Prospect IBUVALEN DUO 200 mg/12,8 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14372/2022/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
IBUVALEN DUO 200 mg/12,8 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține ibuprofen 200 mg și fosfat de codeină hemihidrat 12,8 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, albe până la aproape albe, de formă rotundă, cu suprafețe biconvexe și netede, cu
structură compactă și omogenă, cu margini intacte, diametru 12,1 ± 0,1 mm, înălțime 5,3 ± 0,2 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Adulți
Ibuvalen Duo este indicat pentru pentru ameliorarea durerilor moderate (durerea reumatică, musculară,
lombalgia, migrena, cefaleea, nevralgia, dismenoreea, durerea dentară), precum și pentru reducerea
febrei și a simptomelor asociate cu răceala și gripa.
Copii
Ibuvalen Duo este indicat la pacienţi cu vârsta între 12-18 ani pentru tratamentul durerilor acute
moderate, care nu sunt considerate a fi ameliorate de alte analgezice, cum sunt paracetamolul, acidul
acetilsalicilic sau ibuprofenul (în monoterapie).
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Ibuvalen Duo trebuie utilizat în doza minimă eficace şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară
controlării simptomelor.
Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii,
pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic.
Doze recomandate:
Adulţi
Doza recomandată este 1–2 comprimate filmate la fiecare 4–6 ore.
A nu se administra mai mult de 6 comprimate filmate în 24 ore.
Adolescenţi şi copii cu vârsta între 12 şi 18 ani
Doza recomandată este 1–2 comprimate filmate la fiecare 6 ore. A nu se administra mai mult de 6
comprimate filmate în 24 ore.
Copii cu vârsta mai mică de 12 ani
Ibuvalen Duo nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide,
ca urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Vârstnici
Nu sunt necesare modificări ale dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia cazului în care sunt prezente
insuficienţa hepatică sau renală.
În astfel de cazuri, doza trebuie stabilită individual.
4.3 Contraindicații
Ibuvalen Duo este contraindicat la pacienţii cu:
• hipersensibilitate la ibuprofen, codeină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu astm bronşic, rinită, angioedem sau
urticarie) asociate cu administrarea de ibuprofen, acid acetilsalicilic (AAS) sau alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
• antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS;
• ulcer peptic activ recurent sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente active
sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie
confirmate);
• insuficienţă cardiacă, hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4);
• ultimul trimestru de sarcină (vezi pct.4.6);
• deprimare respiratorie;
• constipaţie cronică;
• tratament concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau timp de 14 zile de la
încetarea tratamentului cu IMAO (vezi pct 4.5);
• hemoragie cerebrovasculară sau cu altă hemoragie activă.
Ibuvalen Duo este contraindicat de asemenea la:
• Copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează tonsilectomie şi/sau
adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, din cauza unui
risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pun viaţa în pericol (vezi pct. 4.4);
• Femei care alăptează (vezi pct. 4.6);
• Pacienţi cunoscuţi ca metabolizatori ultra-rapizi CYP2D6.
Ibuvalen Duo este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei
şi perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Ibuprofen Duo trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu tensiune intracraniană crescută sau cu leziuni
cerebrale.
IBUPROFEN
Efecte respiratorii: Bronhospasmul se poate accentua la pacienţii care au sau care au avut în antecedente
astm bronşic sau o afecţiune alergică.
Alte AINS: Utilizarea acestui medicament concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-
ciclooxigenază şi acid acetilsalicilic, trebuie evitată (vezi pct. 4.5).
Lupusul eritematos systemic (LES), boala mixtă a ţesutului conjunctiv: Se recomandă precauție în
administrare în LES și în boala mixtă a țesutului conjunctiv, din cauza riscului crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8).
Efecte renale: Insuficienţa renală, deoarece funcţia renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Efecte hepatice: Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare: La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau
insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi consiliere
adecvate deoarece au fost raportate retenţie de lichide şi edeme asociate cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special la doze
mari (2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată poate fi asociată cu un risc uşor crescut de
evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu
≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Dozele mari de ibuprofen trebuie evitate la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare [de exemplu,
hipertensiune necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasa NYHA II-III), boală cardiacă
ischemică confirmată, boală arterială periferică şi afecţiuni cerebrovasculare].
La pacienţii care prezintă factori de risc pentru apariţia unor evenimente cardiovasculare (ca de exemplu
hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat) dozele mari de ibuprofen trebuie administrate
numai după o evaluare atentă.
Afectarea fertilităţii la femei: Există date limitate care susţin faptul că medicamentele care inhibă
ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot determina afectarea fertilităţii printr–un efect direct asupra
ovulaţiei. Aceasta este reversibilă după oprirea tratamentului.
Efecte gastro-intestinale: AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boli
gastro-intestinale (colită ulcerativă sau boală Crohn), deoarece această stare se poate agrava (vezi pct.
4.8).
În cazul administrării tuturor antiinflamatoarelor nesteriodiene (AINS) s-au raportat hemoragie,
ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală care pot fi letale, stări apărute oricând în timpul tratamentului,
cu sau fără simptome de avertizare.
Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă.
La aceşti pacienţi, cât şi la pacienţii care necesită concomitent acid acetilsalicilic în doze mici, sau alte
medicamente care pot creşte riscul de afectare gastro-intestinală, trebuie luată în considerare terapia
asociată cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi
pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală (GI), mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze
orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale
tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează concomitent tratament cu medicamente care pot
creşte riscul de ulcerare sau sângerare, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante
cum este warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum este
acidul acetilsalicilic (vezi pct 4.5).
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă hemoragie sau ulceraţie
gastro-intestinală.
Efecte dermatologice: Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu
utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii prezintă cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul
tratamentului, debutul reacţiei survenind în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament.
Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor
mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
CODEINĂ
Codeina este un analgezic narcotic. Codeina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu hipotensiune
arterială, hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenaliană, şoc, tulburări intestinale obstructive,
afecţiuni abdominale acute (de exemplu ulcer peptic), intervenţii chirurgicale gastro-intestinale recente,
calculi biliari, miastenia gravis, antecedente de ulcer gastro-duodenal sau convulsii şi, de asemenea, în
cazul pacienţilor cu antecedente de abuz de droguri.
Vârstnicii pot metaboliza sau elimina analgezicele opioide mai lent decat adulţii mai tineri. Codeina
trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii vârstnici şi la cei slăbiţi deoarece aceştia pot fi mai sensibili la
efectele deprimante respiratorii.
Utilizarea periodică prelungită de codeină, cu excepţia celei sub supraveghere medicală, poate duce la
dependenţă fizică şi psihică şi poate determina simptome de întrerupere a tratamentului, cum ar fi
nelinişte si iritabilitate.
Dacă sunteţi gravidă sau vă sunt prescrise medicamente de către medicul dumneavoastră, solicitaţi sfatul
acestuia înainte de a lua acest medicament.
Este recomandată precauţie în administrarea acestui produs la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă
sau insuficienţă renală severă.
Metabolismul CYP2D6
Codeina este metabolizată la morfină, metabolitul său activ, de către enzima hepatică CYP2D6.
Dacă pacientul prezintă un deficit enzimatic sau lipsa completă a enzimei, nu se va obţine un efect
analgezic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate avea acest
deficit.
Dacă însă pacientul este un metabolizator rapid sau ultra-rapid, există un risc crescut de apariţie a
reacţiilor adverse ale toxicităţii la opioide, chiar şi pentru dozele prescrise uzual. Aceşti pacienţi
metabolizează rapid codeina la morfină, ceea ce determină concentraţii plasmatice de morfină mai mari
decât cele preconizate.
Simptomele generale ale toxicităţii la opioide includ confuzie, somnolenţă, respiraţie superficială,
mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazuri severe, acestea pot include
simptome ale deprimării circulatorii şi respiratorii, care pot pune viaţa în pericol şi, foarte rar, pot fi
letale.
Estimările prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferitele populaţii sunt rezumate mai jos:
Populaţia Prevalenţa, %
Afro-etiopiană 29 %
Afro-americană 3,4 % până la 6,5 %
Asiatică 1,2 % până la 2 %
Caucaziană 3,6 % până la 6,5 %
Greacă 6,0 %
Ungară 1,9 %
Nord-europeană 1 % până la 2 %
Utilizare post-chirurgicală la copii
Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii,
după tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă
în somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv deces (vezi şi pct.
4.3).
Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze adecvat; cu toate acestea, s-a
evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori ultra-rapizi, fie metabolizatori rapizi, în ceea ce priveşte
capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.
Copii cu funcţia respiratorie compromisă
Utilizarea codeinei nu este recomandată la copii care pot avea funcţia respiratorie compromisă, ca în
cazul tulburărilor neuromusculare, afecţiunilor cardiace sau respiratorii severe, infecţiilor tractului
respirator superior sau pulmonare, politraumatismelor sau procedurilor chirurgicale ample.
Aceşti factori pot agrava simptomele toxicităţii la morfină.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
IBUPROFEN
Următoarele interacțiuni medicamentoase sunt cunoscute că pot apărea la administrarea în asociere
cu ibuprofenul.
IBUPROFEN trebuie evitat în asociere cu:
Acid acetilsalicilic: Datele experimentale sugerează faptul că administrarea pe termen lung a
ibuprofenului poate reduce efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doze mici (de
obicei, de 75 mg pe zi). Acesta se explică prin capacitatea ibuprofenului de a inhiba competitiv efectul
acidului acetilsalicilic în doze mici, asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate
concomitent. Utilizarea ocazională a ibuprofenului nu este considerată de natură să prezinte efecte
clinice relevante.
Alte AINS, inclusiv inhibitoare ale COX 2: A se evita utlizarea concomitentă de două sau mai multe
AINS, deoarece pot produce creşterea ricului de reacţii adverse (vezi pct. 4.4).
IBUPROFEN trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu:
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive (inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot diminua
efectele acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţia renală deficitară (de exemplu pacienţi
deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală deficitară), administrarea concomitentă a unui
inhibitor ECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza
poate duce la o deteriorare şi mai accentuată a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală
acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special
la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi este necesară monitorizarea funcţiei renale după
iniţierea tratamentului asociat şi periodic, ulterior. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al
AINS.
Corticosteroizi: Risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau a hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de
hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerulară şi
cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor.
Litiu, metotrexat: Potențial de creştere a concentraţiei plasmatice a litiului, respectiv a metotrexatului.
Ciclosporină: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, deoarece administrarea
lor poate reduce efectul mifepristonei.
Tacrolimus: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate la asocierea AINS cu tacrolimus.
Zidovudină: Risc crescut de toxicitate hematologică în cazul în care se administrează AINS împreună
cu zidovudină. Există dovezi de risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii hemofilici cu HIV
(pozitiv) care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Antibioticele chinolone: Datele înregistrate la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de
convulsii asociate cu chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de
convulsii.
CODEINĂ
Următoarele interacţiuni medicamentoase sunt cunoscute să apară în asociere cu substanţa activă
codeină:
Inhibitorii monoaminooxidazei(IMAO): Deprimare sau excitaţie la nivelul SNC pot apărea dacă codeina
este administrată pacienţilor sub tratament cu inhibitori de monoaminoxidază, sau în termen de două
săptămâni de la oprirea tratamentului cu IMAO.
Moclobemidă: Risc de criză hipertensivă.
Hidroxizină: Utilizarea concomitentă a hidroxizinei (anxiolitic) cu codeina poate duce la intensificarea
analgeziei, precum şi efecte crescute deprimante SNC, sedative şi hipotensive.
Deprimante ale sistemului nervos central (SNC): Efectele deprimante ale codeinei sunt accentuate de
alte deprimante ale sistemului nervos central administrate în simultan, cum ar fi alcool, anestezice,
hipnotice, sedative, antidepresive triciclice sau antipsihotice şi fenotiazine.
Diuretice şi antihipertensive: Acţiunile hipotensive ale diureticelor şi ale anti-hipertensivelor pot fi
potenţate atunci când sunt utilizate concomitent cu analgezice opioide.
Antidiareice şi antiperistaltice: Utilizarea concomitentă de codeină cu antidiareice şi antiperistaltice,
cum ar fi loperamida şi kaolin, poate creşte riscul de constipaţie severă.
Antimuscarinice: Utilizarea concomitentă de medicamente antimuscarinice sau medicamente cu acţiune
muscarinică, de exemplu, atropina şi unele antidepresive, poate duce la un risc crescut de constipaţie
severă, care poate determina ileus paralitic şi / sau retenţie urinară.
Blocantele neuromusculare: Efectul deprimant respirator cauzat de blocantele neuromusculare poate fi
aditiv la efectele deprimante respiratorii centrale ale analgezicelor opioide.
Chinidină: Chinidina poate inhiba efectul analgezic al codeinei.
Mexiletină: absorbţia mexiletinei poate fi întârziată de codeină și, astfel, reduce efectul antiaritmic al
acesteia.
Metoclopramid, cisapridă şi domperidonă: Codeina poate antagoniza efectele gastro-intestinale produse
de metoclopramid, cisapridă şi domperidonă.
Cimetidină: metabolizarea analgezicelor opioide (codeină) este inhibată de cimetidină, putând
determina concentraţii plasmatice crescute ale acestora.
Naloxonă: Naloxona antagonizează efectele analgezice, deprimante centrale și deprimante respiratorii
ale analgezicelor opioide. Naloxona blocheaza, de asemenea, efectul terapeutic al opioidelor.
Alte Incompatibilităţi: Codeina a fost raportată a fi incompatibilă cu fenobarbitalul sodic formând un
complex de codeină-fenobarbital, şi cu iodura de potasiu, formând cristale de periodură de codeină.
A fost observată acetilarea fosfatului de codeină de către acidul acetilsalicilic în forme farmaceutice
solide care conţineau cele două medicamente, chiar şi la un nivel scăzut de umiditate.
Interferenţa cu testele de laborator: Analgezice opioide interferă cu o serie de teste de laborator, inclusiv
cu amilaza plasmatică, lipaza, bilirubina, fosfataza alcalină, lactat dehidrogenaza, alanin
aminotransferază şi aspartat aminotransferază. Opioidele pot de asemenea interfera cu studii de golire a
stomacului, deoarece acestea întârzie golirea stomacului, şi cu imagistica hepato-biliară cu technetiu Tc
99m disofenin, deoarece tratamentul cu opioide poate determina contracţia sfincterului Oddi şi creşterea
presiunii în tractul biliar.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
IBUPROFEN
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.
Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul
absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5 %. Se
presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor
al sintezei de prostaglandine a rezultat în pierderi crescute pre- şi post-implantare şi mortalitate embrio-
fetală. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la
animale cărora li s-a adminstrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de
organogeneză.
În timpul primelor două trimestre de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut
necesar. În cazul în care ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însarcinată,
sau în primele două trimestre de sarcină, doza trebuie să fie cât mai scăzută şi durata tratamentului cât
mai scurtă posibil.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune:
- fătul la:
▪ toxicitate cardio-pulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
▪ disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnioză;
-mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
▪ o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar
şi la doze foarte mici;
▪ inhibarea contracţiilor uterine care duc la întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
CODEINA
Codeina traversează placenta. Nu există date concludente de siguranţă în timpul sarcinii şi a fost
raportată o posibilă asociere cu malformaţii respiratorii şi cardiace. Utilizarea regulată în timpul sarcinii
poate provoca dependenţă fizică fătului producând simptome de sevraj nou-născutului. Utilizarea în
timpul sarcinii trebuie evitată dacă este posibil.
Folosirea analgezicelor opioide în timpul travaliului poate determina deprimare respiratorie la nou-
născut, mai ales la nou-născutul prematur. Aceste medicamente nu trebuie administrate în timpul naşterii
unui copil prematur.
Alăptarea
IBUPROFEN
În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil să
afecteze negativ sugarul.
CODEINA
Codeina nu trebuie utilizată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).
La doze terapeutice obişnuite codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în laptele matern în doze
foarte mici şi este puţin probabil să provoace efecte negative la sugarul alăptat. Cu toate acestea, dacă
pacientul metabolizează ultra-rapid CYP2D6, concentraţii mai mari ale metabolitului activ, morfina, pot
fi prezente în laptele matern şi, în cazuri foarte rare, pot determina simptome de toxicitate la opioide la
sugar, care pot fi letale.
Fertilitatea
Există unele dovezi care sugerează că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza
prostaglandinelor (cum este ibuprofen) pot determina o reducere a fertilităţii feminine printr-un efect
asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului. Vezi pct. 4.4 cu privire la
fertilitatea feminină.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Pacienţii pot manifesta ameţeală sau somnolenţă la utilizarea acestui medicament. Dacă sunt afectaţi,
pacienţii nu trebuie să conducă vehicule şi să folosească utilaje.
4.8 Reacții adverse
Reacţiile adverse prezentate mai jos se referă la cele experimentate în urma administrării ibuprofen şi
codeină la doze OTC (maxim 1200 mg ibuprofen pe zi) şi utilizare pe termen scurt. În tratamentul unor
afecţiuni cronice, în tratament pe termen lung, pot apărea evenimente adverse suplimentare.
Evenimentele adverse care au fost asociate cu ibuprofen şi codeină sunt prezentate mai jos, clasificate
pe aparate şi sisteme, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel:
▪ foarte frecvente (≥ 1/10),
▪ frecvente (≥ 1/100 şi <1/10),
▪ mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100),
▪ rare (≥ 1/10, 000 şi <1 / 1000),
▪ foarte rare (<1/10, 000)
▪ cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Efectele adverse sunt mai puţin frecvente atunci când doza zilnică maximă recomandată nu este depăşită.
IBUPROFEN
Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Evenimentele adverse
sunt în majoritate dependente de doză, în special riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale, care
este dependent de doză şi de durata tratamentului.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4).
Reacţii adverse datorate ibuprofenului:
Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacţie adversă
sisteme şi organe
Tulburări hematologice şi Foarte rare Tulburări hematopoietice (anemie,
limfatice leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză).
Primele semne pot fi febra, durerea în gât,
leziuni superficiale la nivelul mucoasei
bucale, manifestări asemănătoare gripei,
oboseala severă, sângerări nazale şi
cutanate, şi echimoze.
Reacţii de hipersensibilitate :
Tulburări ale sistemului
Mai puţin frecvente Urticarie şi pruritus
imunitar
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severe.
Simptomele pot fi edem al feţei,
inflamarea limbii şi laringelui, dispnee,
tahicardie, hipotensiune arterială
(anafilaxie, angioedem sau şoc sever).
Cu frecvenţă necunoscută Reactivitatea tractului respirator
cuprinzând astm bronşic, astm bronşic
agravat, bronhospasm sau dispnee
Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente Cefalee, ameţeală
nervos Foarte rare 2
Meningită aseptică
Tulburări acustice şi Cu frecvenţă necunoscută Tulburări de auz
vestibulare
Tulburari cardiace Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă cardiacă, edem
Tulburari vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipertensiune arterială
Mai puţin frecvente Durere abdominală, greată şi dispepsie
Tulburări gastro-intestinale Rare Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături
Foarte rare Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu
hemoragie şi perforare, melenă,
hematemeză; stomatite ulcerative,
gastrită
Cu frecvenţă necunoscută Exacerbare a colitei şi a bolii Crohn
(vezi pct. 4.4)
Tulburări hepato-biliare Foarte rare Disfuncţie hepatică
Mai puţin frecvente Erupţii cutanate de diferite tipuri
Afecţiuni cutanate şi ale Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate precum
ţesutului subcutanat reacţii buloase incluzând sindromul
Stevens-Johnson, necroliza epidermică
toxică şi eritemul polimorf pot apărea.
Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Insuficienţă renală acută, necroză
urinare papilară mai ales la tratament îndelungat,
asociată cu un nivel seric crescut al
concentraţiei de uree şi edem.
Investigaţii Foarte rare Nivel scăzut de hemoglobină
Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate după tratamentul cu ibuprofen. Acestea pot fi reprezentate
de (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, (b) reactivitatea tractului respirator cuprinzând astm
bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diverse reacţii cutanate de exemplu,
erupţii cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, în cazuri extrem de rare,
dermatoze exfoliative şi buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson şi
eritem polimorf).
Mecanismul patogenic al meningitei aseptice induse de medicament nu este pe deplin înţeles. Cu toate
acestea, datele disponibile privind meningita aseptică determinată de AINS sugerează o reacţie de
hipersensibilitate (din cauza unei relaţii temporale cu administrarea medicamentului, precum şi
dispariţia simptomelor după întreruperea tratamentului). De notat, la pacienţii cu tulburări autoimune
existente (cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv) în timpul tratamentului
cu ibuprofen au fost observate cazuri izolate de simptome de meningită aseptică, cum ar fi torticolis,
dureri de cap, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.
Reacţii adverse datorate codeinei:
Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacţie adversă
sisteme şi organe
Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă necunoscută* Hipersensibilitate, edem al feţei, erupţii
imunitar cutanate, prurit.
Tulburari psihice Cu frecvenţă necunoscută* Depresie, halucinaţii, confuzie,
dependenţă, modificări de dispoziţie,
stare de nelinişte, coşmaruri
Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă necunoscută* Ameţeală, somnolenţă, convulsii,
nervos tensiune intracraniană crescută,
cefaleee, diskinezie
Tulburări oculare Cu frecvenţă necunoscută* Vedere înceţoşată, vedere dublă.
Tulburări acustice şi Cu frecvenţă necunoscută* Vertij
vestibulare
Tulburari cardiace Cu frecvenţă necunoscută* Bradicardie, palpitaţii
Tulburari vasculare Cu frecvenţă necunoscută* Hipotensiune ortostatică
Tulburări respiratorii, Cu frecvenţă necunoscută* Deprimare respiratorie, dispnee,
toracice şi mediastinale suprimarea tusei.
Tulburări gastro-intestinale Cu frecvenţă necunoscută* Durere abdominală, greaţă, vărsături,
constipaţie, uscăciunea gurii
Tulburări hepato-biliare Cu frecvenţă necunoscută* Colică biliară
Tulburări cutanate şi ale Cu frecvenţă necunoscută* Înroşirea feţei
ţesutului subcutanat
Tulburări renale şi ale căilor Cu frecvenţă necunoscută* Colică ureterică, disurie (frecvenţă
urinare crescută, scădere în cantitate).
Tulburări metabolice şi de Cu frecvenţă necunoscută* Scaderea apetitului
nutriţie
Tulburări musculo- Cu frecvenţă necunoscută* Rigiditate musculară
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Tulburări generale şi la Cu frecvenţă necunoscută* Hipotermie, hiperhidroză, iritabilitate,
nivelul locului de oboseală, stare de rău
administrare
* Nu sunt disponibile date clinice pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse, acestea fiind teoretice
pentru clasa de medicamente.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
IBUPROFEN
La copii ingestia de mai mult de 400 mg / kg poate provoca simptome. La adulţi efectul doză-răspuns
este mai puţin clar.
Timpul de înjumătăţire în caz de supradozaj este de 1.5-3 ore.
Simptome:
Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante clinic de AINS nu vor dezvolta mai mult de
greaţă, vărsături, dureri epigastrice, sau mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus, dureri de cap
şi sângerări gastro-intestinale. În intoxicaţii mai grave, toxicitatea se manifestă şi la nivelul sistemului
nervos central, prin vertij, ameţeli, somnolenţă, rareori pierderea conştienţei, ocazional excitaţie şi
dezorientare sau comă. Ocazional pacienţii pot dezvolta convulsii. În intoxicaţii grave pot apărea
hiperpotasemie şi acidoză metabolică, iar timpul de protrombină / INR poate fi prelungit, probabil din
cauza interferenţelor cu acţiunea factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală
acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. Exacerbarea astmului
este posibilă la astmatici.
Managementul supradozajului:
Managementul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea căilor respiratorii libere
şi monitorizarea semnelor vitale până la stabilizare. Administrarea orală de cărbune activat sau lavajul
gastric pot fi utile dacă nu a trecut mai mult de 1 oră de la ingestia unei cantităţi cu potenţial toxic.
Dacă ibuprofenul a fost deja absorbit, pot fi administrate substanţe alcaline pentru a grăbi excreţia de
ibuprofen acid în urină.
Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam intravenos.
Pentru astm se vor administra bronhodilatatoare. Nu există un antidot specific.
CODEINĂ
Simptome:
Deprimarea sistemului nervos central, inclusiv deprimare respiratorie pot apărea, dar este puţin probabil
să fie severe, doar în cazul în care au fost co-administrate şi alte medicamente sedative, inclusiv alcool,
sau supradozajul este foarte extins. Pot apărea excitabilitate, convulsii, hipotensiune arterială şi
pierderea conştienţei. Pupilele pot fi foarte mici de mărimea unui vârf de ac; greaţa şi vărsăturile sunt
frecvente. Este puţin probabil să apară hipotensiune arterială şi tachicardie, dar există posibilitatea.
Managementul supradozajului:
Acesta trebuie să includă măsuri generale simptomatice şi de susţinere, inclusiv menţinerea căilor
respiratorii libere şi monitorizarea semnelor vitale până la stabilizare.
A se considera administrarea de cărbune activat dacă un adult se prezintă în decurs de o oră de la ingestia
a mai mult de 350 mg sau un copil ingestia a mai mult de 5 mg / kg.
Administraţi naloxonă în caz de comă sau deprimare respiratorie. Naloxona este un antagonist
competitiv şi are un timp de înjumătăţire atât de scurt încât pot fi necesare doze repetate la un pacient
otrăvit grav.
Pacientul trebuie ţinut sub observaţie timp de cel puţin patru ore de la ingestie, sau opt ore, în cazul în
care a fost administrat un preparat cu eliberare susţinută. Dezechilibrul electrolitic trebuie luat în
considerare.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
ibuprofen în combinaţii, codul ATC: M01AE51
Ibuprofenul este un AINS care acţionează periferic, inhibând sinteza prostaglandinelor şi acţiunea
mediatorilor chimici ai durerii. Codeina este un analgezic opioid acţionând asupra receptorilor opioizi
centrali.
Combinaţia unui analgezic periferic cu un analgezic central asigură un efect analgezic optim cu un
potenţial mic de producere a reacţiilor adverse.
IBUPROFEN
Ibuprofen este un AINS, derivat de acid propionic, care şi-a demonstrat eficacitatea prin inhibarea
sintezei de prostaglandine. Ibuprofen reduce durerea, inflamaţiile si febra. În plus, ibuprofen inhibă
reversibil agregarea plachetară.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din
studii, atunci când o singura doză de ibuprofen 400 mg a fost administată cu 8 ore înainte de sau la 30
de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberare
imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a
agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex
vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării
regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării
ocazionale a ibuprofenului.
CODEINA
Codeina este un analgezic slab cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul
receptorilor opioizi μ, deşi codeina are o afinitate redusă pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic
este determinat de conversia la morfină. Codeina, în special în asociere cu alte analgezice cum este
paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
IBUPROFEN
Ibuprofenul este absorbit rapid după administrare orală și este distribuit rapid în întregul organism.
Excreția este rapidă și completă prin rinichi.
Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse la 45 de minute după ingerare, dacă administrarea se face
pe stomacul gol. Când administrarea se face cu alimente, concentrațiile plasmatice maxime se ating după
1-2 ore.
Timpul de înjumătățire al ibuprofenului este de aproximativ 2 ore. În studii limitate, ibuprofen apare în
laptele matern în concentrații foarte mici.
CODEINA
Codeina fosfat se absoarbe bine după administrare orală, atingând concentrația plasmatică maximă în
aproximativ o oră.
Timpul de înjumătățire este cuprins între 3 și 4 ore, excreția fiind în principal în urină.
La doze normale terapeutice, codeina și metaboliții săi activi, pot fi prezenți în laptele matern în doze
foarte mici.
5.3 Date preclinice de siguranță
Nu există date preclinice de siguranţă relevante.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu:
Amidon de porumb pregelatinizat
Hidroxipropilmetilceluloză
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Dibehenat de glicerol
Stearat de magneziu
Film Opadry fx White:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Macrogol 3350
Dioxid de titan (E171)
Talc
Polisorbat 80
Pigment sidef pe suport MICA (conţine: silicat de potasiu și aluminiu, dioxid de titan (E171))
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 1 blistere din PVC/Al cu 10 comprimate filmate
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
VITEMA S.A.
Șos. Alba Iulia nr. 156, Sibiu, jud. Sibiu, cod 550052, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
14372/2022/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie, 2024
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.