Iduren SR 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungită.

Prospect Iduren SR 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungită.

Producator: S.C. VIM SPECTRUM S.R.L.

Clasa ATC: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12547/2019/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Iduren SR 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungită.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 125,4 mg pe comprimat cu eliberare prelungită.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat cu eliberare prelungită

Comprimate rotunde, plate, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 8 mm, având pe una din feţe

o linie mediană.

Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială esenţială.

4.2 Doze şi mod de administrare

Pentru administrare orală.

Doza zilnică recomandată este de un comprimat preferabil dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar de

apă, fără a fi mestecat.

La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.

Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):

În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este

contraindicat.

Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar

uşor alterată.

Pacienţi vârstnici (vezi pct. 4.4)

La pacienţii vârstnici, valorile creatinemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Iduren SR 1,5 mg, comprimate cu eliberare prelungită în cazul în

care funcţia renală este normală sau doar uşor alterată.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):

În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.

Copii şi adolescenţi:

Iduren SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandat pentru utilizare la copii şi

adolescenţi datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi.
• Insuficienţă renală severă.
• Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
• Hipokaliemie.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionări speciale

În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele, pot determina encefalopatie hepatică,

în special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă acesta apare, administrarea diureticului trebuie

întreruptă imediat.

Intoleranţă la lactoză

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la

galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

utilizeze acest medicament.

Fotosensibilizare

Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice

tiazidice sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în

timpul tratamentului acesta trebuie oprit. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu

indapamidă, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile UVA.

Precauţii speciale pentru utilizare

• Echilibrul hidro-electrolitic:

Natremia:

Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice

tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea

concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi de aceea, este esenţială

monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi cu

ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9).

Kaliemia:

Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice

tiazidice şi înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la

anumite grupe populaţionale cu risc crescut adică, pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai

multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu

insuficienţă cardiacă. În aceste cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul

de apariţie a aritmiilor.

De asemenea, pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (ECG) prelungirea intervalului QT,

congenitală sau iatrogenă, prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei. Hipokaliemia, precum şi

bradicardia, sunt factori predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special ventriculare, de

tipul torsadei vârfurilor, potenţial letală.

În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a concentraţiei plasmatice de

potasiu. Primul control al concentraţiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat în prima săptămână după

începerea tratamentului.

În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.

Calcemia:

Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere

uşoară şi tranzitorie a concentraţiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia manifestă se poate datora

preexistenţei unui hiperparatiroidism nediagnosticat. Tratamentul trebuie întrerupt înainte de

investigarea funcţiei paratiroidiene.

Glicemia:

La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa

hipokaliemiei.

Acidul uric:

La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.

Funcţia renală şi diureticele:

Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar

uşor alterată (creatininemia sub 25 mg/l, şi anume 220 µmol/l pentru un adult). La pacienţii vârstnici,

valorile creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic,

determină scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate conduce la creşteri ale concentraţiilor

plasmatice de uree şi creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio

consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.

Sportivi:

Este necesară prudenţă la sportivi deoarece acest medicament conţine o substanţa activă care poate

induce pozitivarea testelor anti-doping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri nerecomandate:

Litiu:

Asocierea indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de

supradozaj, ca în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este

necesară utilizarea unui diuretic, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.

Diuretice:

Nu este recomandată administrarea concomitentă de indapamidă cu diuretice care pot determina

hipokaliemie (bumetanidă, furosemid, piretanidă, tiazide şi xipamidă).

Asocieri care necesită precauţii la utilizare:

Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:

• antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
• antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă);
• unele antipsihotice: neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină,

tioridazină, trifluoperazină);

• benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă);
• butirofenone (droperidol, haloperidol);
• alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,

pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.

Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).

Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în

medicaţie aceste asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG.

În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor.

AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic

(≥ 3 g/zi)

Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. La pacienţii deshidrataţi, există riscul de

producere a insuficienţei renale acute (scade filtrarea glomerulară). Se recomandă hidratarea

pacientului; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.

Inhibitorii ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA):

Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută atunci când tratamentul cu

inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu

stenoză de arteră renală).

În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, atunci când tratamentul cu diuretice administrat

anterior a determinat depleţie de sodiu, este necesară:

• fie oprirea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA şi

dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;

• fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.

În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al

ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.

În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor

săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Alte substanţe care pot determina hipokaliemie, amfotericină B (IV), gluco- şi mineralocorticoizi

(administrate sistemic), tetracosactid, laxative stimulante:

Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea

acesteia dacă este nevoie. Aceste măsuri se iau în considerare mai ales în cazul tratamentului digitalic

administrat concomitent. Se vor utiliza laxative non-stimulante.

Baclofen:

Creşterea efectului antihipertensiv. Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la

începutul tratamentului.

Digitalice:

Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor. Se recomandă monitorizarea potasemiei, a

ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.

Asocieri care trebuie luate în considerare:

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren):

Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau

hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG

trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.

Metformină:

Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, datorită unei posibile insuficienţe renale

funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi în special cu a diureticelor de ansă.

Nu se va utiliza metformină atunci când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi

12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

Substanţe de contrast iodate:

În cazul prezenţei deshidratării determinată de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în

special când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată. Înaintea administrării

substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.

Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice:

Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Calciu (săruri de calciu):

Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare de calciu.

Ciclosporina, tacrolimus:

Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar

şi în absenţa depleţiei de apă/sodiu.

Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică):

Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcină

Ca o regulă generală, trebuie evitată administrarea diureticelor la femeile gravide şi nu trebuie utilizate

niciodată pentru a trata edemele fiziologice apărute în timpul sarcinii. Diureticele pot determina

ischemie feto-placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.

Alăptare

Indapamida se excretă în laptele matern. Deoarece există posibilitatea de apariţie a efectelor

indapamidei la sugarul alăptat, indapamida nu este recomandată în timpul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Indapamida are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi

utilaje. Indapamida nu afectează vigilenţa. Cu toate acestea, în cazuri individuale hipotensiunea

arterială poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, în special la

începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv.

4.8 Reacţii adverse

Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.

Diureticele tiazidice şi înrudite, incluzând indapamida, pot determina:

Reacţiile adverse de mai jos sunt enumerate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.

Frecvenţa reacţiilor adverse este definită astfel: Foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10);

mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu

frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.

Tulburări ale sistemului nervos

Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.

Tulburări cardiace

Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente: vărsături.

Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.

Foarte rare: pancreatită.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare: insuficienţă renală.

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice.

Cu frecvenţă necunoscută: în caz de insuficienţă hepatică există posibilitatea instalării encefalopatiei

hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţie la reacţii

alergice şi astmatice.

Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase.

Mai puţin frecvente: purpură.

Foarte rare: edem angioneurotic şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson

Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării lupusului eritematos sistemic preexistent.

Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).

Investigaţii diagnostice

În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului ≤ 3,4 mmol/l) a fost

observată la 10% din pacienţii studiaţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost

observată la 4% din pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de

tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice de potasiu a fost de 0,23 mmol/l.

Foarte rare: hipercalcemie.

Cu frecvenţă necunoscută

• Depleţia de potasiu cu hipokaliemie, poate fi gravă în special la anumite categorii de populaţie cu

grad mare de risc (vezi punctul 4.4).

• Hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială ortostatică.

Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică compensatorie

secundară: incidenţa şi severitatea acestei reacţii adverse sunt mici.

• Creşterea concentraţiei plasmatice de acid uric şi a glicemiei: oportunitatea utilizării acestor

diuretice trebuie atent evaluată la pacienţii cu gută sau diabet zaharat.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome

Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică

recomandată. Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice

(hiponatremie şi hipokaliemie). Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe

musculare, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie posibil până la anurie (prin

hipovolemiei).

Tratament

Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric

şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-un centru

specializat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:

C03BA11.

Indapamida este un derivat sulfonamidic cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele

tiazidice care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie.

Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în mai mică măsură, excreţia de potasiu şi

magneziu, crescând în acest fel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.

Studiile de fază II şi III cu indapamidă administrată în monoterapie au demonstrat un efect

antihipertensiv cu durata de 24 ore la doze la care efectul diuretic a fost de intensitate mică.

Activitatea antihipertensivă a indapamidei este legată de îmbunătăţirea complianţei arteriale şi de

reducerea rezistenţei arteriolare şi periferice totale.

Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.

După o anumită doză diureticele tiazidice şi înrudite prezintă un efect terapeutic în platou, în timp ce

reacţiile adverse continuă să crească. Dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.

De asemenea, s-a arătat că la pacienţii hipertensivi, tratamentul pe termen scurt, mediu şi lung cu

indapamidă:

• nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-cloesterolul,
• nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Medicamentul se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice în care

este dispersată substanţa activă astfel încât să permită eliberarea susţinută a indapamidei.

Absorbţie

Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului

gastro-intestinal. Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie dar nu influenţează cantitatea de

medicament absorbită. Concentraţia plasmatică maximă după administrare în doză unică se atinge la

aproximativ 12 ore de la ingestie, administrarea repetată limitând variaţiile concentraţiilor plasmatice

între 2 prize. Există variabilitate intra-individuală.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin

eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore). Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este

atinsă după 7 zile. Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.

Metabolizare

Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi fecală (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.

Pacienţi cu grad mare de risc

La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 – 8000 ori mai mari decât

doza terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele

simptome ale intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos

sau intraperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, şi anume bradipnee şi

vasodilataţie periferică. Testele de mutagenitate şi carcinogenitate efectuate pentru indapamidă au avut

rezultate negative.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Hipromeloză

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. VIM SPECTRUM S.R.L.

Corunca nr. 409, cod 547367, jud. Mureş, România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12547/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Iulie 2008

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Octombrie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.