Hidrocortizon Rompharm 100 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Prospect Hidrocortizon Rompharm 100 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Producator: 

Clasa ATC: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB09.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15571/2024/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI

Hidrocortizon Rompharm 100 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conține hidrocortizon succinat de sodiu 133,7 mg echivalent cu hidrocortizon 100 mg

(50 mg/ml când se reconstituie conform recomandărilor).

Excipient cu efect cunoscut:

Fiecare flacon conține sodiu 9,46 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă.

Pulbere de culoare albă sau aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

• Substituție în insuficiența suprarenală primară (boala Addison și sindromul adrenogenital) și

insuficiența adrenală secundară (datorită (pan)hipopituitarismului). În primul caz, trebuie

administrat în asociere cu un mineralocorticoid.

• Pentru următoarele indicații, hidrocortizonul sau cortizonul nu sunt medicamente de primă

alegere, dar pot fi utilizate ca tratament de șoc pe termen scurt:

• în caz de exacerbări severe ale BPOC;
• în status asthmaticus;
• ca adjuvant în cazul reacțiilor anafilactice severe.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Hidrocortizon Rompharm poate fi administrat prin injectare intravenoasă sau intramusculară sau prin

perfuzie intravenoasă. Administrarea intravenoasă este modalitatea preferată pentru utilizarea inițială

în situații de urgență. După perioada inițială de urgență, trebuie luată în considerare utilizarea unui

medicament cu administrare injectabilă cu durată mai lungă de acțiune sau a unui medicament cu

administrare orală. Durata administrării intravenoase depinde de doză; poate varia de la 30 de secunde

(de exemplu, 100 mg) la 10 minute (de exemplu, 500 mg sau mai mult).

În general, tratamentul cu corticosteroizi în doze mari trebuie continuat numai până când starea

pacientului s-a stabilizat (de obicei, nu mai mult de 48 până la 72 de ore).

Deși reacţiile adverse asociate cu tratamentul de scurtă durată cu doze mari de glucocorticoizi sunt

rare, poate să apară ulcerul gastric. Administrarea profilactică a antiacidelor poate fi adecvată. Dacă

tratamentul cu hidrocortizon trebuie continuat după 48 până la 72 de ore, poate apărea hipernatremie,

de aceea este de preferat să se înlocuiască Hidrocortizon Rompharm cu un corticosteroid, cum este

metilprednisolon succinat de sodiu, care nu determină sau determină o retenție de sodiu minimă.

Doza inițială de Hidrocortizon Rompharm este de 100 mg până la 500 mg sau mai mult, în funcție de

severitatea afecțiunii. Această doză poate fi repetată la intervale de 2, 4 sau 6 ore, în funcție de starea

clinică a pacientului. Tratamentul cu corticosteroizi este un tratament adjuvant, și nu înlocuiește

tratamentul convențional.

La pacienții cu afecțiuni hepatice, poate exista un efect crescut (vezi pct. 4.4) și se poate lua în

considerare reducerea dozei.

Copii și adolescenți

Doza de Hidrocortizon Rompharm în pediatrie este reglementată mai mult de gravitatea stării

pacientului decât de vârstă sau greutate corporală. Doza poate fi redusă pentru acest grup de pacienți,

dar nu trebuie să fie mai mică de 25 mg zilnic (vezi pct. 4.4).

Prepararea soluțiilor:

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicații

• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
• Infecții acute: infecții virale și infecții fungice sistemice (infecții bacteriene: vezi pct. 4.4).
• Ulcer gastric și duodenal.
• Infecții cu viermi tropicali.
• Administrare de vaccinuri vii sau vii-atenuate este contraindicată la pacienții cărora li se

administrează doze imunosupresoare de corticosteroizi (vezi și pct. 4.4).

• Administrare intratecală.
• Administrare epidurală.

Contraindicațiile generale și precauțiile pentru utilizarea tratamentului sistemic cu glucocorticoizi se

aplică și pentru Hidrocortizon Rompharm.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Generale

Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi de durata

tratamentului, pentru fiecare caz trebuie luată o decizie pe baza raportului risc/beneficiu, privind doza,

durata tratamentului şi schema terapeutică, zilnic sau intermitent administrată.

Trebuie utilizată doza minimă eficace de corticosteroid pentru a controla afecțiunea tratată şi dacă este

posibil, scăderea dozei se va face treptat.

Acidul acetilsalicilic și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu precauție în

asociere cu corticosteroizi (vezi pct. 4.5).

Efecte imunosupresoare/susceptibilitate crescută la infecții

Glucocorticoizii pot crește susceptibilitate la infecții, pot masca unele semne de infecție și pot apărea

noi infecții în timpul utilizării lor. Ori de câte ori este posibil, trebuie determinat mai întâi

microorganismul patogen responsabil pentru infecțiile bacteriene. Infecțiile trebuie apoi tratate înainte

de începerea administrării glucocorticoizilor. Sub influența glucocorticoizilor, rezistența poate să

scadă și localizarea infecției poate fi dificilă.

Infecțiile cauzate de toate microorganismele patogene, inclusiv viruși, bacterii, fungi, protozoare și

helminți, pot fi asociate cu utilizarea de glucocorticoizi, în monoterapie sau în asociere cu alte

medicamente imunosupresoare care afectează imunitatea celulară, imunitatea umorală sau funcția

neutrofilelor. Astfel de infecții pot fi ușoare, dar pot fi și grave sau chiar letale. Frecvența

complicațiilor datorate infecției crește în timpul tratamentului cu corticosteroizi în doze mari.

Administrarea vaccinurilor vii sau vii-atenuate este contraindicată la pacienții cărora li se

administrează o doză imunosupresoare de corticosteroizi (vezi și pct. 4.4). Vaccinurile cu

microorganisme inactivate sau moarte pot fi administrate acestor pacienți; cu toate acestea, răspunsul

terapeutic la astfel de vaccinuri poate fi diminuat. Administrarea vaccinurilor cu microorganisme vii

sau vii-atenuate nu este contraindicată la pacienții cărora li se administrează o doză non-

imunosupresoare de glucocorticoizi.

Administrarea hemisuccinatului de hidrocortizon în tuberculoza activă trebuie să se limiteze la acele

cazuri de tuberculoză fulminantă sau forma diseminată în care corticosteroidul este utilizat pentru

tratarea bolii în asociere cu un tratament antituberculos adecvat. Dacă corticosteroizii sunt indicați la

pacienții cu tuberculoză latentă sau cu reacție pozitivă la tuberculină, este necesară monitorizarea

atentă, deoarece se poate produce reactivarea bolii. În timpul tratamentului pe termen lung cu

corticosteroizi, acestor pacienți trebuie să li se administreze chimioprofilaxie.

La pacienţii cărora li se administrează tratament cu corticosteroizi s-a raportat apariţia sarcomului

Kaposi.

Întreruperea tratamentului cu corticosteroizi poate duce la remisiune clinică.

Publicațiile privind utilizarea corticosteroizilor în șocul septic prezintă atât efecte benefice, cât și

efecte dăunătoare. Utilizarea de rutină în șocul septic nu este recomandată. Cu toate acestea, studii

recente sugerează că corticosteroizii suplimentari pot fi benefici în cazul pacienților cu șoc septic care

prezintă insuficiență suprarenală. În special, terapiile de durată mai lungă (5-11 zile) cu o doză mică de

corticosteroizi ar putea reduce mortalitatea, în special la pacienții cu șoc septic ce necesită tratament

vasoconstrictor.

Efecte asupra sistemului imunitar

Pot apărea reacții alergice. Deoarece au apărut cazuri rare de reacții cutanate și reacții anafilactice/

anafilactoide la pacienții cărora li s-a administrat parenteral corticosteroid, trebuie luate măsuri de

precauție adecvate înainte de administrare, în special atunci când pacientul prezintă antecedente de

hipersensibilitate la medicament.

Efecte endocrine

La pacienții tratați cu corticosteroizi în condiții de stres neobișnuit (intervenție chirurgicală, traumă,

infecție), este indicată creșterea dozei de corticosteroizi cu acțiune rapidă înainte, în timpul și după

situația de stres. Pacienții expuși la stres sever, după tratamentul cu glucocorticoizi, trebuie atent

monitorizați pentru simptomele insuficienței suprarenale.

Administrarea de lungă durată a corticosteroizilor în doze farmacologice poate determina supresia

axului hipotalamic-hipofizo-adrenal (HHA) (insuficienţă adrenocorticală secundară). Gradul şi durata

însuficienţei adrenocorticale produse este variabilă în rândul pacienţilor şi depinde de doză, frecvenţă,

momentul administrării şi durata terapiei cu glucocorticoizi. La pacienții cu insuficiență adrenală

secundară, poate apărea insuficiență adrenală acută (criză addisoniană) și care poate fi letală dacă

tratamentul cu glucocorticoizi este întrerupt brusc. La acești pacienți, tratamentul trebuie oprit prin

reducerea treptată a dozei. Acest tip de insuficiență relativă poate persista chiar luni după terminarea

tratamentului. Terapia hormonală trebuie reinstituită în orice situaţie de stres care apare în această

perioadă.

Un sindrom de sevraj steroidic, aparent fără legătură cu insuficienţa adrenocorticală, poate, de

asemenea, să apară la întreruperea bruscă a glucocorticoizilor. Acest sindrom include simptome

precum: anorexie, greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, dureri articulare, descuamare, mialgie,

pierdere în greutate, şi/sau hipotensiune arterială.

Deoarece glucocorticoizii pot produce sau agrava sindromul Cushing, glucocorticoizii trebuie evitați la

pacienții cu sindrom Cushing.

Corticosteroizii au un efect mai puternic la pacienții cu hipotiroidism. În timpul tratamentului cu

corticosteroizi trebuie monitorizată inițierea tratamentului de substituție cu hormoni tiroidieni la

pacienții cu hipertiroidism sau hipotiroidism.

Nutriție și metabolism

Corticosteroizii, inclusiv hidrocortizonul, pot crește glicemia, pot agrava diabetul zaharat pre-existent

și pot crește probabilitatea de apariție a diabetului zaharat la pacienții cărora li s-au administrat

glucocorticoizi pe termen lung.

Efecte psihice

În cazul administării glucocorticoizilor pot apărea tulburări psihice care variază de la euforie,

insomnie, schimbări de dispoziţie, modificări de personalitate şi depresie severă, la manifestări

psihotice clinic evidente. De asemenea, instabilitatea emoţională sau tendinţele psihotice existente pot

fi agravate de glucocorticoizi.

La administrarea de corticosteroizi sistemici pot apărea reacţii adverse psihice. De obicei simptomele

debutează în câteva zile sau săptămâni de la iniţierea tratamentului. Majoritatea reacţiilor se remit fie

la micşorarea dozei sau la întreruperea medicamentului, deşi poate fi necesar un tratament specific.

Au fost raportate efecte psihice la întreruperea corticosteroizilor; frecvenţa este necunoscută.

Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie încurajate să se adreseze medicului dacă pacientul manifestă

simptome psihice, în mod special dacă se suspectează instalarea unei stării depresive sau a ideaţiei

suicidare. Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie să fie atenţi la posibile tulburări psihice care pot

apărea în timpul sau imediat după scăderea dozei sau întreruperea corticosteroizilor sistemici.

Efecte la nivelul sistemului nervos

Corticosteroizii trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu convulsii.

Corticosteroizii trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu miastenia gravis (vezi și punctul despre

miopatie „Efecte asupra sistemului muscular scheletic”).

Evenimentele medicale grave au fost raportate în asociere cu administrarea pe cale intratecală/

epidurală (vezi pct. 4.8).

Au fost raportate cazuri de lipomatoză epidurală la pacienții aflaţi în tratament cu corticosteroizi, în

special cu utilizarea pe termen lung la doze mari.

Efecte oculare

Glucocorticosteroizii trebuie utilizați cu prudență la pacienții cu herpes simplex ocular datorită riscului

de perforare a corneei. Se recomandă monitorizarea oftalmologică regulată.

Utilizarea de lungă durată a corticosteroizilor poate cauza cataractă posterioară subcapsulară și

cataractă nucleară (în special la copii), exoftalmie sau presiune intraoculară crescută, ceea ce poate

duce la glaucom cu posibilă deteriorare a nervilor optici. Riscul de dezvoltare a infecţiilor secundare

de origine fungică sau virală la nivelul ochiului este crescut la pacienţii cărora li se administrează

glucocorticoizi.

Tulburările de vedere pot fi raportate în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă

pacientul se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată

în considerare trimiterea pacientului la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile, care pot

include cataractă, glaucom sau boli rare precum corioretinopatia seroasă centrală (CRSC), care au fost

raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi. Corioretinopatia seroasă centrală poate

duce la dezlipire de retină.

Efecte cardiace

Efectele adverse ale corticosteroizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia și

hipertensiunea arterială, pot predispune pacienții cu factori de risc cardiovascular preexistenți, la

efecte cardiovasculare suplimentare dacă urmează tratament de lungă durată cu doze mari.

Sunt recomandate teste suplimentare la pacienții cu risc crescut.

În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, corticosteroizii sistemici trebuie utilizaţi cu precauţie şi

doar dacă este strict necesar.

Efecte vasculare

S-a raportat apariţia trombozei, inclusiv trombembolism venos, în asociere cu corticosteroizi (vezi pct.

4.8). În consecinţă, corticosteroizii trebuie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau cu

predispoziţie pentru tulburări tromboembolice.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune arterială.

Efecte gastrointestinale

Dozele crescute de corticosteroizi pot duce la apariția pancreatitei acute.

Tratamentul cu glucocorticoizi poate masca simptomele unui ulcer (peptic), astfel încât perforația sau

hemoragia se pot produce fără durere semnificativă. Tratamentul cu glucocorticoizi poate masca

peritonita sau alte semne/simptome asociate tulburărilor gastrointestinale, precum perforația, ocluzia

sau pancreatita. În cazul administrării concomitente cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene

(AINS), riscul apariției ulcerelor gastrointestinale este crescut.

Corticosteroizii trebuie utilizați cu prudență în colita ulcerativă nespecifică, dacă există o probabilitate

de perforație iminentă, abces sau altă infecție piogenică. Se recomandă prudență și în cazul

diverticulitei, anastomozelor intestinale noi, ulcerului peptic activ sau latent.

Efecte hepatice

Hidrocortizonul poate avea un efect crescut la pacienții cu afecțiuni hepatice, deoarece metabolizarea

și eliminarea hidrocortizonului sunt semnificativ mai scăzute la acești pacienți. Trebuie luată în

considerare o reducere a dozei.

Efecte asupra sistemului muscular scheletic

Miopatia acută a fost raportată la utilizarea unor doze crescute de glucocorticoizi, cel mai frecvent la

pacienţi cu afecţiuni de transmisie neuromusculară (de exemplu, miastenia gravis) sau la pacienţii care

urmează tratament concomitent cu anticolinergice, precum medicamente blocante neuromusculare (de

exemplu, pancuroniu). Această miopatie acută este generalizată, poate afecta muşchii oculari şi

respiratori şi poate determina tetrapareză. Pot apărea creşteri ale valorilor serice ale creatinkinazei.

Ameliorarea sau recuperarea clinică după încetarea administrării corticosteroizilor poate dura de la

săptămâni până la ani.

Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă, dar rar indentificată ca fiind asociată utilizării de lungă

durată a glucocorticizilor în doze crescute.

Tulburări renale și ale căilor urinare

Corticosteroizii trebuie utilizați cu prudență la pacienții cu insuficiență renală.

Investigații

Se recomandă prudență atunci când hidrocortizonul se administrează la pacienții cu insuficiență

cardiacă din cauza efectului mineralocorticoid al hidrocortizonului. Hidrocortizonul poate determina

creșterea tensiunii arteriale, retenția de sare și apă și creșterea excreției de potasiu. Poate fi necesară

instituirea unei diete cu restricție de sare şi suplimentare cu potasiu. Toți glucocorticoizii cresc

excreția de calciu.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale

Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi şi, prin urmare, nu trebuie să fie utilizaţi

pentru tratamentul traumatismului cranian sau accidentului vascular cerebral, deoarece este puțin

probabil să aibă un efect benefic și chiar pot fi dăunători. Pentru traumatismul cranian, un studiu

multicentric a evidenţiat un nivel ridicat al mortalităţii la 2 săptămâni şi 6 luni după leziune, la

pacienţii cărora li s-a administrat metilprednisolon succinat de sodiu comparativ cu placebo. Nu a fost

stabilită o asociere cauzală cu tratamentul cu metilprednisolon succinat de sodiu.

Altele

Este de așteptat ca tratamentul în asociere cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care

conțin cobicistat, să mărească riscul de reacţii adverse sistemice. Administrarea în asociere trebuie

evitată, cu excepția cazurilor în care beneficiul obținut depășește riscul crescut de reacţii adverse

sistemice induse de corticosteroizi, în acest caz fiind obligatorie monitorizarea pacienților pentru

depistarea reacţiilor adverse sistemice induse de corticosteroizi.

După administrarea de corticosteroizi sistemici s-au raportat crize de feocromocitom, care pot fi letale.

Corticosteroizii trebuie administrați numai pacienților cu feocromocitom suspectat sau diagnosticați cu

feocromocitom, după o evaluare adecvată a raportului risc/beneficiu.

Copii și adolescenți

Corticosteroizii pot determina încetinirea creşterii la nou-născuţi, copii sau adolescenţi; aceasta poate

fi ireversibilă. Creşterea şi dezvoltarea nou-născuţilor şi a copiilor cărora li se administrează un

tratament de lungă durată cu corticosteroizi trebuie atent monitorizate. Creşterea poate fi inhibată la

copiii cărora li se administrează tratament de lungă durată cu glucocorticoizi, zilnic, cu doze divizate.

Administrarea trebuie restricţionată la cazurile cele mai grave.

Sugarii şi copiii aflaţi în tratament de lungă durată cu corticosteroid prezintă risc de creștere a presiunii

intracraniene. Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită la copii şi adolescenţi.

Cardiomiopatia hipertrofică a fost raportată după administrarea de hidrocortizon la copiii născuți

prematur, prin urmare trebuie efectuate evaluarea diagnostică corespunzătoare și monitorizarea

funcției și structurii cardiace.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Hidrocortizonul este metabolizat de către 11β-hidroxisteroid dehidrogenaza de tip 2 (11β-HSD2) și

enzima 3A4 a citocromului P450 (CYP) (vezi pct. 5.2).

INHIBITORII CYP3A4 – Pot scădea clearance-ul hepatic și pot crește concentrațiile plasmatice ale

hidrocortizonului. În prezența unui inhibitor al CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol,

claritromicină și suc de grapefruit), poate fi necesară ajustarea dozei de hidrocortizon pentru a evita

toxicitatea steroidiană.

INDUCTORII CYP3A4 – Pot crește clearance-ul hepatic și pot scădea concentrațiile plasmatice de

hidrocortizon. În prezența unui inductor al CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, carbamazepină,

fenobarbital și fenitoină), poate fi necesară creşterea dozei de hidrocortizon pentru obținerea

răspunsului terapeutic dorit.

SUBSTRATURI CYP3A4 – În prezența unui alt substrat al CYP3A4, clearance-ul hepatic al

hidrocortizonului poate fi afectat, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca

reacţiile adverse asociate utilizării individuale a fiecărui medicament să aibă o probabilitate de apariţie

crescută la administrarea în asociere.

ALTE EFECTE DECÂT CELE MEDIATE PRIN INTERMEDIUL CYP3A4 – Alte interacţiuni şi

efecte care apar la administrarea de hidrocortizon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1 prezintă interacţiunile sau efecte medicamentoase ale hidrocortizonului, cele mai frecvente

şi/sau clinic importante.

Tabel 1. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea

cu hidrocortizon

Clasa sau tipul medicamentului Interacţiune/Efect

• MEDICAMENTUL sau

SUBSTANŢA

Antibacterian

INHIBITOR CYP3A4

• ISONIAZIDĂ

Antibiotic, Antituberculos

INDUCTOR CYP3A4

• RIFAMPICINĂ

Anticoagulante (orale) Efectul corticosteroizilor asupra anticoagulantelor orale este

variabil. Există rapoarte privind efectele crescute ale

anticoagulantelor atunci când sunt administrate în asociere cu

corticosteroizi. Prin urmare, indicatorii de coagulare trebuie

monitorizați pentru a menține efectele anticoagulante dorite.

Anticonvulsivante INDUCTOR (și SUBSTRAT) CYP3A4

• CARBAMAZEPINĂ

Anticonvulsante INDUCTORI CYP3A4

• FENOBARBITAL
• FENITOINĂ

Anticolinergice Corticosteroizii pot influenţa efectul anticolinergicelor.

• BLOCANTE 1) A fost raportată miopatie acută la administrarea concomitentă de

NEUROMUSCULARE doze crescute de corticosteroizi împreună cu anticolinergice,

precum medicamente blocante neuromusculare (vezi pct. 4.4).

2) A fost raportată antagonizarea efectelor blocante musculare ale

pancuroniu și vecuroniu la pacienţi care utilizau corticosteroizi. Se

aşteaptă ca această interacţiune să apară la toate blocantele

neuromusculare competitive.

Anticolinesteraze Corticosteroizii pot reduce efectul anticolinesterazicelor în

miastenia gravis.

Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte concentraţia serică de glucoză,

poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice.

Antiemetice INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4

• APREPITANT
• FOSAPREPITANT

Antifungice INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4

• ITRACONAZOL
• KETOCONAZOL

Antivirale INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4

• INHIBITORI DE PROTEAZĂ 1) Inhibitorii de protează, cum sunt indinavir şi ritonavir, pot creşte

HIV concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor.

2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de

protează HIV, determinând concentraţii plasmatice reduse.

Potenţatori farmacocinetici INHIBITORI CYP3A4

-COBICISTAT

Inhibitori de aromatază Supresia suprarenală indusă de aminoglutetimidă poate exacerba

• AMINOGLUTETIMIDA modificările endocrine determinate de tratamentul de lungă durată

cu glucocorticoizi.

Blocanți al canalelor de calciu INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4

• DILTIAZEM

Glicozide cardiotonice Utilizarea concomitentă a corticosteroizilor cu glicozide

• DIGOXINA tonicardiace poate crește posibilitatea apariției aritmiilor sau a

toxicității digitale asociate cu hipopotasemia. La toți pacienții

cărora li se administrează oricare dintre aceste asocieri de

medicamente, trebuie monitorizate atent concentrațiie plasmatice

ale electroliților, în special kaliemia.

Estrogeni (inclusiv contraceptive INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4

orale care conțin estrogeni) Estrogenii pot potența efectele hidrocortizonului prin creșterea

concentrației de transcortină și, prin urmare, scăderea cantității de

hidrocortizon disponibil pentru a fi metabolizat. Ajustările dozei de

hidrocortizon pot fi necesare în cazul în care estrogenii sunt

adăugați sau retrași dintr-un regim stabil de dozare.

• SUC DE GRAPEFRUIT INHIBITOR CYP3A4

Imunosupresive INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4

• CICLOSPORINĂ Creşterea activității, atât a ciclosporinei, cât şi a corticosteroizilor

poate să apară atunci când cele două sunt utilizate concomitent. Au

fost raportate convulsii cu această utilizare concomitentă.

Imunosupresive SUBSTRATURI CYP3A4

• CICLOFOSFAMIDĂ
• TACROLIMUS

Antibiotice macrolide INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4

• CLARITROMICINĂ
• ERITROMICINĂ

Antibiotice macrolide

INHIBITOR CYP3A4

• TROLEANDOMICINĂ

AINS 1) Incidenţa hemoragiilor gastrointestinale şi a ulceraţiilor poate

• doze mari de ASPIRINĂ (acid creşte la administrarea concomitentă de corticosteroizii cu AINS.

acetilsalicilic) 2) Corticosteroizii pot crește clearance-ul aspirinei în doze mari,

ceea ce poate duce la scăderea valorilor serice ale salicilatului.

Întreruperea tratamentului cu corticosteroizi poate duce la creșterea

valorilor serice ale salicilatului, ceea ce ar putea duce la creșterea

riscului de toxicitate a salicilaților.

Agenţii care elimină potasiul Când corticosteroizii sunt administraţi concomitent cu

medicamente care elimină potasiul (adică diuretice), pacienţii

trebuie atent monitorizaţi pentru apariţia hipopotasemiei. De

asemenea, există un risc crescut de hipopotasemie la utilizarea

concomitentă a corticosteroizilor cu amfotericină B, xantine sau

beta-2 agonişti. Au fost raportate cazuri în care utilizarea

concomitentă a amfotericinei B și a hidrocortizonului a fost urmată

de cardiomegalie și insuficiență cardiacă congestivă.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Nu există date suficiente privind utilizarea hidrocortizonului la femeile gravide. Teratogenitatea, sub

formă de palatoschizis, a fost observată în experimentele pe animale. Mai ales șoarecii s-au dovedit a

fi sensibili la acest lucru. Cu toate acestea, relevanța pentru sarcină la om este scăzută. Hidrocortizon

Rompharm poate fi utilizat cu indicație strictă. Utilizarea cronică a dozelor mai mari trebuie evitată cât

mai mult posibil, având în vedere riscul de insuficiență suprarenală la nou-născuți.

Alăptarea

Corticosteroizii sunt excretați în laptele uman; prin urmare, Hidrocortizon Rompharm nu trebuie

utilizat în timpul alăptării decât după o analiză atentă a beneficiilor pentru mamă și riscurilor pentru

copil.

Fertilitatea

Nu există dovezi că corticosteroizii afectează în mod negativ fertilitatea (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Trebuie luate în considerare posibilele reacții adverse ale acestui medicament, cum sunt tulburări

vizuale, slăbiciune musculară, modificări ale dispoziției (euforie și depresie) și convulsii care pot

afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. În cazul în care sunt afectaţi, pacienții nu

trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacții adverse

Următoarele reacții adverse au fost raportate cu următoarele căi de administrare contraindicate:

Intratecală/Epidurală: arahnoidită, boală funcțională gastro-intestinală/disfuncție de vezică urinară,

cefalee, meningită, parapareză/paraplegie, convulsii, tulburări senzoriale. Frecvența acestor reacții

adverse nu este cunoscută.

Următoarele reacţii adverse au fost observate la tratamentul parenteral cu corticosteroizi. Includerea

lor în această listă nu înseamnă că această reacţie adversă specifică a fost văzută când se utilizează

hidrocortizonul. În tabel frecvența următoarelor reacții adverse nu poate fi determinată din datele

disponibile și nu este cunoscută.

Tratamentul cu glucocorticoizi poate duce, chiar și în cazul unor doze mici, la următoarele reacții

adverse:

Prezentare generală a reacțiilor adverse

Clasificarea pe aparate, sisteme şi Frecvenţă necunoscută

organe (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Infecţii şi infestări Infecție oportunistă, infecție mascată, infecție (activarea

infecției, inclusiv reactivarea tuberculozei)

Tumori benigne, maligne şi Sarcom Kaposi, criză de feocromocitom

nespecificate (incluzând chisturi şi

polipi)

Tulburări hematologice şi limfatice Leucocitoză

Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate la medicament, reacție anafilactică, reacție

anafilactoidă

Tulburări endocrine Sindrom Cushing, supresia axului hipotalamic-hipofizar-

adrenal, sindrom de sevraj steroidian

Tulburări metabolice şi de nutriţie Acidoză metabolică, retenție de sodiu, retenție de lichide,

alcaloză hipopotasemică; dislipidemie, reducerea toleranței la

glucoză; creșterea necesarului de insulină (sau de

medicamente hipoglicemiante orale la pacienții cu diabet

zaharat), lipomatoză, apetit alimentar crescut

Tulburări psihice Tulburare afectivă (incluzând depresie, dispoziție euforică,

stări emoţionale, dependență de droguri, ideaţie suicidară),

tulburare psihotică (incluzând manie, iluzii, halucinații și

schizofrenie), tulburărimentale, modificări de personalitate,

stare confuzională, anxietate, tulburări de dispoziție,

comportament anormal, insomnie, iritabilitate, exacerbare a

comportamentului psihotic preexistent

Tulburări ale sistemului nervos Lipomatoză epidurală, presiune intracraniană crescută,

hipertensiune intracraniană benignă, convulsii, amnezie,

tulburare cognitivă, amețeli, cefalee

Tulburări oculare Corioretinopatie, cataractă, glaucom, exoftalmie, vedere

încețoșată (vezi și pct. 4.4)

Tulburări acustice şi vestibulare Vertij

Tulburări cardiace Insuficiență cardiacă congestivă (la pacienții susceptibili),

cardiomiopatie hipertrofică la copiii născuți prematur

Tulburări vasculare Tromboză, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi Embolie pulmonară, sughițuri

mediastinale

Tulburări gastrointestinale Ulcer gastric (cu posibilă perforare și sângerare), perforație

intestinală,hemoragie gastrică, pancreatită, esofagită,

distensie abdominală, durere abdominală, diaree, dispepsie,

greață

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Angioedem, hirsutism, peteșii, echimoze, atrofie cutanată,

subcutanat eritem, hiperhidroză, vergeturi, erupție cutanată tranzitorie,

prurit, urticarie, acnee

Tulburări musculo-scheletice şi ale Slăbiciune musculară, mialgie, miopatie, atrofie musculară,

ţesutului conjunctiv osteoporoză, osteonecroză, fractură pe os patologic,

artropatie neuropatică, artralgie, întârziere a creșterii, fractură

vertebrală de compresie, ruptură de tendon

Tulburări ale aparatului genital şi ale Menstruație neregulată

sânului

Tulburări generale şi la nivelul locului Vindecare încetinită a leziunilor, edem periferic,

de administrare fatigabilitate, stare generală de rău, reacție la locul injectării

Investigaţii diagnostice Creștere a presiunii intraoculare, scădere a toleranței la

carbohidrați, scădere a concentrației plasmatice a potasiului,

creștere a concentrației calciului în urină, creștere a valorii

serice a alanin-aminotransferazei, creștere a valorii serice a

aspartat-aminotransferazei, creștere a valorii serice a

fosfatazei alcaline, creștere a concentrației plasmatice ureei,

suprimare a reacțiilor la teste cutanate, creștere în greutate

Copii și adolescenți

Infecțiile cu o evoluție mai gravă sau chiar letală în timpul administrării concomitente de

glucocorticosteroizi (cum sunt varicela sau rujeola) sunt mai frecvente la copii decât la adulți.

Creșterea poate fi suprimată în cazul tratamentului cu glucocorticoizi pe termen lung (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din

domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu există un sindrom clinic de supradozaj acut cu corticosteroizi.

Dozele repetate frecvent (zilnic sau de câteva ori pe săptămână) pentru o lungă perioadă de timp pot

provoca sindrom Cushing.

În caz de supradozaj, nu este disponibil un antidot specific; tratamentul este simptomatic și de

susţinere a funcțiilor vitale.

Hidrocortizonul este dializabil.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB09.

Glucocorticoizii, produși în mod natural și cei obținuți prin sinteză, sunt steroizi adrenocorticali.

Glucocorticoizii sintetizați în mod natural (hidrocortizon și cortizon), care au și proprietăți de retenție

salină, sunt utilizați ca terapie de substituție în insuficiența corticosuprarenală.

Hemisuccinatul de hidrocortizon are aceleași efecte metabolice și antiinflamatoare ca și

hidrocortizonul. Când se administrează parenteral și în cantități echimolare, cei doi compuși sunt

echivalenți în activitatea biologică. Esterul succinat de sodiu cu hidrocortizon, foarte solubil în apă,

permite administrarea imediată intravenoasă a unor doze mari de hidrocortizon într-un volum mic de

diluant și este deosebit de util în cazul în care sunt necesare rapid concentrații plasmatice crescute de

hidrocortizon. După administrarea intravenoasă de hidrocortizon succinat de sodiu, efectele sunt

detectabile în decurs de o oră și persistă pentru o perioadă variabilă.

Eficacitatea relativă a metilprednisolonului succinat de sodiu și a hidrocortizonului succinat de sodiu,

după cum este indicată prin reducerea numărului de eozinofile, este de 5: 1 după administrarea

intravenoasă. Acest lucru este în concordanță cu potența orală relativă a metilprednisolonului și

hidrocortizonului.

Tabel 2. Potențele relative și dozele echivalent de corticosteroizi conventionali

Corticosteroid Efectul relativ Efectul relativ Doza Timp de

antiinflamator mineralocorticoid echivalentă înjumătățire

(mg) plasmatic

(minute)

Cortizon 0,8 0,8 25 30

Hidrocortizon 1,0 1,0 20 90

Prednison 4,0 0,8 5 60

Prednisolon 4,0 0,8 5 200

Triamcinolon 5,0 0,0 4,0 300

Metilprednisolon 5,0 0,0 4,0 180

Betametazonă 25,0 0,0 0,75 100-300

Dexametazonă 25-30 0,0 0,75 100-300

Fludrocortizon 10 125 – 200

Glucocorticoizii difuzează prin membranele celulare și formează complexe cu receptori specifici din

citoplasmă. Aceste complexe trec în nucleul celulei, se fixează de ADN (cromatină) și se stimulează

transcripția ARN mesager și sinteza proteinelor ulterioare a diferitelor enzime responsabile în cele din

urmă de efectele observate după utilizarea sistemică a glucocorticoizilor.

Glucocorticoizii provoacă efecte metabolice profunde și variate. În plus, ei modifică răspunsul imun al

organismului la diverși stimuli.

Activitatea farmacologică maximă a glucocorticoizilor se realizează mai târziu decât valorile maxime

din sânge. Acest lucru pare să indice că majoritatea efectelor acestor medicamente nu se bazează pe

acțiunea directă a medicamentului, ci mai degrabă pe modificarea activității enzimatice.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Farmacocinetica hidrocortizonului la subiecții sănătoși de sex masculin a demonstrat cinetică neliniară

atunci când a fost administrată o singură doză intravenoasă de hidrocortizon sodiu succinat mai mare

de 20 mg, iar parametrii farmacocinetici corespunzători ai hidrocortizonului sunt prezentați în

Tabelul 3.

Tabel 3. Parametrii farmacocinetici medii (SD) ai hidrocortizonului după administrarea de doze

unice intravenoase

Adulți sănătoși de sex masculin (21-29 ani; N = 6)

Doză (mg) 5 10 20 40

Expunere totală

410 (80) 790 (100) 1480 (310) 2290 (260)

(ASC ; ngxoră/ml)

0-∞

Clearance

209 (42) 218 (23) 239 (44) 294 (34)

(Cl; ml/min/m2)

Volum de distribuție la starea de

echilibru 20,7 (7,3) 20,8 (4,3) 26,0 (4,1) 37,5 (5,8)

(V ; l)

dse

Timp de înjumătățire (t ; ore) 1,3 (0,3) 1,3 (0,2) 1,7 (0,2) 1,9 (0,1)

1/2

ASC = Aria de sub curba concentrației plasmatice de la zero până la infinit.

0-∞

Absorbţie

După administrarea unor doze unice intravenoase de hidrocortizon succinat de sodiu de 5, 10, 20 și

40 mg la subiecți sănătoși de sex masculin, valorile medii ale concentrațiilor maxime obținute la 10

minute după administrare au fost 312, 573, 1095 și, respectiv, 1854 ng/ml. Hidrocortizonul succinat de

sodiu este absorbit rapid atunci când este administrat intramuscular.

Distribuție

Hidrocortizonul se distribuie extensiv în țesuturi, traversează bariera hemato-encefalică și este secretat

în laptele matern. Volumul de distribuție la starea de echilibru pentru hidrocortizon a variat de la

aproximativ 20 la 40 l (Tabelul 3). Hidrocortizonul se leagă la glicoproteina transcortină (adică,

globulina care leagă corticoizi) și albumină. Legarea de proteine în plasmă a hidrocortizonului la om

este de aproximativ 92%.

Metabolizare

Hidrocortizonul (adică, cortizolul) este metabolizat de către 11-HSD2 la cortizon și mai departe la

dihidrocortizon și tetrahidrocortizon. Alți metaboliți includ dihidrocortizolul, 5α-dihidrocortizolul,

tetrahidrocortizolul și 5α-tetrahidrocortizolul. Cortizonul poate fi transformat în cortizol prin 11β-

hidroxisteroid dehidrogenaza de tip 1 (11β-HSD1). Hidrocortizonul este, de asemenea, metabolizat de

către CYP3A4 la 6β-hidroxicortizol (6β-OHF), iar 6β-OHF a variat de la 2,8% până la 31,7% din

totalul metaboliților produși, ceea ce demonstrează o variabilitate interindividuală mare.

Eliminare

Eliminarea dozei administrate este aproape completă în 12 ore. Când hidrocortizon succinat de sodiu

este administrat intramuscular, se excretă într-un model similar cu cel observat după injectarea

intravenoasă.

Grupe speciale

Insuficiență hepatică

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice la pacienții cu insuficiență hepatică.

Datele din literatură susțin că hidrocortizonul are un efect crescut la pacienții cu afecțiuni hepatice,

deoarece metabolizarea și eliminarea hidrocortizonului sunt semnificativ mai scăzute la acești pacienți.

Trebuie luată în considerare o reducere a dozei.

5.3 Date preclinice de siguranță

Mutageneză/ carcinogeneză:

Hidrocortizonul este negativ în testul de mutagenicitate bacteriană. Hidrocortizonul a provocat aberații

cromozomiale în limfocitele umane in vitro și la șoarece in vivo. Cu toate acestea, relevanța biologică

a acestor rezultate nu este clară, deoarece hidrocortizonul nu a crescut incidența tumorii în timpul unui

studiu de carcinogenitate de 2 ani.

Toxicitate asupra funcției de reproducere:

S-a arătat că corticosteroizii reduc fertilitatea atunci când sunt administrați șobolanilor.

S-a demonstrat că corticosteroizii sunt teratogeni la multe specii atunci când sunt administrați în doze

echivalente cu doza umană. În studiile privind reproducerea pe animale, s-a arătat că glucocorticoizii

cresc incidența malformațiilor (palatoschizis, malformații osoase), letalitatea embriofetală și

întârzierea creșterii intrauterine. În cazul hidrocortizonului, s-a observat palatoschizis atunci când a

fost administrat la femele gestante de șoarece și hamster.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Pulbere pentru reconstituire:

Fosfat dihidrogen de sodiu dihidrat

Fosfat hidrogen disodic anhidru

Hidroxid de sodiu

6.2 Incompatibilități

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Flaconul nedeschis:

2 ani

După reconstituire și diluare:

Stabilitatea soluției după reconstituire cu 2 ml de apă sterilă injectabilă nu a fost investigată. Prin

urmare, soluția reconstituită trebuie utilizată imediat.

După reconstituire și apoi diluare cu 100 ml și 1000 ml soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9%,

stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 4 ore la 25°C.

După reconstituire și apoi diluare cu 100 ml și 1000 ml soluție injectabilă de glucoză 5%, stabilitatea

chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 4 ore la 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat

imediat, timpul și condițiile de depozitare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A se păstra în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire și diluare, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Flacon din sticlă incoloră tip I, închis cu dop gri din cauciuc bromobutilic și sigilat cu un capac din

plastic de culoare albă şi capsă detaşabilă din aluminiu.

Mărimi de ambalaj: 1, 10 flacoane. Cutie cu 1 flacon sau cutie cu 2 suporturi de protecție din folie

PVC acoperite cu folie PET/PE cu câte 5 fiole fiecare și un prospect.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Prepararea soluțiilor

Medicamentele parenterale trebuie inspectate vizual pentru a detecta prezența particulelor și

decolorarea înainte de administrare.

După reconstituire, soluția este limpede fără particule vizibile sau precipitat.

Preparatul nu conține conservant și este indicat pentru o singură utilizare. În mod normal, odată

deschis, conținutul unui flacon trebuie utilizat imediat (vezi pct. 6.3).

Instrucțiuni

Se adaugă nu mai mult de 2 ml de apă sterilă pentru injecție la conținutul unui flacon cu pulbere

sterilă, în condiții aseptice.

Pentru injectare intravenoasă sau intramusculară:

Pregătiți soluția conform descrierii de mai sus. Pentru injectarea intravenoasă sau intramusculară, nu

este necesară o diluare suplimentară, se agită și se extrage pentru utilizare.

Pentru perfuzie intravenoasă:

Mai întâi, preparați soluția așa cum este descris mai sus, adăugând nu mai mult de 2 ml apă sterilă

pentru injecție în flacon. Această soluție care conține 100 mg de hidrocortizon poate fi apoi adăugată

la 100 ml până la 1 000 ml (dar nu mai puțin de 100 ml) dintr-una din următoarele soluții:

• soluție de glucoză 5%;

• soluție de clorură de sodiu 0,9%.

Dacă pacientul are restricție de sodiu, poate fi utilizată soluția de glucoză 5%.

Când se reconstituie după cum este indicat, pH-ul soluției va varia de la 7,0 la 8,0.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

S.C. Rompharm Company S.R.L.

Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni 075100, Jud. Ilfov

România

8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

15571/2024/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Octombrie 2019

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2024

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2024