IBUVALEN FLU 200 mg/30 mg comprimate filmate

Prospect IBUVALEN FLU 200 mg/30 mg comprimate filmate

Producator: VITEMA S.A.

Clasa ATC: decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, pseudoefedrină în

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14430/2022/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

IBUVALEN FLU 200 mg/30 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate, de culoare galben sidefat, de formă rotundă, cu suprafețe biconvexe și netede,

diametru 12,1 ± 0,1 mm și înălțime de 5,3 ± 0,2 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

IBUVALEN FLU este indicat pentru ameliorarea simptomelor asociate gripei şi răcelii: congestie nazală

şi sinuzală, cefalee, febră, dureri în gât, dureri musculare şi articulare.

4.2 Doze şi mod de administrare

Administrare orală.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥ 40 kg):

Doza iniţială este de 1-2 comprimate filmate. Ulterior, dacă este cazul, pot fi utilizate doze suplimentare

de 1-2 comprimate filmate la fiecare 4-6 ore. Intervalul dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în

funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică maximă recomandată. Nu trebuie depăşită o doză

zilnică maximă de 6 comprimate filmate (1200 mg ibuprofen).

Copii cu vârsta sub 12 ani

IBUVALEN FLU nu este recomandat pentru administrare la copiii cu vârsta sub 12 ani.

La pacienţii cu hipersensibilitate gastrică se recomandă administrarea IBUVALEN FLU în timpul mesei.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu este necesară scăderea dozei.

AINS trebuie administrate cu precauție la pacienţii vârstnici care sunt mult mai predispuşi la apariția

reacțiilor adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii sau

perforaţii (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru

pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru

pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar de apă şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat.

Dacă este necesară administrarea acestui medicament pe o durata mai mare de 3 zile pentru febră sau mai

mult de 4 zile pentru calmarea durerilor sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie avertizat să

se adreseze unui medic pentru reevaluarea diagnosticului şi tratamentului.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la ibuprofen, alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), clorhidrat de pseudoefedrină

sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

• Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic, rinită,

angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic (ASA) sau a altor medicamente

antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

• Ulcer gastro-duodenal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal/hemoragie recurentă

(două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).

• Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu AINS.
• Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau insuficienţă

cardiacă severă (vezi şi pct. 4.4).

• Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată.
• Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
• Hipertensiune arterială severă sau necontrolată terapeutic.
• Angină pectorală.
• Diabet zaharat.
• Feocromocitom.
• Hipertiroidie.
• Glaucom cu unghi închis.
• Hiperplazie de prostată.
• Lupus eritematos sistemic.
• Administrare în asociere cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau într-un interval de două

săptămâni de la întreruperea terapiei cu un IMAO.

• Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani.
• Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Trebuie evitată administrarea ibuprofenului în asociere cu AINS, incluzând inhibitori selectivi de 2-

ciclooxigenază.

Pacienţii cu astm bronşic vor cere sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).

La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice, tratamentul cu ibuprofen poate

precipita bronhospasmul.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi

cardiovasculare prezentate mai jos).

Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical periodic în vederea monitorizării

reacțiilor adverse.

Ibuprofen trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele

situaţii:

• lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv – risc crescut de meningită

aseptică (vezi pct. 4.8),

• tulburare congenitală de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă),
• alcoolism,
• obstrucţie piloro-duodenală,
• primul şi al doilea trimestru de sarcină,
• alăptare.

Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:

• tulburări gastro-intestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă, boală Crohn) (vezi

pct. 4.8);

• insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
• afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
• disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
• tulburări de hematopoieză;
• deficit de coagulare a sângelui;
• alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală respiratorie

obstructivă cronică sau astm bronşic;

• imediat după intervenţii chirurgicale majore;
• posibilitatea mascării semnelor sau simptomelor unei infecţii.

Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală

Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală (care poate fi letală) au fost raportate pentru toate

AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de

evenimente gastro-intestinale grave.

La pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi

pct. 4.3) şi la vârstnici riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație gastro-intestinală este mai mare o dată

cu creșterea dozelor de AINS. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace.

La aceşti pacienţi şi de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea în asociere cu doze mici de acid

acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie luată în

considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de

protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice

simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale ale

tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament în asociere cu medicamente care

pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de tipul

warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante

antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt când apare hemoragia sau ulcerația gastro-intestinală.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită

ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina agravarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).

Vârstnici

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi

perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până

la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că

tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari

(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a

evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În

general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe

zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă

ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen

numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de

lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente

cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Reacţii cutanate

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson

şi necroza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8).

Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza iniţială a terapiei,

debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament. Tratamentul cu

ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor leziuni mucoase sau

a oricărui semn de hipersensibilitate.

Efect renal

Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior de

tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,

acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială.

Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză

papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială

acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat cazuri de

toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea perfuziei

renale. La aceşti pacienţi, administrarea AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării

prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita decompensarea renală

manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă

cardiacă, disfuncţie hepatică, cei cărora li se administrează diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii.

Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de revenirea la starea anterioară

tratamentului.

Alte precauţii

Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în

antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice.

Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).

În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu

trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a

analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina leziuni

renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Acest risc poate

creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a sărurilor şi deshidratare.

Pe durata tratamentului cu ibuprofen, la pacienții cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul

eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului conjunctiv) au fost observate anumite cazuri cu simptome de

meningită aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.

Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin

urmare, pacienţii cu deficite de coagulare sau cei cărora li se administrează anticoagulante trebuie să fie

atent monitorizați.

În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei

hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.

Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în

special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de ulceraţie

sau hemoragie gastro-intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome oculare, erupţia cutanată

tranzitorie, creşterea în greutate sau edemul.

Datorită pseudoefedrinei din compoziţia sa, medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care

suferă de hipertensiune arterială uşoară sau moderată, afecţiuni cardiace, tensiune intraoculară crescută.

Administrarea trebuie făcută cu precauţie în cazul afectării renale uşoare sau moderate (în special în cazul

asocierii cu afecţiuni cardiovasculare).

Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor trataţi simultan cu simpatomimetice de tipul derivaţilor de

ergotamină, antidepresive triciclice, unii ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) şi

medicamente cu efect supresor asupra activităţii SNC.

Colită ischemică

După administrarea pseudoefedrinei au fost raportate câteva cazuri de colită ischemică. Tratamentul cu

pseudoefedrină trebuie întrerupt și trebuie solicitat sfatul medicului dacă apar dureri abdominale bruște,

sângerări rectale sau alte simptome ale colitei ischemice.

Neuropatia optică ischemică

După administrarea pseudoefedrinei au fost raportate câteva cazuri de neuropatie optică ischemică.

Administrarea pseudoefedrinei trebuie întreruptă dacă apare brusc pierderea vederii sau scăderea acuității

vizuale cu apariția scotomului în câmpul vizual.

Afectarea fertilităţii la femei

Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-

oxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei. Acest

efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).

Atenţionare pentru sportivi

Sportivii de performanţă trebuie avertizaţi că pseudoefedrina poate determina pozitivarea testelor

antidoping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Pentru ibuprofen

Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele substanţe trebuie evitată:

Acid acetilsalicilic, doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul

dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt

administrate în asociere. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex

vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării

regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării

ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.5.1).

Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul

apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea ibuprofenului în asociere cu

alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct.

4.4). În cazul unui tratament în asociere, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.

Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării

funcţiei plachetare.

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi metabolic pot apărea anumite

interacțiuni, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea ibuprofenului în

decurs de 24 ore înainte sau după administrarea metotrexatului poate conduce la o concentraţie crescută

de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea AINS în asociere cu

doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, în special la pacienții cu funcție renală afectată,

trebuie evaluat riscul potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de metotrexat. În tratamentul

în asociere, trebuie monitorizată funcţia renală.

Ibuprofen (ca și alte AINS) în asocierecu următoarele substanțe trebuie administrat cu prudenţă:

Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.

Fenitoină, litiu: administrarea ibuprofen în asociere cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia

plasmatică a acestor medicamente. Este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi

ale fenitoinei.

Glicozide tonicardiace (de exemplu, digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de

filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor tonicardiace. Se recomandă

monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.

Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot

reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La

pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie

renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II

cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la

insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, în special la pacienții

vârstnici, astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o

cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în

considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.

Administrarea ibuprofenului în asociere cu diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate

determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea kaliemiei.

Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de

creştere a excreţiei de sodiu.

Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale

(vezi pct. 4.4).

Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea în asociere a

anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.

Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită şi

redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de

celălalt.

Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.

Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii cu

hemofilie și HIV + care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata

administrării zidovudinei în asociere cu AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se recomandă

efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea tratamentului în asociere.

Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.

Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor poate

reduce efectul mifepristonei.

Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a acestor

substanţe este redusă.

Antibiotice chinolone: pacienţii cărora li se administrează AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de

a dezvolta convulsii.

Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament în asociere

se recomandă monitorizarea glicemiei.

Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a

hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină): pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi

riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.

Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.

Pentru pseudoefedrină

Asocieri contraindicate:

IMAO non-selective (iproniazida): interacţiunea este posibilă până la 14 zile de la întreruperea unui astfel

de tratament; risc de hipertensiune arterială paroxistică şi hipertermie cu potenţial letal.

Asocieri nerecomandate:

Simpatomimetice: clorhidratul de pseudoefedrină poate suprima parţial acţiunea hipotensivă a

medicamentelor care interferează cu acţiunea simpatomimetică: bretilium, betanidină, guanetidină,

debrisoquină, metildopa, beta blocante adrenergice și alfa-blocante adrenergice.

Asocieri care necesită precauţie:

Anestezice volatile halogenate: risc de puseu hipertensiv. În cazul unei intervenţii chirurgicale programate

este de preferat să se întrerupă tratamentul cu câteva zile anterior acesteia.

IMAO selective: în lipsa datelor clinice, asocierea cu amine alfa simpatomimetice se face numai dacă este

absolut necesar.

Glicozide digitalice, chinidină: pseudoefedrina poate creşte riscul de apariţie a aritmiilor la pacienţii

cărora li se administrează glicozide digitalice sau chinidină.

Antidepresive triciclice: administrarea în asociere cu antidepresive triciclice poate induce hipertensiune

arterială, aritmie şi tahicardie sau poate potenţa manifestările activităţii anticolinergice (pericol de apariţie

a ocluziilor intestinale, retenţie urinară, glaucom). Dacă este necesară utilizarea acestei asocieri de

medicamente, se recomandă reducerea dozei de antidepresive şi monitorizarea atentă a stării clinice a

pacientului.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcină

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării

embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de

malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor la

începutul sarcinii. Riscul absolut de apariție a malformaţiilor cardiovasculare a crescut de la mai puţin de

1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi durata tratamentului. La

animale, administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a avut drept rezultat creşterea

incidenței pierderii sarcinii pre- şi post-implantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora

li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei a fost raportată

creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul primului şi a celui de al

doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă

ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primul şi al celui de al

doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă

posibil.

În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune:

fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;

mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:

• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la

doze foarte mici.

• inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.

Alăptare

Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în tratamentul de scurtă durată, riscul de

afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un tratament de lungă

durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării la sân.

Fertilitate

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână

gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate,

trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În general, ibuprofenul nu are efecte cunoscute asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi

utilaje. Cu toate acestea, întrucât la doze mari, în cazuri individuale, se pot manifesta reacţii adverse, cum

sunt oboseală, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin

frecvente), capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje ar putea fi afectată. Acest efect este

potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.

4.8 Reacţii adverse

Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere

gastro-duodenale, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi

pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,

hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi boala Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după

administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent. Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente

de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale depinde de doză şi de durata

tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.

Edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS.

Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.

Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000),

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasificare pe aparate, Frecvență Reacție adversă

sisteme și organe

Infecţii şi infestări Foarte rare A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii

(de exemplu, dezvoltare a fasceitei necrozante), care coincide

cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene.

Este posibil ca aceasta să fie asociată cu mecanismul de

acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene.

Prin urmare, dacă în timpul utilizării apar semne ale unei

infecţii sau infecţia se agravează, se recomandă ca pacientul

să se adreseze imediat medicului. Consultul medical este

necesar pentru a se investiga dacă există indicaţie de terapie

antiinfecţioasă/antibiotică.

În cursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate

simptome ale meningitei aseptice, cu redoare a cefei, cefalee,

greaţă, vărsături, febră sau tulburări de conştienţă. Pacienţii

cu boli autoimune (LES, boala mixtă a ţesutului conjunctiv)

par a fi predispuşi.

Tulburări hematologice şi Foarte rare Tulburări de hematopoieză (anemie, leocopenie,

limfatice trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele

simptome sau semne pot include: febră, durere în gât,

ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, manifestări

asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală

şi cutanată.

În cazul terapiei pe termen lung, se recomandă verificarea

periodică a hemoleucogramei.

Tulburări ale sistemului Mai puţin Reacţii de hipersensibilitate cum sunt urticarie, prurit,

imunitar frecvente purpură şi exantem, precum şi crize de astm bronşic (uneori

cu hipotensiune arterială).

În acest caz, pacientul va fi instruit să informeze imediat

medicul şi să nu mai utilizeze acest medicament.

Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include:

edem facial, edem al limbii, edem laringial intern cu

constricţie a căilor aeriene, dispnee, tahicardie, scădere a

tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial letal.

Dacă apare unul dintre aceste simptome, lucru ce se poate

întâmpla chiar de la prima administrare, este necesară

intervenţia imediată a unui medic.

Tulburări psihice Foarte rare Reacţii psihotice, depresie

Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin Tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee,

frecvente ameţeli, somnolenţă, agitaţie, iritabilitate sau oboseală

Tulburări oculare Mai puţin Tulburări de vedere

frecvente

Cu frecvență Neuropatie optică ischemică

necunoscută

Tulburări acustice şi Rare Tinitus, tulburări auditive şi vertij.

vestibulare

Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic

Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Manifestări la nivelul tractului gastro-intestinal, cum sunt

pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături, flatulenţă,

diaree, constipaţie şi pierderi minore de sânge gastro-

intestinal care, în cazuri excepţionale, pot cauza anemie.

Mai puţin Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu hemoragie şi perforare.

frecvente Stomatite ulcerative, exacerbare a colitei şi bolii Crohn (vezi

pct. 4.4), gastrită

Foarte rare Esofagită, pancreatită, formare a stricturilor intestinale, cu

aspect de diafragmă.

Pacientul va fi instruit să întrerupă administrarea

medicamentului şi să meargă imediat la medic, dacă apare

durere severă la nivelul abdomenului superior, melenă sau

hematemeză.

Cu frecvență Colită ischemică

necunoscută

Tulburări hepatobiliare Foarte rare Disfuncţie hepatică, distrugere hepatică, în special în cadrul

terapiei pe termen lung, insuficienţă hepatică, hepatită acută

Afecţiuni cutanate sau ale Foarte rare Reacţii buloase incluzând sindromul Stevens-Johnson şi

ţesutului subcutanat necroliza epidermică toxică. În cazuri excepţionale, în timpul

unei infecţii cu varicelă pot apărea infecţii cutanate severe şi

complicaţii la nivelul ţesutului moale (vezi şi „Infecţii şi

infestări”).

Tulburări renale şi ale căilor Rare De asemenea, este posibil să apară rar distrugere a ţesutului

urinare renal (necroză papilară) şi concentraţii plasmatice mari ale

acidului uric.

Foarte rare Formare a edemelor, mai ales la pacienţii cu hipertensiune

arterială sau insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită

interstiţială, care poate fi însoţită de insuficienţă renală acută.

Prin urmare, funcţia renală trebuie verificată periodic.

Investigaţii diagnostice Rare Creştere a uremiei, a valorilor serice ale transaminazelor şi a

fosfatazei alcaline, scădere a valorilor hemoglobinei şi ale

hematocritului, inhibare a agregării plachetare, timp de

sângerare prelungit, scădere a calcemiei, creştere a uricemiei

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptomele unui supradozaj:

Ca simptome ale unui supradozaj pot să apară tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt

cefalee, lipsă de concentrare şi inconştienţă (de asemenea, convulsii mioclonice la copii), precum şi dureri

abdominale, greaţă şi vărsături. În plus, este posibil să apară hemoragii gastro-intestinale, precum şi

tulburări ale funcţiilor hepatică şi renală. Mai pot să apară hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi

cianoză, senzaţie de sete, anxietate, nelinişte, iritabilitate, febră, tahicardie sinusală, transpiraţie, insomnie,

midriază, vedere încetoşată, iluzii şi halucinaţii vizuale, astenie musculară, dificultate la micţiune, tremor,

convulsii, comă, deprimare respiratorie, hipertensiune arterială, aritmie supraventriculară şi ventriculară.

Măsuri terapeutice în caz de supradozaj

Tratamentul include lavaj gastric şi reechilibrare hidroelectrolitică, dacă este cazul.

Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Convulsiile pot fi controlate cu diazepam i.v. Clorpromazina poate fi utilă pentru tratarea agitaţiei şi

halucinaţiilor. Alfa-adrenoliticele, cum este fentolamina, pot fi necesare în caz de hipertensiune severă.

Beta-adrenoliticele pot fi necesare în cazul apariţiei aritmiei.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, pseudoefedrină în

combinaţii, codul ATC: R01BA52.

Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele convenţionale

de durere şi inflamaţie din experimentele la animale arată că ibuprofenul inhibă eficace sinteza de

prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau conexă acesteia,

edemul şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea

activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibitor asupra agregării plachetare indusă de

ADP (adenozin difosfat) sau colagen.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic

asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din

studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30 de

minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberarea

imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a

agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo

la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a

ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a

ibuprofenului.

Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauterină de repaus şi

activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că

aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza renală de

prostaglandine care poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la

pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).

Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale sintezei

de prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).

Clorhidratul de pseudoefedrină este un simpatomimetic indirect, cu acţiune mixtă, predominant alfa, care

determină vasoconstricţia mucoasei nazale, reducând în acest fel rinoreea şi congestia nazală; are efecte

minore şi nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC. Este un stereoizomer dextrogir al efedrinei, cu

proprietăţi vasoconstrictoare, bronhodilatatoare şi decongestionante asupra membranelor hiperemice ale

căilor respiratorii superioare şi efecte nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC.

Instalarea efectului decongestiv se observă la 30 minute după administrarea orală şi durează aproximativ

4 ore.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Ibuprofen

După administrarea orală, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi este absorbit complet în

intestinul subţire.

După metabolizarea hepatică (hidroxilare, carboxilare), metaboliţii inactivi din punct de vedere

farmacologic sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi pe cale biliară. Timpul de

înjumătăţire plasmatică prin eliminare la indivizii sănătoşi şi la cei cu boli hepatice şi renale este de 1,8 –

3,5 ore, iar legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.

Pseudoefedrină

După administrare orală, clorhidratul de pseudoefedrină se absoarbe rapid şi aproape complet din tractul

gastro-intestinal. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 5-8 ore. Pseudoefedrina se

distribuie în toate ţesuturile şi fluidele organismului (inclusiv în laptele matern). Între 50 şi 75% din doza

ingerată se excretă sub formă nemodificată în urină, restul se metabolizează în ficat prin demetilare,

parahidroxilare şi deaminare oxidativă, rezultând compuşi inactivi.

Antiacidele (de exemplu hidroxidul de aluminiu) favorizează absorbţia după administrarea orală (caolinul,

din contră, o reduce); excreţia urinară este diminuată de alcalinizarea urinei.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului a demonstrat, în principal, leziuni

şi ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal.

Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene ale

ibuprofenului. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte

carcinogene ale ibuprofenului.

Ibuprofenul a determinat inhibarea ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii

de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale la şobolani şi iepuri au indicat faptul că

ibuprofenul traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, la puii de șobolani a

apărut un număr mare de malformaţii (defecte septale ventriculare).

Rezultatele studiilor preclinice nu adaugă nimic relevant privind utilizarea pseudoefedrinei care să nu fie

incluse deja în Rezumatul caracteristicilor produsului.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Amidon de porumb parțial pregelatinizat

Hipromeloză 5cP

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Talc

Dibehenat de glicerol

Stearat de magneziu

Film – Opadry fx Yellow:

Alcool polivinilic parțial hidrolizat

Pigment sidef pe suport MICA [silicat de potasiu și aluminiu, dioxid de titan (E 171), oxid rosu de fer (E

172)]

Talc

Macrogol 3350

Galben de chinolină lac de aluminiu (E 104)

Polisorbat 80

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

VITEMA S.A.

Șos. Alba Iulia nr. 156, Sibiu, jud. Sibiu, cod 550052, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14430/2022/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri: Mai 2022

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2024