Prospect Helant 20 mg capsule
Producator: Zentiva, k.s.
Clasa ATC: Medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15462/2024/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Helant 20 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine omeprazol 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare capsulă conţine sodiu 225 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă.
Capsulă opacă (cu lungimea aproximativă 21 mm) cu corp de culoare albă şi capac roşu
neinscripţionat care conţine o pulbere de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Helant este indicat la adulţi pentru tratamentul simptomelor bolii de reflux gastro-esofagian (de
exemplu pirozis, regurgitaţie acidă).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 20 mg (o capsulă) o dată pe zi, timp de 14 zile.
Poate fi necesară administrarea capsulelor pentru 2-3 zile consecutiv pentru a obţine îmbunătăţirea
simptomelor.
Majoritatea pacienților obțin ameliorarea completă a pirozisului în 7 zile. După ameliorarea completă
a simptomelor, tratamentul trebuie întrerupt.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct 5.2).
Insuficienţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică nu trebuie să-și administreze omeprazol decât la recomandarea unui
medic (vezi pct. 5.2)
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescenţi
Helant nu este indicat pentru administrare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Helant trebuie administrat în stare de repaus alimentar, cu cel puţin 30 de minute înainte de masă şi la
cel puţin 2 ore după ultima masă (vezi pct. 5.2). Capsula trebuie înghiţită întreagă înmpreună cu
jumătate de pahar de apă şi nu trebuie mestecată sau deschisă, pentru a fi eficace.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenți de benzimidazoli sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni, omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi
întârzia diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că nu poate fi evitată asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei
de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu
creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg
omeprazol.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate prin intermediul
CYP2C19.
A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinică a
acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, administrarea omeprazolului în asociere cu
clopidogrelul nu se recomandă.
În asociere cu tratamentul cu omeprazol au fost raportate foarte rar, respectiv rar, reacţii adverse
cutanate severe (RACS), inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET),
reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS) și pustuloză exantematică
generalizată acută (PEGA), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai
ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să
se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare
oprirea administrării Helant. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de
protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter şi, la pacienţii spitalizaţi, posibil şi
Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).
Insuficiență renală
La pacienții care iau omeprazol, a fost observată nefrita tubulointerstitială acută (NTI) și aceasta poate
să apară în orice moment în timpul tratamentului cu omeprazol (vezi pct. 4.8). Nefrita
tubulointerstițială acută poate evolua spre insuficiență renală.
Tratamentul cu omeprazol trebuie oprit în caz de suspiciune de NTI și un tratament adecvat trebuie
început cu promptitudine.
Interferenţa cu testele de laborator
Creșterea concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile
pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu omeprazol trebuie
oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după
evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din
intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu
inhibitor de pompă de protoni.
Pacienții cu simptome recurente pe termen lung de indigestie sau pirozis trebuie să-și consulte
medicul la intervale regulate. În special, pacienții cu vârsta peste 55 de ani care iau zilnic orice
remediu „eliberat fără prescripție medicală” (OTC, suplimente alimentare) pentru indigestie sau
pirozis trebuie să își informeze farmacistul sau medicul.
Pacienții trebuie instruiți să consulte un medic dacă:
• au avut în antecedente ulcer gastric sau intervenții chirurgicale gastrointestinale
• sunt sub tratament simptomatic continuu al indigestiei sau pirozisului timp de 4 sau mai multe
săptămâni
• au icter sau boli hepatice severe.
• au peste 55 de ani cu simptome noi sau recent modificate.
Pacienții nu trebuie să ia omeprazol ca medicament preventiv.
Sodiu
Acest medicament conține sodiu 225 mg per capsulă, echivalent cu 11,2% din aportul zilnic maxim de
2g de sodiu, recomandat de OMS pentru un adult.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea
absorbţia substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu este recomandată administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir
la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea
concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir
300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la
creşterea cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitate a digoxinei. Cu toate
acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici.
Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de
întreținere) și omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al
clopidogrelului cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă),
cu o medie de 16 %. Date contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni
de evenimente cardiovasculare majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice. Ca măsură
de precauție, utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de
către CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple
de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi
fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a
determinat creşterea C şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre
max
metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o ajustare suplimentară a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii
infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea concomitentă cu inhibitori de pompă de protoni, s-a raportat creşterea concentraţiilor
plasmatice ale metotrexatului la unii pacienţi. La administrarea de doze mari de metotrexat poate fi
necesar să fie luată în considerare o întrerupere temporară a administrării omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute
că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la
omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente,
în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi
luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat
tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin
creşterea vitezei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate)
indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul este excretat în laptele uman, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra
copilului în cazul utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestec racemic de omeprazol, administrat oral nu au indicat efecte asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Omeprazolul nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli şi
tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă
au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Sumarul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale,
constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În asociere cu tratamentul cu omeprazol au fost raportate reacţii adverse cutanate severe (RACS),
inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu
eozinofilie și simptome sistemice (RMESS) și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)
(vezi pct. 4.4).
Lista tabelară a reacţiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥
1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi <
1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă
/frecvenţă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră,
angioedem şi reacţie anafilactică/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută Hipomagneziemie; hipomagneziemia severă
poate duce la hipocalcemie. Hipomagneziemia
poate fi de asemenea asociată cu hipokalemia.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente Insomnie
Rare Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături, polipi ai glandelor fundice
(benigni)
Rare Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-
intestinală
Cu frecvenţă necunoscută Colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente Creştere a concentraţiei plasmatice a enzimelor
hepatice
Rare Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu
boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilitate, pustuloză
exantematică geralizată acută (PEGA), reacţie la
medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice
(RMESS)
Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Cu frecvenţă necunoscută Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare Artralgii, mialgii
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare Nefrită tubulo-interstiţială (cu posibilă progresie
către insuficienţă renală)
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Stare de rău, edeme periferice
Rare Hipersudoraţie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478 – RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg şi există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au
raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi
apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise asociate cu supradozajul de omeprazol au fost tranzitorii, fără consecinţe severe.
Viteza de eliminare nu s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar,
se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni,
Codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de 2 enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism
de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune
rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată
pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+/K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficace a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o
scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe durata a 24 de ore este apoi menţinută la
pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu
pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de
17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de
doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux
gastroesofagian. Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în
funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte
numărul de bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de
infecţii gastrointestinale cu bacterii cum sunt Salmonella şi Campylobacter şi, la pacienţii spitalizaţi,
posibil şi Clostridium difficile.
Omeprazolul, similar tuturor medicamentelor antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
(ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul
tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie
redusă a vitaminei B .
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul
cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările
CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la
valorile din intervalul de referință.
Pe parcursul tratamentului de lungă durată cu omeprazol s-a observat în cazul unor pacienţi (atât copii
cât şi adulţi) o creştere a numărului de celule ECL posibil asociată cu creşterea nivelului gastrinei
serice. Rezultatele sunt considerate a fi fără importanţă clinică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Helant este o formulare cu eliberare imediată a omeprazolului în formă neacoperită. Omeprazolul este
instabil in mediu acid și, prin urmare, formula Helant conține hidrogencarbonat de sodiu care
neutralizează pH-ul acid al stomacului și astfel protejează omeprazolul de degradarea acidului,
permițând absorbția.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge în aproximativ 30
de minute de la administrarea Helant. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este
completă de obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea.
Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ
40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Biotransformare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă.
Restul este dependentă de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol
sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare
competitivă şi interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate
acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a
metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra
principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel
de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După
administrarea repetată, o dată pe zi, a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la
metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă
CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate
nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră,
atât după administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări,
omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul
administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi
în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară.
Linearitate/non-linearitate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce
la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză
este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate
probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu
sulfonă). Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici
(vârsta cuprinsă între 75-79 de ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H , cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie
parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunei substanţe active în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Hidrogencarbonat de sodiu (E 500ii)
Amidonoglicolat de sodiu (Tip A)
Sterarilfumarat de sodiu (E 485)
Capac
Gelatină (E 441)
Oxid roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Corp
Gelatină (E 441)
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Capsulele sunt ambalate în blistere din PVC-PDVC/Al.
Mărimi de ambalaj: 7 şi 14 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni privind manipularea
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15462/2024/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Mai 2024
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2024