Indapamidă Slavia 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Prospect Indapamidă Slavia 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Producator: S.C. SLAVIA PHARM S.R.L.

Clasa ATC: diuretice cu efect moderat, (exclusiv tiazide), sulfonamide.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4094/2011/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Indapamidă Slavia 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.

Excipienţi: fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine lactoză monohidrat 135,1 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare prelungită.

Comprimate filmate, biconvexe, rotunde, de culoare albă cu diametrul de 9 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială esenţială.

4.2 Doze şi mod de administrare

Administrare orală.

Doza zilnică recomandată este de 1,5 mg indapamidă (1 comprimat cu eliberare prelungită Indapamidă

Slavia 1,5 mg), de preferat dimineaţa.

La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.

Comprimatele cu eliberare prelungită trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid (de

exemplu, un pahar de apă). Comprimatul nu trebuie mestecat.

Insuficienţa renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

Este contraindicată administrarea indapamidei la pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance-ul

creatininei < 30 ml/min). Tiazidele şi diureticele înrudite sunt pe deplin eficace numai în cazul unei

funcţii renale normale sau doar uşor alterate.

Insuficienţa hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4)

Este contraindicată administrarea indapamidei la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Pacienţi vârstnici (vezi pct. 4.4)

Nu există modificări semnificative ale farmacocineticii indapamidei la vârstnici. Cu toate acestea la

vârstnici, valoarea creatininemiei se adaptează în funcţie de vârsta, masa corporală şi sexul

pacientului. Pacienţii vârstnici pot primi tratament cu Indapamidă Slavia 1,5 mg numai dacă prezintă o

funcţie renală normală sau doar uşor alterată.

Copii şi adolescenţi

În absenţa datelor suficiente cu privire la eficacitatea şi siguranţa administrării acestui tratament la

copii şi adolescenţi, acest medicament nu trebuie administrat la această categorie de pacienţi.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la indapamidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii produsului.

Insuficienţă renală severă.

Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.

Hipopotasemie.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări speciale:

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie

hepatică, în special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, administrarea diureticului

trebuie întreruptă imediat.

Fotosensibilizare:

Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate asociată administrării de tiazide sau diuretice

înrudite. Dacă apare o reacţie de fotosensibilitate în timpul tratamentului, se recomandă întreruperea

tratamentului. Dacă este considerată necesară reluarea administrării indapamidei, se recomandă

protejarea părţilor corpului expuse la soare sau la raze UVA artificiale.

Excipienţi:

Deoarece produsul conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,

deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Precauţii speciale pentru utilizare:

• Echilibru hidroelectrolitic:
• Natremie:

Concentraţia plasmatică a sodiului trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale

de timp regulate. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe grave.

Scăderea concentraţiei plasmatice a sodiului poate fi iniţial asimptomatică, de aceea monitorizarea

periodică, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici sau cu ciroză hepatică, este obligatorie

(vezi pct. 4.8. şi 4.9.).

• Potasemie:

Depleţia de potasiu cu hipopotasemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu tiazide şi

diuretice înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipopotasemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la

anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, cum ar fi pacienţii vârstnici şi/sau subnutriţi şi/sau trataţi cu

mai multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu

insuficienţă cardiacă. Hipopotasemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor, precum şi riscul de

apariţie a tulburărilor de ritm cardiac.

Pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (EKG) un interval QT lung, congenital sau iatrogen,

prezintă, de asemenea, risc de apariţie a tulburărilor de ritm cardiac. Hipopotasemia, precum şi

bradicardia, sunt factori favorizanţi pentru apariţia tulburărilor de ritm severe , în special torsada

vârfurilor, potenţial fatală.

În toate cazurile de mai sus este necesară monitorizarea mai frecventă a potasemiei. Primul control al

concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat în prima săptămână după începerea tratamentului.

În caz de hipopotasemie, se impune corectarea acesteia.

• Calcemie:

Tiazidele şi diureticele înrudite pot să scadă excreţia urinară de calciu şi pot determina creştere uşoară

şi tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia manifestă se poate datora preexistenţei unui

hiperparatiroidism nediagnosticat. Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei

paratiroidiene.

• Glicemie:

La pacienţii cu diabet zaharat, este importantă monitorizarea glicemiei, în special în prezenţa

hipopotasemiei.

• Acid uric:

La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.

• Funcţia renală şi diureticele:

Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă doar când funcţia renală este normală sau doar

uşor alterată (creatininemie < 25 mg/l, respectiv 220 μmol/l pentru un adult). La vârstnici, valorile

creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic, determină

scăderea filtrării glomerulare şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei. Această

insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are consecinţe la pacienţii cu funcţie renală normală, dar

poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.

• Sportivi:

Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament conţine o substanţă activă care poate pozitiva testele

anti-doping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri contraindicate:

Litiu:

Creşterea litemiei cu semne de supradozaj, ca şi în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de

litiu). Dacă totuşi este necesară administrarea diureticelor la pacienţi trataţi cu litiu, se impune

monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.

Asocieri care necesită precauţie:

Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:

• Antiaritmice din clasa Ia (quinidina, hidrochinidină, disopiramidă);
• Antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă);
• Anumite antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,

trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone

(droperidol, haloperidol);

• Altele: astemizol, bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicină iv, halofantrină, mizolastină,

pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, sultopridă, terfenadină, vincamină iv.

Creşterea riscului de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipopotasemia, este un factor

de risc).

Potasemia trebuie monitorizată şi corectată, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie

aceste asocieri. Trebuie monitorizate, de asemenea, starea clinică, electroliţii plasmatici şi ECG-ul.

În prezenţa hipopotasemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor.

Antiinflamatoare nesteroidiene AINS (sistemice), inclusiv inhibitori selectivi de COX-2 sau

salicilaţi în doze mari (> 3 g/zi):

Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.

De asemenea, la pacienţii deshidrataţi, asocierea indapamidei cu AINS poate determina insuficienţă

renală acută (prin scăderea filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacientului; se

monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA):

Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută, dacă se începe

tratamentul cu un IECA în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu

stenoză de arteră renală).

În cazul pacienţilor cu hipertensine arterială, atunci când tratamentul diuretic anterior a provocat

apariţia unei depleţii de sodiu, este necesară:

• fie întreruperea tratamentul diuretic cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu IECA şi dacă

este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokalemiant

• fie administrarea iniţială de doze mici de IECA şi apoi creşterea treptată a dozei

În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, trebuie început tratamentul cu doze foarte

scăzute de IECA, eventual după reducerea dozei de diuretic hipokalemiant asociat.

În toate cazurile, trebuie monitorizată funcţia renală (determinarea creatininemiei) în decursul

primelor săptămâni de tratament cu un IECA.

Alte medicamente care determină hipopotasemie, amfotericină B (i.v.), gluco- şi

mineralocorticoizi (administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante:

Risc crescut hipopotasemie prin efect aditiv. Se recomandă monitorizarea potasemiei şi corectarea

acesteia. Aceste măsuri se iau în considerare mai ales în cazul tratamentului digitalic concomitent.

Se recomandă administrarea altor tipuri de laxative.

Baclofen:

Potenţarea efectului antihipertensiv. Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la

începutul tratamentului.

Digitalice:

Hipopotasemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor. La aceşti pacienţi se recomandă

monitorizarea potasemiei, EKG-ului şi dacă este necesar, reevaluarea atitudinii terapeutice.

Asocieri de care trebuie să se ţină cont:

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren):

Deşi combinaţiile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau

hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Potasemia şi EKG,

trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Metformină:

Risc major de apariţie a acidozei lactice în prezenţa insuficienţei renale funcţionale asociată cu

administrarea diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Nu se recomandă administrarea

metforminei când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 μmoli/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 μmoli/l) la

femei.

Substanţe de contrast iodate:

În cazul deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special

când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată. Înaintea administrării substanţei de

contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.

Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice:

Potenţarea efectului antihipertensiv al indapamidei şi creşterea riscului de hipotensiune arterială

ortostatică (prin efect aditiv).

Calciu sau săruri de calciu:

Creşte riscul de hipercalcemie prin diminuarea eliminării urinare a calciului.

Ciclosporină, tacrolimus:

Risc de creştere a creatininemiei fără modificarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei, chiar în

absenţa depleţiei de apă şi sodiu.

Corticosteroizi, tetracosactidă: (administrare sistemică):

Scăderea efectului antihipertensiv al indapamidei (prin favorizarea retenţiei hidrosaline datorită

corticosteroizilor).

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Ca regulă generală, administrarea de diuretice la femei gravide trebuie evitată şi nu trebuie niciodată

utilizată pentru tratarea edemului fiziologic specific sarcinii. Diureticele pot determina ischemie feto-

placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.

Alăptarea

Indapamida se excretă în laptele matern. Deoarece există posibilitatea de apariţie a efectelor

indapamidei la sugarul alăptat, indapamida nu este recomandată în timpul alăptării. Se va lua în

considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Indapamidă Slavia 1,5 mg are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce

vehicule şi de a folosi utilaje. Indapamidă Slavia 1,5 mg nu afectează vigilenţa dar diferite reacţii

legate de scăderea tensiunii arteriale pot apărea în cazuri individuale, în special la începutul

tratamentului sau dacă este asociat cu un alt medicament antihipertensiv. Ca urmare, capacitatea de a

conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată. Este recomandată evitarea acestui gen de

activităţi până la observarea reactivităţii individuale la tratament.

4.8 Reacţii adverse

Majoritatea reacţiilor adverse raportate, privind parametrii clinici sau de laborator, sunt dependente de

doză.

Diureticele înrudite cu tiazidele, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse,

clasificate în funcţie de frecvenţă:

Foarte frecvente (≥1/10); Frecvente (≥1/100 şi <1/10); Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); Rare

(≥1/10000 şi <1/1000); Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din

datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.

Tulburări ale sistemului nervos

Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.

Tulburări cardiace

Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente: vărsături.

Rare: greaţă, constipaţie, uscăciunea gurii.

Foarte rare: pancreatită.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare: insuficienţă renală.

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice.

Cu frecvenţă necunoscută: encefalopatie hepatică, în caz de insuficienţă hepatică preexistentă (vezi

pct. 4.3. şi 4.4.).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte dermatologice, la pacienţii predispuşi la manifestări

alergice şi astmatice:

-Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase.

-Mai puţin frecvente: purpură.

-Foarte rare: edem angioneurotic şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell), sindrom

Stevens Johnson.

-Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării lupusului eritematos sistemic preexistent.

Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).

Modificări ale parametrilor de laborator

În cursul studiilor clinice s-a observat apariţia unei hipopotasemii, după 4-6 săptămâni de tratament,

10% dintre pacienţi prezentând valori ale potasemiei < 3,4 mmol/l, iar la 4% dintre pacienţi valorile

potasemiei fiind < 3,2 mmol/l. După 12 săptămâni, scăderea medie a potasemiei a fost de 0,23 mmol/l.

Foarte rare: hipercalcemie.

Cu frecvenţă necunoscută:

• depleţie de potasiu cu hipopotasemie, care poate fi gravă în special la anumite grupe de pacienţi (vezi

pct. 4.4.).

• hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi hipotensiune arterială ortostatică.

Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică compensatorie secundară:

incidenţa şi intensitatea acestei reacţii adverse sunt mici.

• în cursul tratamentului cu indapamidă pot să apară creşteri ale concentraţiei plasmatice a acidului

uric şi ale glicemiei; de aceea oportunitatea utilizării acestor diuretice trebuie atent evaluată la

pacienţii cu gută sau diabet zaharat.

4.9 Supradozaj

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de aproximativ 27 ori doza

terapeutică recomandată. Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice

(hiponatremie şi hipopotasemie). Clinic, pot să apară greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe

musculare, vertij, somnolenţă, stare confuzională, poliurie sau oligurie posibil până la anurie (datorită

hipovolemiei).

Măsurile terapeutice imediate în caz de supradozaj sunt: eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate

prin lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică

într-o unitate spitalicească specializată.

5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, (exclusiv tiazide), sulfonamide.

Cod ATC: C03BA11.

Indapamida este un derivat sulfonamidic având un inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele

tiazidice care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.Creşte

excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în măsură mai mică, excreţia de potasiu şi magneziu, crescând

astfel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.

Studii de fază II şi III au evidenţiat că indapamida administrată în monoterapie are efect

antihipertensiv pe o durată de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.

Acţiunea antihipertensivă a indapamidei este legată de îmbunătăţirea complianţei arteriale şi de

reducerea rezistenţei arteriolare şi periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

Tiazidele şi diureticele înrudite, după o anumită doză, au un efect terapeutic în platou, în timp ce

reacţiile adverse continuă să crească. De aceea, dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie

crescută.

De asemenea, studiile clinice au demonstrat că la pacienţii hipertensivi, tratamentul pe termen scurt,

mediu şi lung cu indapamidă :

• nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-colesterolul.
• nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Medicamentul se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice în care

este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.

Absorbţie

Fracţiunea de indapamidă eliberată se absoarbe repede şi în totalitate la nivelul tractul gastro-

intestinal. Prezenţa alimentelor creşte uşor viteza de absorbţie dar nu influenţează cantitatea de

medicament absorbită. Concentraţia plasmatică maximă, după administrare în doză unică, se atinge la

aproximativ 12 ore de la ingerare, administrarea repetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice

între 2 prize. Există variabilitate intra-individuală.

Distribuţie

Indapamida se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%. Timpul de înjumătăţire plasmatică

prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).

Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă în aproximativ 7 zile. Administrarea repetată

nu duce la acumulare.

Metabolizare

Eliminarea se face în principal pe cale urinară (70% din doză) şi prin fecale (22%) sub formă de

metaboliţi inactivi.

Pacienţi cu grad mare de risc

Parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi la pacienţii cu insuficienţă renală.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Dozele cele mai mari (de 40 până la de 8000 de ori doza terapeutică) administrate pe cale orală la

diverse specii de animale de laborator au evidenţiat o accentuare a proprietăţilor diuretice ale

indapamidei. Principalele simptome ale intoxicaţiei în timpul testelor de toxicitate acută cu

indapamidă administrată intravenos sau intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a

indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie periferică. Indapamida a avut rezultate negative la testele

de mutagenitate şi carcinogenitate.

6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Hipromeloză

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Film:

Opadry® II 85 F 18378 White∗

∗Opadry® II 85 F 18378 White conţine:

Alcool polivinilic parţial hidrolizat

Macrogol/PEG 3350

Talc

Dioxid de titan (E 171)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original.

6.5 Natura si conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.

Cutie cu 100 blistere din PVCAl a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. SLAVIA PHARM S.R.L.

B-dul Theodor Pallady nr. 44C

Sector 3, Bucureşti, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

4094/2011/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare – Decembrie 2011

10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2015