Prospect Ibuprofen Dr.Max 400 mg capsule moi
Producator:
Clasa ATC: medicamente antiinflamatoare și antireumatice, nesteroidiene, derivate de
AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 15756/2024/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibuprofen Dr.Max 400 mg capsule moi
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține ibuprofen 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare capsulă conține sorbitol (E420) 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă moale.
Capsule gelatinoase moi, transparente, de formă ovală, conținând un lichid vâscos, transparent, incolor
până la galben pal.
Dimensiuni: 15,25 mm x 10 mm
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al durerilor ușoare până la moderate, cum sunt
cefaleea, migrenele acute cu sau fără aură, durerile dentare, durerile cauzate de leziuni ale țesuturilor
moi, durerile menstruale, durerile articulare și osoase, nevralgia, durerile reumatice și febra și durerea
cauzate de răceala obișnuită sau gripă.
Ibuprofen Dr.Max este indicat la adulții și adolescenții cu greutate corporală începând de la 40 kg (cu
vârsta de 12 ani și peste).
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării
simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulți și adolescenți cu greutatea corporală începând de la 40 kg (cu vârsta de 12 ani și peste):
Doza inițială: 400 mg. Dacă este necesar, se poate administra o doză suplimentară de 400 mg.
Intervalul dintre administrarea dozelor corespunzător trebuie ales în funcție de simptome și de doza
zilnică maximă recomandată. Acest interval nu trebuie să fie mai mic de 6 ore pentru o doză de 400
mg. A nu se depăși doza de 1200 mg în decurs de 24 de ore.
Pentru tratamentul migrenelor, doza trebuie să fie de o capsulă de 400 mg, în doză unică, cu încă o
doză de 400 mg la interval de 4 până la 6 ore, dacă este necesar. A nu se depăși doza de 1200 mg în
decurs de 24 de ore.
Dacă la adulți este necesară administrarea acestui medicament pentru mai mult de 3 zile în cazul
migrenei sau febrei sau mai mult de 4 zile pentru tratamentul durerii sau dacă simptomele se
agravează, pacientul este sfătuit să se adreseze unui medic.
Copii și adolescenți
Dacă la adolescenți (cu vârsta de 12 ani și peste) este necesară administrarea acestui medicament
pentru mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, este necesar consultul medicului.
Ibuprofen Dr.Max nu este recomandat la adolescenții cu greutatea corporală sub 40 kg sau la copiii cu
vârsta mai mică de 12 ani.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. Din cauza profilului posibil de reacţii adverse (vezi pct. 4.4),
vârstnicii trebuie monitorizaţi cu deosebită atenţie.
Pacienți cu insuficiență renală
Nu este necesară reducerea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată, dar
trebuie luate măsuri de precauție (vezi pct. 4.4). Ibuprofen este contraindicat la pacienții cu
insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3).
Pacienți cu insuficiență hepatică
Nu este necesară reducerea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, dar
trebuie luate măsuri de precauție (vezi pct. 4.4). Ibuprofen este contraindicat la pacienții cu disfuncţie
hepatică severă (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Administrare orală.
Numai pentru utilizare pe termen scurt.
Capsulele de ibuprofen se înghit întregi, cu multă apă. Capsulele nu trebuie mestecate.
Pacienții cu sensibilitate gastrică trebuie să administreze capsulele de ibuprofen în timpul mesei.
Administrarea ibuprofenului după masă poate întârzia instalarea efectului acestuia. Dacă acest lucru se
întâmplă, nu trebuie administrată o doză suplimentară de ibuprofen, în afara celei specificate la pct.
4.2 (Doze) și nu trebuie scurtat intervalul corespunzător dintre administrarea dozelor.
4.3 Contraindicații
Ibuprofen este contraindicat la pacienții:
cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
cu reacții de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu bronhospasm, angioedem, rinită,
urticarie sau astm bronșic) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau de alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
cu ulcer gastro-duodenal recurent/hemoragie recurent(ă), activ(ă) sau în antecedente (două sau
mai multe episoade distincte, cu ulceraţii sau sângerare diagnosticate).
cu antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, asociate cu terapia anterioară cu
AINS.
cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă severă (Clasa
IV NYHA) (vezi pct. 4.4).
cu hemoragie cerebrovasculară sau cu altă sângerare activă.
cu tulburări de formare a celulelor sangvine de etiologie necunoscută.
cu deshidratare severă (provocată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Reacțiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi efectele asupra tractului gastro-
intestinal și asupra sistemului cardiovascular).
Ibuprofen trebuie administrat cu precauție la pacienții cu următoarele afecțiuni, care pot fi exacerbate:
tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie recurentă acută),
tulburări de coagulare ale sângelui (ibuprofenul poate prelungi timpul de sângerare),
imediat după intervenții chirurgicale majore,
lupus eritematos sistemic și boală mixtă de țesut conjunctiv (de exemplu, risc crescut de
meningită aseptică) (vezi pct. 4.8),
hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, deoarece funcția renală se poate deteriora
(vezi pct. 4.3 și 4.8),
la pacienții cu febra fânului, polipi nazali sau afecțiuni obstructive cronice ale tractului
respirator, deoarece aceștia prezintă un risc crescut de reacții alergice. Acestea se pot manifesta
sub formă de crize de astm bronșic (așa-numitul astm bronșic indus de analgezice), edem
Quincke sau urticarie,
insuficiență renală ușoară până la moderată,
insuficiență hepatică ușoară până la moderată,
la pacienții care prezintă reacții alergice la alte substanțe, deoarece aceștia prezintă, de
asemenea, un risc crescut de apariție a unor reacții de hipersensibilitate la utilizarea
ibuprofenului.
Copii și adolescenți
Există risc de insuficiență renală la copiii și adolescenții deshidratați.
Vârstnici
Vârstnicii au o frecvență crescută de apariție a reacțiilor adverse la administrarea AINS, în special
hemoragie și perforație gastro-intestinale, care pot fi letale.
Afecțiuni ale sistemului respirator
Bronhospasmul poate fi precipitat la pacienții cu astm bronșic sau boală alergică sau care au astfel de
antecendente.
Alte AINS
Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS, inclusiv blocante selective ale
ciclooxigenazei-2, crește riscul apariției reacțiilor adverse și de aceea trebuie evitată (vezi pct. 4.5).
Insuficiență renală
Insuficiență renală, deoarece funcția renală se poate deteriora suplimentar (vezi pct. 4.3 și 4.8).
În general, utilizarea de rutină a analgezicelor, în special asocierea mai multor substanțe active care
ameliorează durerea, poate duce la afectare renală permanentă, cu riscul apariției insuficienței renale
(nefropatie indusă de analgezice). Acest risc poate crește în condiții de efort fizic asociat cu pierdere
de săruri și deshidratare. De aceea, trebuie evitat.
Insuficiență hepatică
Insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3 și 4.8).
Atunci când apare deteriorarea funcțiilor hepatice asociată administrarii de ibuprofen se recomandă
întreruperea tratamentului cu acesta. După întreruperea tratamentului, starea de sănătate se
normalizează în general. De asemenea, monitorizarea ocazională a glicemiei este recomandată.
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare
Sunt necesare măsuri de precauție (consultarea medicului sau farmacistului) înainte de a începe
tratamentul în cazul pacienților cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă,
deoarece au fost raportate retenție de lichide, hipertensiune arterială și edem în asociere cu terapia cu
AINS.
La pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă (clasele II-III
NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată, boală arterială periferică și/sau boală vasculară
cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o analiză atentă și trebuie evitată
utilizarea de doze mari (2400 mg/zi). De asemenea, înainte de inițierea unui tratament pe termen lung
la pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători) trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt
necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi
asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau
accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că ibuprofenul în doze
mici (de exemplu, ≤1200 mg/zi) este asociat cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.
Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Ibuprofen Dr.Max. Sindromul Kounis
se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate,
asociate cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic.
Afectarea fertilității femeilor
Cu privire la posibila afectare a fertilității femeilor, vezi pct. 4.6.
Efecte gastro-intestinale (GI)
AINS trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu afecțiuni gastro-intestinale în antecedente (colită
ulcerativă, boala Crohn), întrucât există riscul de exacerbare a acestor afecțiuni (vezi pct. 4.8).
Hemoragia, ulcerația sau perforația gastro-intestinală (GI), care pot fi letale, au fost raportate la toate
AINS, în orice moment din timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau cu
antecedente de evenimente GI grave.
Riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație GI este mai mare în cazul administrării de doze tot mai
mari de AINS, la pacienții cu antecedente de ulcer, mai ales dacă au avut complicații precum
hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3), precum și la vârstnici. Acești pacienți trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză existentă.
Trebuie avută în vedere terapia asociată cu medicamente gastro-protectoare (de exemplu, misoprostol
sau inhibitori ai pompei de protoni) pentru acești pacienți, precum și pentru pacienții care necesită
administrarea concomitentă a unei doze mici de AAS sau a altor substanțe active care pot crește riscul
gastro-intestinal (vezi mai jos și pct. 4.5).
Pacienții cu antecedente de toxicitate GI, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobișnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele inițiale ale tratamentului.
Se recomandă precauție la pacienții care utilizează concomitent medicamente care pot crește riscul de
ulcerație sau sângerare, cum ar fi corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante cum este
warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare, cum
este AAS (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie întrerupt atunci când hemoragia sau ulcerația GI apar la pacienții care utilizează
ibuprofen.
Reacții adverse cutanate severe (RACS)
Reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv dermatită exfoliativă, eritem polimorf, sindrom
Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu eozinofilie și
simptome sistemice (sindrom DRESS) și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), ce pot
pune viața în pericol sau pot fi letale, au fost raportate în asociere cu utilizarea ibuprofen (vezi pct.
4.8). Majoritatea acestor reacții au survenit în prima lună. Dacă apar semne și simptome ce sugerează
aceste reacții, tratamentul cu ibuprofen trebuie încetat imediat și se va lua în considerare un tratament
alternativ (după caz).
În mod excepțional, varicela poate fi cauza unor complicații grave ale pielii și ale infectării țesuturilor
moi. Până în prezent, nu poate fi exclusă contribuția AINS în agravarea acestor infecții. Astfel, se
recomandă evitarea utilizării ibuprofenului în cazul varicelei.
Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente
Ibuprofen Dr.Max poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a
unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost
observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor
bacteriene ale varicelei. Când Ibuprofen Dr.Max se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea
durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara
cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se
agravează.
Alte mențiuni
Sunt observate foarte rar reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu, șoc anafilactic). La
primele semne ale unei reacții de hipersensibilitate, după utilizarea/administrarea de ibuprofen,
tratamentul trebuie oprit. Măsurile necesare din punct de vedere medical, în acord cu simptomele,
trebuie inițiate de personal specializat.
Ibuprofenul poate inhiba temporar funcția plachetară (agregarea trombocitară). Prin urmare, se
recomandă monitorizarea cu atenție a pacienților cu tulburări de coagulare.
În cazul administrarii prelungite de ibuprofen, este necesară verificarea periodică a funcției hepatice, a
funcției renale, precum și a hemoleucogramei.
Utilizarea îndelungată a oricarui tip de analgezic pentru tratamentul cefaleei poate duce la agravarea
aceasteia. Dacă această situație este prezentă sau este suspectată, se recomandă consultarea medicului,
iar tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin abuz medicamentos (CAM) trebuie
suspectat la pacienții care au dureri de cap frecvente sau zilnice, în ciuda faptului (sau din cauza
faptului) că utilizează regulat medicamente pentru durerile de cap. CAM nu trebuie tratată prin
creșterea dozei de medicament.
Pe parcursul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită
aseptică, cum ar fi rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greață, vărsături, febră sau dezorientare la
pacienții cu afecțiuni autoimune preexistente (cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de
țesut conjunctiv).
Trebuie evitat consumul de alcool etilic, întrucât poate intensifica reacțiile adverse la AINS, în special
pe cele care afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienții care utilizează ibuprofen trebuie să raporteze medicului următoarele semnele sau
simptomele: ulcerații sau sângerare gastro-intestinală, vedere încețoșată sau alte simptome la nivel
ocular, erupții cutanate, creștere ponderală sau edem.
În cazul apariției problemelor de vedere, vederii încețoșate, scotoamelor sau perturbări ale percepției
culorilor, este necesară întreruperea tratamentului.
Sorbitol
Acest medicament conține 50 mg sorbitol per fiecare capsulă.
Efectul aditiv al administrării concomitente a medicamentelor conținând sorbitol (sau fructoză) și
aportul alimentar de sorbitol (sau fructoză) trebuie luate în considerare.
Conținutul de sorbitol din medicamentele cu administrare orală poate afecta biodisponibilitatea altor
medicamente pentru administrare orală administrate concomitent.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Trebuie să se evite asocierea ibuprofenului cu:
Alte AINS, inclusiv blocante selective ale ciclooxigenazei-2
Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu alte AINS, inclusiv blocante selective ale
ciclooxigenazei-2, crește riscul de apariție a reacțiilor adverse și trebuie evitată.
Acid acetilsalicilic
În general, nu se recomandă administrarea concomitentă a ibuprofenului cu acid acetilsalicilic, din
cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba în mod competitiv efectul dozelor mici de
acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Deși există
incertitudini cu privire la extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea
ca utilizarea regulată, pe termen lung a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici
de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen este posibil să nu aibă niciun
efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Anticoagulante
AINS pot mări efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Diuretice, inhibitoare ale ECA, blocante ale receptorilor beta și antagoniști ai angiotensinei II
AINS pot reduce efectul diureticelor și al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienți cu
funcție renală compromisă (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcție renală
compromisă), administrarea concomitentă a inhibitoarelor ECA, a blocantelor receptorilor beta sau a
antagoniștilor de angiotensină II, precum și a medicamentelor care inhibă ciclooxigenaza poate cauza
deteriorarea suplimentară a funcției renale, inclusiv o posibilă insuficiență renală acută, care este de
obicei reversibilă. Prin urmare, utilizarea concomitentă trebuie efectuată cu prudență, în special la
vârstnici. Pacienții trebuie hidratați corespunzător și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției
renale după inițierea terapiei concomitente și ulterior, periodic.
Diuretice care economisesc potasiu
Administrarea concomitentă a ibuprofenului și diureticelor care economisesc potasiu poate duce la
hiperkaliemie (se recomandă verificarea potasiului seric).
Corticosteroizi
Risc crescut de reacții adverse, în special la nivelul tractului gastro-intestinal (ulcerație sau hemoragie
gastro-intestinală (vezi pct. 4.4)).
Antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI)
Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Digoxină
AINS pot agrava insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește concentrațiile plasmatice ale
digoxinei. Ca regulă, verificarea concentrației plasmatice a digoxinei nu este necesară în situația
administrării corecte (timp de maxim 4 zile).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ibuprofen cu preparate pe bază de fenitoină poate crește concentrațiile
plasmatice ale fenitoinei. Ca regulă, verificarea concentrației plasmatice a fenitoinei nu este necesară
în situația administrării corecte (timp de maxim 4 zile).
Litiu
Există dovezi ale unor creșteri potențiale ale concentrației plasmatice de litiu. Ca regulă, verificarea
concentrației plasmatice a litiului nu este necesară în situația administrării corecte (timp de maxim 4
zile).
Metotrexat
Administrarea de ibuprofen în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate
duce la concentrații plasmatice crescute de metotrexat și la creșterea efectului toxic al acestuia.
Ciclosporină
Riscul de deteriorare renală determinat de ciclosporină este crescut prin administrarea concomitentă a
anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru
administrarea concomitentă de ciclosporină cu ibuprofen.
Mifepristonă
AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, întrucât AINS pot
reduce efectul mifepristonei.
Sulfinpirazonă
Medicamentele care conțin sulfinpirazonă pot întârzia excreția ibuprofenului.
Probenecid
Medicamentele care conțin probenecid pot scădea clearance-ul AINS și pot crește concentrația
plasmatică a acestora.
Tacrolimus
Când AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus există un posibil risc crescut de
nefrotoxicitate.
Zidovudină
Risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu
zidovudină. Se recomandă efectuarea hemoleugramei la 1-2 săptămâni după inițierea administrării
concomitente.
Există dovezi de risc crescut de hemartroze și hematom la pacienții cu hemofilie și test HIV-pozitiv
care utilizează tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen.
Sulfoniluree
AINS pot fie să crească, fie să reducă efectul hipoglicemic al sulfonilureelor. Se recomandă precauție
în cazul tratamentului concomitent.
Antibiotice din clasa chinolonelor
Datele obținute din studii la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de convulsii asociat cu
administrarea de antibiotice din clasa chinolonelor. Pacienții care utilizează AINS și antibiotice din
clasa chinolonelor pot avea un risc crescut de apariție a convulsiilor.
Aminoglicozide
AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor.
Alcool, bifosfonați, oxpentifilină (pentoxifilină) și sulfinpirazonă
Pot potența reacțiile adverse la nivelul tractului gastro-intestinal și riscul de hemoragie sau ulcerație.
Baclofen
Toxicitate crescută a baclofenului.
Ginkgo biloba
Administrarea concomitentă de AINS cu extracte de ginkgo biloba poate crește riscul de hemoragie.
Inhibitori ai CYP2C9
Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai enzimei CYP2C9 poate crește expunerea la
ibuprofen (un substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol și fluconazol (inhibitori CYP2C9) a
fost observată o creștere a expunerii la S(+)-ibuprofen de aproximativ 80% până la 100%. Ajustarea
dozei de ibuprofen trebuie luată în considerare dacă se administrează concomitent inhibitori puternici
ai enzimei CYP2C9 și ibuprofen, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen
împreună cu voriconazol sau fluconazol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embriofetală.
Datele obținute din studii epidemiologice ridică motive de îngrijorare asupra riscului crescut de avort
spontan și de malformație cardiacă și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandine la începutul sarcinii. Se crede că riscul crește odată cu doza și durata terapiei.
La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit a avea ca rezultat
creșterea pierderii pre- și post-implantare și a letalității embrio-fetale. În plus, au fost raportate
incidențe crescute în ceea ce privește diverse malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora
li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.
Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios, care
apare în caz de disfuncție renală fetală. Acesta poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului
și, de obicei, este reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, au fost raportate cazuri de
constricție a ductului arterial după tratament în timpul celui de-al doilea trimestru, dintre care
majoritatea s-au remis după întreruperea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și celui de-al
doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă
ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau care este în primul sau
al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai mică, iar durata tratamentului trebuie să
fie cât mai scurtă posibil.
Monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și pentru constricția ductului arterial trebuie luată în
considerare după expunerea la ibuprofen timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină.
Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă dacă se constată oligohidramnios sau constricția
ductului arterial.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
o toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a ductului arterial și
hipertensiune pulmonară);
o disfuncție renală (vezi mai sus);
mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:
o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar
și la doze foarte mici;
o inhibarea contracțiilor uterine, având ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecință, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.
4.3).
Alăptarea
Ibuprofenul și metaboliții acestuia pot trece în laptele matern în concentrații mici. Nu se cunoște până
în prezent că ibuprofenul ar avea efecte nocive la sugari. Prin urmare, ibuprofenul poate fi administrat
în timpul alăptării pentru tratamentul de scurtă durată al durerii și febrei în doza recomandată.
Siguranța utilizării pe termen lung nu a fost stabilită.
Fertilitatea
Există câteva dovezi că medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază/prostaglandine pot cauza
afectarea fertilității femeilor printr-un efect asupra ovulației. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Ibuprofenul nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce
vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, deoarece la doze mari pot apărea reacții adverse cum
sunt oboseala, somnolența, vertijul și tulburările de vedere (raportate ca fiind mai puțin frecvente),
capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje poate fi afectată în unele cazuri individuale.
Acest efect este potențat de consumul concomitent de alcool.
4.8 Reacții adverse
Cele mai frecvente reacții adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
peptice, perforație sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letală, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate greață, vărsături, diaree, flatulență, constipație, dispepsie, durere abdominală,
melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei și a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) ca
urmare a administrării. Mai puțin frecvent, s-a observat gastrita.
Reacțiile adverse depind în cea mai mare parte de doză și variază de la individ la individ. În special,
riscul de apariție a hemoragiei gastro-intestinale depinde de valoarea dozelor și de durata
tratamentului. Pentru alți factori de risc cunoscuți, vezi pct. 4.4.
Datele epidemiologice și din studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze
mari (2400 mg/zi) și pe termen lung, poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Edemul, hipertensiunea arterială și insuficiența cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Unele dintre reacțiile adverse menționate mai jos sunt mai puțin frecvente atunci când doza zilnică
maximă este de 1200 mg, comparativ cu tratamentul cu doză mare la pacienții cu reumatism.
Următoarele reacții adverse posibil asociate cu utilizarea de ibuprofen sunt prezentate în conformitate
cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe. Categoriile de frecvență sunt clasificate în
funcție de următoarea convenție: foarte frecvente ≥1/10, frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin
frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și < 1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență
necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile).
# Vezi „Descrierea reacțiilor adverse selectate” mai jos.
Aparate, sisteme și organe Frecvență Reacții adverse
Tulburări hematologice și Foarte rare Tulburări hematopoietice
limfatice (anemie, leucopenie,
trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză)#
Tulburări ale sistemului Mai puțin frecvente Reacții de hipersensibilitate
imunitar precum urticarie, prurit,
purpură și exantem, precum și
crize de astm bronșic (uneori
cu hipotensiune arterială) (vezi
pct. 4.4)
Rare Lupus eritematos sistemic
Foarte rare Reacții grave de
hipersensibilitate. Simptomele
pot include: edem facial,
umflarea limbii, inflamația
internă a laringelui cu
îngustarea căilor respiratorii,
dispnee, tahicardie, prăbușirea
tensiunii arteriale până la șoc
cu potențial letal (vezi pct. 4.4).
Exacerbarea inflamațiilor
asociate infecției (de exemplu,
dezvoltarea fasceitei
necrozante) coincide cu
utilizarea antiinflamatoarelor
nesteroidiene #
Tulburări psihice Rare Depresie, confuzie, halucinații,
reacții psihotice
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee (vezi pct. 4.4),
somnolență, vertij, oboseală,
agitație, amețeală, insomnie,
irascibilitate
Foarte rare Meningită aseptică #
Tulburări oculare Mai puțin frecvente Tulburări de vedere #
Rare Ambliopie toxică
Tulburări acustice și Rare Tinitus
vestibulare
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitații, insuficiență cardiacă
(vezi pct. 4.4), infarct
miocardic, edem pulmonar
acut, edem (vezi pct. 4.4)
Cu frecvență necunoscută Sindrom Kounis
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială (vezi
pct. 4.4)
Tulburări respiratorii, toracice Mai puțin frecvente Rinită, bronhospasm
și mediastinale
Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente Tulburări gastrointestinale,
cum ar fi pirozis, dispepsie,
durere abdominală și greață,
vărsături, flatulență, diaree,
constipație
Frecvente Ulcere gastrointestinale, în
unele cazuri cu hemoragie și
perforație (vezi pct. 4.4),
pierderi oculte de sânge care
pot duce la anemie, melenă,
hematemeză, stomatită
ulcerativă, colită, exacerbarea
bolii inflamatorii intestinale,
complicații ale diverticulitei
colonice (perforație, fistulă)
Mai puțin frecvente Gastrită
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi
intestinale
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Disfuncție hepatică, leziuni
hepatice mai ales în cazul
tratamentului pe termen lung,
insuficiență hepatică, hepatită
acută, icter
Afecțiuni cutanate și ale Mai puțin frecvente Fotosensibilitate
țesutului subcutanat Foarte rare Reacții adverse cutanate severe
(RACS-uri) (inclusiv Eritem
polimorf, dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens-Johnson și
necroliză epidermică toxică),
alopecie, fasceită necrozantă
(vezi pct. 4.4.). În cazul
infecțiilor asociate varicelei pot
apărea infecții severe ale pielii
cu complicații ale țesuturilor
moi
Cu frecvență necunoscută Reacție indusă de medicament
asociată cu eozinofilie și
simptome sistemice (sindrom
DRESS), pustuloză
exantematică generalizată acută
(PEGA)
Tulburări renale și ale căilor Mai puțin frecvente Formare de edem, în special la
urinare pacienții cu hipertensiune
arterială sau insuficiență renală,
sindrom nefrotic, nefrită
interstițială care poate fi
asociată cu insuficiența renală #
Rare Necroză papilară renală #
Condiții în legătură cu sarcina, Foarte rare Tulburări menstruale
perioada puerperală și
perinatală
Investigații diagnostice Rare Creșterea azotului ureic în
sânge, a transaminazelor serice
și a fosfatazei alcaline,
scăderea valorilor
hemoglobinei și hematocritului,
inhibarea agregării plachetare,
timp de sângerare prelungit,
scăderea calciului seric,
creșterea acidului uric seric
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Tulburări hematologice și limfatice
Primele simptome sau semne pot include: febră, dureri în gât, ulcerații bucale superficiale, simptome
asemănătoare gripei, oboseală severă, hemoragie nazală și cutanată. Aceste discrazii sanguine pot
apărea în special după utilizarea pe termen lung a dozelor mari. În cazul tratamentului de lungă durată,
trebuie efectuate periodic analize de sânge (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Acestea pot fi legate de mecanismul de acțiune al AINS. Dacă în timpul administrării ibuprofenului
apar sau se agravează semnele unei infecții, pacienților li se recomandă să consulte imediat un medic.
Trebuie investigat dacă este cazul de tratament antiinfecțios/antibiotic.
Tulburări ale sistemului nervos
În timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate simptome de meningită aseptică, cum ar fi
redoare a cefei, cefalee, greață, vărsături, febră sau afectare a conștienței. Pacienții cu boli de colagen,
autoimune (LES, boală mixtă a țesutului conjunctiv) par să fie predispuși.
Tulburări oculare
Au fost observate tulburări oculare reversibile, cum ar fi ambliopie toxică, vedere încețoșată și
modificări ale percepției culorilor. În caz că apar astfel de reacții, administrarea ibuprofenului trebuie
întreruptă.
Tulburări renale și ale căilor urinare
Pot apărea diferite grade de afectare a funcției renale, în special în timpul utilizării pe termen lung a
unor doze mai mari. O agravare bruscă a insuficienței renale poate fi, de asemenea, asociată cu o
reacție de hipersensibilitate generalizată.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
La copii, ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate determina apariția simptomelor de
supradozaj. La adulți, relația doză-efect nu este atât de bine-definită. Timpul de înjumătățire
plasmatică în caz de supradozaj este de 1,5-3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități importante de AINS vor dezvolta doar greață,
vărsături, dureri epigastrice sau mai rar diaree. De asemenea, e posibil să apară tinitus, cefalee și
hemoragie gastro-intestinală. În intoxicația mai gravă, toxicitatea se observă la nivelul sistemului
nervos central, manifestându-se prin amețeală, somnolență, ocazional excitație și dezorientare,
pierdere a conștienței (la copii apar și crize mioclonice) sau comă. Ocazional, pacienții dezvoltă
convulsii. În cazurile de intoxicație gravă poate apărea acidoza metabolică, iar timpul de
protrombină/INR poate fi prelungit, probabil din cauza interferenței activității factorilor de coagulare
circulanţi. Pot apărea insuficiență renală acută și afectare hepatică. Exacerbarea astmului bronșic este
posibilă la astmatici. De asemenea, este posibil să apară hipotensiune arterială, deprimare respiratorie
și cianoză.
Utilizarea prelungită la doze mai mari decât cele recomandate sau supradozajul pot determina acidoză
tubulară renală şi hipokaliemie.
Măsuri terapeutice
Tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere și să includă menținerea permeabilității căilor
respiratorii și monitorizarea semnelor cardiace și vitale până la stabilizare. Lavajul gastric sau
administrarea orală de cărbune activat este indicată dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la
ingerarea unei doze mai mari de 400 mg per kg de greutate corporală. Dacă ibuprofenul a fost deja
absorbit, trebuie administrate substanțe alcaline, pentru a favoriza eliminarea ibuprofenului în urină.
Dacă sunt frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam administrate
intravenos. Pentru astmul bronșic se vor administra bronhodilatatoare. Nu este disponibil un antidot
specific.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare și antireumatice, nesteroidiene, derivate de
acid propionic, codul ATC: M01A E01
Mecanism de acțiune
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care, în modelele inflamatorii
convenționale din experimentele efectuate la animale, s-a dovedit a fi eficace prin inhibarea sintezei de
prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea asociată inflamației, inflamația și febra. În plus,
ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară indusă de ADP și colagen.
Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba
competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea în doză unică a 400 mg de ibuprofen cu 8 ore înainte sau la 30
de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg), cu eliberare imediată, a
determinat o reducere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau asupra
agregării plachetare. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația
clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, pe termen lung cu ibuprofen să reducă
efectul cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de
ibuprofen e puțin probabil să producă vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Capsulele moi de ibuprofen conțin ibuprofen dizolvat într-un solvent hidrofil, în interiorul unui înveliș
de gelatină. După ingerare, învelișul de gelatină se dezintegrează în sucul gastric, eliberând imediat
pentru absorbție ibuprofenul solubilizat.
După administrarea orală, ibuprofenul este parțial absorbit în stomac și apoi este absorbit complet în
intestinul subțire.
Valoarea mediană a concentrației plasmatice maxime este atinsă după aproximativ 30 până la 60
minute de la administrare. În schimb, pentru formele farmaceutice de ibuprofen cu eliberare normală
concentrațiile plasmatice maxime se ating la 1-2 ore de la administrarea orală.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Metabolizare și eliminare
După metabolizarea hepatică (hidroxilare, carboxilare), metaboliții inactivi din punct de vedere
farmacologic sunt eliminați complet, în principal pe cale renală (90%), dar și pe cale biliară. Timpul
de înjumătățire plasmatică prin eliminare la indivizii sănătoși și la cei cu boli hepatice și renale este de
1,8-3,5 ore.
Nu se observă nicio diferență specifică a profilului farmacocinetic la vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranță
Toxicitatea subcronică și cronică a ibuprofenului în studiile la animale a fost observată în principal sub
formă de leziuni și ulcerații la nivelul tractului gastro-intestinal. Studiile in vitro și in vivo nu au
furnizat dovezi relevante din punct de vedere clinic ale potențialului mutagen al ibuprofenului. În
studiile efectuate la șobolan și șoarece nu s-au găsit dovezi ale efectelor cancerigene ale ibuprofenului.
Ibuprofenul a dus la inhibarea ovulației la iepure, precum și la anomalii ale nidării la diferite specii de
animale (iepure, șobolan, șoarece). Studiile experimentale au demonstrat că ibuprofenul traversează
placenta, iar în cazul dozelor toxice pentru mamă, a fost observată o incidență crescută a
malformațiilor (de exemplu, defect septal ventricular).
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Conținutul capsulei:
macrogol 400 (E1521)
sorbitan oleat (E494)
povidonă K-30
hidroxid de potasiu (E525)
Învelișul capsulei:
gelatină (E441)
macrogol 400 (E1521)
sorbitol lichid (E420)
trigliceride cu lanț mediu
Agentul de lustruire:
alcool izopropilic
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie de carton cu blister transparent din PVC/Al.
Mărimi de ambalaj: 10 și 12 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Dr. Max Pharma s.r.o.
Na Florenci 2116/15
Nové Město
110 00 Praga 1
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15756/2024/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2020
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2024
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2025