Prospect Hidrocortizon Zentiva 19,6 mg/5 ml soluţie injectabilă
Producator:
Clasa ATC: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB09.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13608/2020/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Hidrocortizon Zentiva 19,6 mg/5 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiola incoloră (cu soluţia A) conţine 1 ml soluţie hidrogensuccinat de hidrocortizon 25 mg.
Fiola brună (cu soluţia B) conţine 4 ml solvent.
După reconstituire cu întreaga cantitate de solvent, cei 5 ml de soluţie injectabilă conţin succinat sodic
de hidrocortizon 26,19 mg, obţinut ex temporae, echivalent cu hidrocortizon 19,6 mg.
Excipient cu efect cunoscut: soluţia reconstituită conţine sodiu 2,46 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţia A: soluţie limpede, incoloră sau colorată în limita etalonului de culoare B
9.
Soluţia B: soluţie limpede, incoloră.
Soluţia reconsituită prin amestecarea soluţiei A cu soluţia B: soluţie limpede, incoloră sau colorată în
limita etalonului de culoare B
9.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Hidrogensuccinatul de hidrocortizon este indicat în stări de şoc, edem laringian, insuficienţă respiratorie
acută, stare de rău astmatic, edem pulmonar toxic, edem Quincke, comă, encefalită acută, meningită
acută, insuficienţă corticosuprarenaliană acută.
Acest medicament este destinat pacienţilor din toate grupele de vârstă; totuşi, administrarea la copii,
adolescenţi şi vârstnici se face cu prudenţă.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Adulţi: dozele recomandate în stările de şoc sunt de 10 – 20 mg hidrogensuccinat de hidrocortizon/kg
echivalent cu 7,8 – 15,7 mg hidrocortizon/kg (500 mg – 1000 mg hidrogensuccinat de
hidrocortizon/doză, echivalent cu 392 – 784 mg hidrocortizon/doză), în injecţie intravenoasă lentă,
repetat la nevoie. Pentru alte indicaţii pot fi suficiente doze de 100 – 200 mg hidrogensuccinat de
hidrocortizon (echivalent cu 78,4 – 156,8 hidrocortizon).
Vârstnici: Hidrocortizonul este utilizat în principal în condiţii acute pe termen scurt. Nu există nicio
informaţie care să sugereze că o schimbare a dozei este justificată de vârstă. Cu toate acestea, tratamentul
pacienţilor în vârstă ar trebui să fie planificat ţinând cont de consecinţele grave ale reacţiilor adverse ale
corticosteroizilor la pacienţii vârstnici şi este necesară supravegherea clinică atentă (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi: în insuficienţa corticosuprarenală acută doza recomandată este de 0,25-0,5 mg
hidrogensuccinat de hidrocortizon/kg şi zi (echivalent cu 0,2 – 0,4 mg hidrocortizon/kg şi zi),
administrată intravenos lent, fracţionat la intervale de 8 ore; pentru alte indicaţii doza recomandată este
de 5 mg hidrogensuccinat de hidrocortizon/kg (echivalent cu 3,9 mg hidrocortizon/kg), repetat la nevoie.
Tratamentul la copii şi adolescenţi ar trebui să fie planificat ţinând cont de consecinţele grave ale
reacţiilor adverse ale corticosteroizilor la copii şi este necesară supravegherea clinică atentă (vezi pct.
4.4).
Mod de administrare
Administrare injectabilă intravenoasă lentă (în 1-10 minute).
În general, tratamentul este de scurtă durată; la nevoie, se continuă administrarea orală.
Deoarece efectul apare în 2-6 ore, în anumite situaţii este necesară asocierea altor medicamente cu
acţiune rapidă – de exemplu adrenalina în şocul anafilactic.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Micoze sistemice, cu excepţia cazurilor în care tratamentul antiinfecţios a fost instituit.
Administrarea de vaccinuri vii sau inactivate este contraindicată la pacienţii cărora li se administrează
doze imunosupresoare de glucocorticoizi.
Nu există contraindicaţii absolute ale glucocorticoizilor, atunci când administrarea acestora este de
importanţă vitală.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Glucocorticoizii sunt medicamente foarte eficace, deosebit de utile terapeutic, dar cu risc mare de reacţii
adverse, inclusiv corticodependenţa. Prescrierea trebuie facută cu atenţie, tratamentul se face sub control
medical şi, în măsura posibilului, se va evita administrarea timp îndelungat a dozelor mari.
Glucocorticoizii administraţi timp îndelungat, în doze mari, deprimă axul hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian, cu fenomene de hipocorticism endogen şi dependenţă de tratamentul hormonal.
Întreruperea bruscă a administrării poate determina exacerbarea simptomelor bolii tratate, chiar
fenomene de insuficienţă suprarenală. Pentru a evita apariţia insuficienţei corticosuprarenale este
necesară indicarea cu discernământ a medicaţiei cortizonice şi întreruperea tratamentului de lungă durată
cu doze mari. Pentru evitarea fenomenelor de hipocorticism endogen, întreruperea tratamentului
cortizonic se va face prin diminuarea progresivă a dozelor. Pacienţii aflaţi sub tratament cu
glucocorticoizi trebuie avertizaţi asupra necesităţii creşterii dozei zilnice în situaţii de stres, de exemplu,
în caz de intervenţii chirurgicale, traumatisme, infecţii etc.
Ulcerul gastro-duodenal activ reprezintă o contraindicaţie relativă a corticoterapiei; atunci când
administrarea glucocorticoizilor este indispensabilă, se recomandă asocierea cu inhibitori ai secreţiei
acide gastrice şi evitarea tratamentului prelungit. În caz de ulcer în antecedente, administrarea
glucocorticoizilor necesită multă prudenţă şi supraveghere medicală atentă.
Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul
se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în
considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă,
glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după
utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.Tratamentul sistemic cu glucocorticoizi poate provoca
corioretinopatie, care poate conduce la tulburări de vedere, inclusiv amauroză. Utilizarea prelungită a
tratamentului sistemic cu glucocorticoizi, chiar şi în doze mici, poate provoca corioretinopatie.
După administrarea de corticosteroizi, s-au raportat crize de feocromocitom, care pot fi letale.
Corticosteroizii trebuie administraţi pacienţilor suspectaţi sau diagnosticaţi cu feocromocitom numai
după evaluarea corespunzătoare a raportului risc / beneficiu (vezi pct. 4.8).
Ca urmare a efectului imunosupresiv, glucocorticoizii favorizează dezvoltarea infecţiilor – infecţiile
bacteriene localizate se pot generaliza, tuberculoza poate fi reactivată, micozele locale pot deveni
sistemice, virozele (îndeosebi herpesul ocular, zona zoster şi varicela) se pot exacerba, unele parazitoze
se agravează. Semnele evolutive de infecţie pot fi mascate. Dacă apare o infecţie în timpul tratamentului
cortizonic, este obligatorie instituirea tratamentului antiinfecţios specific.
Glucocorticoizii pot fi utili în cazuri selecţionate de infecţii (acţionând prin creşterea capacităţii
organismului de a face faţă situaţiei de criză şi/sau prin efectul antiinflamator).
Pot beneficia de glucocorticoizi infecţiile grave însoţite de şoc, formele grave de tuberculoză,
encefalitele virale acute. Tratamentul cortizonic se efectuează obligatoriu sub protecţie cu
chimioterapice antimicrobiene adecvate.
Glucocorticoizii favorizează dezvoltarea osteoporozei. Femeile în perioada de menopauză sunt o grupă
specială de risc. Pentru profilaxia osteoporozei cortizonice se recomandă folosirea de doze cât mai mici,
o dietă bogată în proteine şi tratament specific.
La copii şi adolescenţi, glucocorticoizii inhibă maturarea osoasă şi pot întârzia creşterea. Acest efect
poate fi minimalizat prin evitarea tratamentului îndelungat cu doze mari.
Glucocorticoizii pot provoca fenomene de excitaţie centrală, chiar fenomene psihotice.
Indicarea la bolnavii cu antecedente psihotice este justificată numai în situaţii de excepţie, ţinând seama
de posibilitatea decompensării afecţiunii psihice.
După administrarea de hidrocortizon la sugari prematuri, s-a raportat cardiomiopatie hipertrofică. La
sugari trataţi cu hidrocortizon, trebuie efectuate ecografii cardiace pentru a monitoriza structura şi
funcţia miocardului..
Glucocorticoizii au efect hiperglicemiant. Folosirea la persoanele cu antecedente heredo-colaterale de
diabet zaharat impune prudenţă. Diabetul manifest este o contraindicaţie relativă. Când administrarea
de glucocorticoizi este indispensabilă, este necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic, pentru
menţinerea glicemiei sub control.
Hidrocortizonul trebuie folosit cu grijă în toate situaţiile în care retenţia hidrosalină poate fi dăunătoare:
insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, epilepsie. În timpul tratamentului se recomandă evitarea
consumului excesiv de sare.
Dozele mari şi tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi pot provoca hipokaliemie.
Administrarea glucocorticoizilor necesită prudenţă la vârstnici, la pacienţii cu colită ulceroasă (risc de
perforaţie), anastomoze intestinale recente, insuficienţă renală, insuficienţă hepatică, miastenia gravis.
Sportivi
Acest medicament conţine o substanţă activă care poate determina pozitivarea testelor antidoping.
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Medicamente care pot provoca torsada vârfurilor (astemizol, terfenadină, bepridil, eritromicină
intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă, vincamină), inclusiv unele antiaritmice
(amiodaronă, bretilium, disopiramidă, chinidină, sotalol): risc crescut de aritmii severe, îndeosebi la
persoanele cu interval QT prelungit şi în condiţii de hipokaliemie. Asocierea este contraindicată, iar în
cazul antiaritmicelor cu risc se impune multă prudenţă; hipokaliemia trebuie corectată.
Medicamente hipokaliemiante (diuretice, purgative, amfotericina B intravenos): risc crescut de
hipokaliemie.
Digitalice: hipokaliemia provocată de dozele mari de glucocorticoizi, administrate timp îndelungat,
creşte riscul aritmiilor digitalice.
Insulină, metformină, sulfamide antidiabetice: este posibilă micşorarea eficacităţii acestora din cauza
favorizării hiperglicemiei de către glucocorticoizi; poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină sau
antidiabetice orale.
Anticoagulante: risc hemoragic crescut în cazul asocierii cu glucocorticoizi în doze mari sau în tratament
prelungit.
Antihipertensive: eficacitatea acestora poate fi micşorată din cauza favorizării retenţiei hidrosaline de
către glucocorticoizi.
Acid acetilsalicilic: glucocorticoizii pot scădea salicilemia, prin creşterea eliminării salicilatului; la
oprirea tratamentului cu glucocorticoizi salicilemia poate creşte.
Carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifabutină, rifampicină şi alte medicamente
inhibitoare enzimatice: posibilitatea micşorării concentraţiei plasmatice de glucocorticoizi, cu
diminuarea eficacităţii.
Izoniazida: posibilitatea scăderii concentraţiei plasmatice a chimioterapicului, probabil din cauza
favorizării metabolizării sale.
Este de așteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care conțin
cobicistat, să mărească riscul de reacţii adverse sistemice. Administrarea concomitentă trebuie evitată,
cu excepția cazurilor în care beneficiul obținut depășește riscul crescut de reacţii adverse sistemice
induse de corticosteroizi, în acest caz fiind obligatorie monitorizarea pacienților pentru depistarea
reacţiilor adverse sistemice induse de corticosteroizi.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Glucocorticoizii traversează bariera feto-placentară. Studii epidemiologice nu au evidenţiat efecte
malformative la om, în cazul utilizării glucocorticoizilor în primul trimestru de sarcină. Corticoterapia
de lungă durată în timpul sarcinii poate întârzia creşterea fătului. Dozele mari administrate la femeia
gravidă pot provoca, excepţional, insuficienţă corticosuprarenală la nou-născut. În general,
glucocorticoizii trebuie administraţi în timpul sarcinii numai la recomandarea şi sub supravegherea
medicului, după evaluarea atentă a raportului risc potenţial fetal/beneficiu terapeutic matern.
Deoarece glucocorticoizii se excretă în lapte, alăptarea trebuie evitată în timpul tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Glucocorticoizii nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Este posibilă apariţia reacţiilor adverse specifice glucocorticoizilor. Apariţia reacţiilor adverse depinde
de doză, durată şi frecvenţa administrării.
Administrarea de hidrocortizon pe perioade scurte, de obicei, este bine tolerată, rezultând puţine reacţii
adverse de intensitate uşoară.
Administrate pe termen lung, dozele mari de hidrocortizon vor produce, de obicei, reacţii adverse
previzibile, şi, eventual, grave.
Ori de câte ori este posibil, cele mai mici doze eficace de hidrocortizon trebuie utilizate pentru cea mai
scurtă durată de timp, pentru a reduce la minim apariţia şi intensitatea reacţiilor adverse.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
<1>
disponibile).
Clasificarea MedDRA pe Frecvenţă Reacţie adversă
aparate, sisteme şi organe
Tulburări ale sistemului Frecvente Insomnie, cefalee, vertij convulsii, creşterea
nervos presiunii intracraniene la copii, de obicei la
întreruperea tratamentului
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Greaţă, vărsături
Mai puţin frecvente Ulceraţii gastroduodenale/ulcer, pancreatită
acută *
Cu frecvenţă Perforaţii gastrointestinale, hemoragii
necunoscută gastrointestinale, dispepsie, distensie
abdominală, ulceraţii esofagiene, candidoză
esofagiană
Tulburări metabolice şi de Mai puţin frecvente Retenţie de sodiu**, hipokaliemie cu risc
nutriţie crescut de aritmii
Cu frecvenţă Retenţie de apă, alcaloză hipokaliemică,
necunoscută creştere în greutate ,creşterea apetitului
alimentar
Tulburări psihice Frecvente Euforie, excitabilitate psihomotorie, stări
confuzionale, manie, depresie
Cu frecvenţă Dependenţă psihică, tulburări ale dispoziţiei,
necunoscută tulburări ale personalităţii, psihoză, agravarea
schizofreniei
Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă Reacţii anafilactoide (de exemplu bronhospasm,
imunitar necunoscută hipo- sau hiperpigmentaţie, abcese sterile, edem
laringian şi urticarie)
Tulburări musculo- Cu frecvenţă Miopatie proximală, osteoporoză, fracturi
scheletice şi ale ţesutului necunoscută vertebrale şi ale oaselor lungi, rupturi ale
conjunctiv tendoanelor, necroză aseptică, slăbiciune
musculară
Tulburări cardiace Cu frecvenţă Insuficienţă cardiacă congestivă la pacienţi
necunoscută susceptibili, ruptură de miocard după infarct
miocardic recent
Cardiomiopatie hipertrofică la sugari prematuri
Tulburări vasculare Cu frecvenţă Hipertensiune arterială, tromboembolie
necunoscută
Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Acnee
ţesutului subcutanat Cu frecvenţă Întârzierea cicatrizării, peteşii, echimoze,
necunoscută atrofie cutanată şi subcutanată, vergeturi,
hipersudoraţie, teleangiectazii, hirsutism,
urticarie
Tulburări endocrine Cu frecvenţă Supresia axului hipotalamo-hipofizo-
necunoscută corticosuprarenalian, întârzierea creşterii la
copii, sindrom cushingoid, scăderea toleranţei la
glucoză cu creşterea necesarului de
antidiabetice, dezechilibru în homeostazia
azotului şi calciului, crize de feocromocitom
(efect de clasă al corticosteroizilor) (vezi pct.
4.4)
Clasificarea MedDRA pe Frecvenţă Reacţie adversă
aparate, sisteme şi organe
Tulburări oculare Cu frecvenţă rară Vedere încețoșată (vezi, de asemenea, pct. 4.4)
Cu frecvenţă Creşterea presiunii intraoculare ( glaucom),
necunoscută edem papilar, corioretinopatie, cataractă cu
posibilitatea afectării nervului optic, subţierea
corneei şi sclerei, exacerbarea bolilor oculare de
etiologie fungică sau virală
Tulburări hematologice şi Cu frecvenţă Leucocitoză
limfatice necunoscută
Tulburări ale aparatului Cu frecvenţă Creşterea sau scăderea motilităţii şi numărului
genital şi sânului necunoscută de spermatozoizi, tulburări ale ciclului
menstrual şi amenoree
* în special la copii
** cu posibilitatea unor consecinţe nedorite în caz de insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială
Reducerea rapidă a dozei administrate după un tratament prelungit poate duce la insuficienţă
corticosuprarenală acută, hipotensiune arterială şi deces. Aceste fenomene apar, de obicei, în cazurile în
care este indicată terapie continuă, de lungă durată. Pot apărea, de asemenea, febră, mialgii, artralgii,
rinită, conjunctivită, noduli cutanaţi dureroşi şi pruriginoşi, scădere în greutate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului
şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există manifestări clinice ale supradozajului acut. Hidrocortizonul este dializabil.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB09.
Hidrocortizonul este principalul hormon glucocorticoid fiziologic. Hidrogensuccinat de hidrocortizon,
ester la gruparea hidroxil din poziţia 21, este un preparat solubil în apă (la pH alcalin). Se introduce
intravenos în injecţii sau perfuzii, fiind ales în situaţiile de urgenţă.
Efectul terapeutic se instalează lent (după 2 – 6 ore de la administrare) şi se menţine 8-12 ore.
Are acţiune asupra metabolismului glucoproteic, acţiune antiinflamatorie şi acţiune de reţinere a sării şi
apei.
Glucocorticoizii acţionează primar la nivelul unor receptori intracelulari specifici.
Complexul glucocorticoid-receptor trece în nucleu, se fixează de ADN la nivelul unui situs specific şi
funcţionează ca factor de transcripţie, realizând activarea sau inhibarea expresiei genelor afectate.
Hidrogensuccinatul de hidrocortizon este practic ineficace local (devine activ numai după desfacerea
metabolică a hidrocortizonului).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După injectarea intravenoasă concentraţia plasmatică maximă este atinsă rapid. Timpul de înjumătătire
plasmatică este de aproximativ 90 minute.
Este metabolizat la nivel hepatic şi renal şi se elimină pe cale renală sub formă de compuşi
glucuronoconjugaţi.
5.3 Date preclinice de siguranță
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Fiola incoloră (soluţia A)
Macrogol 400.
Fiola brună (soluţia B)
Hidrogencarbonat de sodiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilități
Soluţia de hidrogensuccinat de hidrocortizon poate fi adăugată în soluţii perfuzabile de glucoză sau
clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) (poate fi folosită maximum 4 ore).
Nu se recomandă amestecarea cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
După ambalarea pentru comercializare: 2 ani
Soluţia injectabilă obţinută prin amestecarea soluţiilor din cele două fiole A şi B se administrează
imediat.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale soluţiei reconstituite, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu o fiolă din sticlă incoloră, cu capacitatea de 5 ml (cu inel de rupere sau punct de rupere), care
conţine 1 ml soluţie injectabilă de hidrogensuccinat de hidrocortizon 25 mg/ml în macrogol 400 (soluţia
A) şi o fiolă din sticlă brună, cu capacitatea de 5 ml (cu inel de rupere sau punct de rupere), care conţine
4 ml soluţie de hidrogencarbonat de sodiu 9 mg/4 ml (soluţia B).
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră, cu capacitatea de 5 ml (cu inel de rupere sau punct de rupere), a câte
1 ml soluţie injectabilă de hidrogensuccinat de hidrocortizon 25 mg/ml în macrogol 400 (soluţia A) şi
5 fiole din sticlă brună, cu capacitatea de 5 ml (cu inel de rupere sau punct de rupere), a câte 4 ml soluţie
de hidrogencarbonat de sodiu 9 mg/4 ml (soluţia B).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercialzate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Se extrage în seringă solventul din fiola de sticlă brună. Se adaugă solventul peste soluţia de
hidrogensuccinat de hidrocortizon. Se omogenizează soluţia şi se administrează imediat după
reconstituire. Se recomandă folosirea unui alt ac pentru injectarea soluţiei astfel obţinute.
Orice soluţie rămasă neutilizată trebuie aruncată.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Zentiva S.A.
B-dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti, România
Tel: + 40 21 317 31 36
Fax: + 40 21 317 31 34
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13608/2020/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2020.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .