Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic

Prospect Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic

Producator: 

Clasa ATC: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15150/2023/01-02 Anexa 2

NR. 15151/2023/01-03

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic

Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic

Fiecare plic conţine ketoprofen 25 mg, echivalent cu lizinat de ketoprofen 40 mg.

Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic

Fiecare plic cu două compartimente conţine ketoprofen 50 mg, echivalent cu lizinat de ketoprofen 80

mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Plic cu granule pentru soluţie orală.

Granule de culoare albă sau gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ketifexin este indicat pentru tratamentul simptomatic şi de scurtă durată al durerilor uşoare până la

moderate, cum ar fi:

• dureri de cap

• dureri de dinţi

• dureri menstruale (dismenoree)

• dureri provocate în urma unor entorse şi luxaţii ușoare.

Ketifexin este indicat pentru adulţi şi adolescenţii cu vârsta peste 16 ani.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum atunci când se utilizează cea mai mică doză eficace, pentru

cea mai scurtă perioadă necesară pentru ameliorarea simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani

• 25 mg ketoprofen, de 1-3 ori pe zi sau

• 50 mg ketoprofen, de 1-2 ori pe zi

(echivalent cu lizinat de ketoprofen 40 mg de 1-3 ori pe zi sau lizinat de ketoprofen 80 mg de 1-2 ori

pe zi).

Intervalul dintre administrarea dozelor nu trebuie să fie mai mic de 8 ore.

Vârstnici

Doza trebuie stabilită atent de către medic, care poate reduce dozele indicate mai sus, dacă este

necesar (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Ketifexin nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.

Numai pentru administrare pe termen scurt.

La adolescenţii cu vârsta peste 16 ani, în cazul în care tratamentul cu acest medicament trebuie

continuat mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, este necesar un consult medical.

La adulţii cu febră, în cazul în care tratamentul cu acest medicament trebuie continuat mai mult de 3

zile sau mai mult de 5 zile pentru durere fără febră sau dacă simptomele se agravează, este necesar un

consult medical.

Insuficienţă hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, se recomandă reducerea dozei inițiale și

menținerea acestor pacienți pe doza minimă eficace (vezi pct. 4.4).

La pacienții cu insuficiență hepatică severă, utilizarea ketoprofenului este contraindicată (vezi pct.

4.3).

Insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată, se recomandă reducerea dozei inițiale și

menținerea acestor pacienți pe doza minimă eficace. Ajustarea individuală a dozei trebuie luată în

considerare numai după stabilirea unei bune tolerabilități a dozei inițiale. Funcția renală trebuie

monitorizată (vezi pct. 4.4).

La pacienții cu insuficiență renală severă, utilizarea ketoprofenului este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Administrare orală.

Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic

Prin deschiderea unui plic se obţine o doză de 25 mg ketoprofen (echivalent cu lizinat de ketoprofen 40

mg).

Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic

Prin deschiderea plicului de-a lungul liniei cu indicaţia “jumătate de doză”, se obţine o doză de 25 mg

ketoprofen (echivalent cu lizinat de ketoprofen 40 mg).

Prin deschiderea plicului de-a lungul liniei cu indicaţia “doză întreagă”, se obţine o doză de 50 mg

ketoprofen (echivalent cu lizinat de ketoprofen 80 mg).

Pentru prepararea soluţiei orale, vezi pct. 6.6.

Soluţia trebuie administrată în timpul meselor.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă, la acid acetilsalicilic (AAS) sau alte AINS sau la oricare

dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Această afirmație include și antecedentele de reacţii de hipersensibilitate, cum sunt

bronhospasm, crize de astm bronșic, rinită, urticarie sau alte reacţii de tip alergic la ketoprofen,

acid acetilsalicilic (AAS) sau alte AINS.

La astfel de pacienţi au fost semnalate reacţii anafilactice severe, rar letale (vezi pct. 4.8).

• Antecedente de astm bronşic

• Ulcer gastro-duodenal activ sau orice antecedente de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastro-

intestinală

• Boala Crohn sau colită ulcerativă

• Insuficienţă cardiacă severă

• Insuficienţă hepatică severă

• Insuficienţă renală severă

• Diateză hemoragică

• În al treilea trimestru de sarcină

Ketoprofen nu trebuie administrat la pacienţii cu risc gastro-intestinal crescut, cum sunt vârstnicii şi

pacienţii care utilizează anticoagulante, antitrombotice, corticosteroizi, alte AINS sau inhibitori

selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) (vezi şi pct. 4.4).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Atenţionări

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai reduse doze eficace, pe cea mai

scurtă perioadă necesară pentru combaterea simptomelor (vezi pct. 4.2 şi paragrafele de mai jos

referitoare la riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare).

Utilizarea ketoprofenului în terapie combinată cu AINS care conţin inhibitori selectivi de

ciclooxigenază-2 trebuie evitată.

Sângerări, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale (GI): sângerări, ulceraţii şi perforaţii GI, care pot fi

letale, au fost raportate la toate AINS, în diverse momente ale tratamentului, cu sau fără simptome

prevestitoare sau antecedente de afecţiuni GI grave.

Anumite dovezi epidemiologice indică o posibilă asociere a ketoprofenului cu un risc crescut de

toxicitate gastro-intestinală gravă, comună şi altor AINS, în special la doze mari (vezi şi pct. 4.3).

La pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente care pot crește riscul de ulceraţie sau sângerare,

cum ar fi corticosteroizii administrați oral, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai

recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamente antitrombotice precum acidul acetilsalicilic (AAS) sau

nicorandil trebuie luate măsuri de precauţie (vezi pct. 4.5).

Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare la creşterea dozelor de AINS în cazul

pacienţilor cu antecedente de ulcer, în special dacă au fost complicaţii cu hemoragie sau perforaţie

(vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie inițiat cu cea mai mică

doză disponibilă. La aceştia, dar şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de acid

acetilsalicilic în doză redusă sau alte medicamente cu potenţial de creștere a riscului gastro-intestinal,

trebuie avut în vedere tratamentul combinat cu medicamente cu efect protector (de exemplu

misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice

simptome abdominale neobişnuite (în special sângerările gastro-intestinale), mai ales în fazele iniţiale

ale tratamentului.

Vârstnici: pacienţii vârstnici au o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse la AINS, în special a

sângerărilor şi perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale.

În caz de producere a sângerării sau ulceraţiei GI la pacienţii trataţi cu ketoprofen, tratamentul trebuie

oprit.

Foarte rar s-au raportat reacţii cutanate grave, unele dintre ele fiind letale, inclusiv dermatita

exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, în asociere cu utilizarea AINS

(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de astfel de reacţii pe parcursul

tratamentului, în majoritatea cazurilor debutul reacţiei producându-se în prima lună de tratament.

Administrarea de ketoprofen trebuie oprită la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale

mucoaselor sau a altor semne de hipersensibilitate.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special în doze mari şi

în caz de tratament pe termen lung) poate fi asociată cu un risc crescut de evenimente arteriale

trombotice (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele sunt insuficiente

pentru a exclude un astfel de risc pentru ketoprofen.

Un risc crescut pentru evenimente trombotice arteriale a fost, de asemenea, raportat la pacienții tratați

cu AINS nonacetilsalicilice pentru dureri perioperatorii în chirurgia de bypass coronarian (CABG).

Copii şi adolescenţi

La unii copii şi adolescenţi trataţi cu lizinat de ketoprofen s-au raportat sângerări gastro-intestinale,

ocazional severe, şi ulcer (vezi pct. 4.8). Prin urmare, medicamentul trebuie administrat sub atentă

supraveghere medicală, iar medicul trebuie să evalueze condiţiile de tratament în funcţie de fiecare caz

în parte.

Acest medicament nu este destinat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani.

Precauţii

La debutul tratamentului trebuie monitorizată funcţia renală la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,

ciroză şi nefroză, la pacienţii trataţi cu diuretice, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, îndeosebi

la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienți administrarea de ketoprofen poate induce o reducere a fluxului

sanguin renal din cauza inhibării prostaglandinei, ducând la decompensare renală.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară

până la moderată trebuie manifestată prudenţă, deoarece au fost raportate retenţie de lichide şi edem

asociate cu tratamentul AINS.

Mascarea simptomelor infecțiilor subiacente

Ketoprofenul poate masca simptomele infecției, ceea ce poate duce la inițierea întârziată a

tratamentului adecvat și, prin urmare, la agravarea infecției. Acest aspect a fost observat în pneumonia

bacteriană comunitară și în complicațiile bacteriene ale varicelei. Atunci când se administrează

ketoprofen pentru febră sau pentru ameliorarea durerilor provocate de o infecție, se recomandă

monitorizarea infecției. În ambulator, pacientul trebuie să ceară sfatul unui medic dacă simptomele

persistă sau se agravează.

La pacienţii cu rezultate anormale la testele hepatice sau cu antecedente de boli hepatice, trebuie

verificate periodic valorile serice ale transaminazelor, în special în caz de tratament pe termen lung.

Dacă se observă o creştere semnificativă a acestor parametri, tratamentul trebuie întrerupt.

Rareori după administrarea de ketoprofen s-au semnalat cazuri de icter şi hepatită.

Utilizarea AINS la femei poate afecta fertilitatea (vezi pct. 4.6).

Pacienţii cu astm bronșic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală prezintă risc

mai mare de alergie la acid acetilsalicilic şi/sau AINS decât restul populaţiei. Administrarea acestui

medicament poate declanşa crize de astm bronșic sau bronhospasm, în special la pacienţii cu alergie la

acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).

Poate apărea hiperkaliemie, în special la pacienții cu boli subiacente precum diabet zaharat,

insuficiență renală și/sau pacienții care iau concomitent tratament cu medicamente care economisesc

potasiul (vezi pct. 4.5). Nivelul de potasiu trebuie monitorizat în aceste circumstanțe.

Ca în cazul tuturor AINS, tratamentul trebuie atent monitorizat la pacienţii cu hipertensiune arterială

necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, diagnostic de cardiopatie ischemică, boală arterială

periferică şi/sau boală cerebrovasculară, iar la pacienţii cu factori de risc de boală cardiovasculară (de

exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) este necesară evaluarea înainte

de începerea tratamentului pe termen lung.

Dacă apar tulburări de vedere, cum ar fi înceţoşarea vederii, tratamentul trebuie întrerupt.

Ketifexin conţine sodiu sub 1 mmol (23 mg) per plic, adică practic „nu conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrări concomitente nerecomandate

Alte AINS (inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenaza-2) şi salicilaţi în doze mari

Risc crescut de ulceraţie şi sângerare gastro-intestinală (GI).

Anticoagulante (heparină şi antagoniști ai vitaminei K [de exemplu warfarină], antiagregante

plachetare [de exemplu ticlopidină, clopidogrel], inhibitori de trombină [de exemplu dabigatran],

inhibitori direcți ai factorului Xa [de exemplu apixaban, rivaroxaban, edoxaban])

Risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4). În cazul în care tratamentul concomitent nu poate fi evitat,

este necesară supravegherea atentă a pacientului.

Litiu

Risc de creştere a concentraţiei plasmatice a litiului, uneori atingând valori toxice, din cauza

diminuării excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, după tratamentul cu AINS trebuie

supravegheată atent concentraţia plasmatică a litiului şi ajustate dozele.

Metotrexat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mari

Risc crescut de toxicitate a metotrexatului, în special dacă este administrat în doze mari (≥15

mg/săptămână), probabil din cauza dislocării metotrexatului legat de proteine plasmatice şi diminuării

eliminării pe cale renală.

Hidantoine (de exemplu fenitoină) şi sulfonamide

Efectele toxice ale acestor substanţe pot fi exacerbate.

Administrări concomitente ce necesită măsuri de precauţie

Medicamentele și categoriile terapeutice care pot promova hiperkaliemia (adică, sarea cu potasiu,

diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii ECA și antagoniștii angiotensinei II, AINS,

heparinele (cu greutate moleculară mică sau nefracționate), ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim)

Riscul de hiperkaliemie poate fi sporit atunci când medicamentele menționate mai sus sunt

administrate concomitent.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi antagonişti ai receptorilor de

angiotensină II

La pacienţii cu insuficienţă renală (de exemplu pacienţii deshidrataţi sau vârstnici), tratamentul

concomitent cu IECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei II şi cu medicamente care inhibă

ciclooxigenaza poate exacerba deteriorarea funcţiei renale, putând duce la insuficienţă renală acută.

Corticosteroizi

Risc crescut de ulceraţie sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Diuretice

Pacienţii şi, în special, cei deshidrataţi tratați cu diuretice prezintă risc crescut de a dezvolta

insuficienţă renală, ca urmare a unei diminuări a fluxului sanguin renal, cauzată de inhibarea sintezei

prostaglandinelor. Înainte de inițierea tratamentului concomitent, aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi, iar

funcţia renală trebuie monitorizată atunci când se începe tratamentul (vezi pct. 4.4).

Metotrexat în doze mai mici de 15 mg/săptămână

În primele săptămâni de tratament concomitent, trebuie verificată săptămânal hemoleucograma. În

cazul în care are loc vreo modificare a funcţiei renale sau pacientul este vârstnic, verificarea trebuie

efectuată mai des.

Pentoxifilină

Riscul de sângerare este crescut. Sunt necesare verificări clinice mai dese şi monitorizarea timpului de

sângerare.

Tenofovir

Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil și AINS poate crește riscul de

insuficiență renală.

Nicorandil

Administrarea concomitentă a nicorandilului și AINS poate crește riscul complicațiilor grave, cum ar

fi ulcerația gastro-intestinală, perforația și hemoragia (vezi pct. 4.4).

Glicozide cardiace

AINS pot agrava insuficiența cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară și crește concentrația

plasmatică de glicozide. Cu toate acestea, nu s-a demonstrat o interacțiune farmacocinetică între

ketoprofen și digoxină.

Zidovudină

Risc de toxicitate eritrocitară crescută, din cauza acţiunii asupra reticulocitelor, cu anemie severă

apărută la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Hemoleucograma şi determinarea

reticulocitelor trebuie verificate timp de 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu lizinat de

ketoprofen.

Sulfoniluree

AINS pot crește efectul hipoglicemic al sulfonilureelor, prin deplasarea lor de pe situsurile de legare

de proteinele plasmatice.

Administrări concomitente de care trebuie să se ţină cont

Medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,

diuretice)

Risc de diminuare a eficacității medicamentelor antihipertensive (inhibarea prostaglandinelor

vasodilatatoare de către AINS).

Ciclosporină, tacrolimus

Risc de creștere a efectelor nefrotoxice, în special la pacienţii vârstnici.

Probenecid

Administrarea concomitentă de probenecid poate diminua în mod pronunţat clearance-ul plasmatic al

ketoprofenului.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Medicamente trombolitice

Risc crescut de sângerare.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate avea efecte adverse asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării

embrionare/fetale. Datele studiilor epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi malformaţii

cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinelor la începutul

sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la

aproximativ 1,5%. Se poate considera că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. Studiile la

animale au demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinelor duce la o creştere

a pierderii pre şi post-implantare şi mortalitate embrio-fetală. În plus, la animalele cărora li s-a

administrat un inhibitor de sinteză a prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a

raportat creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv cele cardiovasculare.

Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, administrarea ketoprofenului poate provoca oligohidramnios

rezultat prin disfuncția renală fetală. Acesta poate să apară la scurt timp după inițierea tratamentului și

este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a

ductului arterial în urma tratamentului pe parcursul celui de-al doilea trimestru de sarcină, dintre care

majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de-al

doilea trimestru de sarcină, ketoprofenul nu trebuie administrat decât dacă este neapărat necesar. Dacă

se administrează ketoprofen la o femeie care intenționează să rămână gravidă sau în timpul primului

sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie menţinută cât mai mică şi durata

tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.

Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția ductului arterial trebuie luată în

considerare după expunerea la ketoprofen timp de câteva zile, începând cu săptămâna 20 de sarcină.

Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt dacă se constată oligohidramnios sau constricție a ductului

arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii de sinteză a prostaglandinelor pot

expune:

• fătul la:

  • toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a ductului arterial şi

hipertensiune pulmonară)

  • disfuncţie renală (a se vedea mai sus)

• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

  • posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate avea loc

chiar şi la doze foarte mici

  • inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, ketoprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Alăptarea

Nu există date disponibile privind excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu este

recomandat la femeile care alăptează.

Fertilitatea

Administrarea de AINS la femei poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă la femeile care

intenționează să rămână gravide. La femeile care au probleme de concepţie sau care sunt supuse

investigaţiilor privind infertilitatea, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu AINS.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Ketifexin nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule

sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pacienţii trebuie să fie atenţionaţi asupra unor posibile reacții adverse precum

somnolenţă, ameţeală, convulsii sau tulburări de vedere şi trebuie să evite să conducă vehicule sau să

folosească utilaje dacă apar aceste simptome.

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt tulburările gastro-intestinale. Pot să apară ulcer

peptic, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale, în special la pacienţii vârstnici (vezi

pct. 4.4). După administrarea de AINS, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, meteorism,

constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, agravare a colitei

sau a bolii Crohn preexistente (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent.

În studiile clinice care au inclus sugari şi copii au fost raportate reacţii precum vărsături, diaree şi

hipersensibilitate.

Clasificarea frecvenţei estimate:

Foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 și ≤1/10); mai puţin frecvente (1/1000 şi ≤1/100); rare

(1/10000 şi ≤1/1000); foarte rare (≤1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din

datele disponibile).

Au fost raportate următoarele reacţii adverse la ketoprofen la adulţi.

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

pe aparate, frecvente necunoscută

sisteme și

organe

Tulburări Anemie Agranulocitoză,

hematologice hemoragică trombocitopenie,

şi limfatice Insuficiență a

funcției măduvei

osoase, anemie

hemolitică,

leucopenie

Tulburări ale Reacţii

sistemului anafilactice

imunitar (inclusiv şoc),

edem la nivelul

gurii

Tulburări Hiponatremie,

metabolice și hiperkaliemie

de nutriție (vezi pct. 4.4)

Tulburări Confuzie,

psihice tulburări ale

dispoziţiei,

excitabilitate,

insomnie

Tulburări ale Cefalee, Parestezii Dischinezie, Meningită

sistemului ameţeală, sincopă aseptică,

nervos somnolenţă, convulsii,

vertij disgeuzie

Tulburări Vedere Edem periorbital

oculare înceţoşată (vezi

pct. 4.4)

Tulburări Tinitus

acustice şi

vestibulare

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

pe aparate, frecvente necunoscută

sisteme și

organe

Tulburări Insuficienţă

cardiace cardiacă,

Palpitaţii,

fibrilație atrială

Tulburări Hipotensiune Hipertensiune

vasculare arterială arterială,

vasodilataţie,

tahicardie,

vasculită (inclusiv

vasculita

leucocitoclastică)

Tulburări Astm bronșic Edem Bronhospasm (în

respiratorii, laringian special la pacienţii

toracice şi cu

mediastinale hipersensibilitate

cunoscută la acid

acetilsalicilic şi

alte AINS), rinită,

dispnee,

laringospasm

Tulburări Dispepsie, Constipaţie, Stomatită, ulcer Exacerbare a

gastro- greaţă, diaree, peptic colitei şi a bolii

intestinale dureri meteorism, Crohn, hemoragie

abdominale, gastrită şi perforaţie

vărsături gastro-intestinală,

pancreatită, febră

Tulburări Hepatită,

hepatobiliare Creştere a

concentraţiei

plasmatice a

transaminazelor

,

bilirubinemie

crescută din

cauza hepatitei

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

pe aparate, frecvente necunoscută

sisteme și

organe

Afecţiuni Erupţie Reacţie de

cutanate şi cutanată, fotosensibilitate,

ale ţesutului prurit alopecie,

subcutanat urticarie,

angioedem,

erupţii buloase

care includ

sindromul

Stevens-Johnson,

necroliza

epidermică toxică,

pustuloză

exantematoasă

generalizată acută,

eritem, exantem,

erupţii

maculopapulare,

dermatită

Tulburări Hematurie Insuficienţă renală

renale şi ale acută, nefrită

căilor urinare tubulointerstiţială,

sindrom nefrotic,

rezultate anormale

ale testelor

funcţiei renale

Tulburări Edem, Astenie,

generale şi la oboseală edem facial

nivelul

locului de

administrare

Investigaţii Creştere în

diagnostice greutate

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de apariţie a

evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic acut şi accident vascular cerebral)

asociate cu utilizarea unor AINS (în special în doze mari şi în tratamentul de lungă durată) (vezi pct.

4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

Au fost raportate cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g ketoprofen. În majoritatea cazurilor,

simptomele observate au fost benigne şi limitate la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi dureri

epigastrice.

Abordare terapeutică

Nu există antidot specific în caz de supradozaj cu ketoprofen.

În caz de supradozaj marcat, pacientul trebuie dus imediat la spital. Conţinutul gastric trebuie evacuat

rapid.

Trebuie instituit un tratament simptomatic şi măsuri generale de susţinere pentru a compensa

deshidratarea, monitorizarea excreţiei urinare şi corectarea acidozei, dacă există.

Funcţiile renală şi hepatică trebuie supravegheate atent. Dacă apare insuficienţa renală, poate fi

utilizată hemodializa pentru eliminarea substanţei active din sistemul circulator.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai

acidului propionic, codul ATC: M01AE03

Mecanism de acţiune

Mecanismul de acţiune al AINS constă în reducerea sintezei prostaglandinelor prin inhibarea enzimei

ciclooxigenază.

Se poate observa o inhibare a transformării acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici PGG şi PGH ,

2 2

precursori ai prostaglandinelor PGE , PGE , PGF şi PGD şi ai prostaciclinei PGI şi tromboxanilor

1 2 2 2 2

(TxA şi TxB ). De asemenea, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate interacţiona cu alţi mediatori,

2 2

cum ar fi kininele, cauzând o acţiune indirectă, care va completa acţiunea directă.

Efecte farmacodinamice

Lizinatul de ketoprofen este sarea de lizină a acidului 2-(3-benzoilfenil) propionic, având activitate

analgezică, antiinflamatoare şi antipiretică, aparţinând clasei medicamentelor antiinflamatoare

nesteroiniene (AINS). Ketoprofen sub formă de lizinat este mai solubil decât ketoprofenul sub formă

de acid.

Lizinatul de ketoprofen are un efect analgezic marcat, fiind corelat atât cu efectul antiinflamator cât şi

cu un efect central. Lizinatul de ketoprofen exercită activitate antipiretică fără a interacţiona cu

procesele normale de termoreglare.

Manifestările inflamatoare dureroase sunt eliminate sau ameliorate, asigurând mobilitatea articulară.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Lizinatul de ketoprofen are solubilitate mai mare faţă de ketoprofenul sub formă de acid.

Absorbţie

Forma farmaceutică de granule pentru soluţie orală permite ingerarea substanței active aflate în soluţia

apoasă. Aceasta determină o creştere rapidă a concentraţiilor plasmatice şi atingerea rapidă a

concentraţiei plasmatice maxime. Acest proces se manifestă clinic printr-un debut mai rapid şi

creşterea intensităţii efectului analgezic şi antiinflamator.

Distribuţie

Administrarea de doze repetate nu modifică cinetica medicamentului şi nu produce acumularea

acestuia.

Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 95-99%.

După administrarea sistemică, s-au detectat concentraţii semnificative de ketoprofen în ţesutul tonsilar

şi în lichidul sinovial.

Metabolizare

Ketoprofenul este metabolizat extensiv: 60-80% din substanţa activă administrată sistemic se regăseşte

în urină sub formă de metaboliţi.

Eliminare

Eliminarea este rapidă şi se produce în special pe cale renală: 50% din substanţa activă administrată

sistemic este excretată în urină în interval de 6 ore.

Copii şi adolescenţi

Profilul cinetic la copii nu diferă de cel al adulţilor.

5.3 Date preclinice de siguranţă

După administrarea orală, doza letală LD de lizinat de ketoprofen la şobolani şi şoareci a fost de 102

şi respectiv 444 mg/kg, reprezentând echivalentul multiplicat de 30-120 ori al dozei active

antiinflamatoare şi analgezice la animale. După administrare intraperitoneală, doza letală LD de

lizinat de ketoprofen a fost 104 mg/kg la şobolan şi de 610 mg/kg la şoarece.

La şobolan, câine şi maimuţă, tratamentul pe cale orală prelungit cu lizinat de ketoprofen la doze egale

sau mai mari decât dozele terapeutice recomandate nu a provocat apariţia de efecte toxice. La doze

mari au fost raportate modificări gastro-intestinale şi renale care pot fi atribuite reacţiilor adverse

necunoscute provocate la animale de antiinflamatoarele nesteroidiene.

Într-un studiu prelungit privind toxicitatea efectuat la iepure cu administrare orală sau rectală, s-a

dovedit că ketoprofen este mai bine tolerat după administrarea rectală, faţă de administrarea orală.

Într-un studiu privind toleranţa efectuat la iepuri cu administrare intramusculară, lizinatul de

ketoprofen a fost bine tolerat.

Lizinatul de ketoprofen nu s-a dovedit mutagen la testele de genotoxicitate in vitro şi in vivo.

Studiile de carcinogenitate cu ketoprofen efectuate la şoareci şi şobolani au indicat absenţa efectelor

carcinogene.

În ceea ce priveşte toxicitatea şi teratogenitatea embrio-fetală a AINS la animale, vezi pct. 4.6.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Manitol (E421)

Povidonă

Aromă de mentă (conţine maltodextrină şi gumă de acacia)

Clorură de sodiu

Zaharină sodică

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

Soluţia reconstituită trebuie utilizată imediat după preparare.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic

Ketifexin este ambalat în plicuri din hârtie/aluminiu/PE şi cutie din carton.

Mărimi de ambalaj: cutii cu 12 și 15 plicuri.

Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic

Ketifexin este ambalat în plicuri cu două compartimente din hârtie/aluminiu/PE şi cutie din carton.

Mărimi de ambalaj: cutii cu 6, 8 și 10 plicuri cu două compartimente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic

Se golește conţinutul unui plic în jumătate de pahar cu apă (50 ml) şi se amestecă bine timp de 30 de

secunde, până când se dizolvă toate granulele.

Ketifexin 50 mg granule pentru soluţie orală în plic

Se golește conţinutul unui plic într-un pahar cu apă (100 ml) şi se amestecă bine timp de 30 de secunde,

până când se dizolvă toate granulele.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.

Calea Floreasca, nr. 169A

Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459,

București, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

15150/2023/01-02

15151/2023/01-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Ianuarie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2023

Cuprins RCP Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Rubifen 100 mg comprimate filmate

Profenid 100 mg comprimate filmate

Ketomag 100 mg supozitoare

Ketoprofen Dompé 50 mg granule drajefiate în plic

Ketifexin 25 mg granule pentru soluţie orală în plic

Ketonal DUO 100 mg comprimate cu eliberare prelungită

Ketoprofen Dompé 50 mg granule pentru soluție orală în plic

Okitask 25 mg comprimate filmate

Okitask 25 mg granule drajefiate în plic

Ketoprofen Rompharm 100 mg/2 ml soluţie injectabilă

Ketoproxin 50 mg comprimate filmate

Ketoproxin 50 mg comprimate filmate

Ketoprofen Terapia 100 mg/2 ml soluţie injectabilă

Ketonal DUO 150 mg capsule cu eliberare prelungită

Ketonal Forte 100 mg comprimate filmate

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.