Ibucalmin 400 mg comprimate filmate.

Prospect Ibucalmin 400 mg comprimate filmate.

Producator: LAROPHARM S.R.L.

Clasa ATC: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15639/2024/01-02-03-04 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ibucalmin 400 mg comprimate filmate.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat de Ibucalmin 400 mg comprimate filmate conţine ibuprofen 400 mg.

Excipienți cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 200 mg și Galben

amurg (E110).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Ibucalmin 400 mg comprimate filmate: comprimate filmate, de culoare roșie, de formă oblongă, cu

lungimea 19,4 mm și grosimea 6,2 mm, având gravată pe una din feţe o linie mediană.

Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ameliorarea durerii de intensitate redusă şi moderată, durerilor osteoarticulare şi musculare (inclusiv

tendinite, bursite, luxaţii, entorse), precum şi a durerilor articulare de etiologie non-reumatică, durerilor

de spate, durerilor de cap, migrenei (tratament şi prevenție), durerilor reumatice, nevralgiei, durerilor

dentare, dismenoreei, reducerea febrei şi pentru ameliorarea simptomelor răcelii şi gripei.

Ibucalmin 400 mg este recomandat la adulți și adolescenți cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste

12 ani).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Tratamentul trebuie să înceapă cu cea mai mică doză anticipată a fi eficientă, care poate fi ulterior

ajustată, în funcție de răspunsul terapeutic și de orice reacţii adverse.

Doza unică maximă nu trebuie să depăşească 400 mg de ibuprofen pentru adulţi.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă

durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).

Dureri reumatice

Adulți, adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani):

Doza recomandată este de 20 mg/kg greutate corporală până la 40 mg/kg greutate corporală pe zi, cu o

doză maximă zilnică de 1200 mg, doar la recomandarea medicului, divizată în 3 prize individuale de

400 mg.

Durere uşoară până la moderată şi durere acută şi febră asociată cu răceala obişnuită

Adulţi şi adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani):

400 mg administrate în doză unică sau de 3 ori pe zi, cu un interval de cel puţin 4 până la 6 ore între

doze. Doza în migrenă trebuie să fie: 400 mg administrată în doză unică, dacă este necesar 400 mg la

un interval de 4 până la 6 ore.

Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 1200 mg.

Dismenoree primară

Adulţi şi adolescenţi cu greutatea de 40 kg şi peste (cu vârsta peste 12 ani):

400 mg, de 1-3 ori pe zi, cu un interval de cel puţin 4-6 ore între doze, la nevoie. Tratamentul trebuie

început la primul semn de probleme menstruale. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 1200

mg.

Copii şi adolescenţi

Doza de ibuprofen la copii şi adolescenţi variază în funcţie de vârsta şi greutatea pacientului.

Ibucalmin 400 mg nu trebuie utilizat la adolescenţi cu greutatea sub 40 kg sau la copii cu vârsta sub 12

ani.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

AINS trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse şi au

risc crescut de hemoragii gastro-intestinale cu potenţial letal, ulceraţii sau perforaţii (vezi pct. 4.4). Dacă

tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă

durată necesară pentru controlul simptomatologiei. Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate şi

trebuie întrerupt dacă nu se observă niciun beneficiu sau dacă apare intoleranţă.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu scădere uşoară sau moderată a funcţiei renale, doza trebuie menţinută cât mai scăzută cu

putinţă, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor şi funcţia renală trebuie

monitorizată. (Acest medicament este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct.

4.3).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu scădere uşoară sau moderată a funcţiei hepatice, doza trebuie menţinută cât mai scăzută

cu putinţă, pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor. (Acest medicament este

contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Comprimatul trebuie înghiţit împreună cu conţinutul unui pahar cu apă.

Comprimatele nu trebuie zdrobite, mestecate sau supte pentru a evita iritaţia stomacului sau a gâtului.

Se recomandă ca pacienţii cu sensibilitate gastrică să ia Ibucalmin 400 mg împreună cu alimente.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Antecedente de reacţii de hipersensibilitate (cum sunt bronhospasm, astm bronşic, rinită,

angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte

medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

• La pacienţi cu tulburări de coagulare şi afecţiuni care implică o tendinţă crescută la sângerare.

• Ulcer gastro-duodenal existent/hemoragie gastro-intestinală, active sau în antecedente (două sau

mai multe episoade distincte cu ulceraţie sau hemoragie diagnosticate).

• Antecedente de hemoragie gastro-intestinală sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratament

anterior cu AINS.

• Sângerare cerebrovasculară activă sau cu altă localizare.

• Tulburări ale hematopoezei.

• Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă.

• Insuficienţă cardiacă severă (clasa IV clasificarea NYHA).

• În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

• Pacienţi cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, creşte

riscul de reacţii adverse şi trebuie evitată.

Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă

durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi mai jos riscuri gastro-intestinale şi

cardiovasculare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie să efectueze controale medicale

regulate pentru monitorizarea reacţiilor adverse.

Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului risc/beneficiu în următoarele

situaţii:

• Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte boli autoimune.
• Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinelor (cum este porfiria acuta intermitentă).
• Primul şi al treilea trimestru de sarcină.
• Alăptare.

Este necesară o atenţie specială în următoarele cazuri:

• Afecţiuni gastro-intestinale, inclusiv boală inflamatorie cronică intestinală (colită ulcerativă,

boală Crohn).

• Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială.
• Funcţie renală scăzută.
• Disfuncţie hepatică.
• Tulburări de coagulare ale sângelui.
• Alergii, febra fânului, inflamaţie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală cronică

obstructivă a căilor respiratorii sau astm bronşic.

• Imediat după intervenţii chirurgicale majore.

Sângerare gastro-intestinală, ulceraţie şi perforaţie

În cazul tuturor AINS s-au raportat, în orice moment al tratamentului, hemoragie, ulceraţie sau perforaţie

GI, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente GI grave.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii

cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3),

precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.

Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastrointestinală (de exemplu misoprostol

sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care

necesită administrarea concomitentă a unor doze mici de acid acetilsalicilic sau alte substanţe active

care pot creşte riscul de evenimente adverse gastro-intestinale (vezi mai jos, şi la pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome

abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de

ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii administraţi oral, anticoagulante cum sunt warfarina

sau heparina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante antiplachetare

cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Atunci când, la pacienţii trataţi cu ibuprofen, apare hemoragie GI sau ulceraţie, tratamentul trebuie

întrerupt (vezi pct. 4.3).

AINS trebuie administrate cu precauţie pacienţilor cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită

ulceroasă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).

Vârstnici

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi

perforaţie gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari şi

pe termen lung (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor

evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În

general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu,

≤1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă ușoară până

la moderată, sunt necesare monitorizare şi consiliere adecvate, deoarece au fost raportate retenţie de

lichide, hipertensiune arterială şi edeme, asociate terapiei cu AINS.

La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele

II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau boală

vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie

evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).

Înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru evenimente

cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumători), trebuie

efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Au fost raportate cazuri de sindrom Kounis la pacienții tratați cu Ibucalmin 400 mg. Sindromul Kounis

se definește ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate –

asociat cu constricția arterelor coronare și cu potențial de a provoca infarct miocardic.

Reacţii adverse cutanate severe (RACS-uri)

Reacţii adverse cutanate severe (RACS-uri), inclusiv dermatita exfoliativă, eritem multimorf, sindromul

Stevens-Johnson (SSJ), Necroliza epidermică toxică (TEN), Reacție indusă medicamentos cu

eozinofilie și afectare sistemică (sindrom DRESS), și pustuloză exantematică generalizată acută

(PEGA), ce pot pune viața în pericol sau pot fi letale au fost raportate, în asociere cu utilizarea de

ibuprofen (a se vedea secțiunea 4.8). Majoritatea acestor reacții au survenit în prima lună.

Dacă apar semne și simptome ce sugerează aceste reacții ibuprofenul ar trebui retras imediat și luat în

considerare un tratament alternativ (după caz).

Cu frecvență necunoscută au fost raportate și reacții induse de medicament cu eozinofilie și simptome

sistemice (sindrom DRESS).

Efecte renale

Ibuprofenul poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichide la pacienţii care nu au avut înainte

tulburări renale, din cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Aceasta poate cauza, la pacienţii

predispuşi, edeme sau chiar poate să ducă la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială.

La fel ca în cazul altor AINS, administrarea prelungită de ibuprofen la animale a avut ca rezultat necroză

papilară renală şi alte modificări patologice la nivel renal. La om, au existat raportări de nefrită acută

interstiţială cu hematurie, proteinurie şi, ocazional, sindrom nefrotic. Cazuri de toxicitate renală au fost

de asemenea observate la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea

perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate cauza o scădere dependentă de doză a

formării de prostaglandine şi, secundar o scădere a fluxului renal, care poate precipita o decompensare

renală evidentă. Pacienţii cu cel mai mare risc de a prezenta această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală,

insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii.

Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de recuperarea la starea dinaintea

tratamentului.

Infecții și infestări

În mod excepţional, varicela poate fi cauza complicaţiilor infecţioase grave ale ţesuturilor moi şi

ţesutului cutanat. Până în prezent, nu se poate exclude rolul AINS de a contribui la agravarea acestor

afecţiuni. Prin urmare, se recomandă a se evita utilizarea ibuprofenului în caz de varicelă.

Mascarea simptomelor infecţiilor concomitente

Ibucalmin 400 mg poate masca simptomele unei infecţii, ceea ce poate duce la întârzierea iniţierii unui

tratament adecvat şi, prin urmare, la agravarea evoluţiei infecţiei. Aceasta a fost observată în cazul

pneumoniei bacteriene dobândită în comunitate şi în complicaţiile bacteriene ale varicelei. Atunci când

Ibucalmin 400 mg este administrat pentru febră sau ameliorarea durerii în cadrul unei infecţii, este

recomandată monitorizarea infecţiei. În medii non-spitalicești, pacientul trebuie să solicite consultul

unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează.

Alte atenţionări

Reacţiile acute severe de hipersensibilitate (de exemplu şoc anafilactic) sunt observate foarte rar. La

primele semne de reacţie de hipersensibilitate după luarea/administrarea Ibucalmin 400 mg, tratamentul

trebuie oprit. Personalul specializat trebuie să iniţieze măsurile necesare din punct de vedere medical,

corespunzătoare simptomelor.

Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul pot fi declanşate la pacienții diagnosticați sau cu antecedente

de astm bronșic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau boli alergice.

Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru tratamentul cefaleei, poate să o agraveze. Dacă

această situație se manifestă sau este suspectată, este necesar consult medical iar tratamentul trebuie

întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă prin abuz de medicamente (CAM) trebuie suspectat în cazul

pacienților care prezintă dureri de cap frecvente sau zilnice, în pofida (sau din cauza) utilizării regulate

a medicamentelor pentru tratamentul cefaleei.

Administrarea obişnuită de analgezice, în special asocierea mai multor analgezice diferite, poate cauza

deteriorare renală permanentă, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate fi

crescut în caz de suprasolicitare fizică asociată cu pierdere de săruri şi de deshidratare. Prin urmare,

trebuie evitată.

În timpul tratamentului cu ibuprofen, la pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus

eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), au fost observate unele cazuri cu simptome de

meningită aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.

Ibuprofenul poate să inhibe temporar agregarea plachetară şi să prelungească timpul de sângerare. Prin

urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează tratament anticoagulant trebuie monitorizaţi

cu atenţie.

În cazul administrării prelungite de ibuprofen este necesară verificarea regulată a funcţiei hepatice şi

renale, precum şi a hemoleucogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.

Consumul concomitent de alcool trebuie evitat, deoarece poate intensifica reacţiile adverse la AINS, în

special cele care implică tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.

Pacienţii tratați cu ibuprofen trebuie să anunţe imediat medicul despre semnele şi simptomele de

ulceraţie gastrointestinală sau hemoragie, vedere înceţoşată sau alte simptome oculare, erupţii cutanate,

creştere în greutate sau edeme.

Copii şi adolescenţi

Există risc de afectare renală la copiii şi adolescenţii cu deshidratare.

Ibucalmin 400 mg comprimate filmate conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de

intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu

trebuie să utilizeze acest medicament.

Ibucalmin 400 mg comprimate filmate conține Galben amurg (E110), care poate determina reacţii

alergice.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Utilizarea concomitentă a ibuprofenului şi a următoarelor substanţe trebuie evitată:

Acid acetilsalicilic, doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv

efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate

concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu

poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul

cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate

avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). În general, administrarea concomitentă de ibuprofen și

acid acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.

Alte AINS, inclusiv salicilaţi: administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de

ulcere şi hemoragii gastrointestinale, din cauza unui efect sinergic. Prin urmare, administrarea

concomitentă a ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante: AINS pot să potenţeze efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina sau heparina (vezi

pct. 4.4). Este recomandată monitorizarea coagulogramei în cazul tratamentului concomitent.

Ticlopidină: AINS nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina, din cauza riscului de apariţie a

efectului aditiv pentru inhibarea funcţiei plachetare.

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară anumite interacţiuni

metabolice, având ca rezultat o rată de eliminare scăzută a metotrexatului. Prin urmare, în cazul

tratamentului cu doze mari de metotrexat, trebuie evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).

Glicozide cardiace (de exemplu digoxină): AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot reduce RFG şi

pot creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea concentraţiei

serice a digoxinei.

Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate într-un interval de 8-12 ore după administrarea de mifepristonă,

acestea pot scădea efectul mifepristonei.

Sulfonilureice: AINS pot să crească efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor. În cazul unui tratament

concomitent se recomandă monitorizarea valorilor glicemiei.

Zidovudină: există dovezi cu privire la riscul crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii HIV

pozitiv cu hemofilie care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Există un risc

crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină. Se

recomandă efectuarea hemoleucogramei la 1-2 săpămâni de la începerea tratamentului concomitent.

Ibuprofenul (ca și alte AINS) trebuie administrat cu precauție concomitent cu următoarele substanțe:

Moclobemidă: potenţează efectul ibuprofenului.

Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă a ibuprofenului cu medicamente care conţin fenitoină sau

litiu poate creşte concentraţiile serice ale acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiei

serice a litiului şi se recomandă verificarea concentraţiei serice a fenitoinei.

Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot

diminua efectul diureticelor şi al altor antihipertensive, inclusiv inhibitorii ECA şi beta-blocantele. La

pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie

renală compromisă), administrarea unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist al angiotensinei II

concomitent cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza poate determina deteriorarea suplimentară a

funcţiei renale, inclusiv posibilitatea de apariţie a insuficienţei renale acute. Aceasta este, de regulă,

reversibilă. În consecinţă, această administrare concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, mai ales la

vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente lichide şi trebuie luată în considerare monitorizarea

periodică a funcţiei renale, după iniţierea tratamentului concomitent. Administrarea concomitentă de

ibuprofen şi diuretice care economisesc potasiul sau inhibitori ai ECA poate determina hiperkaliemie.

Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiilor serice ale potasiului.

Captopril: studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de

creștere a excreției de sodiu.

Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct.

4.4).

Ciclosporină: administrarea anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene concomitent cu

ciclosporină determină un risc crescut de deteriorare renală. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru

administrarea concomitentă de ciclosporină cu ibuprofen.

Colestiramină: în timpul tratamentului concomitent cu ibuprofen şi colestiramină, absorbţia

ibuprofenului este întârziată şi redusă (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de câteva

ore unul de celălalt.

Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.

Metotrexat: riscul potenţial de interacţiune între un AINS şi metotrexat trebuie luat în considerare şi în

cazul unui tratament cu doze mici de metotrexat (≤ 20 mg/săptămână), în special la pacienţii cu

disfuncție renală. Atunci când se administrează concomitent, trebuie monitorizată funcţia renală. Se

recomandă precauţie dacă în interval de 24 ore se administrează atât AINS, cât şi metotrexat, deoarece

este posibilă creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi, în consecinţă creşterea toxicităţii

acestuia (vezi mai sus).

Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.

Probenecid şi sulfpirazonă: pot întârzia excreţia ibuprofenului. Acţiunea uricozurică a acestor substanţe

este diminuată.

Antibiotice chinolone: datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii

asociat cu antibioticele chinolone. Pacienţii trataţi concomitent cu AINS şi chinolone pot prezenta un

risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Antiagregante plachetare (de exemplu clopidogrel): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct.

4.4).

Alcool, bifosfonați și oxpentifilină (pentoxifilină): pot potența reacţiile adverse gastrointestinale și pot

crește riscul de sângerare sau ulceraţie.

Baclofen: toxicitate crescută a baclofenului.

Inhibitori ai CYP2C9: administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori ai CYP2C9 poate crește

expunerea la ibuprofen (substrat CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol

(inhibitori ai CYP2C9), s-a demonstrat o creştere a expunerii la ibuprofen S (+) cu aproximativ 80 până

la 100%. Dacă se administrează concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2C9, trebuie luată în

considerare reducerea dozei de ibuprofen, în special în cazul în care se administrează ibuprofen în doze

mari concomitent cu voriconazol sau fluconazol.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea

embrionului/fătului.

Datele obţinute din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort spontan şi de

malformaţii cardiace şi gastroschizis, după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la

începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la

aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte corelat cu doza şi cu durata tratamentului.

La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină o

creştere a incidenţei avortului spontan pre- şi post-implantare și o letalitate embrio-fetală mai mare. În

plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în perioada

organogenezei, au fost raportate incidenţe crescute ale unor malformaţii diferite, inclusiv malformaţii

cardiovasculare.

Începând cu săptămâna de sarcină 20, utilizarea ibuprofenului poate provoca oligohidramnios ca rezultat

la disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei

reversibil după întreruperea administrării.

În timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât

dacă este absolut necesar. În cazul în care ibuprofenul este utilizat de către femeile care încearcă să

rămână gravide sau care se află în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza

trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Trebuie

să se ia în considerare monitorizarea prenatală cu privire la oligohidramnios după expunerea la

Ibucalmin 400 mg comprimate filmate timp de mai multe zile începând cu săptămâna gestațională 20.

Administrarea Ibucalmin 400 mg comprimate filmate trebuie întreruptă dacă se descoperă

oligohidramnios.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune

• fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune

pulmonară).

• disfuncţie renală (a se vedea mai sus);

• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea

chiar şi după administrarea unor doze foarte mici.

• inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecință, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.

4.3).

Alăptarea

Ibuprofenul este excretat în laptele uman dar, la doze terapeutice, în timpul tratamentului pe termen

scurt, riscul de influență asupra sugarului este puțin probabil. Cu toate acestea, dacă este prescris un

tratament de o durată mai lungă, trebuie luată în considerare întreruperea timpurie a alăptării.

Fertilitatea

Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza

prostaglandinelor pot influenţa în mod negativ fertilitatea la femei, prin efectul asupra ovulaţiei. Acest

efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4). La femeile care au dificultăți în a rămâne

gravide sau care sunt în investigaţii pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea

tratamentului cu ibuprofen.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deoarece la utilizarea ibuprofenului în doze mari pot apărea reacţii adverse la nivelul sistemului nervos

central cum sunt oboseală şi ameţeli, capacitatea de a reacţiona și capacitatea de a participa activ la

traficul rutier şi de a folosi utilaje poate fi afectată, în cazuri izolate. Acest lucru se aplică în special în

cazul utilizării concomitente de alcool etilic.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere peptice,

perforaţie sau hemoragie GI, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate ca

urmare a administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale,

melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puţin

frecvent a fost observată gastrita.

Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În mod special, riscul de apariţie a hemoragiei

gastrointestinale depinde de dozele administrate şi de durata utilizării.

Următorul tabel rezumă reacțiile adverse la medicament asociate ibuprofenului împărțite în grupe

conform terminologiei MedDRA împreună cu frecvența acestora: foarte frecvente (≥1/10); frecvente

(≥1/100 și <1>

(<1>

Clasificarea MedDRA pe

aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţii adverse

organe

A fost descrisă agravarea inflamaţiilor în

relaţie cu infecţiile (de exemplu apariţia

fasceitei necrozante), care coincide cu

utilizarea medicamentelor antiinflamatoare

nesteroidiene. Aceasta este posibil să fie

asociată cu mecanismul de acţiune al

medicamentelor antiinflamatoare

Infecţii şi infestări Foarte rare

nesteroidiene.

Simptome de meningită aseptică cu redoare de

ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau

modificare a stării de conştienţă au fost

observate la utilizarea ibuprofenului. Pacienţii

cu boli autoimune (LES, boală mixtă de ţesut

conjunctiv) par a fi predispuşi.

Tulburări de formare a sângelui (anemie,

leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,

agranulocitoză). Primele simptome sau semne

Tulburări hematologice şi Foarte rare pot să includă: febră, durere în gât, leziuni

limfatice superficiale la nivelul gurii, simptome

asemănătoare gripei, oboseală severă,

hemoragii nazale şi hemoragii cutanate

Cu frecvenţă necunoscută Neutropenie

Reacţii de hipersensibilitate cum sunt

urticarie, prurit, purpură şi exantem dar şi

Mai puţin frecvente

crize de astm bronşic (uneori cu hipotensiune

arterială).

Rare Lupus eritematos sistemic

Tulburări ale sistemului

Reacţii grave de hipersensibilitate.

imunitar

Simptomele pot să includă: umflare a feţei,

umflare a limbii, umflare a interiorului

Foarte rare

laringelui cu îngustarea căilor respiratorii,

dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială

până la şoc care poate pune viaţa în pericol.

Rare Depresie, confuzie, halucinaţii

Tulburări psihice Foarte rare Reacţii psihotice

Cu frecvenţă necunoscută Anxietate

Cefalee, somnolenţă, vertij, oboseală, agitaţie,

Frecvente

Tulburări ale sistemului ameţeală, insomnie, iritabilitate

nervos Foarte rare Meningită aseptică

Cu frecvenţă necunoscută Nevrită optică, parestezie

Mai puţin frecvente Tulburări ale vederii

Tulburări oculare

Rare Ambliopie toxică

Tulburări acustice şi Foarte rare Tinitus

vestibulare Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale auzului

Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct

Foarte rare

Tulburări cardiace miocardic acut, edem pulmonar, edeme

Cu frecvență necunoscută Sindrom Kounis

Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială, vasculită

Tulburări respiratorii,

Mai puţin frecvente Rinită, bronhospasm

toracice şi mediastinale

Tulburări gastrointestinale, cum sunt pirozis,

Foarte frecvente dispepsie, dureri abdominale şi greaţă,

vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie

Ulcere gastrointestinale, uneori cu hemoragie

Tulburări gastro- şi perforaţie (vezi pct. 4.4), sângerare ocultă

intestinale care poate duce la anemie, melenă,

Frecvente

hematemeză, stomatită ulcerativă, colită,

acutizare a colitei şi a bolii Crohn, complicaţii

ale diverticulozei colonice (perforaţie, fistulă).

Mai puţin frecvente Gastrită

Foarte rare Esofagită, pancreatită, stenoze intestinale

Disfuncţie hepatică, afecțiune hepatică, în

Tulburări hepatobiliare Foarte rare special în terapia pe termen lung, insuficienţă

hepatică, hepatită acută, icter

Mai puţin frecvente Erupţii cutanate tranzitorii

Reacții adverse cutanate severe (RACS-uri)

(inclusiv Eritem multimorf, sindrom Stevens-

Johnson și necroliză epidermică toxică)

Dermatită exfoliativă, reacţii buloase,

Foarte rare

alopecie, fasceită necrozantă.

Afecţiuni cutanate şi ale În cazuri excepţionale, infecţii grave ale pielii

ţesutului subcutanat şi complicaţii la nivelul ţesuturilor moi pot să

apară în cursul unei infecţii cu varicela.

Reacţie indusă de medicament asociată cu

eozinofilie şi simptome sistemice (Sindrom

Cu frecvenţă necunoscută DRESS), pustuloză exantematoasă

generalizată acută (PEGA) și reacții de

fotosensibilitate

Apariţia de edeme, în special la pacienţi cu

hipertensiune arterială sau cu insuficienţă

Mai puţin frecvente

Tulburări renale şi ale renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială,

căilor urinare care pot fi însoţite de insuficienţă renală

Necroză papilară renală în utilizarea pe termen

Foarte rare

lung (vezi pct. 4.4)

Tulburări generale şi la

nivelul locului de Cu frecvenţă necunoscută Stare de rău

administrare

Creștere a valorii azotului ureic sanguin,

creștere a valorilor serice ale transaminazelor

și fosfatazei alcaline, scădere a valorilor

Investigaţii diagnostice Rare hemoglobinei și hematocritului, inhibare a

agregării plachetare, sângerare prelungită,

scădere a valorilor calciului seric, creștere a

valorilor acidului uric seric

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari

(2400 mg pe zi) şi pe termen lung poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor

evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct.

4.4).

În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă

cardiacă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Toxicitate

În general, semnele și simptomele de toxicitate nu au fost observate la doze mai mici de 100 mg/kg la

copii sau adulți. Cu toate acestea, poate fi necesar tratament de susținere în unele cazuri. La copii s-au

observat semne și simptome de toxicitate după ingerarea a 400 mg/kg sau mai mult.

Simptome

Simptomele predominante sunt cele de la nivelul tractului gastrointestinal, cum sunt greaţă, durere

abdominală, vărsături (posibil cu striuri de sânge), şi cefalee, tinitus, confuzie, nistagmus. La doze mari,

apar simptome precum pierdere a conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie, scădere a

tensiunii arteriale,, hipernatremie, afectare renală, hematurie, posibil afectare hepatică. Ocazional au fost

raportate hipotermie şi SDRA. În intoxicația gravă poate apărea acidoză metabolică.

Tratament

Dacă este justificat, se utilizează lavajul gastric sau cărbune activat. În caz de probleme gastro-

intestinale, se utilizează antiacide. În caz de hipotensiune arterială, se administrează lichide intravenos

și, dacă este necesar, se instituie suport inotrop, asigurarea unei diureze adecvate, precum și

corectarea tulburărilor acido-bazice și electrolitice. Nu există antidot specific şi se recomandă tratament

simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de

acid propionic, codul ATC: M01AE01.

Ibuprofenul este un AINS care posedă activitate antiinflamatorie, analgezică și antipiretică. Studiile la

animale pentru durere și inflamație indică faptul că ibuprofenul inhibă în mod eficient sinteza

prostaglandinelor. La om, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamație sau legată de aceasta,

inflamaţia și febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor prin

inhibarea activității ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor asupra ADP (adenozin

difosfatului) sau asupra agregării plachetare stimulate de colagen.

Datele experimentale sugerează că, în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba

competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii

farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30

de minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg), sub forma farmaceutică cu

eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan

sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situaţia

clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul

cardioprotector al dozelor mici de acid acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen

nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).

Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivelul uterului, reducând astfel tensiunea peretelui

uterin și presiunea activă, contracțiile uterine periodice și cantitatea de prostaglandine eliberate în

circulație. Se presupune că aceste modificări explică ameliorarea durerii menstruale. Ibuprofenul inhibă

sinteza renală de prostaglandine, care poate duce la insuficiență renală, retenție de lichide și insuficiență

cardiacă la pacienții cu risc (vezi pct. 4.3).

Prostaglandinele sunt legate de ovulație și utilizarea medicamentelor care inhibă sinteza

prostaglandinelor poate afecta fertilitatea femeilor (vezi pct. 4.4, 4.6 și 5.3).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal cu o biodisponibilitate de 80-90%.

Concentrațiile plasmatice maxime apar la una până la două ore după administrare. Dacă se administrează

împreună cu alimente, concentrațiile plasmatice maxime sunt mai mici și se realizează mai lent decât

atunci când sunt luate pe stomacul gol. Alimentele nu afectează marcat biodisponibilitatea totală.

Distribuţie

Ibuprofenul este legat extensiv de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de

distribuție, de aproximativ 0,12-0,2l/kg la adulți.

Metabolizare

Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic pe calea citocromului P450, preferențial prin

intermediul izoenzimei CYP2C9, la doi metaboliți primari inactivi, 2-hidroxiibuprofen și 3-

carboxiibuprofen. După ingestia medicamentului, puțin sub 90% din doza de ibuprofen administrată

oral poate fi dozată în urină sub formă de metaboliți oxidativi și glucurono-conjugaţii acestora. O

cantitate foarte mică de ibuprofen este excretată nemodificată prin urină.

Eliminare

Excreția renală este atât rapidă, cât și completă. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este

de aproximativ 2 ore. Excreția ibuprofenului este practic completă la 24 de ore după ultima doză.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Dacă nu există insuficiență renală, sunt prezente doar diferențe mici, clinic nesemnificative în profilul

farmacocinetic și excreția urinară între tineri și vârstnici.

Copii

Expunerea sistemică la ibuprofen după administrarea de doze terapeutice ajustate în funcție de greutate

(5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copii cu vârsta de peste 1 an, pare similară cu cea

observată la adulți.

Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 2,5 ani au un volum mai mare de distribuție (l/kg) și clearance-

ul ibuprofenului este mai mare (l/kg/oră) decât la copiii cu vârsta> 2,5 până la 12 ani.

Insuficienţă renală

Pentru pacienții cu insuficiență renală ușoară au fost raportate creşterea cantităţii de (S)-ibuprofen

nelegat de proteinele plasmatice, valori mai mari ale ASC pentru (S)-ibuprofen și creşterea valorilor

raportului ASC ale enantiomerilor (S/R), în comparaţie cu martorii sănătoși.

La pacienții cu boală renală în stadiu terminal care efectuează dializă, fracția medie liberă de ibuprofen

a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoși. Afectarea severă a

funcției renale poate duce la acumularea de metaboliți ai ibuprofenului. Semnificația acestui efect nu

este cunoscută. Metaboliții pot fi eliminați prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).

Insuficienţă hepatică

Boala hepatică alcoolică cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată nu a dus la modificarea

substanțială a parametrilor farmacocinetici.

La pacienții cu ciroză și cu insuficiență hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) tratați cu ibuprofen

racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătățire plasmatică și raportul ASC

ale enantiomerilor (S/R) a fost semnificativ mai mic, comparativ cu voluntarii sănătoşi din grupul de

control, sugerând o afectare a inversiunii metabolice a (R)-ibuprofenului către enantiomerul activ (S)

(vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranței, în afară de ceea ce a fost deja luat în

considerare în acest Rezumat al caracteristicilor produsului.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Talc

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Film

Opadry II Red 85F250023 care conține:

Alcool polivinilic parțial hidrolizat

Macrogol/PEG 3350

Talc

Dioxid de titan (E171)

Galben amurg (E110)

Carmin (E120)

Oxid roșu de fier (E 172)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Fără condiții speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister PVC/Al conținând 6 comprimate filmate

Cutie cu un blister PVC/Al conținând 10 comprimate filmate

Cutie cu un blister PVC/Al conținând 12 comprimate filmate

Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

LAROPHARM S.R.L.

Şoseaua Alexandriei nr. 145A

Bragadiru, Ilfov, România

Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06

e-mail: [email protected]

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

15639/2024/01-02-03-04

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Octombrie 2024

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.