IG VENA 1 g/20 ml soluţie perfuzabilă

Prospect IG VENA 1 g/20 ml soluţie perfuzabilă

Producator: Kedrion S.p.A.

Clasa ATC: imunoglobulină umană normală pentru administrare intravasculară, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5141/2012/01 Anexa 2

5142/2012/01

5143/2012/01

5144/2012/01 Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

IG VENA 1 g/20 ml soluţie perfuzabilă

IG VENA 2,5 g/50 ml soluţie perfuzabilă

IG VENA 5 g/100 ml soluţie perfuzabilă

IG VENA 10 g/200 ml soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Imunoglobulină umană normală (IgIV).

Un ml conţine:

proteină plasmatică umană ………………………………………..50 mg

(puritate IgG minim 95%)

Fiecare flacon a 20 ml conţine: imunoglobulină umană normală 1 g

Fiecare flacon a 50 ml conţine: imunoglobulină umană normală 2,5 g

Fiecare flacon a 100 ml conţine: imunoglobulină umană normală 5 g

Fiecare flacon a 200 ml conţine: imunoglobulină umană normală 10 g

Distribuţia subclaselor de IgG (valori aproximative):

IgG 62,1 %

IgG 34,8 %

IgG 2,5 %

IgG 0,6 %

Conţinutul maxim de IgA este de 50 micrograme/ml.

Fabricat din plasma donatorilor umani.

Excipienţi: produsul conține 100 mg de maltoză per ml.

Acest medicament conține 3 mmol/l (sau 69 mg) de sodiu. A se lua în considerare de către pacienţii cu o

dietă controlată de sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie perfuzabilă.

Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă, incoloră sau slab gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Terapia de substituţie la adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani) în:

• Sindroame de imunodeficienţă primară cu producere scăzută de anticorpi (vezi pct. 4.4).
• Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu leucemie limfocitară cronică, la care

profilaxia cu antibiotice a eşuat.

• Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu mielom multiplu în faza de platou,

care nu au răspuns la imunizarea pneumococică.

• Hipogamaglobulinemie la pacienţi după transplant alogen de celule stem hematopoietice (TACSH).
• Boală SIDA congenitală cu infecţii bacteriene recurente.

Imunomodulator la adulţi, copii şi adolescenţi (0-18 ani) în:

 Trombocitopenia imună primară (TIP), la pacienţi cu risc crescut de sângerare sau anterior

intervenţiilor chirurgicale, în vederea corectării numărului de trombocite.

 Sindrom Guillain Barré.

 Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC).

 Boala Kawasaki.

4.2 Doze şi mod de administrare

Terapia de substituţie trebuie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în

tratamentul imunodeficienţelor.

Doze

Doza şi schema de administrare sunt dependente de indicaţia terapeutică.

În terapia de substituţie dozele pot fi individualizate în funcţie de proprietăţile farmacocinetice şi de

răspunsul clinic. Următoarele scheme de administrare pot fi considerate ca recomandări.

Terapia de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară:

Schema de administrare se stabileşte astfel încât să se atingă o valoare a IgG (determinată înainte de doza

următoare) de la cel puțin 4-5 la 6 g/l. Durata administrării trebuie să fie de cel puţin 3-6 luni de la iniţierea

terapiei, până când se atinge echilibrul dorit.

Doza iniţială recomandată este de 0,4-0,8 g/kg administrată o dată, urmată de o doză de cel puţin 0,2 g/kg la

intervale de trei până la 4 săptămâni.

Doza necesară pentru a se atinge valoarea de 5-6 g/l este de 0,2-0,8 g/kg şi lună. Intervalul dintre

administrări după ce s-a atins starea de echilibru, variază între 3 şi 4 săptămâni.

Concentraţiile plasmatice minime trebuie măsurate şi evaluate în conjuncţie cu incidenţa infecţiei. Pentru a

reduce incidenţa infecţiilor poate fi necesară creşterea dozei și urmărirea de valori ţintă mai mari.

Hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene recurente la pacienţi cu leucemie limfocitară cronică, la

care tratamentul profilactic cu antibiotice a eşuat; hipogamaglobulinemie şi infecţii bacteriene

recurente la pacienţi cu mielom multiplu în faza de platou care nu au răspuns la imunizarea

pneumococică; SIDA congenitală cu infecţii bacteriene recurente.

Doza recomandată este de 0,2-0,4 g/kg administrată la intervale de trei până la patru săptămâni.

Hipogamaglobulinemie la pacienţii cărora li s-a efectuat transplant alogen de celule stem hematopoietice

Doza recomandată este de 0,2 până la 0,4 g/kg la interval de trei până la patru săptămâni. Concentraţiile

plasmatice minime trebuie menţinute peste 5 g/l.

Trombocitopenie imună primară

Există două scheme alternative de tratament:

• 0,8-1,0 g/kg administrată în prima zi; această doză mai poate fi repetată o dată în decurs de 3 zile
• 0,4 g/kg administrată zilnic, timp de două până la cinci zile. Tratamentul poate fi repetat dacă apare

recidivă.

Sindrom Guillain Barré

• 0,4 g/kg şi zi, în decurs de 5 zile.

Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC)

Doza iniţială: 2 g/kg în 4 zile consecutive; se recomandă administrarea dozei inițiale la fiecare 3-4 săptămâni

până când beneficiu maxim este atins.

Doza de întreținere: se va stabili de către medicul curant; se recomandă ca odată ce beneficiu maxim este

atins, doza să fie redusă și frecvența de administrare ajustată până când este identificată doza minimă eficace

de întreținere.

S-a demonstrat că doza inițială este bine tolerată în până la 7 cicluri consecutive de tratament desfășurate pe

o perioadă de 6 luni.

Boala Kawasaki

Doza recomandată este de 1,6-2,0 g/kg, fracţionată în mai multe prize, administrate într-un interval de

două până la cinci zile sau 2,0 g/kg ca doză unică. Pacienţii trebuie să beneficieze de tratament concomitent

cu acid acetilsalicilic.

Dozele recomandate sunt prezentate pe scurt în tabelul următor:

Indicaţie Doză Frecvenţa injectărilor

Terapie de substituţie în – doza iniţială: la fiecare 3 până la 4 săptămâni pentru

imunodeficienţe 0,4 – 0,8 g/kg a obţine o valoare minimă a IgG de cel

primare – doza puţin 5–6 g/l

de întreţinere:

0,2 – 0,8 g/kg

Terapia de substituţie în 0,2 – 0,4 g/kg la fiecare 3 până la 4 săptămâni pentru

imunodeficienţe a obţine o valoare minimă a IgG de cel

secundare puţin 5–6 g/l

Boală SIDA congenitală 0,2 – 0,4 g/kg la fiecare 3 până la 4 săptămâni

Hipogamaglobulinemie (< 4 g/l) 0,2 – 0,4 g/kg la fiecare 3 - 4 săptămâni

la pacienţii cărora li s-a efectuat pentru a obţine o concentraţie

transplant alogen de celule stem plasmatică minimă a IgG peste 5

hematopoietice g/l

Imunomodulare:

Trombocitopenie imună primară 0,8–1 g/kg în prima zi, cu posibilitate de repetare o

dată în decurs de trei zile

sau

0,4 g/kg/ zi timp de 2 -5 zile

Sindrom Guillain-Barré 0,4 g/kg/ zi timp de 5 zile

Polineuropatie demielinizantă – doza iniţială în 4 zile consecutive la fiecare 3-4

inflamatorie cronică (PDIC)* 2 g/kg săptămâni

• doza de trebuie ajustată în funcţie de nevoile

menţinere pacientului, a se vedea mai sus

Boala Kawasaki 1,6–2 g/kg în doze fracţionate timp de 2-5 zile, în

asociere cu acid acetilsalicilic

sau

2 g/kg într-o singură doză, în asociere cu

acidul acetilsalicilic

* Doza se bazează pe doza utilizată în studiul clinic efectuat cu Ig VENA (vezi pct. 5.1).

Grupe speciale de pacienţi

Experienţa este limitată la pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi peste.

Copii şi adolescenţi

Dozele recomandate pentru copii şi adolescenţi (0 – 18 ani) nu diferă faţă de cele recomandate la

adulţi, deoarece dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi

ajustate în funcţie de evoluţia clinică a afecţiunilor menţionate mai sus.

PDIC

Datorită rarității bolii și, prin urmare, a numărului total redus de pacienți, la copiii cu PDIC, există doar o

experienţă limitată privind utilizarea imunoglobulinelor pe cale intravenoasă; prin urmare, sunt disponibile

doar date din literatura de specialitate. Cu toate acestea, datele publicate sunt consecvente în a arăta că

tratamentul cu IgIV este la fel de eficient la adulţi şi copii, aşa cum este cazul pentru indicaţiile stabilite

pentru IgIV.

Mod de administrare

Pentru utilizare intravenoasă.

Imunoglobulina umană normală trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu o viteză iniţială de

administrare de 0,46 – 0,92 ml/kg şi oră (10-20 picături pe minut), timp de 20-30 minute. Dacă este bine

tolerată (vezi pct. 4.4), viteza de administrare poate fi crescută treptat până la maxim 1,85 ml/kg şi oră (40

picături/minut) pentru restul soluţiei. Vezi şi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienți (vezi pct. 4.4).

Hipersensibilitate la imunoglobuline umane, în special, la pacienți cu anticorpi împotriva IgA.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Acest medicament conţine ca excipient 100 mg maltoză per ml. Interferenţa maltozei în dozarea glicemiei

poate duce la indicarea unei concentraţii plasmatice fals crescute a glucozei şi, în consecinţă, poate determina

administrarea inadecvată de insulină, rezultând hipoglicemie care poate să pună viaţa în pericol sau letală. De

asemenea, cazurile reale de hipoglicemie ar putea rămâne netratate atunci când hipoglicemia este mascată de

către indicarea unei valori fals crescute a glicemiei. Pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.5. Pentru

insuficiența renală acută a se vedea mai jos.

Anumite reacţii adverse severe pot fi asociate cu viteza de pefuzare.

Viteza de administrare recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe.

Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape şi observaţi cu atenţie pentru apariţia oricăror simptome în

perioada de perfuzare.

Anumite reacţii adverse pot interveni mai frecvent:

• în cazul unui debit crescut de perfuzare,
• la pacienţi cărora li se administrează imunoglobulină umană normală pentru prima dată sau în

cazuri rare, când medicamentul conţinând imunoglobulină umană normală este înlocuit sau când s-a scurs

mult timp de la injecţia anterioară.

Posibile complicaţii pot fi deseori evitate asigurându-vă că pacienţii:

• nu sunt sensibili la imunoglobulina umană normală, medicamentul perfuzându-se iniţial lent (cu un

debit de 0,46 – 0,92 ml/kg şi oră);

• sunt monitorizaţi cu atenţie pentru observarea apariţiei oricăror simptome pe durata perfuzării. În

special, pacienţii netrataţi anterior cu imunoglobulina umană normală, pacienţii trecuţi de la un

medicament IgIV alternativ sau când a trecut mult timp de la perfuzia anterioară trebuie monitorizaţi

în timpul primei perfuzii şi în prima oră după prima perfuzie pentru a detecta posibile semne adverse.

Toţi ceilalţi pacienţi trebuie observaţi cel puţin 20 de minute după administrare.

În cazul apariţiei reacţiilor adverse, trebuie redusă viteza de administrare sau trebuie oprită perfuzia.

Tratamentul necesar depinde de natura și severitatea reacţiilor adverse.

În caz de şoc, trebuie aplicat tratamentul medical standard pentru şoc.

La toţi pacienţii administrarea IgIV necesită:

• hidratarea adecvată înainte de inţierea perfuziei cu IgIV
• monitorizarea diurezei
• monitorizarea valorilor creatininemiei
• evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă

Hipersensibilitate

Reacţiile adevărate de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot interveni la pacienţii cu anticorpi anti-IgA.

Administrarea IgIV nu este indicată la pacienţii cu deficit selectiv de IgA, în cazul în care este interesat doar

deficitul de IgA.

Rar, imunoglobulina umană normală poate provoca o scădere a tensiunii arteriale asociată cu reacţie

anafilactică, chiar și la pacienţii care toleraseră tratamentul anterior cu imunoglobulina umană normală.

Tromboembolism

Există dovezi clinice ale asocierii administrării de IgIV cu evenimente tromboembolice cum ar fi

infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral (incluzând accidentul ischemic tranzitoriu), embolismul

pulmonar şi tromboza venoasă profundă care se presupune că sunt legate de o creştere relativă a vâscozităţii

sângelui prin influxul mare de imunoglobulină la pacienţii expuşi riscului. Trebuie acordată atenţie

prescrierii şi perfuzării de IgIV la pacienţii obezi şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru

evenimente trombotice (cum ar fi vârsta avansată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de

boli vasculare sau episoade trombotice, pacienţi cu tulburări trombofilice dobândite sau moştenite, pacienţi

cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţi cu hipovolemie severă şi pacienţi cu boli care măresc

vâscozitatea sângelui).

La pacienţii cu risc de reacţii adverse tromboembolice, medicamentele care conţin IgIV trebuie

administrate în cea mai mică doză eficace şi cu o viteză de perfuzare minimă.

Insuficienţa renală acută

Cazuri de insuficienţă renală acută au fost raportate la pacienţi care urmează tratament cu IgIV. În

cele mai multe cazuri, au fost identificaţi factori de risc cum ar fi insuficienţa renală preexistentă,

diabet zaharat, hipovolemie, obezitate, administrare concomitentă de medicamente nefrotoxice sau

vârsta peste 65 de ani.

În cazul insuficienţei renale, trebuie luată în considerare întreruperea IgIV.

Deşi aceste rapoarte de disfuncţie renală şi insuficienţă renală acută au fost asociate cu utilizarea

multora dintre medicamentele IgIV autorizate conţinând diverşi excipienţi cum sunt zahărul, glucoza şi

maltoza, acestea conţinând zahăr ca şi conservant s-a înregistrat o rată disproporţionată de reacţii adverse

dintre toate medicamentele administrate.

La pacienţii cu risc poate fi luată în considerare administrarea i.v. de imunoglobuline care nu conţin acești

excipienţi. Ig VENA conţine maltoză. (A se vedea mai sus excipienții).

La pacienţii care prezintă risc de insuficienţă renală acută, medicamentele IgIV trebuie administrate în doze

şi la debite minime.

Sindromul meningitei aseptice (SMA)

S-a raportat apariţia sindromului meningitei aseptice în asociere cu tratamentul cu Ig IV.

Întreruperea tratamentului cu Ig IV a determinat ameliorarea SMA în decurs de câteva zile, fără sechele.

Sindromul apare, de obicei, în decurs de câteva ore până la 2 zile după tratamentul cu Ig IV.

Examinările lichidului cefalorahidian sunt frecvent pozitive la pleocitoză, până la câteva mii de celule per

mm3, predominant din serii granulocitare, şi prezintă concentraţii crescute ale proteinelor, până la câteva sute

de mg/dl.

SMA poate să apară mai frecvent în asociere cu tratamentul cu Ig IV în doze mari (2 g/kg).

Anemie hemolitică

Medicamentele care conţin IgIV pot avea în compoziţie anticorpi ai grupelor de sânge, care pot acţiona ca

hemolizine şi pot induce aderarea in vivo a imunoglobulinei de eritrocite, determinând o reacţie antiglobulină

directă pozitivă (testul Coombs) şi, rar, hemoliză. Anemia hemolitică poate să apară după administrarea

intravenoasă a IgIV, ca urmare a intensificării fenomenului de sechestrare a eritrocitelor. Pacienţii cărora li

se administrează IgIV trebuie monitorizaţi pentru decelarea semnelor clinice şi simptomelor de hemoliză

(vezi pct.4.8).

Interferenţă cu testele serologice

După injectarea imunoglobulinei, creşterea tranzitorie a titrului de anticorpi transferaţi pasiv în sângele

pacienţilor poate determina rezultate fals pozitive ale testelor serologice.

Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera cu

anumite teste serologice pentru determinarea anticorpilor eritrocitari de exemplu testul antiglobulinic direct

(TAD, testul Coombs direct).

Agenţi infecţioşi transmisibili

Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor dobândite ca urmare a utilizării medicamentelor preparate din

sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, testarea individuală a donaţiilor şi a rezervelor de

plasmă pentru identificarea markerilor specifici ai infecţiei şi includerea unor etape eficace în procesul

tehnologic pentru inactivarea/eliminarea virusurilor.

În ciuda acestui fapt, când sunt administrate medicamente preparate din sânge şi plasmă umană, posibilitatea

transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi exclusă complet. Aceasta se aplică şi virusurilor necunoscute sau

recent apărute precum şi altor agenţi patogeni.

Măsurile adoptate sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate cum sunt HIV, VHB, VHC şi pentru

virusurile neîncapsulate VHA.

Măsurile adoptate pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum ar fi parvovirusul B19.

Experienţa clinică reconfirmă lipsa transmiterii hepatitiei A sau a parvovirusului B19 prin intermediul

imunoglobulinelor şi se presupune, de asemenea, că o contribuţie importantă la siguranţa împotriva

virusurilor o are conţinutul de anticorpi.

Este recomandat insistent ca la fiecare administrare a IG VENA unui pacient, să fie înregistrat numele şi

numărul de serie al medicamentului pentru a menţine o legătură între pacient şi seria medicamentului.

Copii şi adolescenţi

Nu sunt necesare măsuri specifice sau monitorizare pentru copii și adolescenți.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Vaccinuri cu virusuri vii atenuate

Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum sunt

vaccinurile rujeolic, parotiditic, rubeolic şi varicelic pentru o perioadă de cel puţin 6 săptămâni şi cel mult 3

luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu

vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul rujeolei, această perioadă de diminuare a eficacităţii vaccinului

poate persista până la un an. De aceea, la pacienţii cărora li se administrează vaccin rujeolic trebuie să se

verifice titrul anticorpilor.

Testarea glicemiei

Unele tipuri de sisteme de testare a glicemiei (de exemplu, sistemele care utilizează metode care se bazează

pe glucozo-dehidrogenază piroloquinolin-quinonă (GDH-PQQ) sau pe glucoză- dye -oxidoreductază) pot

interpreta în mod fals maltoza (100 mg/ml) conţinută în IG VENA drept glucoză. Acest lucru poate duce la

indicarea unei concentraţii plasmatice fals crescute a glucozei în perioada perfuzării şi timp de încă 15 ore de

la terminarea acesteia şi, în consecinţă, poate determina administrarea inadecvată de insulină, care poate duce

la hipoglicemie care poate pune viaţa în pericol sau chiar letală. De asemenea, în cazul în care hipoglicemia

veridică este mascată printr-o valoare fals crescută a glicemei, cazurile reale de hipoglicemie ar putea rămâne

netratate. În consecinţă, atunci când se utilizează IG VENA sau alte medicamente administrate parenteral

care conţin maltoză, măsurarea glicemiei trebuie realizată cu ajutorul unei metode bazată pe determinarea

specifică a glucozei.

Informaţiile sistemului de testare a glicemiei, incluzând testele tip strip, trebuie analizate cu atenţie, pentru a

stabili dacă sistemul este adecvat pentru utilizare în cazul în care se administrează parenteral medicamente

care conţin maltoză. Pentru orice nelămuriri, vă rugăm să luaţi legătura cu producătorul sistemului de testare

pentru glicemie, pentru a stabili dacă este adecvat pentru utilizare în cazul în care se administrează parenteral

medicamente care conţin maltoză.

Copii şi adolescenţi

Deși nu au fost efectuate studii specifice de interacțiune la copii și adolescenți, nu sunt de așteptat diferențe

între adulți și copii.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită prin studii clinice controlate şi, de

aceea, trebuie administrat cu precauţie la femeile gravide şi la cele care alăptează. A fost demonstrat că

medicamentele care conţin IgIV traversează placenta, în concentraţii crescătoare după trimestrul al treilea.

Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra evoluţiei sarcinii

sau asupra fătului şi nou-născutului.

Alăptarea

Imunoglobulinele sunt excretate în lapte şi pot contribui la protecţia neonatală faţă de germenii patogeni care

au ca poartă de intrare mucoasa.

Fertilitatea

Experienţa clinică cu imunoglobuline indică faptul că nu sunt anticipate efecte nocive asupra fertilităţii.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Unele reacţii adverse asociate cu IG VENA pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi

utilaje. Pacienţii care prezintă reacţii adverse în timpul tratamentului trebuie să aştepte ca acestea să dispară,

înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Ocazional, pot apărea reacţii adverse precum frisoane, cefalee, ameţeli, febră, vărsături, reacţii alergice,

greaţă, artralgii, hipotensiune arterială şi durere lombară moderată.

Rareori imunoglobulinele umane normale pot provoca o reducere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri

izolate, şoc anafilactic, chiar atunci când pacientul nu a manifestat nicio hipersensibilitate la administrarea

precedentă.

După administrarea de imunoglobulină umană normală, s-au observat cazuri de meningită aseptică

reversibilă şi cazuri rare de reacţii cutanate tranzitorii. Au fost observate la pacienţi reacţii de hemoliză

reversibilă, în special la cei cu grupele de sânge A, B şi AB. Rareori, după administrarea unor doze mari de

IgIV, se poate dezvolta o anemie hemolitică ce necesită transfuzii (vezi şi pct. 4.4).

S-au observat creşteri ale creatininemiei şi/sau insuficienţă renală acută.

Foarte rar: Reacţii tromboembolice cum sunt infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, embolia

pulmonară şi tromboza venoasă profundă.

Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse

În tabelul de mai jos sunt prezentate reacţiile adverse conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi

organe (ASO şi termenii preferați).

Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <

1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu

frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Nu existe date solide privind frecvenţa reacţiilor adverse rezultate din studii clinice.

Următoarele informaţii se bazează pe experiența după punerea pe piață:

MedDRA clasificare pe Reacţii adverse Frecvenţa

aparate, sisteme și organe (Termen preferat MedDRA)

(ASO)

Tulburări respiratorii, toracice Embolie pulmonară Cu frecvență necunoscută

şi mediastinale

Tulburări ale sistemului nervos Accident vascular cerebral Cu frecvență necunoscută

Cefalee Foarte rare

Ameţeli Foarte rare

Tulburări cardiace Infarct miocardic Cu frecvență necunoscută

MedDRA clasificare pe Reacţii adverse Frecvenţa

aparate, sisteme și organe (Termen preferat MedDRA)

(ASO)

Tulburări vasculare Tromboză venoasă profundă Cu frecvență necunoscută

Embolism Cu frecvență necunoscută

Hipotensiune Foarte rare

Tulburări ale sistemului imunitar Șoc anafilactic Cu frecvență necunoscută

Hipersensibilitate Cu frecvență necunoscută

Tulburări renale și ale căilor urinare Insuficiență renală Foarte rare

Infecţii şi infestări Meningită aseptică Foarte rare

Tulburări hematologice și limfatice Hemoliză Foarte rare

Anemie hemolitică Cu frecvență necunoscută

Afecțiuni cutanate și ale țesutului Reacții cutanate Foarte rare

subcutanat

Tulburări musculo-scheletice și ale Artralgii Foarte rare

țesutului conjunctiv Lombalgii Foarte rare

Tulburări generale și la nivelul locului Febră Foarte rare

de administrare Frisoane Foarte rare

Tulburări gastro-intestinale Vărsături Foarte rare

Greață Foarte rare

Investigații diagnostice Hipotensiune arterială Cu frecvență necunoscută

Creșterea nivelului creatininei serice Cu frecvență necunoscută

Frecvenţa reacţiilor adverse la medicament (RAM) în studiul clinic PDIC cu Ig VENA

(756 doze IG VENA administrate în timpul studiului)

Clasificarea MedDRA

Termeni preferați MedDRA (Nr. de

pe aparate, sisteme şi Frecvenţa

RAM)

organe (ASO)

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee (1) Frecvente

(1 la 756 administrări)

Pentru siguranţa din punct de vedere al transmiterii agenţilor infecţioşi, vezi pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi

Este de aşteptat ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi ca la

adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Supradozajul poate determina supraîncărcare volemică şi hipervâscozitate, în special la pacienţii care

prezintă risc, incluzând pacienţii vârstnici sau pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală.

Nu este de așteptat nicio diferență la copii și adolescenți (0-18 ani).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: imunoglobulină umană normală pentru administrare intravasculară, codul ATC:

J06BA02

Imunoglobulina umană normală conţine în principal imunoglobulină umană normală G (IgG) cu un spectru

larg de anticorpi împotriva agenţilor infecţioşi.

Imunoglobulina umană normală prezintă toate activităţile IgG care sunt prezente la populaţia normală.

Aceasta este de obicei preparată dintr-o rezervă plasmatică constituită prin amestecul plasmei de la cel puţin

1000 donatori.

Are o disitribuţie a subclaselor de imunoglobulină G apropiată de plasma umană.

Doze corespunzătoare din acest produs pot să restabilească la valori normale valorile de IgG scăzute

patologic.

Mecanismul de acţiune pentru alte indicaţii decât terapia de substituţie nu este complet elucidat, dar include

efecte imunomodulatoare.

Copii şi adolescenţi

Datele publicate cu privire la studiile de eficacitate şi siguranţă nu au evidenţiat diferenţe majore între adulții

și copiii care suferă de aceeași afecţiune.

Studii clinice efectuate cu Ig VENA la pacienţi cu polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică

(PDIC):

A fost realizat un studiu dublu-orb, controlat, de fază III privind tolerabilitatea și eficacitatea tratamentului

pe termen lung în PDIC (KB034) cu doze mari de imunoglobuline administrate intravenos comparativ cu

doze mari de metilprednisolon administrate intravenos (MPIV), pe un total de 46 de pacienți adulți cu PDIC,

randomizați pentru a primi Ig VENA (doza: 2g/kg/lună în 4 zile consecutive timp de 6 luni) sau MPIV (doza:

2g/lună în 4 zile consecutive timp de 6 luni).

Zece din cei 21 de pacienți tratați cu MPIV (47,6%) au finalizat cele 6 luni de studiu, comparativ cu 21/24

tratați cu Ig Vena (87,5%) (p = 0,0085).

Probabilitatea cumulată de întreruperea a tratamentului a fost semnificativ mai mare cu MPIV decât cu Ig

VENA la 15 zile, 2 luni și 6 luni. Dintre cei 11 pacienți care au întrerupt tratamentul cu MPIV, opt au făcut

acest lucru din cauza agravării progresive după începerea tratamentului (5 pacienți) sau absenței ameliorării

după două cure de tratament (3 pacienți), în timp ce unul a avut evenimente adverse (gastrită) (9,1%) și doi s-

au retras în mod voluntar (18,2%).Trei pacienți au întrerupt tratamentul cu Ig VENA din cauza agravării

progresive după începerea tratamentului (3 pacienți) sau absenței ameliorării după două cure de tratament (1

pacient).Toți pacienții cu agravare sau fără ameliorare după MPIV sau IgIV au fost trecuți la o terapie

alternativă în timp ce trei pacienți care au întrerupt MPIV pentru evenimente adverse sau care s-au retras în

mod voluntar după MPIV, au refuzat tratament în continuare.

Rezultate privind obiectivele secundare ale studiului sunt rezumate în tabelul prezentat mai jos (diferenţele

semnificative statistic cu litere îngroşate):

Populaţia în intenţie de tratament Populaţia Per Protocol (PP)

(ITT)

Obiective secundare IgVENA 10 MPIV p- IgVENA 10 MPIV p-

g/200 ml value g/200 ml value

Rata de recidivă * 45,8% 52,4% 0,7683 38,1% 0% 0,0317

(n 11/24) (n 11/21) (n 8/21) (n 0/10)

Scor total MRC [delta +4,7 (0,0078) +1,8 0,6148 +4,0 (0,0469) +2,0 0,5473

(valoare p)] (0,1250) (0,5000)

INCAT (valoare p) 0,0004 0,1877 0,3444 0,0057 0,2622 0,9065

Scor vibrație – maleola <0,0001 0,6515 0,0380 0,0009 0,2160 0,4051

medială dreaptă (valoare p)

Forță pumn drept [delta +19,4 (0,0005) +5,4 0,0641 +16,5 (0,0044) +14,7 0,5012

(valoare p)] (0,6169) (0,0156)

Forță pumn stâng [delta +16,9 (0,0011) +8,8 0,1358 +12,7 (0.0014) +10,5 0,3330

(valoare p)] (0,1170) (0,0156)

Timp la 10 metri [delta -3,2 (0,0025) -0,5 0,0800 -3,5 (0,0043) -2,0 0,2899

(valoare p)] (0,2051) (0,4453)

Scala ONLS (valoare p) 0,0006 0,0876 0,4030 0,0033 0,0661 0,8884

Scala Rankin (valoare p) 0,0006 0,0220 0,3542 0,0132 0,2543 0,8360

Scala Rotterdam [delta +1,4 (0,0071) +1,3 0,6465 +1,1 (0,0342) +1,1 0,4056

(valoare p)] (0,0342) (0,0859)

SF-36 QoL (Calitatea vieții) +14,2 (0,0011) +16,7 0,3634 +11,1 (0,0091) +16,0 0,6518

(0,0008) (0,1094)

*ITT: pe parcursul studiului (12 luni); PP: faza de urmărire (6 luni)

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Imunoglobulina umană normală este complet biodisponibilă în circulaţia sanguină imediat după administrare

i.v. Se distribuie relativ rapid între plasmă şi lichidul extravascular, după aproximativ 3-5 zile se atinge un

echilibru între compartimentele intra- şi extravascular.

Imunoglobulinele umane normale au un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 21 zile. Acest timp

de înjumătăţire plasmatică variază de la pacient la pacient, în special în imunodeficienţa primară.

IgG şi complexele IgG sunt distruse în celulele sistemului reticuloendotelial.

Copii şi adolescenţi

Datele publicate cu privire la studiile de farmacocinetică nu au evidenţiat diferenţe majore între adulții și

copiii care suferă de aceeași afecţiune.

Nu există date privind proprietățile farmacocinetice la copii și adolescenți cu PDIC.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Imunoglobulinele sunt constituenţi normali ai organismului uman.

Mai mult decât atât, cum administrarea de imunoglobuline în studiile pe animale poate duce la formarea de

anticorpi, informațiile preclinice de siguranță sunt limitate. Cu toate acestea, pe baza studiilor de toxicitate

acută și subacută, studiile limitate efectuate la animale nu au evidențiat riscuri speciale pentru om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Maltoză

Apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

După deschiderea flaconului, medicamentul trebuie utilizat imediat.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

La temperaturi între 2ºC – 8ºC. A se ţine flaconul în cutia de carton.

Înainte de utilizare şi pe parcursul perioadei de valabilitate, flacoanele de 50 ml, 100 ml şi 200 ml pot fi

păstrate la temperatura camerei, fără să depăşească 25°C, pentru o perioadă de maximum 6 luni consecutive.

După această perioadă, produsul trebuie eliminat. În orice caz, după păstrarea la temperatura camerei,

medicamentul nu trebuie reintrodus în frigider.

Notaţi pe ambalajul exterior data de început a perioadei de păstrare la temperatura camerei.

A nu se congela.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

IG VENA 1 g/20 ml, soluţie perfuzabilă

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 20 ml soluţie perfuzabilă.

IG VENA 2,5 g/50 ml, soluţie perfuzabilă

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 50 ml soluţie perfuzabilă şi

etichetă cu agăţător integrat .

IG VENA 5 g/100 ml, soluţie perfuzabilă

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 100 ml soluţie perfuzabilă şi

etichetă cu agăţător integrat .

IG VENA 10 g/200 ml, soluţie perfuzabilă

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip I cu dop de cauciuc halobutilic a 200 ml soluţie perfuzabilă şi

etichetă cu agăţător integrat .

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Medicamentul trebuie să fie adus la temperatura camerei sau a corpului înainte de utilizare.

Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă şi incoloră sau gălbuie.

Soluţiile tulburi sau cu sedimente nu trebuie utilizate.

Înainte de administrare, produsul trebuie examinat vizual pentru a observa existenţa eventualelor

particule sau modificări de culoare.

Instrucțiuni de utilizare a agățătorului integrat

1. Rotiți porțiune inferioară a etichetei pentru a forma ansamblul de susținere (fig. A)

2. Dacă este cazul, extindeți ansamblul de susținere (max 300%) (fig. B)

3. Utilizați eticheta să agăţați flaconul (fig. C)

(fig. A) (fig. B) (fig. C)

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Kedrion S.p.A.

Loc. Ai Conti, 55051 Castelvecchio Pascoli, Barga (Lucca)

Italia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

5141/2012/01

5142/2012/01

5143/2012/01

5144/2012/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – Noiembrie -2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2017