Ketonal DUO 150 mg capsule cu eliberare prelungită

Prospect Ketonal DUO 150 mg capsule cu eliberare prelungită

Producator: 

Clasa ATC: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11192/2018/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ketonal DUO 150 mg capsule cu eliberare prelungită

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine ketoprofen 150 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 20,00 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă cu eliberare prelungită

Capsule cu corp incolor, transparent şi capac de culoare albastru închis, conţinând granule de culoare

albă şi granule filmate de culoare galbenă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi analgezice şi antipiretice.

Ketoprofenul este indicat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice inflamatorii, degenerative

şi metabolice şi pentru ameliorarea durerii în anumite sindroame dureroase.

Indicaţiile medicamentului Ketonal DUO sunt următoarele:

Afecțiuni reumatice:

• poliartrită reumatoidă
• artroză
• spondilită seronegativă: spondilită anchilozantă, artrită psoriazică, artrită reactivă (sindrom Reiter)
• gută, pseudogută
• artroze – puseuri acute
• forme extraarticulare de reumatism (tendinite, bursite, capsulite ale umărului)

Durere

• dureri post-traumatice (care apar după traumatisme);
• dureri post-operatorii (care apar după intervențiile chirurgicale);
• menstruaţie dureroasă; dismenoree (durerile care apar simultan cu ciclul menstrual);
• dureri datorate metastazelor osoase.

4.2 Doze și mod de administrare

Medicamentul este recomandat pentru administrare orală.

Ketonal DUO

Doza uzuală recomandată este de o capsulă cu eliberare prelungită Ketonal DUO, o dată pe zi.

Reacţiile adverse pot fi diminuate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă

perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg.

Înainte de a iniţia tratamentul cu 150 mg ketoprofen zilnic (o capsulă cu eliberare prelungită Ketonal

DUO 150 mg) trebuie evaluat atent raportul risc/beneficiu şi nu se recomandă administrarea de doze

mai mari decât doza maximă zilnică (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Mod de administrare

Capsulele cu eliberare prelungită trebuie administrate în timpul mesei sau după masă, cu un pahar plin

cu apă sau lapte.

Capsulele cu eliberare prelungită pot fi administrate concomitent cu antiacide pentru reducerea

frecvenţei reacţiilor adverse gastro-intestinale.

Pacienţi vârstnici

Pacienţii vârstnici au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă.

Dacă administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) este considerată necesară, pacientul

trebuie monitorizat pentru apariţia hemoragiilor gastro-intestinale timp de 4 săptămâni după iniţierea

tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.

Copii

La copii dozajul nu este stabilit.

4.3 Contraindicații

Ketoprofenul este contraindicat la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate, cum ar fi

bronhospasm, atacuri de astm bronșic, rinită, urticarie sau alte reacţii de tip alergic la ketoprofen, ASA

sau alte AINS. Reacțiile severe, rareori letale, anafilactice au fost raportate la aceşti pacienţi (vezi pct.

4.8).

Ketoprofenul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la oricare dintre excipienţi.

Ketoprofenul este, de asemenea, contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Ketoprofenul este contraindicat în următoarele cazuri:

• insuficienţă cardiacă severă;
• ulcer peptic activ sau orice antecedente de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală;
• diateză hemoragică;
• insuficienţă renală severă;
• insuficienţă hepatică severă.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Atenționări

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte

riscul pentru ulceraţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroidiene orale, anticoagulante

cum sunt warfarina, inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei sau medicamente antiplachetare ca

acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Utilizarea ketoprofenului în asociere cu AINS inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2 trebuie

evitată.

Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale: s-au raportat în orice moment în cursul tratamentului

cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii sau

perforaţii, cu potenţial letal, însoţite sau nu de simptome de avertizare sau de antecedente de manifestări

gastro-intestinale severe.

Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul, comparativ cu alte AINS, poate fi asociat cu un

risc crescut de toxicitate gastro-intestinală severă, în special în doze mari (vezi pct. 4.3).

Riscul de hemoragii gastro-intestinale, ulceraţie sau perforaţie creşte cu dozele de AINS, la pacienţii cu

antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3), şi la

pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi ar trebui să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.

Tratamentul asociat cu agenţi de protecţie (de exemplu misoprostol sau inhibitorii pompei protonice)

trebuie luat în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienții care necesită doze

mici de acid acetilsalicilic, sau alte medicamente asemănătoare poate creşte riscul de hemoragii gastro-

intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).

La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se recomandă

raportarea oricărui simptom gastro-intestinal (în special sângerări gastro-intestinale), în special la

începutul tratamentului.

Vârstnici

Vârstnicii au un risc crescut de a prezenta reacţii adverse la administrarea de AINS, în special sângerări

gastro-intestinale şi perforaţii, care pot fi fatale.

Apariţia hemoragiilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu ketoprofen, impune

întreruperea tratamentului.

La utilizarea AINS pot apare foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu potenţial letal cum

sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8).

Pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor reacţii are

loc de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la

primele semne de apariţie ale unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni mucoase sau orice alt semn de

hipersensibilitate.

Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special în doze mari

şi pe termen lung), se poate asocia cu un risc crescut de evenimente trombotice (de exemplu infarct

miocardic sau accident vascular cerebral). Datele care să excludă acest risc pentru ketoprofen sunt

insuficiente.

Precauții

AINS trebuie administrate cu prudenţă pacienţilor cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită

ulcerativă, boală Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8 ).

La iniţierea tratamentului funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă

cardiacă, ciroză sau nefroză, celor cărora li se administrează tratament diuretic, cei cu insuficienţă renală

cronică, în special la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi administrarea de ketoprofen poate determina

o reducere a fluxului renal prin inhibarea prostaglandinelor ducând la decompensare renală.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă

congestivă uşoară sau moderată, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS poate determina

retenţie lichidiană şi edem.

În cazul unei afecţiuni infecţioase similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale

unei boli infecţioase, precum febra, prin proprietăţile sale antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.

La pacienţii cu teste hepatice anormale sau cu antecedente de afecţiune hepatică, trebuie evaluate

periodic concentraţiile transaminazelor, mai ales pe parcursul tratamentului pe termen lung.

S-au raportat cazuri rare de icter şi hepatită în cazul administrării ketoprofenului.

Administrarea AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la femeile care încearcă să

rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt investigate pentru

infertilitate, trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu ketoprofen.

Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai expuşi

riscului pentru reacţii alergice la acid acetilsalicilic şi/sau AINS decât populaţia generală. Administrarea

acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic sau bronhospasm, în special la pacienţii

alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).

Similar tuturor AINS, se recomandă prudența în cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată,

insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau

boală cerebrovasculară, precum și înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factor

de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială,

hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

În cazul în care apar tulburări ale vederii, în special vedere înceţoşată, se recomandă întreruperea

tratamentului.

Ketonal DUO conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de

lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Asocieri medicamentoase nerecomandate

Asocieri medicamentoase nerecomandate

Alte AINS (inclusiv ciclooxigenază-2 inhibitori selectivi) şi cu doze mari de salicilaţi cresc riscul de

ulceraţii sau sângerări gastro-intestinale.

Anticoagulante (heparină şi warfarină) şi inhibitori ai agregării plachetare (ticlopidină, clopidogrel) :

Risc crescut pentru hemoragie (vezi pct. 4.4). Dacă această asociere este necesară, pacienţii trebuie

monitorizaţi cu atenţie.

Litiu: Risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând atinge valori toxice datorită

reducerii excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent

monitorizate şi valorile litiului trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul cu AINS.

Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână

Risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, în special dacă este administrat în doze mari

(> 15 mg/săptămână), prin reducerea clearanceului renal şi desfacerea acestuia de pe proteinele

plasmatice unde este legat.

Medicamente a căror asociere necesită precauţie

Diuretice

Pacienţii, în special cei deshidrataţi care utilizează diuretice sunt expuşi unui risc mai mare de a dezvolta

insuficienţă renală secundară datorită reducerii fluxului renal prin inhibare prostaglandinică. Aceşti

pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de administrarea tratamentului asociat şi funcţia renală trebuie

monitorizată la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II

La pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici,

asocierea unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II sau medicament care inhibă

ciclooxigenaza poate accentua deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţă renală acută.

Metotrexat la doze mai mici de 15 mg /săptămână

În timpul primelor săptămâni de tratament combinat, hemograma completă trebuie monitorizată

săptămânal. Dacă apar orice modificări ale funcţiei renale sau dacă pacientul este în vârstă, se recomandă

monitorizarea strictă a pacientului.

Asocieri care trebuie luate în considerare

Antihipertensive (betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice)

Risc de reducere a efectului hipotensor (reducerea acțiunii prostaglandinelor vasodilatatoare de către

AINS).

Trombolitice

Risc crescut de hemoragie.

Inhibitori selective ai recaptării serotoninei (ISRS)

Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Corticosteroizi

Risc crescut de hemoragie şi ulceraţie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Pentoxifilină

Risc crescut de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică mai frecventă şi a timpului de sângerare.

Probenecid

Administrarea concomitentă de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul plasmatic al

ketoprofenului.

Ciclosporină, Tacrolimus

Risc de efect nefrotoxic aditiv, mai ales la vârstnici.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.

Datele din studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi

gastroschizis la utilizarea unui inhibitor al sintezei proteinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru

malformaţii cardio-vasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte

odată cu doza şi durata tratamentului. La animalele la care s-a administrat pe parcursul organogenezei

un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre- şi post-nidare şi mortalitatea

embrio-fetală. În plus, au fost raportate cu incidenţă crescută diferite malformaţii, inclusiv cardio-

vasculare, datele au fost raportate la animale care au primit un inhibitor de sinteză de prostaglandine în

timpul perioadei de organogeneză. Ketoprofenul nu trebuie administrat pe parcursul trimestrului întâi şi

al doailea de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă ketoprofenul este utilizat de o femeie care

doreşte să aibă o sarcină sau pe parcursul primelor 2 trimestre de sarcină, doza şi durata tratamentului

trebuie să fie cât mai reduse.

Dacă sunt administraţi pe parcursul celui de al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei

prostaglandinelor expun fătul la:

• toxicitate cardio-pulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune

pulmonară)

• disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidramnios

expun mama la sfârșitul sarcinii şi copilul la:

• prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant poate apare chiar la doze

mici

• inhibarea contracţiilor uterine care determină travaliu întârziat sau prelungit.

Prin urmare, ketoprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Alăptarea

Nu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu se

recomandă pe parcursul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor şi despre

atenţionarea de a nu conduce vehicule şi de a folosi utilaje dacă apar aceste simptome.

4.8 Reacții adverse

Clasificarea după frecvenţele aşteptate: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin

frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă

necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice,

perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în mod special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Greaţă,

vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită

ulcerativă exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după administrare.

Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.

La adulţi, au fost raportate următoarele reacţii adverse pentru ketoprofen:

Tulburări hematologice şi limfatice:

• rare: anemie prin hemoragie
• cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză, trombocitopenie, leucopenie, anemie, insuficienţă

medulară.

Tulburări ale sistemului imunitar

• cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice (inclusiv şoc anafilactic).

Tulburări psihice

• cu frecvenţă necunoscută: depresie, halucinaţii, confuzie, tulburări ale dispoziţiei.

Tulburări ale sistemului nervos

• mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli şi somnolenţă.
• rare: parestezie.
• cu frecvenţă necunoscută: meningită aseptică, convulsii, disgeuzie.

Tulburări oculare

• rare: vedere înceţoşată (vezi pct. 4.4).

Tulburări acustice şi vestibulare

• rare: tinitus.

Tulburări cardiace

• cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă.

Tulburări vasculare

• cu frecvenţă necunoscută: hipertensiunea arterială, vasodilataţie, vasculită (inclusiv vasculită

leucocitoclastică).

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze

mari şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor

trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

• rare: astm
• cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (mai ales la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acid

acetilsalicilic şi la alte AINS), rinită.

Tulburări gastro-intestinale

• frecvente: dispepsie, greaţă, durere abdominală, vărsături
• mai puţin frecvente: constipaţie, diaree, flatulenţă, gastrite
• rare: stomatite, ulcer gastro-duodenal
• cu frecvenţă necunoscută: exacerbări de colită şi de boală Crohn, hemoragie şi perforaţie gastro-

intestinale, pancreatită.

La doze de 200 mg/zi pe cale orală, ketoprofenul accentuează sângerările oculte de la nivelul

tractului gastro-intestinal: sângerările sunt cu atât mai frecvente cu cât doza este mai mare. Cele mai

grave reacţii adverse sunt ulcerul gastro-duodenal, hemoragia gastro-intestinală şi perforaţia

intestinală. Acestea pot fi letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).

Tulburări hepatobiliare

• rare: hepatită, creşteri ale valorilor transaminazelor, creşteri ale bilirubinemiei, determinate de

tulburări hepatice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

• mai puţin frecvente: erupţie cutanată, prurit
• cu frecvenţă necunoscută: reacţie de fotosensibilitate, alopecie, eritem cutanat, urticarie, edem

angioneurotic şi erupţii cutanate buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică

epidermică, pustuloză exantematoasă generalizată acută.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

• cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, mai ales în caz de antecedente de afectare renală

şi/sau hipovolemie, nefrită tubulointerstiţială, sindrom nefritic, rezultate anormale la testele funcţiei

renale.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

• mai puţin frecvente: edem
• cu frecvenţă necunoscută: fatigabilitate.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

• cu frecvenţă necunoscută: hiponatremie.

Investigaţii diagnostice

• rare: creştere în greutate.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

S-au raportat cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g ketoprofen. În cele mai multe cazuri,

simptomele observate au fost benigne și limitate la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi durere

epigastrică.

Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. În cazul suspectării unui supradozaj

masiv, se recomandă lavaj gastric şi tratament simptomatic şi de susţinere biologică pentru a compensa

deshidratarea, monitorizarea excreţiei urinare şi corectarea acidozei dacă aceasta este prezentă.

Dacă este prezentă insuficienţa renală, pentru a îndepărta medicamentul din circulaţie se poate folosi

hemodializa.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,

codul ATC: M01AE03.

Mecanismul de acţiune

Ketoprofenul a demonstrat că are efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor şi leucotrienelor, prin

inhibiţia enzimelor ciclooxigenaze (cel puţin 2 izoenzime ciclooxigenaza 1 (COX 1) şi ciclooxigenaza

2 (COX 2) care catalizează sinteza prostaglandinelor din metabolismul acidului arahidonic.

Ketoprofen stabilizează membrana lizozomală in vitro şi in vivo, are efect inhibitor asupra sintezei

leucotrienelor în concentraţii crescute in vitro şi activitate antibradikininică.

Mecansimul acţiunii antipiretice a ketoprofenului nu este cunoscut, acesta probabil inhibă sinteza

prostaglandinelor la nivelul SNC (cel mai probabil hipotalamus).

La anumite femei, ketoprofenul reduce simptomele dismenoreei primare probabil datorită inhibiţiei

sintezei şi/sau eficacităţii prostaglandinelor.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbţie

Ketoprofenul din Ketonal DUO este bine absorbit după administrarea orală.

Capsulele de Ketonal DUO diferită faţă de capsulele obişnuite în ceea ce priveşte eliberarea diferită a

substanţei active. Capsulele conţin două tipuri de pelete, unele standard (albe) şi unele filmate (galbene).

Ketoprofenul este eliberat rapid din peletele albe (care reprezintă 60% din conţinutul capsulei) şi lent

din peletele filmate (40 % din conţinutul capsulei). De aceea, capsulele au atât o acţiune imediată cât şi

prelungită. Biodisponibilitatea capsulelor este de 90%, atât pentru capsulele obişnuite cât şi pentru

capsulele cu eliberare prelungită.

Când ketoprofenul este administrat concomitent cu alimentele, biodisponibilitatea sa totală (ASC) nu

este modificată; totuşi rata absorbţiei este încetinită. Alimentele grase nu afectează biodisponibilitatea

(ASC) sau concentraţia plasmatică, totuşi concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse mai târziu.

Administrarea concomitentă a antiacidelor sau a altor medicamente care pot creşte pH-ul gastric nu

modifică viteza sau mărimea absorbţiei ketoprofenului.

După administrarea orală a unei capsule cu eliberare prelungită de 150 mg ketoprofen, concentraţia

plasmatică maximă C de 9036,64 ng/ml a fost atinsă în 1,76 ore

max

Distribuţie

Ketoprofenul se leagă în proporţie de 99% de proteinele plasmatice, în special de albumine. Volumul

de distribuţie este de 0,1 l/kg.

Ketoprofenul se distribuie în lichidul sinovial, unde atinge 30% din concentraţia plasmatică.

Metabolizare şi eliminare

Ketoprofenul este metabolizat intens în ficat; se leagă de acidul glucuronic formând un metabolit instabil

– ketoprofenglucuronid, care serveşte ca potenţială sursă pentru medicamentul iniţial. Aceasta prezintă

importanţă la pacienţii cu insuficienţă renală, la care produşii de conjugare se pot acumula în ser, având

drept rezultat procesul invers conjugării. Sunt raportate concentraţii scăzute ale produşilor de conjugare

la adulţii sănătoşi, dar sunt mai ridicate la subiecţii vârstnici (probabil datorită reducerii clearance-ului

renal).

Aproximativ 60% până la 75% din ketoprofen este excretat în urină, în special ca metabolit glucuronid.

Mai puţin de 10% din doza administrată este excretată nemetabolizată în materii fecale.

Nu se cunosc metaboliţi activi ai ketoprofenului. Metabolitul hidroxil nu este eficace. Clearance-ul

plasmatic al ketoprofenului este de aproximativ 0,08 l/kg/oră.

Grupuri speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, probabil datorită hipoalbuminemiei (ketoprofen activ biologic

nelegat), concentraţia ketoprofenului este aproximativ dublată, necesitând astfel administrarea dozei

minime eficace.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală clearance-ul ketoprofenului redus. În insuficienţa renală severă este

necesară reducerea dozelor.

5.3 Date preclinice de siguranță

Toxicitatea acută

DL a ketoprofenului la şoareci după administrarea orală este de 360 mg/kg corp, la şobolani 160 mg/kg

corp şi la porcii de Guineea 1300 mg/kg.

Toxicitatea cronică

Au fost administrate oral la şobolani doze de 2, 6, respectiv 18 mg ketoprofen pe kg corp, timp de

4 săptămâni. Din ziua a 6-a şi până în a 30-a, 10% dintre animalele tratate cu 18 mg/kg au fost sacrificate;

la unii şobolani au apărut ulceraţii gastrice. La câini au fost raportate doar ulceraţii gastrice asociate cu

această doză şi toate animalele au supravieţuit. În comparaţie cu indometacinul, 50% dintre animale au

fost sacrificate la o doză de 6 mg indometacin/kg corp şi toate animalele au fost sacrificate la o doză de

18 mg/kg corp.

Într-un studiu de 6 luni efectuat pe şobolani, s-au administrat oral 3, 6 sau 9 mg ketoprofen/kg corp.

După 8 săptămâni, 53% dintre şobolanii masculi trataţi cu 6 mg/kg au fost sacrificaţi, precum şi 67%

dintre masculi şi 20% dintre şobolanii femelă trataţi cu 9 mg/kg. La animalele tratate cu 9 mg/kg

concentraţiile plasmatice ale proteinelor au scăzut iar greutatea splinei şi ficatului au crescut. Nu au fost

raportate modificări patologice importante la grupul de animale care au supravieţuit.

Carcinogenitate, mutagenitate, efecte asupra fertilităţii

Studiile privind toxicitatea cronică orală la şoareci (până la 32 mg/kg şi zi) nu au indicat un potenţial

carcinogen al ketoprofenului. Ketoprofenul nu a prezentat potenţial mutagen la testul Ames.

Ketoprofenul administrat la şobolanii masculi (până la 9 mg/kg corp şi zi) nu a avut un efect semnificativ

asupra capacităţii de reproducere sau asupra fertilităţii. La femelele de şobolan s-a observat că

administrarea a 6 sau 9 mg/kg corp şi zi a determinat scăderea numărului locurilor de nidaţie. La

şobolanii masculi şi câini a determinat inhibarea spermatogenezei. Pe testele efectuate la câini şi babuini

cu doze mari s-a observat scăderea greutăţii testiculelor.

Teratogenitate

Ketoprofenul administrat la şoareci, în doze de până la 12 mg/kg corp şi zi şi la şobolani în doze până

la 9 mg/kg corp/zi, nu a fost teratogen sau embriotoxic.

La iepuri, dozele toxice materne au fost asociate cu embriotoxicitate, dar nu cu teratogenitate.

Siguranţa administrării ketoprofenului a fost demonstrată în timpul practicii clinice îndelungate.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Microgranule

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Povidonă

Croscarmeloză sodică

Polisorbat 80

Film

Eudragit RS 30D

Eudragit RL 30D

Trietilcitrat

Polisorbat 80

Talc

Oxid galben de fer (E172)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Capsulă

Indigotină (E 132)

Dioxid de titan 9E171)

Gelatină

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-TE-PVDC a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.

Cutie cu 3 blistere din Al/PVC-TE-PVDC a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

SANDOZ PHARMACEUTICALS S.R.L.

Calea Floreasca, nr. 169 A, Clădirea A

Etaj 1, Sector 1, București, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

11192/2018/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2018

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie, 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .