Prospect Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Producator: Biotest Pharma GmbH
Clasa ATC: ser imun şi imunoglobuline: imunoglobulină umană normală pentru
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8695/2016/01-02-03-04 Anexa 2
8696/2016/01-02-03-04-05
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
2.1 Descriere generală
Imunoglobulină umană normală (IgIV)
2.2 Compoziția calitativă și cantitativă
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Un ml conţine:
Imunoglobulină umană normală 50 mg (puritate minim 96% IgG)
Fiecare flacon a 20 ml conţine: 1 g de imunoglobulină umană normală
Fiecare flacon a 50 ml conţine: 2,5 g de imunoglobulină umană normală
Fiecare flacon a 100 ml conţine: 5 g de imunoglobulină umană normală
Fiecare flacon a 200 ml conţine: 10 g de imunoglobulină umană normală
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Un ml conţine:
Imunoglobulină umană normală 100 mg (puritate minim 96% IgG)
Fiecare flacon de 10 ml conţine: 1 g
Fiecare flacon de 25 ml conţine: 2,5 g
Fiecare flacon de 50 ml conţine: 5 g
Fiecare flacon de 100 ml conţine: 10 g
Fiecare flacon de 200 ml conţine: 20 g
Distribuţia subclaselor de IgG (valori aproximative):
IgG 57%
IgG 37%
IgG 3%
IgG 3%
Intratect 50 g/l soluţie perfuzabilă
Conţinutul maxim de IgA este de 900 micrograme/ml.
Intratect 100 g/l soluţie perfuzabilă
Conţinutul maxim de IgA este de 1800 micrograme/ml.
Fabricat din plasmă de la donatori umani.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţia este limpede până la uşor opalescentă şi incoloră până la galben deschis.
Intratect 50 g/l are un pH de 5,0–5,6 și o osmolalitate de 250–350 mOsmol/kg.
Intratect 100 g/l are un pH de 5,0–5,6 și o osmolalitate de 280–380 mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapie de substituţie la adulţi, copii și adolescenţi (0-18 ani) în:
• Sindroame de imunodeficienţă primară (IDP) cu afectare a producerii de anticorpi
• Imunodeficiențe secundare (IDS) la pacienți cu infecții severe sau recurente, cu tratament
antimicrobian ineficace și care prezintă insuficiență de anticorpi specifici dovedită (IASD)*
sau niveluri serice de IgG < 4 g/l.
*IASD = incapacitatea de a crește de cel puțin 2 ori titrul de anticorpi IgG la polizaharidul
pneumococic și la vaccinuri care conțin antigenul polipeptidic
Imunomodulare la adulţi, copii și adolescenţi (0–18 ani) în:
• Trombocitopenie imună primară (TIP) la pacienţi cu risc crescut de sângerare sau anterior unei
intervenţii chirurgicale, pentru a corecta numărul de trombocite
• Sindrom Guillain Barré
• Boală Kawasaki (în asociere cu acidul acetilsalicilic, vezi pct. 4.2)
• Poliradiculoneuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC)
• Neuropatie motorie multifocală (NMM)
4.2 Doze şi mod de administrare
Terapia cu IgIV trebuie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în
tratamentul tulburărilor sistemului imunitar.
Doze
Doza şi schema terapeutică se stabilesc în funcţie de indicaţie.
Doza administrată trebuie ajustată individual pentru fiecare pacient în funcţie de răspunsul clinic. În
cazul în care doza este stabilită în funcție de greutatea corporală, poate fi necesară ajustarea acesteia la
pacienți subponderali sau supraponderali.
Următoarele scheme terapeutice sunt furnizate în scop orientativ.
Terapie de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară
Schema terapeutică utilizată trebuie să determine obţinerea unei concentraţii minime a IgG (măsurate
înainte de următoarea administrare) de minim 6 g/l sau în funcție de intervalul de referință pentru
vârsta populației. Pentru echilibrare (concentrații de IgG la starea de echilibru) sunt necesare 3–6 luni
de la iniţierea terapiei. Doza iniţială recomandată este de 0,4 – 0,8 g/kg administrată o dată, continuând
cu o doză de cel puţin 0,2 g/kg la interval de 3–4 săptămâni.
Doza necesară pentru a atinge o concentraţie minimă de IgG de 6 g/l este de aproximativ 0,2–
0,8 g/kg/lună. După ce s-a atins starea de echilibru, frecvenţa administrărilor variază între 3–4
săptămâni.
Concentraţiile minime de IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere incidenţa infecţiei. Pentru a
reduce incidenţa infecţiilor bacteriene, este posibil să fie necesară creşterea dozei, urmărindu-se
concentraţii minime mai mari.
Terapie de substituţie în imunodeficiențe secundare (conform definiției de la pct. 4.1)
Doza recomandată este de 0,2–0,4 g/kg la interval de trei până la patru săptămâni.
Concentraţiile minime de IgG trebuie măsurate şi evaluate având în vedere incidenţa infecţiei. Doza
trebuie ajustată după cum este necesar pentru a obține protecția optimă împotriva infecțiilor; la
pacienții cu infecție persistentă poate fi necesară creşterea dozei; scăderea dozei poate fi avută în
vedere atunci când pacientul nu mai prezintă semne de infecție.
Imunomodulare în:
Trombocitopenie imună primară
Există două scheme de tratament alternative:
- O doză de 0,8–1 g/kg administrată în ziua 1; această doză se mai poate repeta o dată în decurs
de 3 zile
- O doză de 0,4 g/kg administrată zilnic, timp de 2–5 zile.
Tratamentul poate fi repetat în caz de recidivă.
Sindrom Guillain Barré
0,4 g/kg şi zi timp de 5 zile (este posibilă repetarea dozei în caz de recidivă).
Boală Kawasaki
O doză de 2,0 g/kg trebuie administrată ca doză unică. Pacienţii trebuie să beneficieze de tratament
concomitent cu acid acetilsalicilic.
Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC)
Doză inițială: 2 g/kg în doze fracționate timp de 2–5 zile consecutive
Doze de întreținere: 1 g/kg în doze fracționate în 1–2 zile consecutive la intervale de 3 săptămâni.
Efectul terapeutic trebuie evaluat după fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect terapeutic după
6 luni, tratamentul trebuie întrerupt.
Dacă tratamentul este eficace, medicul trebuie să evalueze oportunitatea administrării tratamentului de
lungă durată, în funcție de răspunsul pacientului și de răspunsul la tratamentul de întreținere. Dozajul
și intervalele de dozaj pot fi adaptate în funcție de evoluția bolii pentru fiecare pacient.
Neuropatie motorie multifocală (NMM)
Doză inițială: 2 g/kg în doze fracționate timp de 2–5 zile consecutive
Doză de întreținere: 1 g/kg la intervale de 2–4 săptămâni sau 2 g/kg la intervale de 4–8 săptămâni.
Efectul terapeutic trebuie evaluat după fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect terapeutic după
6 luni, tratamentul trebuie întrerupt.
Dacă tratamentul este eficace, medicul trebuie să evalueze oportunitatea administrării tratamentului de
lungă durată, în funcție de răspunsul pacientului și de răspunsul la tratamentul de întreținere. Dozajul
și intervalele de dozaj pot fi adaptate în funcție de evoluția bolii pentru fiecare pacient.
Recomandările privind dozele sunt rezumate în tabelul următor:
Indicaţia Doza Frecvenţa perfuziilor
Terapie de substituţie:
Sindroame de imunodeficienţă primară Doza iniţială:
0,4-0,8 g/kg
Doză de întreținere:
0,2-0,8 g/kg la interval de 3-4 săptămâni
Imunodeficienţe secundare (conform 0,2-0,4 g/kg la interval de 3-4 săptămâni
definiției de la pct. 4.1)
Imunomodulare:
Trombocitopenie imună primară 0,8-1 g/kg în ziua 1, cu posibilitate de repetare o
dată în decurs de 3 zile
sau
0,4 g/kg şi zi timp de 2-5 zile
Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg/ şi zi timp de 5 zile
Boală Kawasaki 2 g/kg într-o singură doză, în asociere cu acid
acetilsalicilic
Poliradiculoneuropatie demielinizantă Doza inițială:
inflamatorie cronică (PDIC) 2 g/kg în doze fracționate timp de 2-5 zile
Doza de întreținere:
1 g/kg la interval de 3 săptămâni în doze
fracționate timp de 1-2 zile
Neuropatie motorie multifocală (NMM) Doza inițială:
2 g/kg în doze fracționate timp de 2-5 zile
consecutive
Doza de întreținere:
1 g/kg la interval de 2-4 săptămâni
sau sau
2 g/kg la interval de 4-8 săptămâni în doze
fracționate timp de 2-5 zile
Copii şi adolescenţi
Dozele pentru copii şi adolescenţi (0-18 ani) nu diferă faţă de cele recomandate la adulţi, deoarece
dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi trebuie ajustate în
funcţie de rezultatul clinic al afecţiunilor menţionate mai sus.
Insuficiență hepatică
Nu sunt disponibile date privind necesitatea ajustării dozei.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar din punct de
vedere clinic, vezi pct. 4.4.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar din punct de
vedere clinic, vezi pct. 4.4.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă.
Intratect trebuie administrat în perfuzie intravenoasă cu o viteză iniţială de administrare de cel mult
0,3 ml/kg/oră, timp de 30 minute. Vezi pct. 4.4. În caz de reacție adversă, trebuie redusă viteza de
administrare sau perfuzia trebuie oprită. Dacă este bine tolerată, viteza de administrare poate fi
crescută treptat până la maxim 1,9 ml/kg şi oră.
Numai pentru Intratect 100g/l soluție perfuzabilă
Terapia de substituție:
La pacienții care au tolerat viteza de administrare a perfuziei de 1,9 ml/kg și oră, viteza poate fi
crescută treptat până la 6 ml/kg și oră și, în cazul în care este bine tolerată în continuare, mai poate fi
crescută treptat până la maxim 8 ml/kg și oră.
În general dozele și vitezele de administrare ale perfuziei trebuie să fie personalizate în funcție de
nevoile pacientului (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă (imunoglobuline umane) sau la oricare dintre excipienţi
(vezi pct. 4.4 și 6.1).
• Pacienți cu deficit de IgA selectiv care dezvoltă anticorpi anti-IgA, deoarece administrarea unui
medicament care conține IgA poate duce la anafilaxie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trasabilitate
Pentru îmbunătățirea trasabilității medicamentelor biologice, numele și numărul de lot al produsului
administrat trebuie înregistrate în mod clar.
Precauții privind administrarea:
Potenţialele complicaţii pot fi adesea prevenite dacă se asigură că pacienţii:
• nu prezintă sensibilitate la imunoglobulina umană normală, administrând iniţial medicamentul
foarte lent (0,3 ml/kg şi oră, corespunzător la 0,005 ml/kg şi minut),
• sunt monitorizaţi cu atenţie, observând orice simptom care apare în timpul perfuzării. În mod
special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora li
s-a schimbat medicamentul care conţine IgIV sau atunci când a trecut un interval lung de timp de
la ultima administrare trebuie monitorizaţi într-o unitate de îngrijiri medicale controlată în timpul
perfuzării iniţiale şi în prima oră după prima perfuzie, pentru a detecta eventualele reacţii adverse
și a asigura posibilitatea administrării imediate a tratamentului de urgență în caz de probleme. Toţi
ceilalţi pacienţi trebuie monitorizaţi timp de cel puţin 20 minute după administrare.
În cazul tuturor pacienţilor, administrarea de IgIV necesită:
• hidratare adecvată înaintea iniţierii perfuziei cu IgIV
• monitorizarea diurezei
• monitorizarea creatininemiei
• evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă (vezi pct. 4.5)
În caz de reacţii adverse, trebuie redusă viteza perfuziei sau trebuie oprită administrarea perfuziei.
Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse.
Reacții legate de perfuzie
Anumite reacţii adverse severe (de exemplu cefalee, hiperemie, frisoane, mialgie, wheezing,
tahicardie, durere lombară, greață și hipotensiune arterială) pot fi legate de viteza de administrare.
Viteza de administrare recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape, iar în timpul administrării perfuziei trebuie observate cu atenţie toate
simptomele.
Reacţii adverse pot apărea mai frecvent:
• la pacienţi cărora li se administrează pentru prima dată imunoglobulină umană normală sau, în
cazuri rare, când medicamentul care conţine imunoglobulină umană normală este schimbat cu
altul sau când a trecut un interval lung de la ultima perfuzare
• la pacienți cu infecție activă sau cu inflamație cronică subiacentă
Hipersensibilitate
Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare.
Anafilaxia poate apărea la pacienții:
• cu concentrații de IgA nedetectabile și anticorpi anti-IgA
• care au tolerat un tratament anterior cu imunoglobuline normale urmane
În caz de șoc, trebuie instituit tratamentul medical standard pentru șoc.
Tromboembolism
Există dovezi clinice privind asocierea dintre administrarea de IgIV şi evenimente tromboembolice
cum sunt infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral (inclusiv apoplexie), embolismul pulmonar
şi tromboza venoasă profundă, care se presupune că sunt legate de o creştere relativă a vâscozităţii
sângelui prin influxul mare de imunoglobuline la pacienţii cu risc. Prescrierea şi administrarea de IgIV
la pacienţii obezi trebuie făcută cu prudenţă, precum şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi
pentru apariţia unor evenimente trombotice (cum sunt vârsta înaintată, hipertensiunea arterială,
diabetul zaharat şi antecedentele de boli vasculare sau episoade trombotice, pacienţi cu boli
trombofilice dobândite sau ereditare, pacienţi cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţi cu
hipovolemie severă, pacienţi cu boli cu vâscozitate sanguină crescută).
La pacienţii cu risc de reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin IgIV trebuie
administrate cu viteza minimă posibilă şi în cea mai mică doză eficace.
Insuficienţa renală acută
S-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută la pacienţii trataţi cu IgIV. În majoritatea cazurilor, s-
au identificat factori de risc, cum ar fi insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie,
obezitate, administrarea concomitentă a unor medicamente nefrotoxice sau vârsta peste 65 ani.
Parametrii renali ar trebui evaluați în special la pacienții considerați cu risc potențial crescut de
dezvoltare a insuficienței renale acute, inaintea perfuziei cu IgIV și din nou la intervale de timp
adecvate. La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin IgIV trebuie
administrate cu viteza minimă şi în cea mai mică doză practicabilă. În caz de insuficienţă renală,
trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu IgIV.
În timp ce raportările de disfuncţie renală şi de insuficienţă renală acută au fost asociate cu
administrarea mai multor medicamente care conţin IgIV autorizate, având în compoziţie excipienţi
diferiţi cum sunt sucroza, glucoza şi maltoza, cele care conţin sucroză ca stabilizator au fost asociate
cu cel mai mare număr de astfel de cazuri. La pacienţii cu risc, poate fi luată în considerare utilizarea
medicamentelor care conţin IgIV dar nu conţin aceşti excipienţi. Intratect nu conţine sucroză, maltoză
sau glucoză.
Sindromul meningitei aseptice (SMA)
S-a raportat apariţia SMA în asociere cu tratamentul cu IgIV.
Sindromul apare de obicei într-un interval cuprins între câteva ore şi 2 zile după tratamentul cu IgIV.
Examinările lichidului cefalorahidian (LCR) sunt adesea pozitive pentru pleiocitoză, până la câteva
mii de celule într-un mm3, predominant din serii granulocitare şi prezintă concentraţii crescute ale
proteinelor, până la câteva sute de mg/dl.
SMA poate să apară mai frecvent în asociere cu tratamentul cu IgIV în doză mare (2 g/kg).
Pacienților care prezintă aceste semne și simptome trebuie să li se efectueze un examen neurologic
complet, incusiv examinarea LCR, pentru a exclude alte cauze de meningită.
Întreruperea tratamentului cu IgIV a avut ca rezultat remisia SMA în câteva zile, fără sechele.
Anemia hemolitică
Medicamentele care conţin IgIV pot să conţină anumiţi anticorpi ai grupelor de sânge care se pot
comporta ca hemolizine, determinând in vivo acoperirea eritrocitelor cu imunoglobulină, determinând
o reacţie pozitivă directă antiglobulină (testul Coombs) şi, rareori, hemoliză. În urma terapiei cu IgIV
se poate dezvolta o anemie hemolitică, din cauza intensificării fenomenului de sechestrare a
eritrocitelor. Pacienţii aflaţi în tratament cu IgIV trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor
clinice şi a simptomelor de hemoliză. (Vezi pct. 4.8)
Neutropenie/Leucopenie
După tratamentul cu IgIV s-au raportat scăderi tranzitorii ale numărului de neutrofile și/sau episoade
de neutropenie, uneori severe. Acestea apar de obicei în decurs de câteva ore sau zile după
administrarea IgIV și se rezolvă spontan în decurs de 7–14 zile.
Leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)
La pacienții cărora li s-au administrat IgIV, au existat câteva raportări de edem pulmonar acut non-
cardiogen [Leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)]. LPALT se caracterizează prin
hipoxie severă, dispnee, tahipnee, cianoză, febră și hipotensiune arterială. Simptomele de LPALT se
dezvoltă de obicei în timpul sau în decurs de 6 ore după transfuzie, de obicei în decurs de 1–2 ore. Prin
urmare, pacienții cărora li se administrează IgIV trebuie monitorizați iar perfuzia cu IgIV trebuie
oprită imediat în caz de reacții adverse pulmonare. LPALT este o afecțiune cu risc vital care necesită
tratament imediat într-o unitate de terapie intensivă.
Interferenţa cu testele serologice
După administrarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie în sângele pacienţilor a titrurilor
diverşilor anticorpi transferaţi pasiv poate determina obţinerea unor rezultate fals pozitive la testele
serologice.
Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera
cu anumite teste serologice pentru detectarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul
antiglobulinic direct (TAD, testul Coombs direct).
Microorganisme transmisibile
Măsurile standard de prevenire a infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării medicamentelor obţinute
din sânge sau plasmă umană includ selectarea donatorilor, testarea fiecărei probe donate şi a rezervei
de plasmă pentru a evidenţia indicatori specifici de infecţie şi introducerea în procesul de fabricaţie a
unor etape eficiente pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, atunci când se
administrează medicamente obţinute din plasmă sau sânge uman, nu poate fi exclusă în totalitate
posibilitatea de transmitere a unor microorganisme infecţioase. Acest lucru este valabil şi în cazul
virusurilor necunoscute sau nou apărute şi al altor microorganisme patogene.
Măsurile adoptate sunt considerate eficiente în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul
imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitic B (VHB) şi virusul hepatitic C (VHC). Măsurile
adoptate pot prezenta valoare limitată împotriva virusurilor neîncapsulate, cum sunt virusul hepatitic A
(VHA) şi parvovirusul B19.
Experienţa clinică nu a evidenţiat transmiterea VHA sau a parvovirusului B19 prin imunoglobuline şi
se presupune, de asemenea, că o contribuţie importantă la siguranţa virală o are conţinutul de
anticorpi.
Copii şi adolescenţi
Avertizările şi precauţiile speciale pentru utilizare menţionate pentru adulţi trebuie luate în considerare
şi în cazul copiilor şi adolescenţilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Vaccinuri cu virusuri vii atenuate
Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum
sunt vaccinurile cu virus rujeolic, rubeolic, parotiditic şi varicelic pentru o perioadă de cel puţin
6 săptămâni şi de maxim 3 luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval
de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul vaccinării împotriva
rujeolei, această perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului poate persista până la 1 an. De aceea,
la pacienţii cărora li se administrează vaccin împotriva rujeolei trebuie să se verifice statusul
anticorpilor.
Diuretice de ansă
Trebuie evitată administrarea concomitentă de diuretice de ansă.
Copii şi adolescenţi
Se preconizează că la copii şi adolescenţi pot apărea aceleaşi interacţiuni ca cele menţionate pentru
adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice
controlate şi, de aceea, trebuie administrat cu precauţie la femeile gravide. S-a demonstrat că
medicamentele care conţin IgIV traversează placenta, în special în timpul celui de-al treilea trimestru.
Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt aşteptate efecte nocive asupra evoluţiei
sarcinii sau asupra fătului şi nou-născutului.
Alăptarea
Siguranța acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice controlate și, de
aceea, trebuie administrat cu precauție la mamele care alăptează.
Imunoglobulinele se excretă în laptele uman: Nu se anticipează efecte negative asupra nou-
născuților/sugarilor alăptați la sân.
Fertilitatea
Experienţa clinică privind imunoglobulinele indică faptul că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Intratect are influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii
care prezintă reacţii adverse în timpul tratamentului trebuie să aştepte ca acestea să dispară, înainte de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Reacțiile adverse provocate de imunoglobuline normale umane (în ordinea descrescătoare a frecvenței)
cuprind (vezi și pct. 4.4):
• frisoane, cefalee, amețeală, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgie, hipotensiune
arterială şi lombalgie moderată
• reacții hemolitice reversibile; în special la pacienții cu grupe sanguine A, B și AB și (rareori)
anemie hemolitică care necesită transfuzie
• (rareori) scădere bruscă a presiunii sanguine și, în cazuri izolate, șoc anafilactic, chiar și atunci
când pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrarea precedentă
• (rareori) reacții cutanate tranzitorii (inclusive lupus eritematos cutanat – cu frecvență
necunoscută)
• (foarte rar) reacții tromboembolice cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral,
embolie pulmonară, tromboze venoase profunde
• cazuri de meningită aseptică reversibilă
• cazuri de creatininemie crescută și/sau de apariție a insuficienței renale acute
• cazuri de leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)
Pentru informaţii referitoare la siguranţă cu privire la microorganismele transmisibile, vezi pct. 4.4.
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse
Reacţii adverse la medicament suspectate, raportate în studiile clinice finalizate:
Au fost efectuate trei studii clinice cu Intratect (50 g/l): două la pacienţi cu imunodeficienţă primară
(IDP) şi unul la pacienţi cu purpură trombocitopenică idiopatică (PTI). În cadrul celor două studii
pentru indicaţia IDP au fost trataţi cu Intratect (50 g/l) 68 pacienţi, la care a fost evaluată siguranţa.
Perioada de tratament a fost de 6 şi respectiv 12 luni. Studiul pentru indicaţia PTI a fost efectuat la
24 pacienţi.
Celor 92 pacienţi li s-a administrat un total de 830 perfuzii cu Intratect (50 g/l), înregistrându-se un
total de 51 de reacţii adverse la medicament (RAM).
S-a efectuat un studiu clinic cu Intratect 100 g/l la pacienţi cu IDP. Au fost trataţi cu Intratect 100 g/l
30 pacienţi, timp de 3 până la 6 luni, la care a fost evaluată siguranţa. La aceşti 30 pacienţi s-au
administrat în total 165 perfuzii cu Intratect 100 g/l, din care un total de 19 perfuzii (11,5%) au fost
asociate cu reacţii adverse la medicament.
Cele mai multe dintre aceste RAM au fost uşoare până la moderate şi auto-limitate. Nu au fost
observate RAM grave în timpul studiilor.
Tabelul prezentat mai jos este în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe
(ASO şi termeni preferaţi).
Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100
şi <1>
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvenţa reacţiilor adverse la medicament (RAM) în studiile clinice cu Intratect (50 g/l),
indicaţiile IDP şi PTI (Frecvenţele sunt calculate în funcţie de numărul de perfuzii administrate
(n=830) şi respectiv de numărul de pacienţi trataţi (n=92.))
MedDRA Reacţia adversă Frecvenţă Frecvenţă
Clasificarea pe (Termen preferat (TP) pe baza numărului de pe baza
aparate, sisteme şi MedDRA) perfuzii administrate numărului de
organe (ASO) (n=830) pacienţi trataţi
(n=92)
Tulburări Hemoliză (uşoară) Mai puţin frecvente Frecvente
hematologice şi
limfatice
Tulburări ale Cefalee Frecvente Foarte
sistemului nervos frecvente
Disgeuzie Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări vasculare Hipertensiune arterială, Mai puţin frecvente Frecvente
tromboflebită superficială
Tulburări gastro- Greaţă, vărsături, durere Mai puţin frecvente Frecvente
intestinale gastro-intestinală
Afecţiuni cutanate Erupţie cutanată papulară Mai puţin frecvente Frecvente
şi ale ţesutului
subcutanat
Tulburări generale Febră Frecvente Foarte
şi la nivelul locului frecvente
de administrare Frisoane, senzaţie de căldură Mai puţin frecvente Frecvente
Investigaţii Hipertermie, rezultat pozitiv Mai puţin frecvente Frecvente
diagnostice la testul Coombs (indirect şi
direct)
Frecvenţa reacţiilor adverse la medicament (RAM) într-un studiu clinic cu Intratect 100 g/l,
indicaţia IDP (Frecvenţele sunt calculate în funcţie de numărul de perfuzii administrate (n=165) şi
respectiv de numărul de pacienţi trataţi (n=30).)
MedDRA Reacţia adversă Frecvenţă Frecvenţă
Clasificarea pe aparate, (Termen preferat (TP) pe baza numărului de pe baza
sisteme şi organe (ASO) MedDRA) perfuzii administrate numărului
(n=165) de pacienţi
trataţi
(n=30)
Tulburări ale sistemului Reacţii legate de perfuzie Frecvente Frecvente
imunitar
Hipersensibilitate Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări ale sistemului Cefalee Frecvente Frecvente
nervos
Perturbări senzoriale Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări cardiace Palpitaţii Frecvente Frecvente
Tulburări vasculare Hiperemie, hipertensiune Mai puţin frecvente Frecvente
arterială
Tulburări Diaree, dureri abdominale Mai puţin frecvente Frecvente
gastro-intestinale
Afecţiuni cutanate şi ale Durere la nivelul pielii, Mai puţin frecvente Frecvente
ţesutului subcutanat erupţie cutanată tranzitorie
Tulburări Artralgie, dorsalgie, durere Frecvente Frecvente
musculo-scheletice şi osoasă
ale ţesutului conjunctiv
Mialgie Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări generale şi la Disconfort Frecvente Foarte
nivelul locului de frecvente
administrare
Fatigabilitate, frisoane, Mai puţin frecvente Mai puţin
hipotermie frecvente
Detalii privind reacţiile adverse cu raportare spontană ulterioară:
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări cardiace: angină pectorală
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: frisoane
Tulburări ale sistemului imunitar: şoc anafilactic, reacţie alergică
Investigaţii diagnostice: hipotensiune arterială
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: durere de spate
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: dispnee nespecifică
Tulburări vasculare: şoc
Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Reacţiile adverse pentru Intratect corespund profilului preconizat pentru imunoglobuline umane
normale.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi
ca la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţii cu
risc, incluzând sugarii, pacienţii vârstnici sau pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă (vezi
pct. 4.4).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: ser imun şi imunoglobuline: imunoglobulină umană normală pentru
administrare intravasculară, codul ATC: J06BA02
Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunoglobulină G (IgG) cu un spectru larg de
anticorpi împotriva microorganismelor infecţioase.
Imunoglobulina umană normală conţine anticorpi IgG prezenţi la populaţia normală. De obicei, este
preparată din rezerve de plasmă de la minim 1000 donatori. Conţine o distribuţie a subclaselor de
imunoglobulină G proporţională cu cea din plasma umană nativă. Administrarea de doze adecvate din
acest medicament poate restabili la valori normale nivelurile de imunoglobulină G scăzute patologic.
Mecanismul de acţiune pentru alte indicaţii în afara terapiei de substituţie nu este complet elucidat, dar
include efecte imunomodulatorii.
Copii şi adolescenţi
Este de aşteptat ca proprietăţile farmacodinamice la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi cu cele
observate la adulţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
După administrare intravenoasă, imunoglobulina umană normală este biodisponibilă imediat şi în
totalitate în circulaţia persoanei căreia i s-a efectuat administrarea.
Distribuție
Se distribuie relativ rapid în plasmă şi în lichidul extravascular; după aproximativ 3-5 zile se
realizează un echilibru între compartimentele intravascular şi extravascular.
Eliminare
Intratect 50 g/l are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 27 zile.
Intratect 100 g/l are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 34 zile.
Acest timp de înjumătăţire plasmatică poate varia individual, în special în imunodeficienţa primară.
IgG şi complexele IgG sunt descompuse în celulele sistemului reticuloendotelial.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Imunoglobulinele sunt componente normale ale organismului uman. Testarea toxicităţii după doze
repetate şi studiile privind toxicitatea embrio-fetală nu sunt practicabile din cauza inducerii şi
interferenţei cu anticorpii. Efectele medicamentului asupra sistemului imunitar al nou-născutului nu au
fost studiate.
Deoarece experienţa clinică nu a demonstrat efecte carcinogene şi mutagene ale imunoglobulinelor, nu
se consideră necesară efectuarea de studii experimentale, în special la specii heterologe.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glicină
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente sau cu orice alte produse care conțin IgIV.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
După prima deschidere, se recomandă utilizarea imediată.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se congela.
A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă
20 ml, 50 ml, 100 ml sau 200 ml de soluţie într-un flacon (sticlă de tip II) cu dop (cauciuc
bromobutilic) şi capac fără filet (aluminiu).
Cutie cu 1 flacon a 20 ml, 50 ml, 100 ml sau 200 ml soluție.
Cutie cu 3 flacoane a 200 ml soluție.
Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă
10 ml sau 25 ml, 50 ml, 100 ml sau 200 ml de soluţie într-un flacon (sticlă de tip II) cu dop (cauciuc
bromobutilic) şi capac fără filet (aluminiu) – ambalaje conţinând un flacon.
Cutie cu 1 flacon a 10 ml, 25 ml, 50 ml, 100 ml sau 200 ml soluție.
Cutie cu 3 flacoane a 100 ml sau 200 ml soluție.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Înainte de utilizare, medicamentul trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului.
Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă și incoloră până la galben deschis. A nu se utiliza
soluţii tulburi sau care prezintă depozite.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Biotest Pharma GmbH
Landsteinerstrasse 5
63303 Dreieich
Germania
Tel.: (49) 6103 801 0
Fax: (49) 6103 801 150
E-mail: [email protected]
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8695/2016/01-04
8696/2016/01-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Intratect 50 g/l soluție perfuzabilă – Septembrie 2012
– Intratect 100 g/l soluție perfuzabilă – Martie 2013
Reînnoirea autorizaţiei– Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2024