Ibuprofen Arena 400 mg capsule

Prospect Ibuprofen Arena 400 mg capsule

Producator: ARENA GROUP S.A.

Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic,

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12919/2020/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ibuprofen Arena 400 mg capsule

2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine ibuprofen 400 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 88,60 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMĂ FARMACEUTICĂ

Capsulă.

Capsule gelatinoase de formă cilindrică, cu corp de culoare alb opac şi capac de culoare roşu opac,

care conţin o pulbere omogenă, de culoare aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Durere uşoară până la moderată, cum sunt cefaleea, incluzând migrena, durerea de dinţi.

Dismenoree primară.

Febră.

4.2 Doze şi mod de administrare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizand cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă

durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

Acest medicament este destinat numai pentru utilizarea de scurtă durată, nu mai mult de 7 zile. Dacă

simptomele persistă sau se agravează trebuie să vă adresaţi medicului.

Adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza iniţială recomandată este de 400 mg ibuprofen

(o capsulă Ibuprofen Arena), administrată la intervale de 4-6 ore. Dacă durerea sau febra nu se

ameliorează, se pot administra 400 mg ibuprofen, fără a depăşi, însă, 1200 mg ibuprofen (3 capsule

Ibuprofen Arena) în 24 ore.

Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil după masă.

Copii cu vârsta sub 12 ani: nu se recomandă administrarea capsulelor la copii cu vârsta sub 12 ani.

Pacienţi vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor. Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată,

doza trebuie stabilită individual.

Insuficienţă renală

Nu este necesară reducerea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată

(pentru pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară reducerea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată

(pentru pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Tratamentul cu Ibuprofen Arena trebuie întrerupt dacă:

• temperatura continuă să crească sau febra persistă mai mult de 3 zile;
• durerea se agravează sau durează mai mult de 10 zile.

4.3 Contraindicaţii

• hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii
• antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, astm bronşic, rinită, urticarie sau

angioedem) la acid acetilsalicilic sau alte AINS

• antecedente de hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu AINS
• ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal

recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii

dovedite)

• insuficienţă hepatică sau renală severă
• insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA)
• ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
• deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau consum insuficient de lichide)
• hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă
• tulburări ale hematopoiezei de origine neprecizată
• copii cu vârsta sub 12 ani.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea

mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi

cardiovasculare prezentate mai jos). Pacienţi trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi

medical regulat în vederea monitorizării evenimentelor adverse.

Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele

situaţii:

• lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune;
• tulburare congenitală în metabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
• primul şi al doilea trimestru de sarcină;
• alăptare.

Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:

• afecţiuni gastro-intestinale, inclusiv afecţiune intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă,

boala Crohn);

• insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
• funcţie renală redusă;
• disfuncţie hepatică;
• tulburări de hematopoieză;
• deficite de coagulare a sângelui;
• alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală respiratorie

obstructivă cronică sau astm bronşic;

• imediat după intervenţii chirurgicale majore.

Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală

Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate

AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de

evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare odată cu creşterea

dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie

sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai

mică doză disponibilă.

La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici

de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie

luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de

pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice

simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale

ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente

care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de

tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele

antiagregante antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală la pacienţii aflaţi în tratament cu ibuprofen,

tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale

(colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).

Vârstnici

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi

perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară

până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că

tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arterială şi edem.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi

asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu,

infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că

administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut

de evenimente trombotice arteriale.

La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele

II-III clasificare NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boala arterială periferică

şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză

și trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru

evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,

fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen

(2400 mg pe zi).

Reacţii cutanate

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-

Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS

(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza

iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.

Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor

leziuni mucoase sau a oricărui semn de hipersensibilitate.

Efect renal

Ibuprofenul poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au prezentat

anterior tulburări renale din cauza efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii

predispuşi, acesta poate determina edeme sau poate duce chiar la insuficienţă cardiacă sau

hipertensiune arterială.

Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului a determinat necroză papilară renală

şi alte modificări renale patologice. Toxicitatea renală a fost constatată, de asemenea, la pacienţii la

care prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti

pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând reducerea dependentă de doză a

sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului sanguin renal, ceea ce poate

determina insuficienţă renală. Din acest punct de vedere, cel mai mare risc îl au pacienţii cu

insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, vârstnicii şi pacienţii care utilizează

diuretice sau inhibitori ai ECA. În mod normal, simptomele sunt reversibile după întreruperea

tratamentului cu AINS.

Alte precauţii

Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în

antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni

alergice.

Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).

În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu

trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a

analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina

leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice).

Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt

redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu

tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului

conjunctiv).

Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare. Prin urmare,

pacienţii cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi.

În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei

hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.

Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în

special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de

ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome oculare, erupţia

cutanată tranzitorie, creşterea în greutate sau edemul.

Ibuprofen Arena conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la

galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Acid acetilsalicilic: în general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este

recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid

acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există

incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă

posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului

acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant

clinic (vezi pct. 5.1).

Alte AINS: pe baza efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul

apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea concomitentă de

ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct.

4.4). În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.

Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării

funcţiei plachetare.

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi pot să apară anumite interacţiuni

metabolice, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea ibuprofenului în

decurs de 24 ore înainte de sau după administrarea de metotrexat poate duce la o concentraţie

plasmatică crescută de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare,

administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul

potenţial de interacţiune în cazul unui tratament cu doze mici de metotrexat trebuie evaluat, în special

la pacienţii cu funcţie renală afectată. În cazul administrării concomitente, trebuie monitorizată funcţia

renală.

Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.

Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă a ibuprofenului cu fenitoină sau litiu poate creşte

concentraţia plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale

litiului şi se recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.

Glicozide cardiace(de exemplu, digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de

filtrare glomerulară şi pot creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă

monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.

Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot

reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta-blocantelor.

La pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu

funcţie renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de

angiotensină II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate duce la deteriorarea suplimentară a funcţiei

rinichilor, până la insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o

astfel de administrare concomitentă trebuie utilizată numai cu prudenţă, în special la pacienţii

vârstnici. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat

următoare iniţierii terapiei concomitente, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a

parametrilor funcţiei renale.

Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA

poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.

Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de

creştere a excreţiei de sodiu.

Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-

intestinale (vezi pct. 4.4).

Ciclosporină: riscul de afectare renală indus de ciclosporină creşte în cazul administrării concomitente

cu anumite AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru administrarea concomitentă de

ciclosporină cu ibuprofen.

Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen duce la absorbţia prelungită şi

redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul

de celălalt.

Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.

Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii

cu hemofilie și HIV pozitiv care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata

administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se

recomandă efectuarea hemoleucogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.

Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.

Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor

poate reduce efectul mifepristonei.

Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a

acestor substanţe este redusă.

Antibiotice chinolone: pacienţii tratați concomitent cu AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a

dezvolta convulsii.

Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament

concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.

Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a

hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină): pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale

şi riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.

Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcină

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării

embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de

malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la

începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la

aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doză şi de durata tratamentului. La

animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea

numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele

cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost

raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Pe durata primului şi a

celui de al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat, cu excepția cazului în care

este absolut necesar. Dacă ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în

timpul primul şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata

tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.

În timpul trimestrului trei de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune

pulmonară);

• disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;

mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:

• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi

la doze foarte mici.

• inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.

Alăptare

La om, ibuprofenul este excretat în lapte, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă

durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un

tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării la sân.

Fertilitate

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să

rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au

dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În general, ibuprofenul nu are reacţii adverse asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi

utilaje. Cu toate acestea, întrucât la doze mari, în cazuri individuale, pot să apară reacţii adverse, cum

sunt oboseală, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin

frecvente), capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Acest efect este

potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.

4.8 Reacţii adverse

Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:

Foarte frecvente (1/10)

Frecvente (1/100 şi <1>

Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1>

Rare (1/10000 şi <1>

Foarte rare (<1>

Lista cu următoarele reacţii adverse include toate reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu

ibuprofen, precum şi cele înregistrate în cursul tratamentului cu doze mari şi pe termen lung la

pacienţii cu afecţiuni reumatice. Frecvenţele menţionate, mai puţin frecvenţele foarte rare, se referă la

tratamentul de scurtă durată, cu doze zilnice de până la 1200 mg ibuprofen în cazul formelor

farmaceutice pentru administrarea pe cale orală.

În ceea ce priveşte următoarele reacţii adverse, trebuie menţionat faptul că sunt în principal

dependente de doză şi prezintă variabilitate interindividuală.

Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro-intestinală. În special la

vârstnici, pot să apară ulcere gastro-duodenale, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori

letale. În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie,

dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbări ale colitei ulcerative şi ale

bolii Crohn. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent . În mod special, riscul de apariţie a

hemoragiilor gastro-intestinale este dependent de dozele utilizate şi de durata administrării.

Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială

şi insuficienţa cardiacă.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic) poate fi

asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu,

infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Tulburări cardiace

Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic.

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: tulburări ale hematopoezei (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,

agranulocitoză).

Primele semne pot fi reprezentate de febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale la nivelul cavităţii

bucale, simptome asemănătoare gripei, apatie severă, epistaxis şi hemoragii cutanate.

În tratamentul pe termen lung este necesară verificarea periodică a hemoleucogramei.

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente: tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt cefalee, ameţeli, insomnie,

agitaţie, iritabilitate sau astenie.

Tulburări oculare

Mai puţin frecvente: tulburări de vedere.

Tulburări acustice şi vestibulare

Rare: tinitus.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: tulburări gastro-intestinale, cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă, vărsături,

meteorism, diaree, constipaţie şi mici hemoragii gastro-intestinale care, în cazuri excepţionale, pot

determina anemie.

Mai puţin frecvente: ulcere gastro-intestinale, potenţial complicate cu hemoragii şi perforaţii.

Stomatită ulcerativă, agravare a colitei şi a bolii Crohn, gastrită.

Foarte rare: esofagită, pancreatită, apariţia de stricturi intestinale, asemănătoare unor diafragme.

Pacienţii trebuie avertizaţi să întrerupă administrarea medicamentului şi să se prezinte imediat la

medic în cazul apariţiei unor dureri severe în etajul abdominal superior sau a melenei sau

hematemezei.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare: apariţia de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă renală,

sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care pot fi însoţite de insuficienţă renală acută.

De asemenea, rar, pot apărea leziuni ale parenchimului renal (necroză papilară) şi creşterea

concentraţiilor sanguine de acid uric.

De aceea, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei renale.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte rare: reacţii buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică.

În cazuri excepţionale, pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii ale ţesuturilor moi în timpul

varicelei (vezi şi „Infecţii şi infestări”).

Infecţii şi infestări

Foarte rar, au fost descrise cazuri de exacerbare a inflamaţiei din cursul infecţiilor (de exemplu,

apariţia fasceitei necrozante), care au coincis cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare

nesteroidiene. Acest efect este posibil asociat cu mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor

nesteroidiene.

Dacă în cursul tratamentului cu ibuprofen apar sau se agravează semnele unei infecţii, se recomandă

ca pacientul să se prezinte imediat la medic. Trebuie evaluată indicaţia de tratament

antiinfecţios/antibiotic.

Foarte rar, în cursul tratamentului cu ibuprofen a fost observată apariţia semnelor de meningită

aseptică, cu redoarea cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări ale stării de conştienţă.

Pacienţii cu boli autoimune (LES, colagenoze mixte) par predispuşi la aceste simptome.

Tulburări vasculare

Foarte rare: hipertensiune arterială.

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, cu eritem cutanat tranzitoriu şi prurit, precum şi crize

de astm bronşic (posibil însoţite de scăderea tensiunii arteriale).

Pacientul trebuie instruit ca, în astfel de cazuri, să anunţe imediat un medic şi să oprească tratamentul

cu ibuprofen.

Foarte rare: reacţii generale severe de hipersensibilitate. Acestea se pot manifesta ca edem facial, edem

lingual, edem laringian cu constricţia căilor respiratorii, detresă respiratorie, tahicardie, scădere a

tensiunii arteriale, până la şoc cu potenţial letal.

În cazul apariţiei unuia dintre aceste simptome, posibil chiar de la prima administrare, este necesară

asistenţă medicală de urgenţă.

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special în tratamentul de lungă durată, insuficienţă

hepatică, hepatită acută.

Tulburări psihice

Foarte rare: reacţii psihotice, depresie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din

domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacţie adversă suspectată, prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a

Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected]

4.9 Supradozaj

Simptome

Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult

greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee,

ameţeli, vertij şi hemoragie gastro-intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la

nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă.

Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea, copiii pot dezvolta convulsii mioclonice. În

intoxicaţia gravă poate apărea acidoză metabolică şi timpul de protombină/INR poate fi prelungit,

posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice,

hipotensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există

posibilitatea exacerbării astmului bronşic.

Tratament

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi include menţinerea căilor

respiratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea acestora. Lavajul

gastric sau administrarea orală de cărbune activat sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de

o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg per kg corp. Dacă ibuprofenul a fost deja absorbit, trebuie

administrate substanţe alcaline pentru a se favoriza excreţia de acid ibuprofenic în urină. Dacă

convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazepam sau lorazepam.

Pentru astm bronşic, trebuie administrate bronhodilatoare. Nu există antidot specific.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic,

codul ATC: M01AE01

Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele

convenţionale de durere şi inflamaţie din experimentele la animale arată că ibuprofenul inhibă eficace

sinteza de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau

conexă acesteia, edemul şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de

prostaglandine prin inhibarea activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibitor asupra

agregării plachetare indusă de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.

Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba

competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii

farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu

30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu

eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan

sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la

situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să

reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de

ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauterină de repaus

şi activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se

presupune că aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza

renală de prostaglandine care poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă

cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).

Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale

sintezei de prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal, valoarea concentraţiilor plasmatice

maxime fiind atinsă la 1-2 ore de la administrare.

Distribuţie

Ibuprofenul este rapid distribuit în întregul organism. Legarea de proteinele plasmatice este de

aproximativ 99%.

Metabolism

Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare).

Eliminare

La indivizii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2,5 ore.

Metaboliţii farmacologic inactivi sunt excretaţi, în principal, pe cale renală (90%), dar şi prin bilă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Ibuprofenul fiind un medicament cunoscut şi larg utilizat, siguranţa preclinică a acestuia este bine

documentată.

În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului, a demonstrat, în principal,

leziuni şi ulcere la nivelul tractului gastro-intestinal.

Testele in vitro şi in vivo nu au demonstrat efecte semnificative clinic privind mutagenitatea

ibuprofenului. Mai mult, nu s-au observat efecte carcinogene la şoarece şi şobolani.

Ibuprofen inhibă ovulaţia la iepuri şi afectează nidarea la diferite specii de animale (iepure, şobolan şi

şoarece). În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul traversează placenta.

Când este utilizat în doze toxice la mamă, malformaţiile apar mai frecvent (de exemplu, defecte

septale ventriculare).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Talc

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Capsula

Capac

Dioxid de siliciu

Laurilsulfat de sodiu

Acid acetic glacial

Glicerol

Dioxid de titan (E 171)

Eritrozină (E 127)

Oxid roşu de fer (E 172)

Gelatină

Corp

Dioxid de siliciu

Laurilsulfat de sodiu

Acid acetic glacial

Glicerol

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 10 capsule.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ARENA GROUP S.A.

Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, cod 024022, sector 2, Bucureşti,

România

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12919/2020/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare – Noiembrie 2011

Reînnoirea autorizaţiei – Ianuarie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2020