Prospect Indapamidă Atb 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
Producator:
Clasa ATC: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13264/2020/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamidă Atb 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 139,500 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Comprimate cu eliberare prelungită rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 8,2 mm .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Se administrează un comprimat la 24 ore, preferabil dimineaţa.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor alterată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Vârstnici (vezi pct. 4.4):
La vârstnici, valorile clearance-ului de creatinină trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Indapamidă Atb în cazul în care funcţia renală este normală sau doar
uşor alterată.
Copii şi adolescenţi:
Indapamida nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi din cauza lipsei datelor privind
siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă),
indiferent de orarul meselor.
Comprimatele nu trebuie sfărâmate sau mestecate.
4.3 Contraindicații
-Hipersensibilitate la indapamidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct.
6.1;
-Insuficienţă renală severă;
-Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă;
-Hipokaliemie.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale
În caz de insuficienţă hepatică, diureticele tiazidice şi substanţele înrudite cu tiazidele pot determina
encefalopatie hepatică, în special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, administrarea
diureticului trebuie întreruptă imediat.
Fotosensibilitate
Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice
tiazidice sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în
timpul tratamentului acesta trebuie oprit. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu
indapamidă, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile ultraviolete.
Precauţii speciale pentru utilizare
Echilibrul hidro-electrolitic:
Natremia:
Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice
tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea
concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică, prin urmare este esenţială monitorizarea
la intervale de timp regulate, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi cu ciroză hepatică (vezi
pct. 4.8 şi 4.9).
Kaliemia:
Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice
şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe
populaţionale cu risc crescut (pacienţi vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente,
pacienţi cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţi coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă). În
aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul de apariţie a aritmiilor.
De asemenea, pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (ECG) prelungirea intervalului QT,
congenitală sau iatrogenă, prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei. Hipokaliemia, precum şi bradicardia,
sunt factori predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special ventriculare, de tipul torsadei
vârfurilor, potenţial letală.
În toate cazurile de mai sus este necesară monitorizarea mai frecventă a concentraţiei plasmatice de
potasiu. Primul control al concentraţiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat în prima săptămână după
începerea tratamentului.
În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.
Calcemia:
Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere
uşoară şi tranzitorie a concentraţiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia manifestă poate fi cauzată de
preexistenţa unui hiperparatiroidism nediagnosticat. Tratamentul cu indapamidă trebuie întrerupt înainte
de investigarea funcţiei paratiroidiene.
Glicemia:
La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa
hipokaliemiei.
Acidul uric:
La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută. Se recomandă ajustarea dozelor
în funcţie de concentraţia plasmatică a acidului uric.
Funcţia renală şi diureticele:
Diureticele tiazidice şi substanţele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală
sau doar uşor alterată (creatininemia sub 25 mg/l, şi anume 220 µmol/l pentru un adult). La pacienţii
vârstnici, valorile clearance-ului de creatinină trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic, determină
scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate conduce la creşteri ale concentraţiilor plasmatice de uree şi
creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio consecinţă la pacienţii cu
funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivi:
Este necesară prudenţă la sportivi deoarece acest medicament conţine o substanţa activă care poate
induce pozitivarea testelor anti-doping.
Indapamidă Atb conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Asocieri nerecomandate
Litiu:
Asocierea indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de
supradozaj, ca în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este
necesară utilizarea unui diuretic, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.
Diuretice:
Nu este recomandată administrarea concomitentă de indapamidă cu diuretice care pot determina
hipokaliemie (bumetanidă, furosemid, piretanidă, tiazide şi xipamidă).
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:
antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă),
unele antipsihotice:
-neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină)
-benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă)
-butirofenone (droperidol, haloperidol)
alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată intravenos, halofantrină,
mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină administrată intravenos.
În cazul asocierii indapamidei cu aceste medicamente există un risc crescut de aritmie ventriculară, în
special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Se monitorizează şi se corectează
hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie aceste asocieri. Se recomandă
monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG.
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3g/zi):
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.
La pacienţii deshidrataţi, există riscul de producere a insuficienţei renale acute (scade filtrarea
glomerulară). Se recomandă hidratarea pacientului; se monitorizează funcţia renală la începutul
tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA):
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută atunci când tratamentul cu
inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu
stenoză de arteră renală).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, atunci când tratamentul cu diuretice administrat anterior
a determinat depleţie de sodiu, este necesară:
fie oprirea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA şi dacă
este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi creşterea treptată a dozei.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al
ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie: amfotericină B (intravenos), gluco- şi
mineralocorticoizi (administrate sistemic), tetracosactid, laxative stimulante:
Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv).
Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în
considerare mai ales în cazul tratamentului digitalic administrat concomitent. Se vor utiliza laxative non-
iritative.
Baclofen:
Creşterea efectului antihipertensiv.
Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
Digitalice:
Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.
Se recomandă monitorizarea potasemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren):
Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau
hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG trebuie
monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformină:
Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, din cauza unei posibile insuficienţe renale
funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi în special cu a diureticelor de ansă.
Nu se va utiliza metformină atunci când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi
12 mg/l (110 µmol/l) la femei.
Substanţe de contrast iodate:
În cazul prezenţei deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în
special când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată. Înaintea administrării
substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice:
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
Calciu (săruri de calciu):
Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare de calciu.
Ciclosporina, tacrolimus:
Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi
în absenţa depleţiei de apă/sodiu.
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică):
Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu din cauza corticosteroizilor).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcină
Administrarea diureticelor trebuie evitată la femeile gravide şi nu trebuie utilizate niciodată pentru a
trata edemele fiziologice apărute în timpul sarcinii.
Diureticele pot determina ischemie feto-placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.
Alăptarea
Nu este recomandată alăptarea în cursul tratamentului (indapamida se excretă în laptele matern).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Indapamida are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Indapamida nu afectează vigilenţa.
Cu toate acestea, în cazuri individuale hipotensiunea arterială poate influenţa negativ capacitatea de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un
alt medicament antihipertensiv.
4.8 Reacții adverse
Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.
Diureticele tiazidice şi substanţele înrudite, incluzând indapamida, pot determina următoarele reacţii
adverse clasificate în funcţie de următoarea frecvenţă:
Foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Cu frecvenţă necunoscută: sincope (posibil legate de hipokaliemie)
Tulburări oculare:
Cu frecvenţă necunoscută: miopie, vedere încețoșată, tulburări de vedere.
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: torsada vârfurilor (potenţial letală) (vezi pct. 4.4. şi 4.5.)
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice
Cu frecvenţă necunoscută: în caz de insuficienţă hepatică există posibilitatea instalării encefalopatiei
hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4); hepatită, valori crescute ale enzimelor hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţie la reacţii
alergice şi astmatice
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase
Mai puţin frecvente: purpură
Foarte rare: angioedem, urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens- Johnson
Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării Lupusului Eritematos Sistemic preexistent.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice:
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului ≤ 3,4 mmol/l) a fost observată
la 10% din pacienţii studiaţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la
4% din pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea
medie a concentraţiei plasmatice de potasiu a fost de 0,23 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie
Cu frecvenţă necunoscută:
• Depleţia de potasiu cu hipokaliemie, poate fi gravă în special la anumite categorii de populaţie cu
grad mare de risc (vezi punctul 4.4).
• Hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială ortostatică.
Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică compensatorie secundară:
incidenţa şi severitatea acestei reacţii adverse sunt mici.
• Creşterea concentraţiei plasmatice de acid uric şi a glicemiei: oportunitatea utilizării acestor diuretice
trebuie atent evaluată la pacienţii cu gută sau diabet zaharat.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică
recomandată. Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie
şi hipokaliemie).
Simptome:
Clinic pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij, somnolenţă,
confuzie, poliurie sau oligurie posibil până la anurie (prin hipovolemie).
Tratament:
Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric
şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-un centru
specializat.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:
C03BA11.
Mecanism de acțiune
Indapamida este un derivat sulfonamidic cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice
care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie. Indapamida creşte
excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi magneziu, crescând în
acest fel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.
Studiile de fază II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie au demonstrat un efect
antihipertensiv cu durata de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.
Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de îmbunătăţirea complianţei arteriale şi de
reducerea rezistenţei arteriolare şi periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, în timp ce
reacţiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.
De asemenea, s-a arătat că la pacienţii hipertensivi, tratamentul pe termen scurt, mediu şi lung cu
indapamidă:
nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-colesterolul
nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Indapamidă Atb se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice în care
este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.
Absorbţie
Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului gastro-
intestinal.
Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.
Concentraţia plasmatică maximă după administrare în doză unică se atinge la aproximativ 12 ore de la
ingestie, administrarea repetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice între 2 prize. Există
variabilitate intra-individuală.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore). Concentraţia
plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile.
Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.
Metabolizare
Indapamida se metabolizează hepatic.
Eliminare
Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi prin materii fecale (22%) sub formă de metaboliţi
inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranță
Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 – 8000 ori mai mari decât doza
terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele simptome
ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau
intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, şi anume bradipnee şi
vasodilataţie periferică.
Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Copovidonă
Hipromeloză 15000 cps
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Opadry II White 03N280000
Hipromeloză 6 cP
Dioxid de titan (E 171)
Glicerol
Macrogol/PEG 6000
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC /Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13264/2020/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicaledin România http://www.anm.ro .