Prospect Ketonal Forte 100 mg comprimate filmate
Producator: Lek Pharmaceuticals d.d.
Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11194/2018/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketonal Forte 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ketoprofen 100 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 60 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albastru deschis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi analgezice şi antipiretice.
Ketoprofenul este indicat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice inflamatorii, degenerative
şi metabolice şi pentru ameliorarea durerii în anumite sindroame dureroase.
Indicaţiile administrării Ketonal Forte sunt următoarele:
Durere:
- dureri post-traumatice
- dureri post-operatorii
- dismenoree
- dureri datorate metastazelor osoase
Afecţiuni reumatice:
- poliartrită reumatoidă
- spondilartrită seronegativă (spondilită anchilozantă, artrită psoriazică, artrită reactivă)
- gută, pseudogută
- artroză
- forme extraarticulare de reumatism (tendinite, bursite, capsulite ale umărului).
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Medicamentul este recomandat pentru administrare orală.
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani:
Doza uzuală recomandată este de 100-200 mg ketoprofen pe zi (un comprimat filmat Ketonal Forte 100
mg o dată sau de două ori pe zi), în funcţie de greutatea corporală a pacientului şi de severitatea
simptomelor.
Doza recomandată pentru tratamentul poliartritei reumatoide şi artrozei este, în general, de un comprimat
filmat Ketonal Forte 100 mg de două ori pe zi, ca doză maximă.
Formulările orale de Ketonal pot fi asociate cu Ketonal supozitoare, de exemplu:
- un comprimat filmat Ketonal Forte 100 mg, administrat dimineaţa şi un supozitor a 100 mg,
administrat seara.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg. Înainte de a iniţia tratamentul cu 200 mg ketoprofen
zilnic trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu şi nu se recomană administrarea de doze mai mari decât
doza maximă zilnică (vezi de asemenea pct. 4.4).
Comprimatele filmate trebuie administrate în timpul mesei sau după masă, cu o cantitate de apă sau lapte
de cel puţin 100 ml.
Pacienţii pot utiliza concomitent antiacide pentru reducerea frecvenţei reacţiilor adverse gastro-
intestinale.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă.
Dacă administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) este considerată necesară, se recomandă
administrarea unei doze minime eficace şi pacientul trebuie monitorizat pentru apariţia hemoragiilor
gastro-intestinale timp de 4 săptămâni după iniţierea tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Copii
La copii, dozajul nu este stabilit.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la ketoprofen sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Antecedente de reacţii de hipersensibilitate, cum sunt bronhospasm, atacuri de astm bronșic, rinită,
urticarie sau alte reacţii de tip alergic la ketoprofen, ASA sau alte AINS. Reacțiile severe, rareori letale,
anafilactice au fost raportate la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.8).
Al treilea trimestru de sarcină.
Insuficienţă cardiacă severă;
Ulcer peptic activ sau orice antecedente de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală;
Diateză hemoragică;
Insuficienţă renală severă;
Insuficienţă hepatică severă;
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenționări
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte
riscul pentru ulceraţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroidiene orale, anticoagulante
cum sunt warfarina, inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei sau medicamente antiplachetare ca
acidul acetilsalicilic (vezi pct.4.5).
Utilizarea ketoprofenului în asociere cu AINS inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2 trebuie
evitată.
Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale: s-au raportat în orice moment în cursul tratamentului
cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii sau
perforaţii, cu potenţial letal, însoţite sau nu de simptome de avertizare sau de antecedente de manifestări
gastro-intestinale severe.
Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul, comparativ cu alte AINS, poate fi asociat cu un
risc crescut de toxicitate gastro-intestinală severă, în special în doze mari (vezi pct. 4.3).
Riscul de hemoragii gastro-intestinale, ulceraţie sau perforaţie creşte cu dozele de AINS, la pacienţii cu
antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3), şi la
pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi ar trebui să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
Tratamentul asociat cu agenţi de protecţie (de exemplu misoprostol sau inhibitorii pompei protonice)
trebuie luat în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienții care necesită doze mici
de acid acetilsalicilic, sau alte medicamente asemănătoare poate creşte riscul de hemoragii gastro-
intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se recomandă
raportarea oricărui simptom gastro-intestinal (în special sângerări gastro-intestinale), în special la
începutul tratamentului.
Vârstnici
Vârstnicii au un risc crescut de a prezenta reacţii adverse la administrarea de AINS, în special sângerări
gastro-intestinale şi perforaţii, care pot fi fatale (vezi pct. 4.2).
Apariţia hemoragiilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu ketoprofen, impune
întreruperea tratamentului.
La utilizarea AINS pot apare foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu potenţial letal cum
sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8).
Pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor reacţii are loc
de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la primele
semne de apariţie ale unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni mucoase sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special în doze mari şi
pe termen lung), se poate asocia cu un risc crescut de evenimente trombotice (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). Datele care să excludă acest risc pentru ketoprofen sunt
insuficiente.
Precauții
AINS trebuie administrate cu prudenţă pacienţilor cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită
ulcerativă, boală Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8 ).
La iniţierea tratamentului funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, ciroză sau nefroză, celor cărora li se administrează tratament diuretic, cei cu insuficienţă renală
cronică, în special la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi administrarea de ketoprofen poate determina o
reducere a fluxului renal prin inhibarea prostaglandinelor ducând la decompensare renală.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă
congestivă uşoară sau moderată, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS poate determina
retenţie lichidiană şi edem.
În cazul unei afecţiuni infecţioase similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale unei
boli infecţioase, precum febra, prin proprietăţile sale antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.
La pacienţii cu teste hepatice anormale sau cu antecedente de afecţiune hepatică, trebuie evaluate periodic
concentraţiile transaminazelor, mai ales pe parcursul tratamentului pe termen lung.
S-au raportat cazuri rare de icter şi hepatită în cazul administrării ketoprofenului.
Administrarea AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la femeile care încearcă să
rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt investigate pentru
infertilitate, trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu ketoprofen.
Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai expuşi
riscului pentru reacţii alergice la acid acetilsalicilic şi/sau AINS decât populaţia generală. Administrarea
acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic sau bronhospasm, în special la pacienţii
alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).
Similar tuturor AINS, se recomandă prudența în cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată,
insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau
boală cerebrovasculară, precum și înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factor
de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
În cazul în care apar tulburări ale vederii, în special vedere înceţoşată, se recomandă întreruperea
tratamentului.
Ketonal Forte conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest
medicament
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri medicamentoase nerecomandate
Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene AINS (inclusiv ciclooxigenază-2 inhibitori selectivi) şi
cu doze mari de salicilaţi cresc riscul de ulceraţii sau sângerări gastro-intestinale
Anticoagulante (heparină şi warfarină) şi inhibitori ai agregării plachetare (ticlopidină, clopidogrel):
Risc crescut pentru hemoragie (vezi pct. 4.4). Dacă această asociere este necesară, pacienţii trebuie
monitorizaţi cu atenţie.
Litiu: Risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând atinge valori toxice datorită
reducerii excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent
monitorizate şi valorile litiului trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul cu AINS.
Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână
Risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, în special dacă este administrat în doze mari
(>15 mg/săptămână), prin reducerea clearanceului renal şi desfacerea acestuia de pe proteinele plasmatice
unde este legat.
Medicamente a căror asociere necesită precauţie
Diuretice
Pacienţii, în special cei deshidrataţi care utilizează diuretice sunt expuşi unui risc mai mare de a dezvolta
insuficienţă renală secundară datorită reducerii fluxului renal prin inhibare prostaglandinică. Aceşti
pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de administrarea tratamentului asociat şi funcţia renală trebuie
monitorizată la iniţierea tratamentului (vezi pct.4.4).
Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II
La pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici,
asocierea unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II sau medicament care inhibă
ciclooxigenaza poate accentua deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţă renală acută.
Metotrexat la doze mai mici de 15 mg / săptămână
În timpul primelor săptămâni de tratament combinat, hemograma completă trebuie monitorizată
săptămânal. Dacă apar orice modificări ale funcţiei renale sau dacă pacientul este în vârstă, se recomandă
monitorizarea strictă a pacientului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Antihipertensive (betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice)
Risc de reducere a efectului hipotensor (reducerea acțiunii prostaglandinelor vasodilatatoare de către
AINS).
Trombolitice
Risc crescut de hemoragie.
Inhibitori selective ai recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Corticosteroizi
Risc crescut de hemoragie şi ulceraţie gastro-intestinală (vezi pct.4.4).
Pentoxifilină
Risc crescut de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică mai frecventă şi a timpului de sângerare.
Probenecid
Administrarea concomitentă de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul plasmatic al
ketoprofenului.
Ciclosporină, Tacrolimus
Risc de efect nefrotoxic aditiv, mai ales la vârstnici.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.
Datele din studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis
la utilizarea unui inhibitor al sintezei proteinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru malformaţii
cardio-vasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte odată cu doza şi
durata tratamentului. La animale la care s-a administrat pe parcursul organogenezei un inhibitor al
sintezei prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre- şi post-nidare şi mortalitatea embrio-fetală. În
plus, au fost raportate cu incidenţă crescută diferite malformaţii, inclusiv cardio-vasculare, datele au fost
raportate la animale care au primit un inhibitor de sinteză de prostaglandine în timpul perioadei de
organogeneză. Ketoprofenul nu trebuie administrat pe parcursul trimestrului întâi şi al doilea de sarcină
decât dacă este absolut necesar. Dacă ketoprofenul este utilizat de o femeie care doreşte să aibă o sarcină
sau pe parcursul primelor 2 trimestre de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse.
Dacă sunt administraţi pe parcursul celui de al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei
prostaglandinelor expun fătul la:
- toxicitate cardio-pulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară),
- disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidramnios
Mama şi copilul nou născut la:
- prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar poate apare chiar la doze
mici
- inhibarea contracţiilor uterine care determină travaliu întârziat sau prelungit
Prin urmare, ketoprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Nu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu se
recomandă pe parcursul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor şi despre
atenţionarea de a nu conduce vehicule şi de a folosi utilaje dacă apar aceste simptome.
4.8 Reacţii adverse
Clasificarea după frecvenţele aşteptate: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
frecvente (≥1/1000 şi <1>
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice,
perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în mod special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Greaţă,
vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită
ulcerativă exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după administrare.
Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
La adulţi, au fost raportate următoarele reacţii adverse pentru ketoprofen:
Tulburări hematologice şi limfatice:
- rare: anemie prin hemoragie
- cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză, trombocitopenie, leucopenie, anemie, insuficienţă
medulară.
Tulburări ale sistemului imunitar
- cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice (inclusiv şoc anafilactic).
Tulburări psihice
- cu frecvenţă necunoscută: depresie, halucinaţii, confuzie, tulburări ale dispoziţiei.
Tulburări ale sistemului nervos
- mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli şi somnolenţă.
- rare: parestezie.
- cu frecvenţă necunoscută: meningită aseptică, convulsii, disgeuzie.
Tulburări oculare
- rare: vedere înceţoşată (vezi pct. 4.4).
Tulburări acustice şi vestibulare
- rare: tinitus.
Tulburări cardiace
- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare
- cu frecvenţă necunoscută: hipertensiunea arterială, vasodilataţie, vasculită (inclusiv vasculită
leucocitoclastică).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
- rare: astm
- cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (mai ales la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acid
acetilsalicilic şi la alte AINS), rinită.
Tulburări gastro-intestinale
- frecvente: dispepsie, greaţă, durere abdominală, vărsături
- mai puţin frecvente: constipaţie, diaree, flatulenţă, gastrite
- rare: stomatite, ulcer gastro-duodenal
- cu frecvenţă necunoscută: exacerbări de colită şi de boală Crohn, hemoragie şi perforaţie gastro-
intestinale, pancreatită.
La doze de 200 mg/zi pe cale orală, ketoprofenul accentuează sângerările oculte de la nivelul tractului
gastro-intestinal: sângerările sunt cu atât mai frecvente cu cât doza este mai mare. Cele mai grave
reacţii adverse sunt ulcerul gastro-duodenal, hemoragia gastro-intestinală şi perforaţia intestinală.
Acestea pot fi letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliare
- rare: hepatită, creşteri ale valorilor transaminazelor, creşteri ale bilirubinemiei, determinate de
tulburări hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
- mai puţin frecvente: erupţie cutanată, prurit
- cu frecvenţă necunoscută: reacţie de fotosensibilitate, alopecie, eritem cutanat, urticarie, edem
angioneurotic şi erupţii cutanate buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică
epidermică, pustuloză exantematoasă generalizată acută.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, mai ales în caz de antecedente de afectare renală
şi/sau hipovolemie, nefrită tubulointerstiţială, sindrom nefritic, rezultate anormale la testele funcţiei
renale.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- mai puţin frecvente: edem
- cu frecvenţă necunoscută: fatigabilitate.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
- cu frecvenţă necunoscută: hiponatremie.
Investigaţii diagnostice
- rare: creştere în greutate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
S-au raportat cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g ketoprofen. În cele mai multe cazuri,
simptomele observate au fost letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi durere epigastrică.
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. În cazul suspectării unui supradozaj
masiv, se recomandă lavaj gastric şi tratament simptomatic şi de susţinere biologică pentru a compensa
deshidratarea, monitorizarea excreţiei urinare şi corectarea acidozei dacă aceasta este prezentă.
Dacă este prezentă insuficienţa renală pentru a îndepărta medicamentul din circulaţie se poate folosi
hemodializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE03.
Ketoprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian. Este un derivat de acid
arilcarboxilic, aparţinând grupului acidului propionic. Are următoarele proprietăţi:
- acţiune analgetică periferică şi centrală
- acţiune antipiretică
- acţiune antiinflamatorie
- acţiune inhibitorie de scurtă durată a agregării plachetare.
Toate aceste efecte sunt mediate de sinteza prostaglandinelor.
Mecanism de acţiune
Ketoprofenul a demonstrat că are un efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor şi leucotrienelor,
prin inhibiţia enzimelor ciclooxigenaze (cel puţin două izoenzime ciclooxigenaza-1 (COX-1) şi
ciclooxigenaza-2 (COX-2)) care catalizează sinteza prostaglandinelor din metabolismul acidului
arahidonic.
Ketoprofen stabilizează membrana lipozomală in vitro şi in vivo, are efect inhibitor asupra sintezei
leucotrienelor în concentraţii crescute in vitro şi activitate antibradikininică.
Mecanismul acţiunii antipiretice a ketoprofenului nu este cunoscut, acesta probabil inhibă sinteza
prostaglandinelor la nivelul SNC (cel mai probabil hipotalamus).
La anumite femei, ketoprofen reduce simptomele dismenoreei primare, probabil datorită inhibiţiei
sintezei şi/sau eficacităţii prostaglandinelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ketoprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal. După administrarea orală a 100 mg
ketoprofen, valorile maxime ale concentraţiei plasmatice (10,4 μg/ml) sunt atinse în decurs de 1,22 ore.
Biodisponibilitatea, după administrarea orală a 50 mg ketoprofen este de 90% şi creşte liniar odată cu
creşterea dozei. Ketoprofenul este prezent sub formă de amestec racemic; proprietăţile farmacocinetice
ale celor doi enantiomeri sunt similare.
Distribuţie
Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99%, în special de albumine. Volumul
aparent de distribuţie este cuprins între 0,1-0,2 l/kg. Ketoprofenul este distribuit în lichidul sinovial.
Valorile concentraţiilor plasmatice determinate după trei ore de la administrarea a 100 mg ketoprofen sunt
de aproximativ 3 μg/ml, iar cele din lichidul sinovial de 1,5 μg/ml. După nouă ore de la administrare,
valorile concentraţiilor plasmatice sunt de aproximativ 0,3 μg/ml, iar cele din lichidul sinovial de 0,8
μg/ml, ceea ce demonstrează că ketoprofenul difuzează lent în lichidul sinovial şi este eliminat lent, în
timp ce scad concentraţiile plasmatice. Atunci când ketoprofenul este administrat în timpul mesei,
biodisponibilitatea sa totală nu este influenţată, totuşi sunt reduse viteza absorbţiei şi valorile
concentraţiilor plasmatice. Valoarea concentraţiei plasmatice maxime determinate după 1,5 ore după
administrarea pe cale orală a 50 mg ketoprofen, în timpul mesei, de 4 ori pe zi este de 2,0 μg/ml şi de 3,9
μg/ml după 2 ore, dacă administrarea s-a făcut pe stomacul gol.
Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale ketoprofenului sunt atinse în decurs de 24 ore de la
începerea tratamentului. La vârstnici valoarea concentraţiei plasmatice la starea de echilibru a fost atinsă
după 8,7 ore şi a fost de 6,3 μg/ml.
Metabolizare şi eliminare
Ketoprofenul este metabolizat intens prin intermediul enzimelor microzomale hepatice. Este conjugat cu
acidul glucuronic şi sub această formă este eliminat din organism. După administrarea ketoprofenului pe
cale orală, valoarea clearance-ului plasmatic este de 1,16 ml/min şi kg. Datorită metabolizării sale rapide,
timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 2 ore. Ketoprofenul este excretat în urină în proporţie de
80%, cea mai mare parte sub formă de ketoprofen glucuronid (peste 90%) şi aproximativ 10% din doza
administrată este excretată în materiile fecale. La pacienţii cu insuficienţă renală, excreţia ketoprofenului
este întârziată, iar timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit cu o oră.
Grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, probabil datorită hipoalbuminemiei (ketoprofen activ biologic
nelegat), concentraţia ketoprofenului este aproximativ dublată, necesitând astfel administrarea dozei
minime eficace.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală clearance-ul ketoprofenului este redus. În insuficienţa renală severă
este necesară reducerea dozelor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
DL a ketoprofenului la şoarece după administrarea orală este de 360 mg/kg corp, la şobolan de 160
mg/kg corp şi la porcii de Guineea este de 1300 mg/kg. DL a ketoprofenului este de câteva ori mai mare
decât a indometacinului.
Toxicitatea cronică
Au fost administrate oral la şobolan doze de 2, 6, respectiv 18 mg ketoprofen pe kg corp, timp de 4
săptămâni. Din ziua a 6-a şi până în ziua a 30-a, 10% dintre animalele tratate cu 18 mg/kg corp au fost
sacrificate; la unii şobolani au apărut ulceraţii gastrice. La câini au fost raportate doar ulceraţii gastrice
asociate cu această doză şi toate animalele au supravieţuit. În comparaţie cu indometacinul, 50% dintre
animale au fost sacrificate la o doză de 6 mg indometacin/kg corp şi toate animalele au fost sacrificate la
o doză de 18 mg/kg corp.
Într-un studiu de 6 luni efectuat pe şobolani, s-au administrat oral 3, 6, sau 9 mg ketoprofen/kg corp.
După 8 săptămâni, 53% dintre şobolanii masculi trataţi cu 6 mg/kg au fost sacrificaţi, precum şi 67%
dintre şobolanii masculi şi 20% dintre şobolanii femelă trataţi cu 9 mg/kg. La animalele tratate cu 9
mg/kg corp concentraţiile plasmatice ale proteinelor au scăzut, iar greutatea splinei şi ficatului au crescut.
Nu au fost raportate modificări patologice importante la grupul de animale care au supravieţuit.
Carcinogenitate, mutagenitate, efecte asupra fertilităţii
Studii de toxicitate cronică orală la şoareci (până la 32 mg/kg corp şi zi) nu au indicat potenţial
carcinogen al ketoprofenului. Ketoprofenul nu a prezentat potenţial mutagen la testul Ames. Ketoprofenul
administrat la şobolanii masculi (până la 9 mg/kg corp şi zi) nu a avut un efect semnificativ asupra
capacităţii de reproducere sau asupra fertilităţii. La femelele de şobolan s-a observat că administrarea a 6
sau 9 mg/kg corp şi zi a determinat scăderea numărului locurilor de nidaţie. La şobolanii masculi şi câini
a determinat inhibarea spermatogenezei. Pe testele efectuate la câini şi babuini cu doze mari s-a observat
scăderea greutăţii testiculare.
Teratogenitate
Ketoprofenul administrat la şoareci, în doze de până la 12 mg/kg corp şi zi la şobolani în doze până la 9
mg/kg corp şi zi nu a fost teratogen sau embriotoxic.
La iepuri, dozele toxice materne au fost asociate cu embriotoxicitate, dar nu cu teratogenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă (K25)
Amidon de porumb
Talc
Lactoză monohidrat
Film
Hipromeloză (tip 2910)
Macrogol 400
Albastru de indigotină (E 132)
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Ceară Carnauba
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună, turnată, de clasă hidrolitică III, cu capacitatea de 20 ml, închis cu
capac cu filet, din PEJD, prevăzut cu inel de siguranţă; flaconul conține 20 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lek Pharmaceuticals d.d.
Verovškova 57, 1526 Ljubljana
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
11194/2018/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2018