Ibuprofen Zentiva 400 mg comprimate filmate

Prospect Ibuprofen Zentiva 400 mg comprimate filmate

Producator: Zentiva, k.s.

Clasa ATC: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13917/2021/01-11 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ibuprofen Zentiva 400 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat de Ibuprofen Zentiva 400 mg conţine ibuprofen 400 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Ibuprofen Zentiva 400 mg comprimate filmate: comprimate filmate rotunde, de culoare albă până la

aproape albă, cu diametrul de 12 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Afecțiuni reumatice, cum sunt artritele (de exemplu, poliartrita reumatoidă, inclusiv poliartrita

reumatoidă juvenilă), afecțiunile articulare non-reumatice, alte tulburări musculare și articulare și

leziuni ale țesuturilor moi.

Ibuprofen Zentiva 400 mg este recomandat la adulți și adolescenți cu greutatea de 40 kg şi peste (cu

vârsta peste 12 ani).

În plus, Ibuprofen Zentiva 400 mg este destinat pentru tratamentul simptomatic şi de scurtă durată al

durerii uşoare pănă la moderate, migrenei, dismenoreei primare şi/sau febrei.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Tratamentul trebuie să înceapă cu cea mai mică doză anticipată a fi eficientă, care poate fi ulterior

ajustată, în funcție de răspunsul terapeutic și de orice reacţii adverse.

Doza unică maximă nu trebuie să depăşească 800 mg de ibuprofen pentru adulţi şi 600 mg de

ibuprofen pentru adolescenţi.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă

durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

Afecţiuni reumatice

Pentru tratamentul pe termen lung al afecţiunior reumatice, scopul trebuie să fie o doză mică de

întreţinere.

Adulţi:

Doza uzuală este de 400-600 mg, administrată de 3 ori pe zi, la interval de cel puţin 4-6 ore. Dozele de

întreţinere de 600-1200 mg pot să fie eficace la unii pacienţi. În cazul afecţiunilor acute sau severe,

doza poate fi crescută până la maximum 2400 mg pe zi, divizată în 3 prize individuale de 800 mg sau

4 prize individuale de 600 mg.

Adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani):

Doza recomandată este de 20 mg/kg greutate corporală până la 40 mg/kg greutate corporală pe zi, cu o

doză maximă zilnică de 2400 mg, divizată in 3 până la 4 prize individuale de 400 sau 600 mg.

Durere uşoară până la moderată şi durere acută şi febră asociată cu răceala obişnuită

Adulţi şi adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani):

400 mg administrate în doză unică sau de 3 ori pe zi, cu un interval de cel puţin 4 până la 6 ore între

doze. Doza în migrenă trebuie să fie: 400 mg administrată în doză unică, dacă este necesar 400 mg la

un interval de 4 până la 6 ore.

Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 1200 mg.

Dismenoree primară

Adulţi şi adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani):

400 mg, de 1-3 ori pe zi, cu un interval de cel puţin 4-6 ore între doze, la nevoie. Tratamentul trebuie

început la primul semn de probleme menstruale. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 1200

mg.

Copii şi adolescenţi

Doza de ibuprofen la copii şi adolescenţi variază în funcţie de vârsta şi greutatea pacientului.

Ibuprofen Zentiva 400 mg nu trebuie utilizat la adolescenţi cu greutatea sub 40 kg sau la copii cu

vârsta sub 12 ani.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

AINS trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse şi

au risc crescut de hemoragii gastro-intestinale cu potenţial letal, ulceraţii sau perforaţii (vezi pct. 4.4).

Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai

scurtă durată necesară pentru controlul simptomatologiei. Tratamentul trebuie revizuit la intervale

regulate şi trebuie întrerupt dacă nu se observă niciun beneficiu sau dacă apare intoleranţă.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu scădere uşoară sau moderată a funcţiei renale, doza trebuie menţinută cât mai scăzută

cu putinţă, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor şi funcţia renală trebuie

monitorizată. (Acest medicament este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct.

4.3).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu scădere uşoară sau moderată a funcţiei hepatice, doza trebuie menţinută cât mai scăzută

cu putinţă, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor. (Acest medicament

este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Comprimatul trebuie înghiţit împreună cu conţinutul unui pahar cu apă.

Comprimatele nu trebuie zdrobite, mestecate sau supte pentru a evita iritaţia stomacului sau a gâtului.

Se recomandă ca pacienţii cu sensibilitate gastrică să ia Ibuprofen Zentiva împreună cu alimente.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Antecedente de reacţii de hipersensibilitate (cum sunt bronhospasm, astm bronşic, rinită,

angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte

medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

• La pacienţi cu tulburări de coagulare şi afecţiuni care implică o tendinţă crescută la sângerare.

• Ulcer gastro-duodenal existent/hemoragie gastro-intestinală, active sau în antecedente (două sau

mai multe episoade distincte cu ulceraţie sau hemoragie diagnosticate).

• Antecedente de hemoragie gastro-intestinală sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratament

anterior cu AINS.

• Sângerare cerebrovasculară activă sau cu altă localizare.

• Tulburări ale hematopoezei.

• Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă.

• Insuficienţă cardiacă severă (clasa IV clasificarea NIHA).

• În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

• Pacienţi cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, creşte

riscul de reacţii adverse şi trebuie evitată.

Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă

durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi mai jos riscuri gastro-intestinale şi

cardiovasculare). Pacienţii trataţi cu AINS pe permen lung trebuie să efectueze controale medicale

regulate pentru monitorizarea reacţiilor adverse.

Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului risc/beneficiu în următoarele

situaţii:

• Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte boli autoimune.
• Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinelor (cum este porfiria acuta intermitentă).
• Primul şi al treilea trimestru de sarcină.
• Alăptare.

Este necesară o atenţie specială în următoarele cazuri:

• Afecţiuni gastro-intestinale, inclusiv boală inflamatorie cronică intestinală (colită ulcerativă,

boală Crohn).

• Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială.
• Funcţie renală scăzută.
• Disfuncţie hepatică.
• Tulburări de coagulare ale sângelui.
• Alergii, febra fânului, inflamaţie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală cronică

obstructivă a căilor respiratorii sau astm bronşic.

• Imediat după intervenţii chirurgicale majore.

Sângerare gastro-intestinală, ulceraţie şi perforaţie

În cazul tuturor AINS s-au raportat, în orice moment al tratamentului, hemoragie, ulceraţie sau

perforaţie GI, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente GI

grave.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la

pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct.

4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză

disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastrointestinală (de

exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi,

precum şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă a unor doze mici de acid acetilsalicilic

sau alte substanţe active care pot creşte riscul de evenimente adverse gastro-intestinale (vezi mai jos, şi

la pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome

abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de

ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii administraţi oral, anticoagulante cum sunt warfarina

sau heparina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante antiplachetare

cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Atunci când, la pacienţii trataţi cu ibuprofen, apare hemoragie GI sau ulceraţie, tratamentul trebuie

întrerupt (vezi pct. 4.3).

AINS trebuie administrate cu precauţie pacienţilor cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită

ulceroasă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).

Vârstnici

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi

perforaţie gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă ușoară

până la moderată, sunt necesare monitorizare şi consiliere adecvate, deoarece au fost raportate retenţie

de lichide, hipertensiune arterială şi edeme, asociate terapiei cu AINS.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari

şi pe termen lung (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor

evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În

general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de

exemplu, ≤1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic.

La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele

II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau

boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi

trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

Înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente

cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumători),

trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe

zi).

Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Ibuprofen Zentiva. Sindromul Kounis

se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate –

asociat cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic.

Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri)

Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri), inclusiv dermatita exfoliativă, eritem polimorf, sindromul

Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacţie indusă medicamentos cu

eozinofilie şi afectare sistemică (sindrom DRESS) şi pustuloză exantematică generalizată acută

(PEGA) ce pot pune în viaţa în pericol sau pot fi fatale, au fost raportate în asociere cu utilizarea

ibuprofen (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor reacţii au survenit în prima lună.

Dacă apar semne şi simptome ce sugerează aceste reacţii ibuprofenul trebuie retras imediat şi luat în

considerare un tratament alternativ (după caz).

În mod excepţional, varicela poate fi cauza complicaţiilor infecţioase grave ale ţesuturilor moi şi

ţesutului cutanat. Până în prezent, nu se poate exclude rolul AINS de a contribui la agravarea acestor

afecţiuni. Prin urmare, se recomandă a se evita utilizarea ibuprofenului în caz de varicelă.

Efecte renale

Ibuprofenul poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichide la pacienţi care nu au avut înainte

tulburări renale, din cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Aceasta poate cauza, la pacienţii

predispuşi, edeme sau chiar poate să ducă la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială.

La fel ca în cazul altor AINS, administrarea prelungită de ibuprofen la animale a avut ca rezultat

necroză papilară renală şi alte modificări patologice la nivel renal. La om, au existat raportări de

nefrită acută interstiţială cu hematurie, proteinurie şi, ocazional, sindrom nefrotic. Cazuri de toxicitate

renală au fost de asemenea observate la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în

menţinerea perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate cauza o scădere

dependentă de doză a formării de prostaglandine şi, secundar o scădere a fluxului renal, care poate

precipita o decompensare renală evidentă. Pacienţii cu cel mai mare risc de a prezenta această reacţie

sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi

inhibitori ai ECA şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de

recuperarea la starea dinaintea tratamentului.

Mascarea simptomelor infecţiilor concomitente

Ibuprofen Zentiva poate masca simptomele unei infecţii, ceea ce poate duce la întârzierea iniţierii unui

tratament adecvat şi, prin urmare, la agravarea evoluţiei infecţiei. Aceasta a fost observată în cazul

pneumoniei bacteriene dobândită în comunitate şi în complicaţiile bacteriene ale varicelei. Atunci

când Ibuprofen Zentiva este administrat pentru febră sau ameliorarea durerii în cadrul unei infecţii,

este recomandată monitorizarea infecţiei. În medii non-spitalicești, pacientul trebuie să solicite

consultul unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează.

Alte atenţionări

Reacţiile acute severe de hipersensibilitate (de exemplu şoc anafilactic) sunt observate foarte rar. La

primele semne de reacţie de hipersensibilitate după luarea/administrarea Ibuprofen Zentiva,

tratamentul trebuie oprit. Personalul specializat trebuie să iniţieze măsurile necesare din punct de

vedere medical, corespunzătoare simptomelor.

Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul pot fi declanşate la pacienții diagnosticați sau cu

antecedente de astm bronșic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau boli alergice.

Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru tratamentul cefaleei, poate să o agraveze. Dacă

această situație se manifestă sau este suspectată, este necesar consult medical iar tratamentul trebuie

întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă prin abuz de medicamente (CAM) trebuie suspectat în cazul

pacienților care prezintă dureri de cap frecvente sau zilnice, în pofida (sau din cauza) utilizării regulate

a medicamentelor pentru tratamentul cefaleei.

Administrarea obişnuită de analgezice, în special asocierea mai multor analgezice diferite, poate cauza

deteriorare renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate fi

crescut în caz de suprasolicitare fizică asociată cu pierdere de săruri şi de deshidratare. Prin urmare,

trebuie evitată.

În timpul tratamentului cu ibuprofen, la pacienţi cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus

eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), au fost observate unele cazuri cu simptome de

meningită aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.

Ibuprofenul poate să inhibe temporar agregarea plachetară şi să prelungească timpul de sângerare. Prin

urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează tratament anticoagulant trebuie

monitorizaţi cu atenţie.

În cazul administrării prelungite de ibuprofen este necesară verificarea regulată a funcţiei hepatice şi

renale, precum şi a hemoleucogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.

Consumul concomitent de alcool trebuie evitat, deoarece poate intensifica reacţiile adverse la AINS, în

special cele care implică tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Pacienţii tratați cu ibuprofen trebuie să anunţe imediat medicului semnele şi simptomele de ulceraţie

gastrointestinală sau hemoragie, vedere înceţoşată sau alte simptome oculare, erupţii cutanate, creştere

în greutate sau edeme.

Copii şi adolescenţi

Există risc de afectare renală la copiii şi adolescenţii cu deshidratare.

Ibuprofen Zentiva conţine sodiu

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu

conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Utilizarea concomitentă a ibuprofenului şi a următoarelor substanţe trebuie evitată:

Acid acetilsalicilic, doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul

dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate

concomitent. Cu toate acestea, limitările acestor date și incertitudinile privind extrapolarea datelor ex

vivo la situația clinică implică faptul că nu se pot emite concluzii ferme pentru utilizarea regulată a

ibuprofenului și că nu se consideră că este posibil un efect clinic relevant pentru utilizarea ocazională a

ibuprofenului (vezi pct. 5.1). În general, administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic

nu este recomandată, din cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.

Alte AINS, inclusiv salicilaţi: administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de

ulcere şi hemoragii gastrointestinale, din cauza unui efect sinergic. Prin urmare, administrarea

concomitentă a ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante: AINS pot să potenţeze efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina sau heparina

(vezi pct. 4.4). Este recomandată monitorizarea coagulogramei în cazul tratamentului concomitent.

Ticlopidină: AINS nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina, din cauza riscului de apariţie a

efectului aditiv pentru inhibarea funcţiei plachetare.

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară anumite interacţiuni

metabolice, având ca rezultat o rată de eliminare scăzută a metotrexatului. Prin urmare, în cazul

tratamentului cu doze mari de metotrexat, trebuie evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).

Glicozide cardiace (de exemplu digoxină): AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot reduce RFG şi

pot creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea

concentraţiei serice a digoxinei.

Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate într-un interval de 8-12 ore după administrarea de

mifepristonă, acestea pot scădea efectul mifepristonei.

Sulfonilureice: AINS pot să crească efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor. În cazul unui tratament

concomitent se recomandă monitorizarea valorilor glicemiei.

Zidovudină: există dovezi cu privire la riscul crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii HIV

pozitiv cu hemofilie care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Există un risc

crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină. Se

recomandă efectuarea hemoleucogramei la 1-2 săpămâni de la începerea tratamentului concomitent.

Ibuprofenul (ca și alte AINS) trebuie administrat cu precauție concomitent cu următoarele

substanțe:

Moclobemidă: potenţează efectul ibuprofenului.

Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă a ibuprofenului cu medicamente care conţin fenitoină sau

litiu poate creşte concentraţiile serice ale acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiei

serice a litiului şi se recomandă verificarea concentraţiei serice a fenitoinei.

Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot

diminua efectul diureticelor şi al altor antihipertensive, inclusiv inhibitorii ECA şi beta-blocantele. La

pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu

funcţie renală compromisă), administrarea unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist al angiotensinei

II concomitent cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina deteriorarea

suplimentară a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute. Aceasta

este, de regulă, reversibilă. În consecinţă, această administrare concomitentă trebuie efectuată cu

precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente lichide şi trebuie luată în

considerare monitorizarea periodică a funcţiei renale, după iniţierea tratamentului concomitent.

Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice care economisesc potasiul sau inhibitori ai ECA

poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiilor serice ale

potasiului.

Captopril: studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de

creștere a excreției de sodiu.

Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi

pct. 4.4).

Ciclosporină: administrarea anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene concomitent cu

ciclosporină determină un risc crescut de deteriorare renală. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru

administrarea concomitentă de ciclosporină cu ibuprofen.

Colestiramină: în timpul tratamentului concomitent cu ibuprofen şi colestiramină, absorbţia

ibuprofenului este întârziată şi redusă (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de câteva

ore unul de celălalt.

Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.

Metotrexat: riscul potenţial de interacţiune între un AINS şi metotrexat trebuie luat în considerare şi în

cazul unui tratament cu doze mici de metotrexat, în special la pacienţii cu disfuncție renală. Atunci

când se administrează concomitent, trebuie monitorizată funcţia renală. Se recomandă precauţie dacă

în interval de 24 ore se administrează atât AINS, cât şi metotrexat, deoarece este posibilă creşterea

concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi, în consecinţă creşterea toxicităţii acestuia (vezi mai

sus).

Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.

Probenecid şi sulfpirazonă: pot întârzia excreţia ibuprofenului. Acţiunea uricozurică a acestor

substanţe este diminuată.

Antibiotice chinolone: datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii

asociat cu antibioticele chinolone. Pacienţii trataţi concomitentcu AINS şi chinolone pot prezenta un

risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Antiagregante plachetare (de exemplu clopidogrel): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi

pct. 4.4).

Alcool, bifosfonați și oxpentifilină (pentoxifilină): pot potența reacţiile adverse gastrointestinale și pot

crește riscul de sângerare sau ulceraţie.

Baclofen: toxicitate crescută a baclofenului.

Inhibitori ai CYP2C9: administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori ai CYP2C9 poate crește

expunerea la ibuprofen (substrat CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol

(inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o creştere a expunerii la ibuprofen S (+) cu aproximativ 80

până la 100%. Dacă se administrează concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2C9, trebuie luată în

considerare reducerea dozei de ibuprofen, în special în cazul în care se administrează ibuprofen în

doze mari concomitent cu voriconazol sau fluconazol.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea

embrionului/fătului.

Datele obţinute din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort spontan şi de

malformaţii cardiace şi gastroschizis, după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la

începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la

aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte corelat cu doza şi cu durata tratamentului.

La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină o

creştere a incidenţei avortului spontan pre- şi post-implantare și o letalitate embrio-fetală mai mare. În

plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în perioada

organogenezei, au fost raportate incidenţe crescute ale unor malformaţii diferite, inclusiv malformaţii

cardiovasculare.

Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios

rezultat din disfuncția renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului

și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de stenoză a

ductului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după

încetarea tratamentului. De aceea, în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină,

ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. În cazul în care ibuprofenul este

utilizat de către femeile care încearcă să rămână gravide sau care se află în timpul primului sau celui

de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului

trebuie să fie cât mai scurtă posibil.

Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și stenoza ductului arterial trebuie luată în considerare

după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Ibuprofenul

trebuie întrerupt dacă se diagnostichează oligohidramniosul sau stenozare a ductului arterial

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune

• fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (stenoză/închidere prematură a canalului arterial şi

hipertensiune pulmonară).

• disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidramnios (vezi

mai sus).

• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea

chiar şi după administrarea unor doze foarte mici.

• inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecință, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.

4.3).

Alăptarea

Ibuprofenul este excretat în laptele uman dar, la doze terapeutice, în timpul tratamentului pe termen

scurt, riscul de influență asupra sugarului este puțin probabil. Cu toate acestea, dacă este prescris un

tratament de o durată mai lungă, trebuie luată în considerare întreruperea timpurie a alăptării.

Fertilitatea

Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza

prostaglandinelor pot influenţa în mod negativ fertilitatea la femei, prin efectul asupra ovulaţiei. Acest

efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4). La femeile care au dificultăți în a

rămâne gravide sau care sunt în investigaţii pentru infertilitate, trebuie luată în considerare

întreruperea tratamentului cu ibuprofen.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deoarece la utilizarea ibuprofenului în doze mari pot apărea reacţii adverse la nivelul sistemului

nervos central cum sunt oboseală şi ameţeli, capacitatea de a reacţiona și capacitatea de a participa

activ la traficul rutier şi de a folosi utilaje poate fi afectată, în cazuri izolate. Acest lucru se aplică în

special în cazul utilizării concomitente de alcool etilic.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice,

perforaţie sau hemoragie GI, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate ca

urmare a administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale,

melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai

puţin frecvent a fost observată gastrita.

Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În mod special, riscul de apariţie a hemoragiei

gastrointestinale depinde de dozele administrate şi de durata utilizării.

Următorul tabel rezumă reacțiile adverse la medicament asociate ibuprofenului împărțite în grupe

conform terminologiei MedDRA împreună cu frecvența acestora: foarte frecvente (≥1/10); frecvente

(≥1/100 și <1>

(<1>

Clasificarea MedDRA pe aparate, Frecvenţă Reacţii adverse

sisteme şi organe

Infecţii şi infestări Foarte rare A fost descrisă agravarea inflamaţiilor

în relaţie cu infecţiile (de exemplu

apariţia fasceitei necrozante), care

coincide cu utilizarea medicamentelor

antiinflamatoare nesteroidiene.

Aceasta este posibil să fie asociată cu

mecanismul de acţiune al

medicamentelor antiinflamatoare

nesteroidiene.

Simptome de meningită aseptică cu

redoare de ceafă, cefalee, greaţă,

vărsături, febră sau modificare a stării

de conştienţă au fost observate la

utilizarea ibuprofenului. Pacienţii cu

boli autoimune (LES, boală mixtă de

ţesut conjunctiv) par a fi predispuşi.

Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Tulburări de formare a sângelui

(anemie, leucopenie, trombocitopenie,

pancitopenie, agranulocitoză). Primele

simptome sau semne pot să includă:

febră, durere în gât, leziuni

superficiale la nivelul gurii, simptome

asemănătoare gripei, oboseală severă,

hemoragii nazale şi hemoragii

cutanate

Cu frecvenţă necunoscută Neutropenie

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cum sunt

urticarie, prurit, purpură şi exantem

dar şi crize de astm bronşic (uneori cu

hipotensiune arterială).

Rare Lupus eritematos sistemic

Foarte rare Reacţii grave de hipersensibilitate.

Simptomele pot să includă: umflare a

feţei, umflare a limbii, umflare a

interiorului laringelui cu îngustarea

căilor respiratorii, dispnee, tahicardie,

hipotensiune arterială până la şoc care

poate pune viaţa în pericol.

Tulburări psihice Rare Depresie, confuzie, halucinaţii

Foarte rare Reacţii psihotice

Cu frecvenţă necunoscută Anxietate

Tulburări ale sistemului Frecvente Cefalee, somnolenţă, vertij, oboseală,

nervos agitaţie, ameţeală, insomnie,

iritabilitate

Foarte rare Meningită aseptică

Cu frecvenţă necunoscută Nevrită optică, parestezie

Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări ale vederii

Rare Ambliopie toxică

Tulburări acustice şi vestibulare Foarte rare Tinitus

Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale auzului

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Rinită, bronhospasm

mediastinale

Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente Tulburări gastrointestinale, cum sunt

pirozis, dispepsie, dureri abdominale

şi greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree,

constipaţie

Frecvente Ulcere gastrointestinale, uneori cu

hemoragie şi perforaţie (vezi pct. 4.4),

sângerare ocultă care poate duce la

anemie, melenă, hematemeză,

stomatită ulcerativă, colită, acutizare a

colitei şi a bolii Crohn, complicaţii ale

diverticulozei colonice (perforaţie,

fistulă).

Mai puţin frecvente Gastrită

Foarte rare Esofagită, pancreatită, stenoze

intestinale

Tulburări hepatobiliare Foarte rare Disfuncţie hepatică, afecțiune

hepatică, în special în terapia pe

termen lung, insuficienţă hepatică,

hepatită acută, icter

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Mai puţin frecvente Fotosensibilitate, erupţii cutanate

subcutanat tranzitorii

Foarte rare Reacţii adverse cutanate severe

(RACS-uri) (inclusiv eritem polimorf,

dermatită exfoliativă, reacţii buloase,

inclusiv sindrom Stevens-Johnson şi

necroliză epidermală toxică), alopecie,

fasceită necrozantă. În cazuri

excepţionale, infecţii grave ale pielii şi

complicaţii la nivelul ţesuturilor moi

pot să apară în cursul unei infecţii cu

varicela.

Cu frecvenţă necunoscută Reacţie indusă de medicament

asociată cu eozinofilie şi simptome

sistemice (Sindrom DRESS),

pustuloză exantematoasă generalizată

acută (PEGA)

Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Apariţia de edeme, în special la

pacienţi cu hipertensiune arterială sau

cu insuficienţă renală, sindrom

nefrotic, nefrită interstiţială, care pot

fi însoţite de insuficienţă renală

Foarte rare Necroză papilară renală în utilizarea

pe termen lung (vezi pct. 4.4)

Tulburări generale şi la nivelul Cu frecvenţă necunoscută Maleză

locului de administrare

Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct

miocardic acut, edem pulmonar,

edeme

Cu frecvenţă necunoscută Sindrom Kounis

Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială, vasculită

Investigaţii diagnostice Rare Creștere a valorii azotului ureic

sanguin, creștere a valorilor serice ale

transaminazelor și fosfatazei alcaline,

scădere a valorilor hemoglobinei și

hematocritului, inhibare a agregării

plachetare, sângerare prelungită,

scădere a valorilor calciului seric,

creștere valorilor acidului uric seric

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari

(2400 mg pe zi) şi pe termen lung poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor

evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi

pct. 4.4).

În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă

cardiacă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Toxicitate

Exista risc de apariţie a simptomelor de toxicitate la doze > 80-100 mg/kg. La doze > 200 mg/kg

există un risc de simptome severe, deși cu variații considerabile între indivizi. O doză de 560 mg/kg la

un copil cu vârsta de 15 luni a determinat intoxicație severă, 3,2 g la un copil în vârstă de 6 ani a

determinat o intoxicație ușoară până la moderată, 2,8-4 g la un copil în vârstă de 1½ ani și 6 g la un

copil în vârstă de 6 ani – intoxicaţie severă chiar și după lavajul gastric, 8 g administrate la un adult au

determinat o intoxicație moderată și > 20 g la un adult au determinat o intoxicație foarte severă. 8 g

administrate unui tânăr de 16 ani au generat afectare renală și 12 g în combinație cu alcool etlic

administrate unui adolescent au dus la necroză tubulară acută.

Simptome

Simptomele predominante sunt cele de la nivelul tractului gastrointestinal, cum sunt greaţă, durere

abdominală, vărsături (posibil cu striuri de sânge), şi cefalee, tinitus, confuzie, nistagmus. La doze

mari, pierdere a conştienţei, convulsii (in special la copii), bradicardie, scădere a tensiunii arteriale,

acidoză metabolică, hipernatremie, afectare renală, hematurie, posibil afectare hepatică. Ocazional au

fost raportate hipotermie şi SDRA.

Utilizarea prelungită la doze mai mari decât cele recomandate sau supradozajul pot să ducă la acidoză

tubulară renală și hipokaliemie.

Tratament

Dacă este justificat lavaj gastric, cărbune activat. În caz de probleme gastro-intestinale, antiacide. În

caz de hipotensiune arterială, lichide administrate intravenos și, dacă este necesar, suport inotrop.

Asigurarea unei diureze adecvate. Corectarea tulburărilor acido-bazice și electrolitice. Alte terapii

simptomatice.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de

acid propionic, codul ATC: M01AE01.

Ibuprofenul este un AINS care posedă activitate antiinflamatorie, analgezică și antipiretică. Studiile la

animale pentru durere și inflamație indică faptul că ibuprofenul inhibă în mod eficient sinteza

prostaglandinelor. La om, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamație sau legată de

aceasta, inflamaţia și febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor

prin inhibarea activității ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor asupra ADP

(adenozin difosfatului) sau asupra agregării plachetare stimulate de colagen.

Datele experimentale sugerează că, în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba

competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii

farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu

30 de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg), sub forma farmaceutică cu

eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan

sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la

situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să

reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea

ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivelul uterului, reducând astfel tensiunea peretelui

uterin și presiunea activă, contracțiile uterine periodice și cantitatea de prostaglandine eliberate în

circulație. Se presupune că aceste modificări explică ameliorarea durerii menstruale. Ibuprofenul

inhibă sinteza renală de prostaglandine, care poate duce la insuficiență renală, retenție de lichide și

insuficiență cardiacă la pacienții cu risc (vezi pct. 4.3).

Prostaglandinele sunt legate de ovulație și utilizarea medicamentelor care inhibă sinteza

prostaglandinelor poate afecta fertilitatea femeilor (vezi pct. 4.4, 4.6 și 5.3).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal cu o biodisponibilitate de 80-90%.

Concentrațiile plasmatice maxime apar la una până la două ore după administrare. Dacă se

administrează împreună cu alimente, concentrațiile plasmatice maxime sunt mai mici și se realizează

mai lent decât atunci când sunt luate pe stomacul gol. Alimentele nu afectează marcat

biodisponibilitatea totală.

Distribuţie

Ibuprofenul este legat extensiv de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de

distribuție, de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulți.

Metabolizare

Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic pe calea citocromului P450, preferențial prin

intermediul izoenzimei CYP2C9, la doi metaboliți primari inactivi, 2-hidroxiibuprofen și 3-

carboxiibuprofen. După ingestia medicamentului, puțin sub 90% din doza de ibuprofen administrată

oral poate fi dozată în urină sub formă de metaboliți oxidativi și glucurono-conjugaţii acestora. O

cantitate foarte mică de ibuprofen este excretat nemodificat prin urină.

Eliminare

Excreția renală este atât rapidă, cât și completă. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este

de aproximativ 2 ore. Excreția ibuprofenului este practic completă la 24 de ore după ultima doză.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Dacă nu există insuficiență renală, sunt prezente doar diferențe mici, clinic nesemnificative în profilul

farmacocinetic și excreția urinară între tineri și vârstnici.

Copii

Expunerea sistemică la ibuprofen după administrarea de doze terapeutice ajustate în funcție de greutate

(5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copii cu vârsta de peste 1 an, pare similară cu cea

observată la adulți.

Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 2,5 ani au un volum mai mare de distribuție (l/kg) și clearance-

ul ibuprofenului este mai mare (l/kg/oră) decât copiii cu vârsta> 2,5 până la 12 ani.

Insuficienţă renală

Pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară au fost raportate creşterea cantităţii de (S)-ibuprofen

nelegat de proteinele plasmatice, valori mai mari ale ASC pentru (S)-ibuprofen și creşterea valorilor

raportului ASC ale enantiomerilor (S/R), în comparaţie cu martorii sănătoși.

La pacienții cu boală renală în stadiu terminal care efectuează dializă, fracția medie liberă de ibuprofen

a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoși. Afectarea severă a

funcției renale poate duce la acumularea de metaboliți ai ibuprofenului. Semnificația acestui efect nu

este cunoscută. Metaboliții pot fi eliminați prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).

Insuficienţă hepatică

Boala hepatică alcoolică cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată nu a dus la modificarea

substanțială a parametrilor farmacocinetici.

La pacienții cu ciroză și cu insuficiență hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) tratați cu

ibuprofen racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătățire plasmatică și

raportul ASC ale enantiomerilor (S/R) a fost semnificativ mai mic, comparativ cu voluntarii sănătoşi

din grupul de control, sugerând o afectare a inversiunii metabolice a (R)-ibuprofenului către

enantiomerul activ (S) (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranței, în afară de ceea ce a fost deja luat în

considerare în acest Rezumat al caracteristicilor produsului.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Hipromeloză

Acid stearic

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Film

Hipromeloză

Macrogol

Talc

Dioxid de titan (E171)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Comprimatele sunt ambalate în blistere din PVC/Al.

Mărimi de ambalaj: 10, 12, 20, 24, 30, 36, 40, 48, 50, 100, 250 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Zentiva, k.s.

U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10

Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13917/2021/01-11

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Mai 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2025