Prospect Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic
Producator:
Clasa ATC: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15150/2023/01-02 Anexa 2
NR. 15151/2023/01-03
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic
Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic
Fiecare plic conţine ketoprofen 25 mg, echivalent cu lizinat de ketoprofen 40 mg.
Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic
Fiecare plic cu două compartimente conţine ketoprofen 50 mg, echivalent cu lizinat de ketoprofen 80
mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Plic cu granule pentru soluţie orală.
Granule de culoare albă sau gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ketifexin este indicat pentru tratamentul simptomatic şi de scurtă durată al durerilor uşoare până la
moderate, cum ar fi:
• dureri de cap
• dureri de dinţi
• dureri menstruale (dismenoree)
• dureri provocate în urma unor entorse şi luxaţii ușoare.
Ketifexin este indicat pentru adulţi şi adolescenţii cu vârsta peste 16 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum atunci când se utilizează cea mai mică doză eficace, pentru
cea mai scurtă perioadă necesară pentru ameliorarea simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani
• 25 mg ketoprofen, de 1-3 ori pe zi sau
• 50 mg ketoprofen, de 1-2 ori pe zi
(echivalent cu lizinat de ketoprofen 40 mg de 1-3 ori pe zi sau lizinat de ketoprofen 80 mg de 1-2 ori
pe zi).
Intervalul dintre administrarea dozelor nu trebuie să fie mai mic de 8 ore.
Vârstnici
Doza trebuie stabilită atent de către medic, care poate reduce dozele indicate mai sus, dacă este
necesar (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Ketifexin nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
Numai pentru administrare pe termen scurt.
La adolescenţii cu vârsta peste 16 ani, în cazul în care tratamentul cu acest medicament trebuie
continuat mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, este necesar un consult medical.
La adulţii cu febră, în cazul în care tratamentul cu acest medicament trebuie continuat mai mult de 3
zile sau mai mult de 5 zile pentru durere fără febră sau dacă simptomele se agravează, este necesar un
consult medical.
Insuficienţă hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, se recomandă reducerea dozei inițiale și
menținerea acestor pacienți pe doza minimă eficace (vezi pct. 4.4).
La pacienții cu insuficiență hepatică severă, utilizarea ketoprofenului este contraindicată (vezi pct.
4.3).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată, se recomandă reducerea dozei inițiale și
menținerea acestor pacienți pe doza minimă eficace. Ajustarea individuală a dozei trebuie luată în
considerare numai după stabilirea unei bune tolerabilități a dozei inițiale. Funcția renală trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.4).
La pacienții cu insuficiență renală severă, utilizarea ketoprofenului este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Administrare orală.
Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic
Prin deschiderea unui plic se obţine o doză de 25 mg ketoprofen (echivalent cu lizinat de ketoprofen 40
mg).
Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic
Prin deschiderea plicului de-a lungul liniei cu indicaţia “jumătate de doză”, se obţine o doză de 25 mg
ketoprofen (echivalent cu lizinat de ketoprofen 40 mg).
Prin deschiderea plicului de-a lungul liniei cu indicaţia “doză întreagă”, se obţine o doză de 50 mg
ketoprofen (echivalent cu lizinat de ketoprofen 80 mg).
Pentru prepararea soluţiei orale, vezi pct. 6.6.
Soluţia trebuie administrată în timpul meselor.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la acid acetilsalicilic (AAS) sau alte AINS sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Această afirmație include și antecedentele de reacţii de hipersensibilitate, cum sunt
bronhospasm, crize de astm bronșic, rinită, urticarie sau alte reacţii de tip alergic la ketoprofen,
acid acetilsalicilic (AAS) sau alte AINS.
La astfel de pacienţi au fost semnalate reacţii anafilactice severe, rar letale (vezi pct. 4.8).
• Antecedente de astm bronşic
• Ulcer gastro-duodenal activ sau orice antecedente de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastro-
intestinală
• Boala Crohn sau colită ulcerativă
• Insuficienţă cardiacă severă
• Insuficienţă hepatică severă
• Insuficienţă renală severă
• Diateză hemoragică
• În al treilea trimestru de sarcină
Ketoprofen nu trebuie administrat la pacienţii cu risc gastro-intestinal crescut, cum sunt vârstnicii şi
pacienţii care utilizează anticoagulante, antitrombotice, corticosteroizi, alte AINS sau inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) (vezi şi pct. 4.4).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Atenţionări
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai reduse doze eficace, pe cea mai
scurtă perioadă necesară pentru combaterea simptomelor (vezi pct. 4.2 şi paragrafele de mai jos
referitoare la riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare).
Utilizarea ketoprofenului în terapie combinată cu AINS care conţin inhibitori selectivi de
ciclooxigenază-2 trebuie evitată.
Sângerări, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale (GI): sângerări, ulceraţii şi perforaţii GI, care pot fi
letale, au fost raportate la toate AINS, în diverse momente ale tratamentului, cu sau fără simptome
prevestitoare sau antecedente de afecţiuni GI grave.
Anumite dovezi epidemiologice indică o posibilă asociere a ketoprofenului cu un risc crescut de
toxicitate gastro-intestinală gravă, comună şi altor AINS, în special la doze mari (vezi şi pct. 4.3).
La pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente care pot crește riscul de ulceraţie sau sângerare,
cum ar fi corticosteroizii administrați oral, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamente antitrombotice precum acidul acetilsalicilic (AAS) sau
nicorandil trebuie luate măsuri de precauţie (vezi pct. 4.5).
Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare la creşterea dozelor de AINS în cazul
pacienţilor cu antecedente de ulcer, în special dacă au fost complicaţii cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie inițiat cu cea mai mică
doză disponibilă. La aceştia, dar şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de acid
acetilsalicilic în doză redusă sau alte medicamente cu potenţial de creștere a riscului gastro-intestinal,
trebuie avut în vedere tratamentul combinat cu medicamente cu efect protector (de exemplu
misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special sângerările gastro-intestinale), mai ales în fazele iniţiale
ale tratamentului.
Vârstnici: pacienţii vârstnici au o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse la AINS, în special a
sângerărilor şi perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale.
În caz de producere a sângerării sau ulceraţiei GI la pacienţii trataţi cu ketoprofen, tratamentul trebuie
oprit.
Foarte rar s-au raportat reacţii cutanate grave, unele dintre ele fiind letale, inclusiv dermatita
exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, în asociere cu utilizarea AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de astfel de reacţii pe parcursul
tratamentului, în majoritatea cazurilor debutul reacţiei producându-se în prima lună de tratament.
Administrarea de ketoprofen trebuie oprită la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale
mucoaselor sau a altor semne de hipersensibilitate.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special în doze mari şi
în caz de tratament pe termen lung) poate fi asociată cu un risc crescut de evenimente arteriale
trombotice (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele sunt insuficiente
pentru a exclude un astfel de risc pentru ketoprofen.
Un risc crescut pentru evenimente trombotice arteriale a fost, de asemenea, raportat la pacienții tratați
cu AINS nonacetilsalicilice pentru dureri perioperatorii în chirurgia de bypass coronarian (CABG).
Copii şi adolescenţi
La unii copii şi adolescenţi trataţi cu lizinat de ketoprofen s-au raportat sângerări gastro-intestinale,
ocazional severe, şi ulcer (vezi pct. 4.8). Prin urmare, medicamentul trebuie administrat sub atentă
supraveghere medicală, iar medicul trebuie să evalueze condiţiile de tratament în funcţie de fiecare caz
în parte.
Acest medicament nu este destinat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani.
Precauţii
La debutul tratamentului trebuie monitorizată funcţia renală la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,
ciroză şi nefroză, la pacienţii trataţi cu diuretice, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, îndeosebi
la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienți administrarea de ketoprofen poate induce o reducere a fluxului
sanguin renal din cauza inhibării prostaglandinei, ducând la decompensare renală.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată trebuie manifestată prudenţă, deoarece au fost raportate retenţie de lichide şi edem
asociate cu tratamentul AINS.
Mascarea simptomelor infecțiilor subiacente
Ketoprofenul poate masca simptomele infecției, ceea ce poate duce la inițierea întârziată a
tratamentului adecvat și, prin urmare, la agravarea infecției. Acest aspect a fost observat în pneumonia
bacteriană comunitară și în complicațiile bacteriene ale varicelei. Atunci când se administrează
ketoprofen pentru febră sau pentru ameliorarea durerilor provocate de o infecție, se recomandă
monitorizarea infecției. În ambulator, pacientul trebuie să ceară sfatul unui medic dacă simptomele
persistă sau se agravează.
La pacienţii cu rezultate anormale la testele hepatice sau cu antecedente de boli hepatice, trebuie
verificate periodic valorile serice ale transaminazelor, în special în caz de tratament pe termen lung.
Dacă se observă o creştere semnificativă a acestor parametri, tratamentul trebuie întrerupt.
Rareori după administrarea de ketoprofen s-au semnalat cazuri de icter şi hepatită.
Utilizarea AINS la femei poate afecta fertilitatea (vezi pct. 4.6).
Pacienţii cu astm bronșic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală prezintă risc
mai mare de alergie la acid acetilsalicilic şi/sau AINS decât restul populaţiei. Administrarea acestui
medicament poate declanşa crize de astm bronșic sau bronhospasm, în special la pacienţii cu alergie la
acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).
Poate apărea hiperkaliemie, în special la pacienții cu boli subiacente precum diabet zaharat,
insuficiență renală și/sau pacienții care iau concomitent tratament cu medicamente care economisesc
potasiul (vezi pct. 4.5). Nivelul de potasiu trebuie monitorizat în aceste circumstanțe.
Ca în cazul tuturor AINS, tratamentul trebuie atent monitorizat la pacienţii cu hipertensiune arterială
necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, diagnostic de cardiopatie ischemică, boală arterială
periferică şi/sau boală cerebrovasculară, iar la pacienţii cu factori de risc de boală cardiovasculară (de
exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) este necesară evaluarea înainte
de începerea tratamentului pe termen lung.
Dacă apar tulburări de vedere, cum ar fi înceţoşarea vederii, tratamentul trebuie întrerupt.
Ketifexin conţine sodiu sub 1 mmol (23 mg) per plic, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrări concomitente nerecomandate
Alte AINS (inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenaza-2) şi salicilaţi în doze mari
Risc crescut de ulceraţie şi sângerare gastro-intestinală (GI).
Anticoagulante (heparină şi antagoniști ai vitaminei K [de exemplu warfarină], antiagregante
plachetare [de exemplu ticlopidină, clopidogrel], inhibitori de trombină [de exemplu dabigatran],
inhibitori direcți ai factorului Xa [de exemplu apixaban, rivaroxaban, edoxaban])
Risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4). În cazul în care tratamentul concomitent nu poate fi evitat,
este necesară supravegherea atentă a pacientului.
Litiu
Risc de creştere a concentraţiei plasmatice a litiului, uneori atingând valori toxice, din cauza
diminuării excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, după tratamentul cu AINS trebuie
supravegheată atent concentraţia plasmatică a litiului şi ajustate dozele.
Metotrexat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mari
Risc crescut de toxicitate a metotrexatului, în special dacă este administrat în doze mari (≥15
mg/săptămână), probabil din cauza dislocării metotrexatului legat de proteine plasmatice şi diminuării
eliminării pe cale renală.
Hidantoine (de exemplu fenitoină) şi sulfonamide
Efectele toxice ale acestor substanţe pot fi exacerbate.
Administrări concomitente ce necesită măsuri de precauţie
Medicamentele și categoriile terapeutice care pot promova hiperkaliemia (adică, sarea cu potasiu,
diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii ECA și antagoniștii angiotensinei II, AINS,
heparinele (cu greutate moleculară mică sau nefracționate), ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim)
Riscul de hiperkaliemie poate fi sporit atunci când medicamentele menționate mai sus sunt
administrate concomitent.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi antagonişti ai receptorilor de
angiotensină II
La pacienţii cu insuficienţă renală (de exemplu pacienţii deshidrataţi sau vârstnici), tratamentul
concomitent cu IECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei II şi cu medicamente care inhibă
ciclooxigenaza poate exacerba deteriorarea funcţiei renale, putând duce la insuficienţă renală acută.
Corticosteroizi
Risc crescut de ulceraţie sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Diuretice
Pacienţii şi, în special, cei deshidrataţi tratați cu diuretice prezintă risc crescut de a dezvolta
insuficienţă renală, ca urmare a unei diminuări a fluxului sanguin renal, cauzată de inhibarea sintezei
prostaglandinelor. Înainte de inițierea tratamentului concomitent, aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi, iar
funcţia renală trebuie monitorizată atunci când se începe tratamentul (vezi pct. 4.4).
Metotrexat în doze mai mici de 15 mg/săptămână
În primele săptămâni de tratament concomitent, trebuie verificată săptămânal hemoleucograma. În
cazul în care are loc vreo modificare a funcţiei renale sau pacientul este vârstnic, verificarea trebuie
efectuată mai des.
Pentoxifilină
Riscul de sângerare este crescut. Sunt necesare verificări clinice mai dese şi monitorizarea timpului de
sângerare.
Tenofovir
Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil și AINS poate crește riscul de
insuficiență renală.
Nicorandil
Administrarea concomitentă a nicorandilului și AINS poate crește riscul complicațiilor grave, cum ar
fi ulcerația gastro-intestinală, perforația și hemoragia (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiace
AINS pot agrava insuficiența cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară și crește concentrația
plasmatică de glicozide. Cu toate acestea, nu s-a demonstrat o interacțiune farmacocinetică între
ketoprofen și digoxină.
Zidovudină
Risc de toxicitate eritrocitară crescută, din cauza acţiunii asupra reticulocitelor, cu anemie severă
apărută la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Hemoleucograma şi determinarea
reticulocitelor trebuie verificate timp de 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu lizinat de
ketoprofen.
Sulfoniluree
AINS pot crește efectul hipoglicemic al sulfonilureelor, prin deplasarea lor de pe situsurile de legare
de proteinele plasmatice.
Administrări concomitente de care trebuie să se ţină cont
Medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,
diuretice)
Risc de diminuare a eficacității medicamentelor antihipertensive (inhibarea prostaglandinelor
vasodilatatoare de către AINS).
Ciclosporină, tacrolimus
Risc de creștere a efectelor nefrotoxice, în special la pacienţii vârstnici.
Probenecid
Administrarea concomitentă de probenecid poate diminua în mod pronunţat clearance-ul plasmatic al
ketoprofenului.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Medicamente trombolitice
Risc crescut de sângerare.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate avea efecte adverse asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele studiilor epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi malformaţii
cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinelor la începutul
sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la
aproximativ 1,5%. Se poate considera că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. Studiile la
animale au demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinelor duce la o creştere
a pierderii pre şi post-implantare şi mortalitate embrio-fetală. În plus, la animalele cărora li s-a
administrat un inhibitor de sinteză a prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a
raportat creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv cele cardiovasculare.
Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, administrarea ketoprofenului poate provoca oligohidramnios
rezultat prin disfuncția renală fetală. Acesta poate să apară la scurt timp după inițierea tratamentului și
este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a
ductului arterial în urma tratamentului pe parcursul celui de-al doilea trimestru de sarcină, dintre care
majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de-al
doilea trimestru de sarcină, ketoprofenul nu trebuie administrat decât dacă este neapărat necesar. Dacă
se administrează ketoprofen la o femeie care intenționează să rămână gravidă sau în timpul primului
sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie menţinută cât mai mică şi durata
tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția ductului arterial trebuie luată în
considerare după expunerea la ketoprofen timp de câteva zile, începând cu săptămâna 20 de sarcină.
Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt dacă se constată oligohidramnios sau constricție a ductului
arterial.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii de sinteză a prostaglandinelor pot
expune:
• fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a ductului arterial şi
hipertensiune pulmonară)
- disfuncţie renală (a se vedea mai sus)
• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate avea loc
chiar şi la doze foarte mici
- inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ketoprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Nu există date disponibile privind excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu este
recomandat la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Administrarea de AINS la femei poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă la femeile care
intenționează să rămână gravide. La femeile care au probleme de concepţie sau care sunt supuse
investigaţiilor privind infertilitatea, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu AINS.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ketifexin nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacienţii trebuie să fie atenţionaţi asupra unor posibile reacții adverse precum
somnolenţă, ameţeală, convulsii sau tulburări de vedere şi trebuie să evite să conducă vehicule sau să
folosească utilaje dacă apar aceste simptome.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt tulburările gastro-intestinale. Pot să apară ulcer
peptic, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale, în special la pacienţii vârstnici (vezi
pct. 4.4). După administrarea de AINS, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, meteorism,
constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, agravare a colitei
sau a bolii Crohn preexistente (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent.
În studiile clinice care au inclus sugari şi copii au fost raportate reacţii precum vărsături, diaree şi
hipersensibilitate.
Clasificarea frecvenţei estimate:
Foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 și ≤1/10); mai puţin frecvente (1/1000 şi ≤1/100); rare
(1/10000 şi ≤1/1000); foarte rare (≤1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Au fost raportate următoarele reacţii adverse la ketoprofen la adulţi.
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
pe aparate, frecvente necunoscută
sisteme și
organe
Tulburări Anemie Agranulocitoză,
hematologice hemoragică trombocitopenie,
şi limfatice Insuficiență a
funcției măduvei
osoase, anemie
hemolitică,
leucopenie
Tulburări ale Reacţii
sistemului anafilactice
imunitar (inclusiv şoc),
edem la nivelul
gurii
Tulburări Hiponatremie,
metabolice și hiperkaliemie
de nutriție (vezi pct. 4.4)
Tulburări Confuzie,
psihice tulburări ale
dispoziţiei,
excitabilitate,
insomnie
Tulburări ale Cefalee, Parestezii Dischinezie, Meningită
sistemului ameţeală, sincopă aseptică,
nervos somnolenţă, convulsii,
vertij disgeuzie
Tulburări Vedere Edem periorbital
oculare înceţoşată (vezi
pct. 4.4)
Tulburări Tinitus
acustice şi
vestibulare
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
pe aparate, frecvente necunoscută
sisteme și
organe
Tulburări Insuficienţă
cardiace cardiacă,
Palpitaţii,
fibrilație atrială
Tulburări Hipotensiune Hipertensiune
vasculare arterială arterială,
vasodilataţie,
tahicardie,
vasculită (inclusiv
vasculita
leucocitoclastică)
Tulburări Astm bronșic Edem Bronhospasm (în
respiratorii, laringian special la pacienţii
toracice şi cu
mediastinale hipersensibilitate
cunoscută la acid
acetilsalicilic şi
alte AINS), rinită,
dispnee,
laringospasm
Tulburări Dispepsie, Constipaţie, Stomatită, ulcer Exacerbare a
gastro- greaţă, diaree, peptic colitei şi a bolii
intestinale dureri meteorism, Crohn, hemoragie
abdominale, gastrită şi perforaţie
vărsături gastro-intestinală,
pancreatită, febră
Tulburări Hepatită,
hepatobiliare Creştere a
concentraţiei
plasmatice a
transaminazelor
,
bilirubinemie
crescută din
cauza hepatitei
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
pe aparate, frecvente necunoscută
sisteme și
organe
Afecţiuni Erupţie Reacţie de
cutanate şi cutanată, fotosensibilitate,
ale ţesutului prurit alopecie,
subcutanat urticarie,
angioedem,
erupţii buloase
care includ
sindromul
Stevens-Johnson,
necroliza
epidermică toxică,
pustuloză
exantematoasă
generalizată acută,
eritem, exantem,
erupţii
maculopapulare,
dermatită
Tulburări Hematurie Insuficienţă renală
renale şi ale acută, nefrită
căilor urinare tubulointerstiţială,
sindrom nefrotic,
rezultate anormale
ale testelor
funcţiei renale
Tulburări Edem, Astenie,
generale şi la oboseală edem facial
nivelul
locului de
administrare
Investigaţii Creştere în
diagnostice greutate
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic acut şi accident vascular cerebral)
asociate cu utilizarea unor AINS (în special în doze mari şi în tratamentul de lungă durată) (vezi pct.
4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Au fost raportate cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g ketoprofen. În majoritatea cazurilor,
simptomele observate au fost benigne şi limitate la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi dureri
epigastrice.
Abordare terapeutică
Nu există antidot specific în caz de supradozaj cu ketoprofen.
În caz de supradozaj marcat, pacientul trebuie dus imediat la spital. Conţinutul gastric trebuie evacuat
rapid.
Trebuie instituit un tratament simptomatic şi măsuri generale de susţinere pentru a compensa
deshidratarea, monitorizarea excreţiei urinare şi corectarea acidozei, dacă există.
Funcţiile renală şi hepatică trebuie supravegheate atent. Dacă apare insuficienţa renală, poate fi
utilizată hemodializa pentru eliminarea substanţei active din sistemul circulator.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai
acidului propionic, codul ATC: M01AE03
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune al AINS constă în reducerea sintezei prostaglandinelor prin inhibarea enzimei
ciclooxigenază.
Se poate observa o inhibare a transformării acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici PGG şi PGH ,
2 2
precursori ai prostaglandinelor PGE , PGE , PGF şi PGD şi ai prostaciclinei PGI şi tromboxanilor
1 2 2 2 2
(TxA şi TxB ). De asemenea, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate interacţiona cu alţi mediatori,
2 2
cum ar fi kininele, cauzând o acţiune indirectă, care va completa acţiunea directă.
Efecte farmacodinamice
Lizinatul de ketoprofen este sarea de lizină a acidului 2-(3-benzoilfenil) propionic, având activitate
analgezică, antiinflamatoare şi antipiretică, aparţinând clasei medicamentelor antiinflamatoare
nesteroiniene (AINS). Ketoprofen sub formă de lizinat este mai solubil decât ketoprofenul sub formă
de acid.
Lizinatul de ketoprofen are un efect analgezic marcat, fiind corelat atât cu efectul antiinflamator cât şi
cu un efect central. Lizinatul de ketoprofen exercită activitate antipiretică fără a interacţiona cu
procesele normale de termoreglare.
Manifestările inflamatoare dureroase sunt eliminate sau ameliorate, asigurând mobilitatea articulară.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Lizinatul de ketoprofen are solubilitate mai mare faţă de ketoprofenul sub formă de acid.
Absorbţie
Forma farmaceutică de granule pentru soluţie orală permite ingerarea substanței active aflate în soluţia
apoasă. Aceasta determină o creştere rapidă a concentraţiilor plasmatice şi atingerea rapidă a
concentraţiei plasmatice maxime. Acest proces se manifestă clinic printr-un debut mai rapid şi
creşterea intensităţii efectului analgezic şi antiinflamator.
Distribuţie
Administrarea de doze repetate nu modifică cinetica medicamentului şi nu produce acumularea
acestuia.
Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 95-99%.
După administrarea sistemică, s-au detectat concentraţii semnificative de ketoprofen în ţesutul tonsilar
şi în lichidul sinovial.
Metabolizare
Ketoprofenul este metabolizat extensiv: 60-80% din substanţa activă administrată sistemic se regăseşte
în urină sub formă de metaboliţi.
Eliminare
Eliminarea este rapidă şi se produce în special pe cale renală: 50% din substanţa activă administrată
sistemic este excretată în urină în interval de 6 ore.
Copii şi adolescenţi
Profilul cinetic la copii nu diferă de cel al adulţilor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
După administrarea orală, doza letală LD de lizinat de ketoprofen la şobolani şi şoareci a fost de 102
şi respectiv 444 mg/kg, reprezentând echivalentul multiplicat de 30-120 ori al dozei active
antiinflamatoare şi analgezice la animale. După administrare intraperitoneală, doza letală LD de
lizinat de ketoprofen a fost 104 mg/kg la şobolan şi de 610 mg/kg la şoarece.
La şobolan, câine şi maimuţă, tratamentul pe cale orală prelungit cu lizinat de ketoprofen la doze egale
sau mai mari decât dozele terapeutice recomandate nu a provocat apariţia de efecte toxice. La doze
mari au fost raportate modificări gastro-intestinale şi renale care pot fi atribuite reacţiilor adverse
necunoscute provocate la animale de antiinflamatoarele nesteroidiene.
Într-un studiu prelungit privind toxicitatea efectuat la iepure cu administrare orală sau rectală, s-a
dovedit că ketoprofen este mai bine tolerat după administrarea rectală, faţă de administrarea orală.
Într-un studiu privind toleranţa efectuat la iepuri cu administrare intramusculară, lizinatul de
ketoprofen a fost bine tolerat.
Lizinatul de ketoprofen nu s-a dovedit mutagen la testele de genotoxicitate in vitro şi in vivo.
Studiile de carcinogenitate cu ketoprofen efectuate la şoareci şi şobolani au indicat absenţa efectelor
carcinogene.
În ceea ce priveşte toxicitatea şi teratogenitatea embrio-fetală a AINS la animale, vezi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol (E421)
Povidonă
Aromă de mentă (conţine maltodextrină şi gumă de acacia)
Clorură de sodiu
Zaharină sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Soluţia reconstituită trebuie utilizată imediat după preparare.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic
Ketifexin este ambalat în plicuri din hârtie/aluminiu/PE şi cutie din carton.
Mărimi de ambalaj: cutii cu 12 și 15 plicuri.
Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic
Ketifexin este ambalat în plicuri cu două compartimente din hârtie/aluminiu/PE şi cutie din carton.
Mărimi de ambalaj: cutii cu 6, 8 și 10 plicuri cu două compartimente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic
Se golește conţinutul unui plic în jumătate de pahar cu apă (50 ml) şi se amestecă bine timp de 30 de
secunde, până când se dizolvă toate granulele.
Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic
Se golește conţinutul unui plic într-un pahar cu apă (100 ml) şi se amestecă bine timp de 30 de secunde,
până când se dizolvă toate granulele.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.
Calea Floreasca, nr. 169A
Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459,
București, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15150/2023/01-02
15151/2023/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Ianuarie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2023