Prospect Hydrocortisone succinat sodic Eipico100 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Producator: E.I.P.I.CO. MED S.R.L.
Clasa ATC: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB09.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7221/2014/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Hydrocortisone succinat sodic Eipico100 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere conţine hidrocortizon (sub formă de succinat sodic) 100 mg.
O fiolă cu solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine alcool benzilic 18 mg şi apă pentru
preparate injectabile până la 2 ml.
Excipient cu efect cunoscut: alcool benzilic 18 mg/flacon.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere: pulbere de culoare albă până la aproape albă.
Solvent: soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Afecţiuni endocrine: insuficienţă corticosuprarenaliană primară sau secundară, în asociere cu
mineralocorticoizi.
Afecţiuni reumatismale: ca tratament adjuvant de scurtă durată în episoadele acute până când se
poate trece la administrarea orală.
Boli de colagen: în perioada de exacerbare a lupusului eritematos şi a nefropatiei lupice.
Pentru inducerea diurezei sau remisia proteinuriei în sindromul nefrotic, fără uremie, tipul idiopatic
sau din cadrul lupusului eritematos sistemic.
Afecţiuni dermatologice: forme severe ale sindromului Stevens-Johnson.
Afecţiuni alergice: astm bronşic, stare de rău astmatic, dermatita de contact, boala serului, febra
fânului, reacţii de hipersensibilitate la medicamente, angioedem.
Afecţiuni gastro-intestinale: colită ulceroasă şi boala Crohn.
Afecţiuni hematologice: anemie hemolitică autoimună, purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi
(numai în administrare intravenoasă, administrarea intramusculară fiind contraindicată),
trombocitopenie secundară la adulţi.
Afecţiuni neurologice: episoade acute ale sclerozei multiple.
4.2 Doze şi mod de administrare
Calea şi modul de administrare
Hydrocortisone poate fi administrat prin injectare intravenoasă (calea de administrare preferată pentru
situaţiile de urgenţă), prin injectare intramusculară sau prin perfuzie intravenoasă.
Administrarea intravenoasă se recomandă pentru tratamentul urgenţelor; după depăşirea fazei critice
se recomandă administrarea unui glucocorticoid cu durată mai lungă de acţiune sau trecerea la
administrarea orală.
Dozajul variază în funcţie de gravitatea afecţiunii.Pentru a reduce la minimum reacţiile adverse, se vor
utiliza dozele cele mai mici, pentru perioade cât mai scurte.
Doza uzuală
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani şi cu greutate corporală ≥ 50 kg
Doza iniţială recomandată poate varia 100 mg şi 200 mg hidrocortizon (1-2 flacoane Hydrocortisone
succinat sodic Eipico).
Doza iniţială se administrează în 1-10 min; această doză se poate repeta la intervale de 2, 4 sau 6 ore,
în functie de răspunsul terapeutic şi de starea clinică a pacientului.
Adolescenţi: 100 mg la interval de 6-8 ore, administrată prin injectare lentă sau perfuzie intravenoasă.
Copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 12 ani şi greutatea corporală < 50 kg
La copii, doza poate ajunge la 5 mg/kg, in functie de severitatea bolii; se administrează in 1-10 min;
doza la doza se poate repeta la 2, 4 sau 6 ore, în funcție de raspunsul pacientului la tratament și de
stare clinică.
Solventul conține alcool benzilic. Poate provoca reacţii toxice şi anafilactoide la sugari şi copii cu
vârsta sub 3 ani.
Pacienţi vârstnici
Pentru pacienţii vârstnici recomandările de dozaj sunt aceleaşi ca pentru adulţi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la hidrocortizon sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
Micoze sistemice.
Copii cu vârsta sub 3 ani (conţine alcool benzilic).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Prescrierea glucocorticoizilor trebuie făcută cu atenţie, sub control medical, evitând tratamentul de
lungă durată cu doze mari.
Glucocorticoizii administraţi timp îndelungat, în doze mari, deprimă axul hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian, cu fenomene de hipocorticism endogen şi dependenţă de tratamentul hormonal.
Întreruperea bruscă a administrării poate determina exacerbarea simptomelor bolii tratate, chiar
fenomene de insuficienţă suprarenală. Pentru a evita apariţia insuficienţei corticosuprarenale este
necesară indicarea cu discernământ a medicaţiei cortizonice şi evitarea tratamentului de lungă durată
cu doze mari.
Pentru evitarea fenomenelor de hipocorticism endogen, întreruperea tratamentului cortizonic se va
face prin scăderea treptată a dozelor. Pacienţii căriora li se administrează glucocorticoizi trebuie
avertizaţi asupra necesităţii creşterii dozei zilnice în situaţii de stres, de exemplu, în caz de intervenţii
chirurgicale, traumatisme, infecţii etc.
Datorită efectului imunosupresiv, glucocorticoizii favorizează dezvoltarea infecţiilor – infecţiile
bacteriene localizate se pot generaliza, tuberculoza poate fi reactivată, micozele locale pot deveni
sistemice, virozele (în special herpesul ocular, zona zoster şi varicela) se pot exacerba, unele
parazitoze se agravează. Semnele evolutive de infecţie pot fi mascate. Dacă apare o infecţie în timpul
tratamentului cortizonic, este obligatorie instituirea tratamentului antiinfecţios specific. Pacienții fară
antecedente de infecție cu virus varicelo-zosterian, cărora li se administrează tratament cortizonic și
care sunt expuși la aceste infecții trebuie imunizați pasiv cu imunoglobuline specifice. Nu trebuie
administrate vaccinuri cu germeni vii pacienților cărora li se administrează glucocorticoizi; răspunsul
la alte tipuri de vaccinuri poate fi diminuat.
Glucocorticoizii pot fi utili în cazuri selecţionate de infecţii (acţionând prin creşterea capacităţii
organismului de a face faţă situaţiei de criză şi/sau prin efectul antiinflamator). Pot beneficia de
glucocorticoizi infecţiile grave însoţite de şoc, formele grave de tuberculoză, encefalitele virale acute.
Tratamentul cortizonic se efectuează obligatoriu sub protecţie cu chimioterapice antimicrobiene
adecvate.
Administrarea hidrocortizonului în tuberculoză activă trebuie limitată formelor fulminante sau
diseminate, în asociere cu tuberculostaticele adecvate. La pacienţii cu tuberculoză latentă sau
hiperreactivitate tuberculinică se impune urmărirea atentă a pacientului pentru a nu se produce o
reactivare a bolii.
Corticoterapia se va administra cu prudenţă în următoarele afecţiuni în care retenţia hidrosalină poate
fi dăunătoare: insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, epilepsie. În timpul tratamentului se
recomandă regim hiposodat.
Doze mari şi tratamentul de lungă durată cu glucocorticoizi pot determina hipokaliemie.
Ulcerul gastroduodenal activ reprezintă o contraindicaţie relativă a corticoterapiei; dacă administrarea
glucocorticoizilor este indispensabilă, se recomandă asocierea cu inhibitori ai secreţiei gastrice acide şi
evitarea tratamentuluide lungă durată. În caz de ulcer în antecedente, administrarea glucocorticizilor
necesită multă prudenţă şi supraveghere medicală atentă.
Glucocorticoizii favorizează dezvoltarea osteoporozei; femeile in perioada postmenopauză reprezintă
grupă de risc.
Glucocorticoizii pot provoca fenomene de excitaţie centrală, chiar fenomene psihotice.Prescrierea la
pacienţi cu antecedente psihotice este justificată numai în situaţii de excepţie, ţinând seama de
posibilitatea decompensării afecţiunii psihice.
Glucocorticoizii au efect hiperglicemiant. Administrarea persoanele cu antecedente heredo-colaterale
de diabet zaharat impune prudenţă. Când administrarea de glucocorticoizi este necesară la pacienţii cu
diabet zaharat, tratamentului antidiabetic trebuie reevaluat, pentru menţinerea glicemiei sub control.
De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţi cu glaucom, antecedente de tuberculoză, antecedente
de miopatie cortizonică, insuficienţă hepatică sau ciroză, insuficienţă renală, intervenţii chirurgicale cu
anastomoze intestinale recente, predispoziţie la tromboflebite, rectocolită ulcero-hemoragică (risc de
perforaţie), diverticulită, miastenia gravis, hipotiroidie.
La copii, glucocorticoizii inhibă maturarea osoasă şi pot întârzia creşterea. Acest efect poate fi
micşorat prin evitarea tratamentului îndelungat, cu doze mari.
Solventul conţine alcool benzilic si administrarea sa poate fi asociată cu manifestări toxice in cazul
copiilor născuţi prematur (sindromul „gasping”).
La vârstnici, reacţiile adverse comune pot avea consecinţe importante: osteoporoză, hipertensiune
arterială, hipokaliemie, diabet zaharat, susceptibilitatea la infecţii şi atrofie cutanată.
Medicamentul conţine alcool benzilic 18 mg/flacon. Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-
născuţi.
Poate provoca reacţii toxice şi anafilactoide la sugari şi copii sub 3 ani.
Sportivii trebuie atenţionaţi că hidrocortizonul şi alţi glucocorticoizi sistemici pot determina o reacţie
pozitivă la testele antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acidul acetilsalicilic (şi alţi salicilaţi): risc crescut de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale şi a
ulceraţiilor în asociere cu hidrocortizon.
Medicamentele inductoare ale enzimelor hepatice, cum sunt rifampicină, rifabutină, anticonvulsivante
(carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă), aminoglutetimiăa scad concentraţia plasmatică şi
eficacitatea glucocorticoizilor prin creşterea metabolizării hepatice a acestora.
Medicamente care inhibă enzima 3A4 a citocromului P450, cum ar fi cimetidina, eritromicina,
ketoconazolul, itraconazolul, diltiazemul şi mibefradilul, pot scădea viteza de metabolizare a
glucocorticoizilor şi, prin urmare, creşte concentraţia serică.
Insulina, clorhidratul de metformină, sulfamide antidiabetice: creşterea glicemiei uneori asociată cu
cetoză (scăderea toleranţei la glucoză de către glucocorticoizi).
Antihipertensive: eficacitatea acestora poate fi scăzută de efectul de retenţie hidrosalină al
glucocorticoizilor.
Glucocorticoizii scad eficacitatea anticolinesterazicelor in miastenia gravis.
Glicozide tonicardace: risc de toxicitate dacă apare hipokaliemie determinată de glucocorticoizi.
Diuretice: glucocorticoizii antagonizeaza efectul diuretic al acetazolamidei, diureticelor de ansă și
diureticelor de tip tiazidic și cresc riscul de hipokaliemie.
Antagonisti hormonali: aminoglutetimida accelerează metabolismul glucocorticoizilor (efect redus).
Anticoagulante: risc hemoragic crescut în cazul asocierii cu glucocorticoizi în doze mari sau în
tratament prelungit.
Au fost raportate convulsii la administrarea concomitentă cu ciclosporină. Este posibil ca reactiile
adverse apărute la administrarea fiecăruia dintre medicamente să apară cu frecvență mai mare,
deoarece administrarea concomitentă determină inhibarea reciproca a metabolizării.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu au fost efectuate studi adecvate la animale care să demonstreze potențialul carcinogen și mutagen
al glucocorticoizilor.
Steroizii pot crește sau descrește motilitatea și numărul spermatozoizilor la anumiți pacienti.
Sarcina
Glucocorticoizii traversează bariera feto-placentară. Deoarece la om nu există studii adecvate privind
efectul glucocorticoizilor asupra funcţiei de reproducere, administrarea în timpul sarcinii şi alăptării se
face numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt.
Corticoterapia de lungă durată în timpul sarcinii poate întârzia creşterea fătului. Dozele mari
administrate la gravide pot provoca, excepţional, insuficienţă corticosuprarenală la nou-născut.
Alăptarea
Copiii născuţi din mame cărora li s-au administrat doze mari de glucocorticoizi în timpul sarcinii
trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor de insuficienţă corticosuprarenaliană.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Hidrocortizonul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Uzual, tratamentul cu Hydrocortisone este de scurtă durată. Totuşi, similar tratamentului cu alţi
cortecosteroizi, mai ales în cazul administrării de doze mari, este posibilă apariţia unor reacţii adverse.
Efectele secundare sunt dependente de doză, durata tratamentului, vârstă, sex şi prezenţa patologiei
asociate.
În timpul tratamentului cu Hydrocortisone s-au observat următoarele reacţii adverse care se remit
spontan sau după întreruperea tratamentului.
Reacţiile adverse sunt clasificate după cum urmează:
Foarte frecvente (>1/10),
Frecvente (>1/100 şi <1>
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1>
Rare (>1/10000, <1>
Foarte rare (<1>
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reactii adverse asociate cu administrarea parenterala:
Frecvente: reactii anafilactoide (de exemplu, atrofie cutanata si subcutanata, abcese sterile, edem
laringian si urticarie);
Rare: bronhospasm, hipo- sau hiperpigmentatie
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte frecvente:creşterea susceptibilităţii la infecţii si a severităţii acestora cu mascarea semnelor si
simptomelor clinice, apariţiei infecţiilor oportuniste, reactivarea tuberculozei latente, reacţie diminuată
la testele cutanate.
Rare: reacţii anafilactoide (de exemplu bronhospasm).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: întârziere în vindecării plăgilor, peteşii, echimoze, vergeturi, hiperhidroză, teleangiectazii,
acnee.
Tulburări psihice
Foarte frecvente: euforie, dependenţă psihică, tulburări ale dispoziţiei, depresie, tulburări ale
personalităţii, insomnie, convulsii, psihoză, agravarea schizofreniei.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: creşterea presiunii intracraniene cu edem papilar la copii, a fost raportată după întreruperea
tratamentului cu hidrocortizon.
Tulburări gastro-intestinale
Rare: dispepsie, ulcer peptic cu perforaţie si hemoragie, distensie abdominală, ulceraţie esofagiană,
candidoză esofagiană, pancreatită acută, perforaţie intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi fosfatazei alcaline; aceste modificări sunt,
de obicei minore şi reversibile după întreruperea tratamentului.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente: miopatie proximala, osteoporoză, fracturi vertebrale şi ale oaselor lungi, rupturi
ale tendoanelor, necroză aseptică, slăbiciune musculară.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: retenţie hidrosalină, hipokaliemie, alcaloză hipokaliemică.
Tulburări cardiace
Rare: hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă congestiva la pacienţi susceptibili.
Tulburări endocrine
Mai puțin frecvente: supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, întârzierea creşterii la
copii şi adolescenţi, tulburări ale ciclului menstrual sau amenoree, facies cushingoid, hirsutism,
creştere în greutate, scăderea tolerantei la glucoză cu creşterea necesarului de medicamente
antidiabetice orale, dezechilibru în homeostazia azotului şi calciului, creşterea apetitului alimentar.
Tulburări oculare
Rare: creşterea presiunii intraoculare, glaucom, edem papilar, cataractă cu posibilitatea afectării
nervului optic, subţierea corneei şi sclerei, exacerbarea bolilor oculare de etiologie fungică sau virală.
Alte tulburări
Leucocitoza, reactii de hipersensibilizare incusiv anafilaxie,trombembolism, greaţă, stare generală de
rău,.
Fenomene care apar la întreruperea tratamentului
Reducerea rapida a dozei administrate dupa un tratament prelungit poate duce la insuficienta
corticosuprarenala acuta, hipotensiune arteriala si moarte. Aceste fenomene apar, de obicei, in cazurile
in care este indicata terapie continua, de lunga durata. Pot aparea, de asemenea, febra, mialgii,
artralgii, rinita, conjunctivita, noduli cutanaţi durerosi si pruriginosi, scădere in greutate.
4.9 Supradozaj
Nu exista manifestări clinice ale supradozajului acut..
Hidrocortizonul este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB09.
Este un hormon glucocorticoid cu activitate antiinflamatorie importantă; are efect slab
mineralocorticoid. Hidrocortizonul este asociat cu o activitate mineralocorticoidă acceptabilă din
punct de vedere practic, deoarece este administrat pe termen scurt sau ca tratament de substituţie în
cazul insuficienţei corticosuprarenaliene acute. Astfel, efectele asociate cu acţiunea mineralocorticoidă
a glucocorticoizilor si anume: retenţia de sodiu, depleţia de potasiu şi creşterea tensiunii arteriale au o
incidenţă şi o intensitate mai scăzută.
Mecanismul de acţiune
Glucocorticoizii difuzează prin membrana celulară şi formează complexe cu receptorii citoplasmatici
specifici. Aceste complexe intră în nucleul celular, se leagă de ADN (cromatină) şi stimulează
transcripţia ARN mesager şi sinteza proteică consecutivă a diferitelor enzime care se pare că sunt
responsabile de efectele sistemice ale glococorticoizilor.
Atât după administrarea locală cât şi sistemică, corticosteroizii manifestă acţiuni antialergice,
antiinflamatorii şi antireumatice.
Sub influenta glucocorticoizilor reacţiile inflamatorii scad în intensitate. Este limitată exudarea şi
migrarea leucocitelor. Tonusul vascular se restabileşte şi diminuă edemul mucoasei. De asemenea, se
normalizează morfologia epiteliului mucoasei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Proprietăţile farmacocinetice ale hidrocortizonului sunt date de cele patru grupări hidroxil.
Acţiunea farmacologică maximă se obţine în 3-4 ore de la administrare.
Absorbţie
Studiul proprietăţilor farmacocinetice ale hidrocortizonului au arătat ca medicamentul se absoarbe
bine de la locul administrării intramusculare. Acţiunea farmacologică maximă se obţine în 3-4 ore de
la administrare. Studiile facute la om au aratat ca medicamentul are un volum de distributie de 99,5 –
148 l pentru un individ cu greutate medie. Medicamentul ramane in plasma cam 1,5-5 ore (Dollery –
1991) sau 144-240 min (Evaluarea medicamentelor AMA -1983).
Metabolizare
Metabolizarea se face hepatic.
Eliminare
Derivaţii hidroxilaţi rezultaţi prin metabolizre se elimină prin urină, în parte sub formă conjugată (cu
acidul sulfuric sau glicuronic) sau sub formă neconjugată. Eliminarea dozei administrate este aproape
completă în decurs de 12 ore. Pentru menținerea unei concentrații serice mari și constante este necesar
ca administrarea să se facă la intervale de 4-6 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere
Dihidrogenofosfat de sodiu · H2O
Hidrogenofosfat de disodiu · 7H2O
Solvent
Alcool benzilic
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Pentru administrare în perfuzie intravenoasă poate fi adăugat în soluţii perfuzabile de glucoză sau ser
fiziologic.
Nu se recomanda amestecarea cu alte medicamente
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon cu pulbere: 3 ani
Soluţia reconstituită: 72 ore
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră prevăzut cu dop din cauciuc butilic, sigilat cu o capsă din Al
acoperită cu un disc de PP de culoare portocaliu deschis, conţinând pulbere pentru soluţie
injectabilă/perfuzabilă și o fiolă din sticlă incoloră a 2 ml solvent, prevăzută cu inel de rupere
Cutie cu 20 flacoane din sticlă incoloră prevăzute cu dop din cauciuc butilic, sigilate cu o capsă din Al
acoperită cu un disc de PP de culoare portocaliu deschis, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/
perfuzabilă și 20 fiole din sticlă incoloră a câte 2 ml solvent, prevăzute cu inel de rupere
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Reconstituirea soluţiei injectabile:
Produsul va fi administrat numai in unitati medicale, de către personal specializat. Se extrage în
seringă solventul din fiola de sticlă. Se adaugă solventul peste pulberea din flaconul cu hidrocortizon
succinat de sodiu. Se recomandă folosirea unui alt ac pentru injectarea soluţiei astfel obţinute. Soluția
obținută se va folosi în decurs de trei zile, la temperaturi între 15-25°C, ferită de lumină.
Pentru administrare în perfuzie intravenoasă poate fi adaugat în solutii perfuzabile de glucoză sau ser
fiziologic.
Nu se recomandă amestecarea cu alte medicamente.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminate în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E.I.P.I.CO. MED S.R.L.
B-dul Unirii nr. 6, Bl. 8C sc.1, ap 9
Sector 4, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7221/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2014.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2021