Apariţia hiperkaliemiei depinde de prezenţa factorilor de risc concomitenţi. Acest risc este mai mare
atunci când medicamentele menţionate mai sus sunt administrate concomitent.
Risc legat de efectul antiplachetar
Câteva antiagregante plachetare sunt implicate ȋn interacţiuni datorită efectului antiplachetar: abcixiab,
eptifibaridă, clopidogrel, iloprost, ticlopidină şi tirofiban, heparină în doze profilactice. Utilizarea
acestor medicamente creşte riscul de hemoragie.
Medicamente antihipertensive (betablocante, diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie):
Scăderea efectului antihipertensiv, prin inhibarea de către ketoprofen a prostaglandinelor
vasodilatatoare.
Ciclosporină, tacrolimus:
Risc de adiţie al efectelor nefrotoxice, mai ales la pacienţii vârstnici.
Trombolitice:
Creşterea riscului hemoragic.
Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţii şi hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Antibiotice chinolone:
Datele provenite din studiile pe animale au arătat că AINS pot creşte riscul de convulsii când se
asociază cu antibiotice chinolone. Pacienţii care primesc tratament concomitent cu AINS şi chinolone
pot prezenta risc crescut de producere a convulsiilor.
Glicozide cardiace:
AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerulară şi creşte nivelul
plasmatic al glicozidelor cardiace.
Mifepristonă:
AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă deoarece AINS pot
reduce efectul mifepristonei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio/fetală.
Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii
cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul
sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la
aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, s-a
dovedit că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a dus la creşterea pierderii pre-şi
post-implantare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii,
inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale care au primit un inhibitor al sintezei de
prostaglandine în timpul perioadei organogenetice. În primul şi al doilea trimestru de sarcină,
ketoprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă ketoprofen este utilizat de
către o femeie care încearcă să conceapă, sau în primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să
fie menţinută cât mai mică şi durata de tratament cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnioză;
mama şi copilul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregare care poate apărea chiar după
administrarea unor doze foarte mici
- inhibarea contracţiilor uterine care provoacă întârzierea sau prelungirea travaliului
În consecinţă, ketoprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Nu sunt disponibile date privind excreţia de ketoprofen în laptele matern. Ketoprofen nu este
recomandat mamelor care alăptează.
Fertilitate
Utilizarea de ketoprofen, la fel ca şi alte AINS, poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este recomandată
la femeile care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în concepere sau care sunt în
curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ketoprofen
(vezi pct. 4.4).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi în legătură cu posibilitatea apariţiei ameţelilor, somnolenţei, convulsiilor
sau a tulburărilor vizuale.
Este recomandat să nu se conducă vehicule şi să nu se folosească utilaje, dacă apar astfel de simptome.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt definite după cum urmează
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 şi <1>
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
Rare (≥1/10000 şi <1>
Foarte rare (<1>
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului cu ketoprofen la adulţi:
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: anemie hemoragică, leucopenie
Cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice (inclusiv şoc).
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări de dispoziţie.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli, somnolenţă.
Cu frecvenţă necunoscută: convulsii.
Meningită aseptică (la pacienţii cu boli autoimune precum lupus eritematos sistemic (LES) şi boală
mixtă de ţesut conjunctiv) cu simptome precum cefalee, greaţă, vărsături, febră, redoare de ceafă sau
dezorientare (vezi pct. 4.4).
Tulburări oculare
Rare: înceţoşarea vederii (vezi pct. 4.4).
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută: hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: astm
Cu frecvenţă necunoscută: apariţia de crize de astm bronşic şi bronhospasm (mai ales la pacienţii cu
hipersensibilitate cunoscută la acid acetilsalicilic şi la alte AINS), rinită.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: dureri gastrice, disconfort gastro-intestinal, vărsături.
Mai puţin frecvente: gastrită, diaree, constipaţie.
Rare: ulcer peptic, colită, stomatită.
Cu frecvenţă necunoscută: hemoragie gastrointestinală (melenă, hematemeză, rectoragii) şi perforaţie
Pot apare ulcere peptice, perforaţie sau hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, în special la vârstnici
(vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită, valori crescute ale transaminazelor, a bilirubinei serice datorită hepatitei.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului cutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate, prurit.
Cu frecvenţă necunoscută: edem angioneurotic, erupţii buloase inclusiv sindrom Stevens-Johnson,
eritem multiform şi necroliză toxică epidermică, agravarea urticariei cronice, fotosensibilitate, purpură,
alopecie, urticarie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: retenţie de apă/sodiu cu un posibil edem, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4 şi pct.
4.5).
Insuficienţă renală acută, nefrită tubulointerstiţială, sindrom nefritic.
Afectare renală organică, care ar putea provoca insuficienţă renală acută: cazuri izolate de necroză
tubulară acută şi necroză renală papilară au fost raportate.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: edem
Au fost raportate unele cazuri de dureri şi senzaţie de arsură la locul de injectare.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
În toate cazurile de apariţie a reacţiilor adverse severe, ketoprofenul trebuie întrerupt.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
La adulţi, principalele semne de supradozaj sunt cefaleea, ameţelile, somnolenţa, greaţa, vărsăturile,
diareea şi durerile abdominale.
În caz de intoxicaţie gravă s-au raportat hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi hemoragie
gastrointestinală.
Pacientul trebuie transferat imediat într-o unitate specializată unde se va institui tratament
simptomatic.
Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE03.
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian derivat de acid arilcarboxilic aparţinând grupului
acidului propionic, cu acţiune analgezică (periferică şi centrală), antiinflamatoare, antipiretică şi de
inhibare de scurtă durată a funcţiilor plachetare. Proprietăţile sale antiinflamatorii se realizează prin
inhibarea ciclooxigenazei, cu inhibarea consecutivă a producerii de prostaglandine, leucotriene şi a
agregării plachetare. Are acţiune de stabilizare a membranei lizozomale.
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, ketoprofenul nu vindeca boala subiacentă, acţionând doar
simptomatic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
După administrare intramusculară ketoprofenul se absoarbe rapid.
Distribuţie:
Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99%. Difuzează în lichidul sinovial şi
traversează bariera placentară.
Metabolizare:
Două procese sunt implicate în biotransformarea ketoprofenului: unul de mică importanţă (hidroxilare)
şi unul major (conjugarea cu acid glucuronic).
Mai puţin de 1% din doza de ketoprofen administrată se regăseşte neschimbată în urină, în timp ce
metaboliţii glucuronici se regăsesc în proporţie de aproximativ 65-75%.
Eliminare:
Ketoprofenul este eliminat în principal pe cale renală. Eliminarea este rapidă, astfel încât 50% din doza
administrată este eliminată în primele 6 ore, indiferent de calea de administrare.
Populaţii speciale:
În cazul vârstnicilor, absorbţia ketoprofenului nu este modificată, creşterea timpului de înjumătăţire
plasmatică şi scăderea clearance-ului total fiind determinate de încetinirea metabolizării.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică creşte cu severitatea
acesteia.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate după doză unică şi repetată, ketoprofenul a dus la formarea de leziuni şi
ulceraţii ale tractului gastro-intestinal şi la leziuni renale la unele specii de animale.
În câteva teste de mutagenitate in vitro şi in vivo, ketoprofenul nu a prezentat efecte semnificative.
Studiile pe termen lung efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al
ketoprofenului.
Studiile efectuate la diverse specii de animale nu au evidenţiat nici un efect teratogen al
ketoprofenului.
Dozele de peste 6 mg ketoprofen/kg şi zi au dus la tulburări ale nidaţiei şi fertilităţii la femelele de
şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Propilenglicol
Etanol 96%
Alcool benzilic
Hidroxid de sodiu
Hidroxid de sodiu soluţie 10% sau acid clorhidric soluţie 10% pentru ajustarea pH-ului
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Nu se recomandă amestecul Ketoprofen Terapia 100 mg/2 ml cu soluţii injectabile ce conţin tramadol
în acelaşi flacon deoarece se formează precipitat.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună , prevăzute cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, Jud. Cluj, cod 400632, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12375/2019/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Noiembrie 2005
Reînnoire – August 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .