IMPAMID SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Prospect IMPAMID SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Producator: Gedeon Richter România S.A.

Clasa ATC: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12913/2020/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

IMPAMID SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 118,5 mg pe comprimat cu eliberare prelungită.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare prelungită.

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 8 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Impamid SR este indicat la adulți pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza zilnică recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită, administrat preferabil

dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar cu apă, fără a fi mestecat.

La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.

Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):

În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este

contraindicat.

Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar

uşor modificată.

Vârstnici (vezi pct. 4.4):

La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Impamid SR în cazul în care funcţia renală este normală sau doar

uşor modificată.

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):

În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

Copii şi adolescenţi

Impamid SR nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi, din cauza lipsei datelor privind

siguranţa şi eficacitatea.

Mod de administrare

Pentru administrare orală.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanța activă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii

enumerați la pct. 6.1.

• Insuficienţă renală severă.
• Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
• Hipokaliemie.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări speciale

În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatică

(vezi pct. 4.8), în special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, administrarea

diureticului trebuie întreruptă imediat.

Fotosensibilitate

Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice

tiazidice sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în

timpul tratamentului, acesta trebuie oprit. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu

indapamidă, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile UVA.

Excipienţi

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la

galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

utilizeze acest medicament.

Precauţii speciale pentru utilizare

Echilibrul hidro-electrolitic

Natremie

Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice

tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave.

Hiponatremia cu hipovolemie poate fi responsabilă de deshidratare și hipotensiune ortostatică.

Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina o alcaloză metabolică compensatorie

secundară. Incidența și severitatea acestui efect este mică.

Scăderea concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, de aceea, este esenţială

monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi

pacienţilor cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Kaliemie

Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice

tiazidice şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la

anumite grupe populaţionale cu risc crescut, adică pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai

multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii cu boli coronariene şi cei

cu insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi

riscul de apariţie a aritmiilor.

De asemenea, pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (ECG) prelungirea intervalului QT,

congenitală sau iatrogenă, prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei. Hipokaliemia, precum şi

bradicardia, sunt factori predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special ventriculare, de

tipul torsadei vârfurilor, cu potenţial letal.

În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a concentraţiei plasmatice de

potasiu. Primul control al concentraţiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat în prima săptămână după

începerea tratamentului.

În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.

Calcemie

Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere

uşoară şi tranzitorie a concentraţiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia manifestă poate fi determinată

de un hiperparatiroidism preexistent, nediagnosticat.

Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.

Glicemie

La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa

hipokaliemiei.

Acid uric

La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.

Funcţie renală şi diuretice

Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar

uşor modificată (creatininemia sub 25 mg/l, şi anume 220 µmol/l pentru un adult). La pacienţii

vârstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Hipovolemia, secundară eliminării de apă şi sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic, determină

scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la creşteri ale concentraţiilor plasmatice de uree

şi creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio consecinţă la

pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.

Efuziune coroidiană, miopie acută şi glaucom secundar acut cu unghi închis

Sulfonamidele sau derivatele de sulfonamidă pot provoca o reacţie idiosincratică ce duce la efuziune

coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie şi glaucom acut cu unghi închis. Simptomele

includ debut acut al scăderii acuităţii vizuale sau durere oculară şi apar, de obicei, într-un interval de

ore până la săptămâni de la iniţierea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi închis netratat poate duce

la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul primar constă în întreruperea administrării

medicamentului cât mai curând posibil. Dacă presiunea intraoculară rămâne necontrolată, poate fi

necesar să se ia în considerare tratamentul medical sau chirugical prompt. Factorii de risc pentru

dezvoltarea glaucomului acut cu unghi închis pot include antecedente de alergie la sulfonamide sau

peniciline.

Sportivi

Este necesară prudenţă la sportivi, deoarece acest medicament conţine o substanţă activă care poate

determina pozitivarea testelor anti-doping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrări concomitente nerecomandate

Litiu

Administrarea concomitentă a indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de

litiu, cu semne de supradozaj, similar unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate

acestea, dacă este necesară utilizarea unui diuretic, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi

ajustarea dozelor.

Diuretice care pot determina hipokaliemie

Nu este recomandată administrarea concomitentă de indapamidă cu alte diuretice care pot determina

hipokaliemie (bumetanidă, furosemid, piretanidă, tiazide şi xipamidă).

Administrări concomitente care necesită precauţii la utilizare

Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:

• antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
• antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă);
• unele antipsihotice:
• fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,

trifluoperazină);

• benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă);
• butirofenone (droperidol, haloperidol);
• alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată i.v., halofantrină,

mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină administrată i.v.

Administrarea concomitentă induce risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor

(hipokaliemia este un factor de risc). Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este

necesar, înainte de a iniția astfel de administrări concomitente. Se recomandă monitorizarea clinică

a electroliţilor plasmatici şi a ECG. În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu

determină torsada vârfurilor.

AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid acetilsalicilic

(≥ 3 g/zi)

Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. La pacienţii deshidrataţi, există riscul de

producere a insuficienţei renale acute (scade filtrarea glomerulară). Se recomandă hidratarea

pacientului; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)

Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu

inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu

stenoză de arteră renală).

În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a

determinat depleţie de sodiu, este necesară:

• fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al

ECA şi, dacă este necesar, reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;

• fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi creşterea treptată a dozei.

În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, tratamentul trebuie inițiat cu doze foarte mici

de inhibitor al ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant administrat

concomitent.

În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor

săptămâni de tratament concomitent cu un inhibitor al ECA.

Alte substanţe care pot determina hipokaliemie: amfotericină B (administrare i.v.), gluco- şi

mineralocorticoizi (administrate sistemic), tetracosactidă, laxative care stimulează peristaltismul

Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea

acesteia, dacă este necesar. Aceste măsuri se iau în considerare în special în cazul tratamentului cu

digitalice administrat concomitent. Dacă este necesar, se pot administra concomitent laxative care nu

influențează peristaltismul.

Baclofen

Creştere a efectului antihipertensiv.

Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Digitalice

Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.

Se recomandă monitorizarea potasemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.

Alopurinol

Administrarea concomitentă cu indapamidă poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la

alopurinol.

Administrări concomitente care trebuie luate în considerare

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren)

Chiar dacă asocierile sunt utile din punct de vedere raţional la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi

hipokaliemie sau hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat).

Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Metformină

Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, din cauza unei posibile insuficienţe renale

funcţionale asociate cu utilizarea diureticelor şi, în special, cu a diureticelor de ansă. Nu trebuie

administrată concomitent metformină atunci când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la

bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

Substanţe de contrast iodate

În cazul prezenţei deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în

special când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată.

Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.

Antidepresive similare imipraminei, neuroleptice

Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Calciu (săruri de calciu)

Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare de calciu.

Ciclosporină, tacrolimus

Risc de creştere a creatininemiei, fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar

şi în absenţa depleţiei de apă/sodiu.

Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)

Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu indusă de corticosteroizi).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin

de 300 de rezultate obţinute din sarcini). Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul

trimestrului al treilea de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern și fluxul sanguin

utero-placentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentară şi întârziere a creşterii.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de

reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea indapamidei în timpul sarcinii.

Alăptarea

Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia indapamidei/metaboliţilor acesteia în laptele uman.

Indapamida este strâns înrudită cu diureticele tiazidice care au fost asociate, în cazul administrării în

timpul alăptării, cu reducerea sau chiar supresia lactaţiei. Poate să apară hipersensibilitate la

medicamente derivate din sulfonamide şi hipokaliemie.

Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari.

Indapamida nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Fertilitatea

Studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun efect asupra

fertilității la femelele și masculii de șobolan (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Impamid SR nu afectează vigilenţa, dar pot exista reacţii individuale legate de scăderea tensiunii

arteriale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament

antihipertensiv. În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi

afectată.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt reacțiile de hipersensibilitate, în special

dermatologice, la pacienții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și la erupții maculopapulare.

În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l) a fost

observată la 10% dintre pacienţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată

la 4% dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament

scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.

Majoritatea reacţiilor adverse de tipul manifestărilor clinice sau modificări ale valorilor parametrilor

de laborator sunt dependente de doză.

Rezumatul reacțiilor adverse în format tabelar

Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul tratamentului cu indapamidă și clasificate în

funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai

puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu

frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

MedDRA

Reacții adverse Frecvență

Aparate, sisteme și organe

Tulburări hematologice și Agranulocitoză Foarte rare

limfatice Anemie aplastică Foarte rare

Anemie hemolitică Foarte rare

Leucopenie Foarte rare

Trombocitopenie Foarte rare

Tulburări metabolice și de Hipercalcemie Foarte rare

nutriție Depleţie de potasiu cu

hipokaliemie,

care poate fi gravă în special la

Cu frecvență necunoscută

anumite categorii de populaţie

cu grad mare de risc (vezi

punctul 4.4)

Hiponatremie (vezi pct. 4.4) Cu frecvență necunoscută

MedDRA

Reacții adverse Frecvență

Aparate, sisteme și organe

Tulburări ale sistemului Vertij Rare

nervos Fatigabilitate Rare

Cefalee Rare

Parestezii Rare

Sincope Cu frecvență necunoscută

Tulburări oculare Miopie Cu frecvență necunoscută

Vedere încețoșată Cu frecvență necunoscută

Tulburări de vedere Cu frecvență necunoscută

Efuziune coroidiană (vezi pct. Cu frecvență necunoscută

4.4)

Tulburări cardiace Aritmii Foarte rare

Torsada vârfurilor (potențial Cu frecvență necunoscută

letală) (vezi pct. 4.4 și 4.5)

Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Foarte rare

Tulburări gastro-intestinale Vărsături Mai puțin frecvente

Greață Rare

Constipație Rare

Xerostomie Rare

Pancreatită Foarte rare

Tulburări hepatobiliare Afectare a funcției hepatice Foarte rare

În caz de insuficiență hepatică Cu frecvență necunoscută

există posibilitatea instalării

encefalopatiei hepatice (vezi

pct. 4.3 şi 4.4)

Hepatită Cu frecvență necunoscută

Afecțiuni cutanate și ale Reacții de hipersensibilitate, în Frecvente

țesutului subcutanat special dermatologice, la

pacienții cu predispoziție la

reacții alergice și astmatice

Erupții maculopapulare Frecvente

Purpură Mai puțin frecvente

Angioedem Foarte rare

Urticarie Foarte rare

Necroliză epidermică toxică Foarte rare

Sindrom Stevens-Johnson Foarte rare

Posibilitatea agravării lupusului Cu frecvență necunoscută

eritematos sistemic acut

diseminat preexistent

Reacții de fotosensibilitate (vezi Cu frecvență necunoscută

pct. 4.4)

Tulburări renale și ale căilor Insuficiență renală Foarte rare

urinare

Investigații diagnostice Interval QT prelungit pe ECG Cu frecvență necunoscută

(vezi pct. 4.4 și 4.5)

Creștere a glicemiei Cu frecvență necunoscută

Creștere a uricemiei Cu frecvență necunoscută

Valori crescute ale enzimelor Cu frecvență necunoscută

hepatice

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori mai mari decât

doza terapeutică recomandată.

Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi

hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij,

somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie, posibil până la anurie (prin hipovolemie).

Abordare terapeutică

Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric

şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-un centru

specializat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:

C03BA11.

Indapamida este un derivat sulfonamidic, cu un inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele

tiazidice, care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.

Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi

magneziu, crescând în acest fel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.

Studiile de fază II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie au demonstrat un efect

antihipertensiv cu durata de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.

Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de îmbunătăţirea complianţei arteriale şi de

reducerea rezistenţei arteriolare şi periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, în timp ce

incidența reacţiilor adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie

crescută.

De asemenea, s-a arătat că la pacienţii cu hipertensiune arterială, tratamentul pe termen scurt, mediu şi

lung cu indapamidă:

• nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceride, LDL-colesterol şi HDL-colesterol,
• nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Impamid SR se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită, bazată pe o matrice în care

este dispersată substanţa activă, astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.

Absorbţie

Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului gastro-

intestinal. Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament

absorbită. Concentraţia plasmatică maximă după administrare în doză unică se atinge la aproximativ

12 ore de la ingestie, administrarea repetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice între 2 prize.

Există variabilitate intra-individuală.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).

Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile.

Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.

Metabolizare, eliminare

Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi prin materiile fecale (22%), sub formă de

metaboliţi inactivi.

Pacienţi cu grad mare de risc

La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 – 8000 ori mai mari decât

doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele

simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos

sau intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, şi anume bradipnee şi

vasodilataţie periferică.

Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut rezultate negative.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Lactoză monohidrat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Celuloză microcristalină

Hipromeloză

Stearat de magneziu

Film

Alcool polivinilic parţial hidrolizat

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 3350

Talc

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30 °C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 15 comprimate cu eliberare prelungită.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gedeon Richter România S.A.

Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306, Târgu-Mureş, România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12913/2020/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iulie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

1 0