Prospect Ibucalmin 400 mg comprimate filmate.
Producator: LAROPHARM S.R.L.
Clasa ATC: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15639/2024/01-02-03-04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibucalmin 400 mg comprimate filmate.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat de Ibucalmin 400 mg comprimate filmate conţine ibuprofen 400 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 200 mg și Galben
amurg (E110).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ibucalmin 400 mg comprimate filmate: comprimate filmate, de culoare roșie, de formă oblongă, cu
lungimea 19,4 mm și grosimea 6,2 mm, având gravată pe una din feţe o linie mediană.
Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ameliorarea durerii de intensitate redusă şi moderată, durerilor osteoarticulare şi musculare (inclusiv
tendinite, bursite, luxaţii, entorse), precum şi a durerilor articulare de etiologie non-reumatică, durerilor
de spate, durerilor de cap, migrenei (tratament şi prevenție), durerilor reumatice, nevralgiei, durerilor
dentare, dismenoreei, reducerea febrei şi pentru ameliorarea simptomelor răcelii şi gripei.
Ibucalmin 400 mg este recomandat la adulți și adolescenți cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste
12 ani).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie să înceapă cu cea mai mică doză anticipată a fi eficientă, care poate fi ulterior
ajustată, în funcție de răspunsul terapeutic și de orice reacţii adverse.
Doza unică maximă nu trebuie să depăşească 400 mg de ibuprofen pentru adulţi.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
Dureri reumatice
Adulți, adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani):
Doza recomandată este de 20 mg/kg greutate corporală până la 40 mg/kg greutate corporală pe zi, cu o
doză maximă zilnică de 1200 mg, doar la recomandarea medicului, divizată în 3 prize individuale de
400 mg.
Durere uşoară până la moderată şi durere acută şi febră asociată cu răceala obişnuită
Adulţi şi adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani):
400 mg administrate în doză unică sau de 3 ori pe zi, cu un interval de cel puţin 4 până la 6 ore între
doze. Doza în migrenă trebuie să fie: 400 mg administrată în doză unică, dacă este necesar 400 mg la
un interval de 4 până la 6 ore.
Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Dismenoree primară
Adulţi şi adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani):
400 mg, de 1-3 ori pe zi, cu un interval de cel puţin 4-6 ore între doze, la nevoie. Tratamentul trebuie
început la primul semn de probleme menstruale. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 1200
mg.
Copii şi adolescenţi
Doza de ibuprofen la copii şi adolescenţi variază în funcţie de vârsta şi greutatea pacientului.
Ibucalmin 400 mg nu trebuie utilizat la adolescenţi cu greutatea sub 40 kg sau la copii cu vârsta sub 12
ani.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
AINS trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse şi au
risc crescut de hemoragii gastro-intestinale cu potenţial letal, ulceraţii sau perforaţii (vezi pct. 4.4). Dacă
tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei. Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate şi
trebuie întrerupt dacă nu se observă niciun beneficiu sau dacă apare intoleranţă.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu scădere uşoară sau moderată a funcţiei renale, doza trebuie menţinută cât mai scăzută cu
putinţă, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor şi funcţia renală trebuie
monitorizată. (Acest medicament este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct.
4.3).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu scădere uşoară sau moderată a funcţiei hepatice, doza trebuie menţinută cât mai scăzută
cu putinţă, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor. (Acest medicament este
contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghiţit împreună cu conţinutul unui pahar cu apă.
Comprimatele nu trebuie zdrobite, mestecate sau supte pentru a evita iritaţia stomacului sau a gâtului.
Se recomandă ca pacienţii cu sensibilitate gastrică să ia Ibucalmin 400 mg împreună cu alimente.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Antecedente de reacţii de hipersensibilitate (cum sunt bronhospasm, astm bronşic, rinită,
angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
• La pacienţi cu tulburări de coagulare şi afecţiuni care implică o tendinţă crescută la sângerare.
• Ulcer gastro-duodenal existent/hemoragie gastro-intestinală, active sau în antecedente (două sau
mai multe episoade distincte cu ulceraţie sau hemoragie diagnosticate).
• Antecedente de hemoragie gastro-intestinală sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratament
anterior cu AINS.
• Sângerare cerebrovasculară activă sau cu altă localizare.
• Tulburări ale hematopoezei.
• Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă.
• Insuficienţă cardiacă severă (clasa IV clasificarea NYHA).
• În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
• Pacienţi cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, creşte
riscul de reacţii adverse şi trebuie evitată.
Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi mai jos riscuri gastro-intestinale şi
cardiovasculare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie să efectueze controale medicale
regulate pentru monitorizarea reacţiilor adverse.
Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului risc/beneficiu în următoarele
situaţii:
- Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte boli autoimune.
- Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinelor (cum este porfiria acuta intermitentă).
- Primul şi al treilea trimestru de sarcină.
- Alăptare.
Este necesară o atenţie specială în următoarele cazuri:
- Afecţiuni gastro-intestinale, inclusiv boală inflamatorie cronică intestinală (colită ulcerativă,
boală Crohn).
- Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială.
- Funcţie renală scăzută.
- Disfuncţie hepatică.
- Tulburări de coagulare ale sângelui.
- Alergii, febra fânului, inflamaţie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală cronică
obstructivă a căilor respiratorii sau astm bronşic.
- Imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Sângerare gastro-intestinală, ulceraţie şi perforaţie
În cazul tuturor AINS s-au raportat, în orice moment al tratamentului, hemoragie, ulceraţie sau perforaţie
GI, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente GI grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii
cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3),
precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastrointestinală (de exemplu misoprostol
sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care
necesită administrarea concomitentă a unor doze mici de acid acetilsalicilic sau alte substanţe active
care pot creşte riscul de evenimente adverse gastro-intestinale (vezi mai jos, şi la pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii administraţi oral, anticoagulante cum sunt warfarina
sau heparina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante antiplachetare
cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când, la pacienţii trataţi cu ibuprofen, apare hemoragie GI sau ulceraţie, tratamentul trebuie
întrerupt (vezi pct. 4.3).
AINS trebuie administrate cu precauţie pacienţilor cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită
ulceroasă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari şi
pe termen lung (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor
evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu,
≤1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă ușoară până
la moderată, sunt necesare monitorizare şi consiliere adecvate, deoarece au fost raportate retenţie de
lichide, hipertensiune arterială şi edeme, asociate terapiei cu AINS.
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele
II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau boală
vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie
evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
Înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente
cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumători), trebuie
efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).
Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Ibucalmin 400 mg. Sindromul Kounis
se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate –
asociat cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic.
Reacţii adverse cutanate severe (RACS-uri)
Reacţii adverse cutanate severe (RACS-uri), inclusiv dermatita exfoliativă, eritem multimorf, sindromul
Stevens-Johnson (SSJ), Necroliza epidermică toxică (TEN), Reacție indusă medicamentos cu
eozinofilie și afectare sistemică (sindrom DRESS), și pustuloză exantematică generalizată acută
(PEGA), ce pot pune viața în pericol sau pot fi letale au fost raportate, în asociere cu utilizarea de
ibuprofen (a se vedea secțiunea 4.8). Majoritatea acestor reacții au survenit în prima lună.
Dacă apar semne și simptome ce sugerează aceste reacții ibuprofenul ar trebui retras imediat și luat în
considerare un tratament alternativ (după caz).
Cu frecvență necunoscută au fost raportate și reacții induse de medicament cu eozinofilie și simptome
sistemice (sindrom DRESS).
Efecte renale
Ibuprofenul poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichide la pacienţii care nu au avut înainte
tulburări renale, din cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Aceasta poate cauza, la pacienţii
predispuşi, edeme sau chiar poate să ducă la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială.
La fel ca în cazul altor AINS, administrarea prelungită de ibuprofen la animale a avut ca rezultat necroză
papilară renală şi alte modificări patologice la nivel renal. La om, au existat raportări de nefrită acută
interstiţială cu hematurie, proteinurie şi, ocazional, sindrom nefrotic. Cazuri de toxicitate renală au fost
de asemenea observate la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate cauza o scădere dependentă de doză a
formării de prostaglandine şi, secundar o scădere a fluxului renal, care poate precipita o decompensare
renală evidentă. Pacienţii cu cel mai mare risc de a prezenta această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală,
insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii.
Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de recuperarea la starea dinaintea
tratamentului.
Infecții și infestări
În mod excepţional, varicela poate fi cauza complicaţiilor infecţioase grave ale ţesuturilor moi şi
ţesutului cutanat. Până în prezent, nu se poate exclude rolul AINS de a contribui la agravarea acestor
afecţiuni. Prin urmare, se recomandă a se evita utilizarea ibuprofenului în caz de varicelă.
Mascarea simptomelor infecţiilor concomitente
Ibucalmin 400 mg poate masca simptomele unei infecţii, ceea ce poate duce la întârzierea iniţierii unui
tratament adecvat şi, prin urmare, la agravarea evoluţiei infecţiei. Aceasta a fost observată în cazul
pneumoniei bacteriene dobândită în comunitate şi în complicaţiile bacteriene ale varicelei. Atunci când
Ibucalmin 400 mg este administrat pentru febră sau ameliorarea durerii în cadrul unei infecţii, este
recomandată monitorizarea infecţiei. În medii non-spitalicești, pacientul trebuie să solicite consultul
unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează.
Alte atenţionări
Reacţiile acute severe de hipersensibilitate (de exemplu şoc anafilactic) sunt observate foarte rar. La
primele semne de reacţie de hipersensibilitate după luarea/administrarea Ibucalmin 400 mg, tratamentul
trebuie oprit. Personalul specializat trebuie să iniţieze măsurile necesare din punct de vedere medical,
corespunzătoare simptomelor.
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul pot fi declanşate la pacienții diagnosticați sau cu antecedente
de astm bronșic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau boli alergice.
Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru tratamentul cefaleei, poate să o agraveze. Dacă
această situație se manifestă sau este suspectată, este necesar consult medical iar tratamentul trebuie
întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă prin abuz de medicamente (CAM) trebuie suspectat în cazul
pacienților care prezintă dureri de cap frecvente sau zilnice, în pofida (sau din cauza) utilizării regulate
a medicamentelor pentru tratamentul cefaleei.
Administrarea obişnuită de analgezice, în special asocierea mai multor analgezice diferite, poate cauza
deteriorare renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate fi
crescut în caz de suprasolicitare fizică asociată cu pierdere de săruri şi de deshidratare. Prin urmare,
trebuie evitată.
În timpul tratamentului cu ibuprofen, la pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus
eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), au fost observate unele cazuri cu simptome de
meningită aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.
Ibuprofenul poate să inhibe temporar agregarea plachetară şi să prelungească timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează tratament anticoagulant trebuie monitorizaţi
cu atenţie.
În cazul administrării prelungite de ibuprofen este necesară verificarea regulată a funcţiei hepatice şi
renale, precum şi a hemoleucogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.
Consumul concomitent de alcool trebuie evitat, deoarece poate intensifica reacţiile adverse la AINS, în
special cele care implică tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii tratați cu ibuprofen trebuie să anunţe imediat medicul despre semnele şi simptomele de
ulceraţie gastrointestinală sau hemoragie, vedere înceţoşată sau alte simptome oculare, erupţii cutanate,
creştere în greutate sau edeme.
Copii şi adolescenţi
Există risc de afectare renală la copiii şi adolescenţii cu deshidratare.
Ibucalmin 400 mg comprimate filmate conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Ibucalmin 400 mg comprimate filmate conține Galben amurg (E110), care poate determina reacţii
alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a ibuprofenului şi a următoarelor substanţe trebuie evitată:
Acid acetilsalicilic, doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv
efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate
concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu
poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul
cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate
avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). În general, administrarea concomitentă de ibuprofen și
acid acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.
Alte AINS, inclusiv salicilaţi: administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de
ulcere şi hemoragii gastrointestinale, din cauza unui efect sinergic. Prin urmare, administrarea
concomitentă a ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot să potenţeze efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina sau heparina (vezi
pct. 4.4). Este recomandată monitorizarea coagulogramei în cazul tratamentului concomitent.
Ticlopidină: AINS nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina, din cauza riscului de apariţie a
efectului aditiv pentru inhibarea funcţiei plachetare.
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară anumite interacţiuni
metabolice, având ca rezultat o rată de eliminare scăzută a metotrexatului. Prin urmare, în cazul
tratamentului cu doze mari de metotrexat, trebuie evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).
Glicozide cardiace (de exemplu digoxină): AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot reduce RFG şi
pot creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea concentraţiei
serice a digoxinei.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate într-un interval de 8-12 ore după administrarea de mifepristonă,
acestea pot scădea efectul mifepristonei.
Sulfonilureice: AINS pot să crească efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor. În cazul unui tratament
concomitent se recomandă monitorizarea valorilor glicemiei.
Zidovudină: există dovezi cu privire la riscul crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii HIV
pozitiv cu hemofilie care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Există un risc
crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină. Se
recomandă efectuarea hemoleucogramei la 1-2 săpămâni de la începerea tratamentului concomitent.
Ibuprofenul (ca și alte AINS) trebuie administrat cu precauție concomitent cu următoarele substanțe:
Moclobemidă: potenţează efectul ibuprofenului.
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă a ibuprofenului cu medicamente care conţin fenitoină sau
litiu poate creşte concentraţiile serice ale acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiei
serice a litiului şi se recomandă verificarea concentraţiei serice a fenitoinei.
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
diminua efectul diureticelor şi al altor antihipertensive, inclusiv inhibitorii ECA şi beta-blocantele. La
pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie
renală compromisă), administrarea unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist al angiotensinei II
concomitent cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentară a
funcţiei renale, inclusiv posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute. Aceasta este, de regulă,
reversibilă. În consecinţă, această administrare concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, mai ales la
vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente lichide şi trebuie luată în considerare monitorizarea
periodică a funcţiei renale, după iniţierea tratamentului concomitent. Administrarea concomitentă de
ibuprofen şi diuretice care economisesc potasiul sau inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie.
Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiilor serice ale potasiului.
Captopril: studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de
creștere a excreției de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct.
4.4).
Ciclosporină: administrarea anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene concomitent cu
ciclosporină determină un risc crescut de deteriorare renală. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru
administrarea concomitentă de ciclosporină cu ibuprofen.
Colestiramină: în timpul tratamentului concomitent cu ibuprofen şi colestiramină, absorbţia
ibuprofenului este întârziată şi redusă (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de câteva
ore unul de celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Metotrexat: riscul potenţial de interacţiune între un AINS şi metotrexat trebuie luat în considerare şi în
cazul unui tratament cu doze mici de metotrexat (≤ 20 mg/săptămână), în special la pacienţii cu
disfuncție renală. Atunci când se administrează concomitent, trebuie monitorizată funcţia renală. Se
recomandă precauţie dacă în interval de 24 ore se administrează atât AINS, cât şi metotrexat, deoarece
este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi, în consecinţă creşterea toxicităţii
acestuia (vezi mai sus).
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Probenecid şi sulfpirazonă: pot întârzia excreţia ibuprofenului. Acţiunea uricozurică a acestor substanţe
este diminuată.
Antibiotice chinolone: datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii
asociat cu antibioticele chinolone. Pacienţii trataţi concomitent cu AINS şi chinolone pot prezenta un
risc crescut de apariţie a convulsiilor.
Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare (de exemplu clopidogrel): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct.
4.4).
Alcool, bifosfonați și oxpentifilină (pentoxifilină): pot potența reacţiile adverse gastrointestinale și pot
crește riscul de sângerare sau ulceraţie.
Baclofen: toxicitate crescută a baclofenului.
Inhibitori ai CYP2C9: administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori ai CYP2C9 poate crește
expunerea la ibuprofen (substrat CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o creştere a expunerii la ibuprofen S (+) cu aproximativ 80 până
la 100%. Dacă se administrează concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2C9, trebuie luată în
considerare reducerea dozei de ibuprofen, în special în cazul în care se administrează ibuprofen în doze
mari concomitent cu voriconazol sau fluconazol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionului/fătului.
Datele obţinute din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort spontan şi de
malformaţii cardiace şi gastroschizis, după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la
începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la
aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte corelat cu doza şi cu durata tratamentului.
La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină o
creştere a incidenţei avortului spontan pre- şi post-implantare și o letalitate embrio-fetală mai mare. În
plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în perioada
organogenezei, au fost raportate incidenţe crescute ale unor malformaţii diferite, inclusiv malformaţii
cardiovasculare.
Începând cu săptămâna de sarcină 20, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios ca rezultat
la disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei
reversibil după întreruperea administrării.
În timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât
dacă este absolut necesar. În cazul în care ibuprofenul este utilizat de către femeile care încearcă să
rămână gravide sau care se află în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza
trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Trebuie
să se ia în considerare monitorizarea prenatală cu privire la oligohidramnios după expunerea la
Ibucalmin 400 mg comprimate filmate timp de mai multe zile începând cu săptămâna gestațională 20.
Administrarea Ibucalmin 400 mg comprimate filmate trebuie întreruptă dacă se descoperă
oligohidramnios.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
• fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară).
- disfuncţie renală (a se vedea mai sus);
• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea
chiar şi după administrarea unor doze foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecință, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.
4.3).
Alăptarea
Ibuprofenul este excretat în laptele uman dar, la doze terapeutice, în timpul tratamentului pe termen
scurt, riscul de influență asupra sugarului este puțin probabil. Cu toate acestea, dacă este prescris un
tratament de o durată mai lungă, trebuie luată în considerare întreruperea timpurie a alăptării.
Fertilitatea
Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza
prostaglandinelor pot influenţa în mod negativ fertilitatea la femei, prin efectul asupra ovulaţiei. Acest
efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4). La femeile care au dificultăți în a rămâne
gravide sau care sunt în investigaţii pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea
tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deoarece la utilizarea ibuprofenului în doze mari pot apărea reacţii adverse la nivelul sistemului nervos
central cum sunt oboseală şi ameţeli, capacitatea de a reacţiona și capacitatea de a participa activ la
traficul rutier şi de a folosi utilaje poate fi afectată, în cazuri izolate. Acest lucru se aplică în special în
cazul utilizării concomitente de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice,
perforaţie sau hemoragie GI, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate ca
urmare a administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale,
melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin
frecvent a fost observată gastrita.
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În mod special, riscul de apariţie a hemoragiei
gastrointestinale depinde de dozele administrate şi de durata utilizării.
Următorul tabel rezumă reacțiile adverse la medicament asociate ibuprofenului împărțite în grupe
conform terminologiei MedDRA împreună cu frecvența acestora: foarte frecvente (≥1/10); frecvente
(≥1/100 și <1>
(<1>
Clasificarea MedDRA pe
aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţii adverse
organe
A fost descrisă agravarea inflamaţiilor în
relaţie cu infecţiile (de exemplu apariţia
fasceitei necrozante), care coincide cu
utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Aceasta este posibil să fie
asociată cu mecanismul de acţiune al
medicamentelor antiinflamatoare
Infecţii şi infestări Foarte rare
nesteroidiene.
Simptome de meningită aseptică cu redoare de
ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau
modificare a stării de conştienţă au fost
observate la utilizarea ibuprofenului. Pacienţii
cu boli autoimune (LES, boală mixtă de ţesut
conjunctiv) par a fi predispuşi.
Tulburări de formare a sângelui (anemie,
leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză). Primele simptome sau semne
Tulburări hematologice şi Foarte rare pot să includă: febră, durere în gât, leziuni
limfatice superficiale la nivelul gurii, simptome
asemănătoare gripei, oboseală severă,
hemoragii nazale şi hemoragii cutanate
Cu frecvenţă necunoscută Neutropenie
Reacţii de hipersensibilitate cum sunt
urticarie, prurit, purpură şi exantem dar şi
Mai puţin frecvente
crize de astm bronşic (uneori cu hipotensiune
arterială).
Rare Lupus eritematos sistemic
Tulburări ale sistemului
Reacţii grave de hipersensibilitate.
imunitar
Simptomele pot să includă: umflare a feţei,
umflare a limbii, umflare a interiorului
Foarte rare
laringelui cu îngustarea căilor respiratorii,
dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială
până la şoc care poate pune viaţa în pericol.
Rare Depresie, confuzie, halucinaţii
Tulburări psihice Foarte rare Reacţii psihotice
Cu frecvenţă necunoscută Anxietate
Cefalee, somnolenţă, vertij, oboseală, agitaţie,
Frecvente
Tulburări ale sistemului ameţeală, insomnie, iritabilitate
nervos Foarte rare Meningită aseptică
Cu frecvenţă necunoscută Nevrită optică, parestezie
Mai puţin frecvente Tulburări ale vederii
Tulburări oculare
Rare Ambliopie toxică
Tulburări acustice şi Foarte rare Tinitus
vestibulare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale auzului
Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct
Foarte rare
Tulburări cardiace miocardic acut, edem pulmonar, edeme
Cu frecvență necunoscută Sindrom Kounis
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială, vasculită
Tulburări respiratorii,
Mai puţin frecvente Rinită, bronhospasm
toracice şi mediastinale
Tulburări gastrointestinale, cum sunt pirozis,
Foarte frecvente dispepsie, dureri abdominale şi greaţă,
vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie
Ulcere gastrointestinale, uneori cu hemoragie
Tulburări gastro- şi perforaţie (vezi pct. 4.4), sângerare ocultă
intestinale care poate duce la anemie, melenă,
Frecvente
hematemeză, stomatită ulcerativă, colită,
acutizare a colitei şi a bolii Crohn, complicaţii
ale diverticulozei colonice (perforaţie, fistulă).
Mai puţin frecvente Gastrită
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stenoze intestinale
Disfuncţie hepatică, afecțiune hepatică, în
Tulburări hepatobiliare Foarte rare special în terapia pe termen lung, insuficienţă
hepatică, hepatită acută, icter
Mai puţin frecvente Erupţii cutanate tranzitorii
Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri)
(inclusiv Eritem multimorf, sindrom Stevens-
Johnson și necroliză epidermică toxică)
Dermatită exfoliativă, reacţii buloase,
Foarte rare
alopecie, fasceită necrozantă.
Afecţiuni cutanate şi ale În cazuri excepţionale, infecţii grave ale pielii
ţesutului subcutanat şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi pot să
apară în cursul unei infecţii cu varicela.
Reacţie indusă de medicament asociată cu
eozinofilie şi simptome sistemice (Sindrom
Cu frecvenţă necunoscută DRESS), pustuloză exantematoasă
generalizată acută (PEGA) și reacții de
fotosensibilitate
Apariţia de edeme, în special la pacienţi cu
hipertensiune arterială sau cu insuficienţă
Mai puţin frecvente
Tulburări renale şi ale renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială,
căilor urinare care pot fi însoţite de insuficienţă renală
Necroză papilară renală în utilizarea pe termen
Foarte rare
lung (vezi pct. 4.4)
Tulburări generale şi la
nivelul locului de Cu frecvenţă necunoscută Stare de rău
administrare
Creștere a valorii azotului ureic sanguin,
creștere a valorilor serice ale transaminazelor
și fosfatazei alcaline, scădere a valorilor
Investigaţii diagnostice Rare hemoglobinei și hematocritului, inhibare a
agregării plachetare, sângerare prelungită,
scădere a valorilor calciului seric, creștere a
valorilor acidului uric seric
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi pe termen lung poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor
evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct.
4.4).
În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă
cardiacă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Toxicitate
În general, semnele și simptomele de toxicitate nu au fost observate la doze mai mici de 100 mg/kg la
copii sau adulți. Cu toate acestea, poate fi necesar tratament de susținere în unele cazuri. La copii s-au
observat semne și simptome de toxicitate după ingerarea a 400 mg/kg sau mai mult.
Simptome
Simptomele predominante sunt cele de la nivelul tractului gastrointestinal, cum sunt greaţă, durere
abdominală, vărsături (posibil cu striuri de sânge), şi cefalee, tinitus, confuzie, nistagmus. La doze mari,
apar simptome precum pierdere a conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie, scădere a
tensiunii arteriale,, hipernatremie, afectare renală, hematurie, posibil afectare hepatică. Ocazional au fost
raportate hipotermie şi SDRA. În intoxicația gravă poate apărea acidoză metabolică.
Tratament
Dacă este justificat, se utilizează lavajul gastric sau cărbune activat. În caz de probleme gastro-
intestinale, se utilizează antiacide. În caz de hipotensiune arterială, se administrează lichide intravenos
și, dacă este necesar, se instituie suport inotrop, asigurarea unei diureze adecvate, precum și
corectarea tulburărilor acido-bazice și electrolitice. Nu există antidot specific şi se recomandă tratament
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de
acid propionic, codul ATC: M01AE01.
Ibuprofenul este un AINS care posedă activitate antiinflamatorie, analgezică și antipiretică. Studiile la
animale pentru durere și inflamație indică faptul că ibuprofenul inhibă în mod eficient sinteza
prostaglandinelor. La om, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamație sau legată de aceasta,
inflamaţia și febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor prin
inhibarea activității ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor asupra ADP (adenozin
difosfatului) sau asupra agregării plachetare stimulate de colagen.
Datele experimentale sugerează că, în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba
competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30
de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg), sub forma farmaceutică cu
eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan
sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situaţia
clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul
cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen
nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivelul uterului, reducând astfel tensiunea peretelui
uterin și presiunea activă, contracțiile uterine periodice și cantitatea de prostaglandine eliberate în
circulație. Se presupune că aceste modificări explică ameliorarea durerii menstruale. Ibuprofenul inhibă
sinteza renală de prostaglandine, care poate duce la insuficiență renală, retenție de lichide și insuficiență
cardiacă la pacienții cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele sunt legate de ovulație și utilizarea medicamentelor care inhibă sinteza
prostaglandinelor poate afecta fertilitatea femeilor (vezi pct. 4.4, 4.6 și 5.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal cu o biodisponibilitate de 80-90%.
Concentrațiile plasmatice maxime apar la una până la două ore după administrare. Dacă se administrează
împreună cu alimente, concentrațiile plasmatice maxime sunt mai mici și se realizează mai lent decât
atunci când sunt luate pe stomacul gol. Alimentele nu afectează marcat biodisponibilitatea totală.
Distribuţie
Ibuprofenul este legat extensiv de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de
distribuție, de aproximativ 0,12-0,2l/kg la adulți.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic pe calea citocromului P450, preferențial prin
intermediul izoenzimei CYP2C9, la doi metaboliți primari inactivi, 2-hidroxiibuprofen și 3-
carboxiibuprofen. După ingestia medicamentului, puțin sub 90% din doza de ibuprofen administrată
oral poate fi dozată în urină sub formă de metaboliți oxidativi și glucurono-conjugaţii acestora. O
cantitate foarte mică de ibuprofen este excretată nemodificată prin urină.
Eliminare
Excreția renală este atât rapidă, cât și completă. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 2 ore. Excreția ibuprofenului este practic completă la 24 de ore după ultima doză.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Dacă nu există insuficiență renală, sunt prezente doar diferențe mici, clinic nesemnificative în profilul
farmacocinetic și excreția urinară între tineri și vârstnici.
Copii
Expunerea sistemică la ibuprofen după administrarea de doze terapeutice ajustate în funcție de greutate
(5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copii cu vârsta de peste 1 an, pare similară cu cea
observată la adulți.
Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 2,5 ani au un volum mai mare de distribuție (l/kg) și clearance-
ul ibuprofenului este mai mare (l/kg/oră) decât la copiii cu vârsta> 2,5 până la 12 ani.
Insuficienţă renală
Pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară au fost raportate creşterea cantităţii de (S)-ibuprofen
nelegat de proteinele plasmatice, valori mai mari ale ASC pentru (S)-ibuprofen și creşterea valorilor
raportului ASC ale enantiomerilor (S/R), în comparaţie cu martorii sănătoși.
La pacienții cu boală renală în stadiu terminal care efectuează dializă, fracția medie liberă de ibuprofen
a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoși. Afectarea severă a
funcției renale poate duce la acumularea de metaboliți ai ibuprofenului. Semnificația acestui efect nu
este cunoscută. Metaboliții pot fi eliminați prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).
Insuficienţă hepatică
Boala hepatică alcoolică cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată nu a dus la modificarea
substanțială a parametrilor farmacocinetici.
La pacienții cu ciroză și cu insuficiență hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) tratați cu ibuprofen
racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătățire plasmatică și raportul ASC
ale enantiomerilor (S/R) a fost semnificativ mai mic, comparativ cu voluntarii sănătoşi din grupul de
control, sugerând o afectare a inversiunii metabolice a (R)-ibuprofenului către enantiomerul activ (S)
(vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranței, în afară de ceea ce a fost deja luat în
considerare în acest Rezumat al caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Opadry II Red 85F250023 care conține:
Alcool polivinilic parțial hidrolizat
Macrogol/PEG 3350
Talc
Dioxid de titan (E171)
Galben amurg (E110)
Carmin (E120)
Oxid roșu de fier (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Fără condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister PVC/Al conținând 6 comprimate filmate
Cutie cu un blister PVC/Al conținând 10 comprimate filmate
Cutie cu un blister PVC/Al conținând 12 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LAROPHARM S.R.L.
Şoseaua Alexandriei nr. 145A
Bragadiru, Ilfov, România
Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06
e-mail: [email protected]
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15639/2024/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2024
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2024
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.