Haemate P 250 UI FVIII/600 UI FVW

Prospect Haemate P 250 UI FVIII/600 UI FVW

Producator: CSL BEHRING GmbH,

Clasa ATC: antihemoragice, factori de coagulare a sângelui, factorul von Willebrand

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7638/2015/01 Anexa 2

7639/2015/01

7640/2015/01 Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Haemate P 250 UI FVIII/600 UI FVW

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă

Haemate P 500 UI FVIII/1200 UI FVW

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă

Haemate P 1000 UI FVIII/2400 UI FVW

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un flacon de Haemate P 250 UI FVIII/600 UI FVW conţine nominal:

250 UI factor uman de coagulare VIII (FVIII).

600 UI factor uman von Willebrand (FVW)

După reconstituire cu 5 ml apă pentru preparate injectabile, soluția conţine 50 UI/ml FVIII şi 120 UI/ml

FVW.

Un flacon de Haemate P 500 UI FVIII/1200 UI FWV conţine nominal:

500 UI factor uman de coagulare VIII (FVIII).

1200 UI factor uman von Willebrand (FVW)

După reconstituire cu 10 ml apă pentru preparate injectabile, soluția conţine 50 UI/ml FVIII şi 120 UI/ml

FVW.

Un flacon de Haemate P 1000 UI FVIII/2400 UI FWV conţine nominal:

1000 UI factor uman de coagulare VIII (FVIII).

2400 UI factor uman von Willebrand (FVW)

După reconstituire cu 15 ml apă pentru preparate injectabile, soluția conţine 66,6 UI/ml FVIII şi 160 UI/ml

FVW.

Potenţa FVIII (UI) este determinată prin utilizarea testului cromogenic din Farmacopeea Europeană.

Activitatea specifică a FVIII din Haemate P este de aproximativ 2-6 UI FVIII/mg proteine.

Potența FVW (UI) este măsurată utilizând un test de legare a glicoproteinei IbM (FVW:GPIbM) și este

exprimată în UI de activitate a cofactorului ristocetină FVW (FVW:CoR).

Activitatea specifică a FVW pentru Haemate P este aproximativ 5 – 17 UI FVW:CoR/mg proteine.

Haemate P este fabricat din plasmă de la donatori umani.

Excipient cu efect cunoscut:

Sodiu:

Haemate P 250 UI FVIII/6000 UI FVW și Haemate P 500 UI FVIII/120 UI FVW – aproximativ 113 mmol/l

(2,6 mg/ml)

Haemate P 1000 UI FVIII/2400 UI FVW – aproximativ 150 mmol/l (3,5 mg/ml)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.

Aspectul liofilizatului este o pulbere albă sau galben deschis sau solid friabil şi solvent limpede, incolor

pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Boala Von Willebrand (BVW)

Profilaxia şi tratamentul hemoragiilor sau sângerărilor în urma intervenţiilor chirurgicale, când tratamentul

cu desmopresin în monoterapie (DDAVP) este ineficace sau contraindicat.

Hemofilia A (deficit congenital de factor de coagulare VIII)

Profilaxia şi tratamentul sângerărilor la pacienţii cu hemofilie A.

Acest medicament poate fi utilizat în controlul deficitului dobândit de factor VIII şi pentru tratamentul

pacienţilor cu anticorpi anti-factor VIII.

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul bolii Von Willebrand (BVW) şi hemofiliei A trebuie supravegheat de către un medic cu

experienţă în tratamentul tulburărilor hemostatice.

Doze

Boala von Willebrand:

În general, 1 UI/kg FVW:CoR ridică concentraţia plasmatică a FVW:CoR cu 0,02 UI/ml (2%).

Se recomandă o creştere a nivelelor de FVW:CoR cu peste 0,6 UI/ml (60%) şi ale FVIII:C cu peste 0,4

UI/ml (40%).

De regulă, pentru realizarea hemostazei, sunt recomandate valori de 40-80 UI/kg pentru factorul von

Willebrand (FvW:CoR) şi de 20-40 UI FVIII:C/kg greutate corporală (GC).

Poate fi necesară o doză iniţială de 80 UI/kg factor von Willebrand, în special la pacienţii diagnosticaţi cu

boală von Willebrand de tip 3, la care menţinerea concentraţiilor adecvate poate solicita doze mai mari decât

la alte tipuri de boală von Willebrand.

Prevenirea hemoragiei în caz de intervenţie chirurgicală sau traumă severă:

Pentru prevenirea sângerării în exces în timpul sau după intervenţiile chirurgicale, tratamentul trebuie

început cu 1 până la 2 ore înainte de procedura chirurgicală.

Se recomandă re-administrarea unei doze corespunzătoare la intervale de 12-24 ore. Dozele şi durata

tratamentului depind de starea clinică a bolnavului, de tipul şi severitatea sângerării şi de valorile

concentraţiilor plasmatice de FVW:CoR şi FVIII:C.

În cazul în care se administrează medicamente care conţin FVIII şi factor von Willebrand, medicul curant ar

trebui să aibă în vedere că tratamentul continuat poate determina o creştere excesivă a FVIII:C. După 24 – 48

ore de tratament, pentru a evita creşterea necontrolată a FVIII:C, trebuie să se ia în considerare reducerea

dozelor şi/sau prelungirea intervalului dintre doze.

Copii

În cazul administrării la copii, dozajul se bazează pe greutatea corporală şi, prin urmare, are la bază, în

general, aceleaşi recomandări ca şi la adulţi. Frecvenţa administrării trebuie să fie, întotdeauna, în funcţie de

eficacitatea clinică pentru fiecare caz în parte.

Hemofilia A

Monitorizarea tratamentului

În timpul tratamentului se recomandă determinarea adecvată a nivelurilor de factor VIII, cu scopul de a ghida

stabilirea dozei care trebuie administrată şi a frecvenţei de repetare a perfuziilor. Răspunsul individual la

administrarea de factor VIII poate fi diferit de la un pacient la altul, aceştia putând avea valori diferite ale

timpului de înjumătăţire plasmatică şi niveluri diferite de recuperare. La pacientii subponderali sau

supraponderali poate fi necesară ajustarea dozei în funcție de greutatea corporală. În special în cazul

intervenţiilor chirurgicale majore, este indispensabilă o monitorizare precisă a terapiei de substituţie prin

intermediul testelor de coagulare (activitatea plasmatică a factorului VIII).

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia de inhibitori ai factorului VIII. Vezi şi pct. 4.4.

Dozele recomandate şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului factorului VIII, de

localizarea şi amploarea sângerării şi de starea clinică a pacientului.

Numărul de unităţi administrate de factor VIII este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), care sunt în

conformitate cu actualul concentrat standard OMS pentru medicamentele care conţin factorul VIII.

Activitatea plasmatică a factorului VIII este exprimată fie ca procentaj (referinţă-plasma umană normală) sau

preferabil în UI (conform Standardului Internaţional pentru factorul VIII în plasmă).

O UI a activităţii plasmatice a factorului VIII este echivalentă cu acea cantitate de factor VIII dintr-un

mililitru de plasmă umană normală.

Tratament la cerere

Calcularea dozelor necesare de factor VIII are la bază concluziile empirice că 1 UI de factor VIII/kg ridică

activitatea factorului VIII din plasmă cu aproximativ 2% (2 UI/dl) din activitatea normală. Dozajul necesar

este determinat prin utilizarea următoarei formule:

Unităţi necesare = greutate corporală [kg] x creşterea dorită a factorului VIII [% sau UI/dl] x 0.5.

Cantitatea care urmează a fi administrată şi frecvenţa administrării ar trebui întotdeauna să fie în funcţie de

eficacitatea clinică pentru fiecare caz în parte.

În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului VIII nu trebuie să scadă sub valoarea

dată a activităţii plasmei (exprimată în procente faţă de normal sau UI/dl) în perioada respectivă. Următorul

tabel poate fi utilizat, ca ghid, pentru stabilirea dozelor în episoadele hemoragice şi operaţiile chirurgicale:

Gradul hemoragiei/ Valoarea de Factor VIII Frecvenţa administrării (ore)/

Tipul intervenţiei chirurgicale dorită (%) Durata terapiei (zile)

Hemoragie

Hemartroza incipientă, 20 – 40 Se repetă la intervale de 12 până la

hemoragie la nivelul 24 ore, cel puţin 1 zi, până când

musculaturii episoadele hemoragice indicate de

sau sângerări orale durere sunt rezolvate sau se obţine

vindecarea.

Hemartorze extinse, sângerări 30 – 60 Perfuzia se repetă la intervale de

la nivel muscular sau hematom 12 – 24 ore pentru 3 – 4 zile sau mai

mult până când durerea şi

dizabilitatea acută este rezolvată.

Hemoragii esenţiale 60 – 100 Perfuzarea se repetă la intervale de

ameniţătoare de viaţă 8 – 24 ore, până când se rezolvă

episodul acut.

Chirurgie

Minoră, 30 – 60 La intervale de 24 ore, pentru cel

incluzând extracţiile dentare puţin 1 zi, până la cicatrizare

(obţinerea vindecării).

Majoră 80 – 100 Perfuzarea se repetă la intervale de

(pre – şi postoperator) 8 – 24 ore până la cicatrizare, apoi

terapia se repetă pentru cel puţin 7

zile pentru a menţine activitatea

factorului VIII de 30% până la

60% (UI/dl).

Profilaxie

Pentru profilaxia pe termen lung împotriva sângerării la pacienţii cu hemofilie A severă, dozele uzuale sunt

20 până la 40 UI factor VIII per kg greutate corporală la intervale de 2 până la 3 zile. În unele cazuri, în

special la pacienţii mai tineri, pot fi necesare intervale mai scurte între doze şi doze mai mari.

Copii

Nu sunt informaţii disponibile din studiile clinice cu privire la dozajul Haemate P la copii.

Mod de administrare

Pentru administrare intravenoasă.

Se recomandă reconstituirea medicamentului după cum se descrie la pct. 6.6. Medicamentul reconstituit

trebuie încălzit la temperatura camerei sau a corpului înainte de administrare. Se recomandă injectarea

intravenoasă lentă, cu o viteză confortabilă pentru pacient. Odată ce medicamentul a fost transferat în

seringă acesta trebuie utilizat imediat.

În cazul în care medicamentul trebuie administrat în cantităţi mari, aceasta se poate face prin perfuzie. În

acest scop se recomandă transferarea medicamentului reconstituit într-un dispozitiv de perfuzie aprobat.

Viteza de injectare sau de perfuzare nu trebuie să depăşească 4 ml pe minut. Se recomandă monitorizarea

pacientului pentru orice reacţie imediată. Dacă se produce orice reacţie, care ar putea avea legătură cu

administrarea Haemate P, viteza de perfuzare trebuie redusă sau administrarea trebuie oprită, după cum

necesită starea clinică a pacientului (vezi, de asemnea, pct. 4.4).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Trasabilitatea

Pentru a îmbunătăți trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul de lot al produsului

administrat trebuie înregistrate în mod clar.

Hipersensibilitate

Sunt posibile reacţiile de hipersensibilitate de tip alergic. Dacă simptomele de hipersensibilitate apar,

pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat tratamentul şi să contacteze medicul. Pacienţii trebuie informaţi

asupra semnelor incipiente ale reacţiilor de hipersensibilitate care includ: urticarie simplă sau generalizată,

constricţie toracică, dificultăţi de respiraţie, hipotensiune arterială, anafilaxie.

În caz de şoc, trebuie avute în vedere standardele medicale curente pentru tratamentul acestuia.

Haemate 250 UI FVIII/600 UI VWF conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) pe unitate de dozare,

adică în esență „fără sodiu”.

Haemate P 500 UI FVIII/1200 UI VWF conține 26 mg sodiu per flacon, echivalent cu 1,3% din doza zilnică

recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Haemate P 1000 UI FVIII/2400 UI VWF conține 52,5 mg sodiu per flacon, echivalent cu 2,6% din doza

zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Boala von Willebrand

Există riscul apariţiei evenimentelor trombotice inclusiv embolismul pulmonar, în special la pacienţii cu

factori de risc clinic cunoscut sau de laborator (de exemplu, perioadele de conduită perioperatorie fără

tromboprofilaxie, fără mobilizare precoce, obezitate, supradozaj, cancer). Prin urmare, pacienţii cu risc

trebuie monitorizaţi cu privire la apariţia semnelor incipiente de tromboză. Trebuie instituită profilaxia

împotriva tromboembolismului venos, în acord cu recomandările curente.

Când se utilizează un produs FVW, medicul curant trebuie să aibă în vedere că tratamentul continuat poate

determina o creştere excesivă a FVIII:C. La pacienţii cărora li se administrează produse FVII conţinând

FVW, nivelele plasmatice de FVII:C trebuie monitorizate în vederea evitării nivelelor plasmatice excesive

susţinute de FVIII:C care pot creşte riscul evenimentelor trombotice şi trebuie luată în considerare aplicarea

măsurilor antitrombotice.

Pacienţii cu BVW, în special pacienţii cu tipul 3, pot dezvolta anticorpi de neutralizare (inhibitori) ai FVW.

Dacă nivelele activităţii plasmatice aşteptate ale FVW:CoR nu sunt atinse sau dacă sângerarea nu este

controlată cu o doză adecvată, trebuie realizată o dozare corespunzătoare pentru a determina dacă este

prezent un inhibitor al FVW. La pacienţii cu nivele ridicate de inhibitor, terapia poate să nu fie eficientă şi

trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Hemofilia A

Inhibitori

Formarea anticorpilor neutralizanţi (inhibitori) față de factorul VIII este o complicaţie cunoscută în

managementul persoanelor cu hemofilie A. Aceşti inhibitori sunt în mod uzual imunoglobuline IgG

direcţionate împotriva activităţii procoagulante a factorului VIII, care sunt cuantificate în Unităţi Bethesda

(UB) pentru un ml de plasmă utilizând dozarea modificată. Riscul dezvoltării inhibitorilor este corelat cu

severitatea bolii, precum și cu expunerea la factorul VIII, acest risc fiind ridicat în primele 50 zile de

expunere, dar continuă pe tot parcursul vieții, deși riscul este mai puțin frecvent.

Relevanța clinică a dezvoltării inhibitorilor va depinde de titrul inhibitorului, inhibitorii cu titrul scăzut

prezentând un risc mai mic de răspuns clinic insuficient decât inhibitorii cu titru ridicat.

În general, toţi pacienţii trataţi cu medicamente care conțin factor de coagulare VIII trebuie monitorizaţi

atent cu privire la dezvoltarea inhibitorilor prin observarea clinică adecvată şi teste de laborator. Dacă nu se

ating nivelele de activitate plasmatică de factor VIII aşteptate sau dacă sângerarea nu este controlată cu o

doză adecvată, trebuie avută în vedere testarea pentru prezenţa inhibitorului de factor VIII. La pacienţii cu

nivele crescute de inhibitor, terapia cu factor VIII poate să nu fie eficientă şi trebuie luate în considerare alte

opţiuni terapeutice. Managementul acestor pacienţi trebuie efectuat de medici cu experienţă în hemofilie și

inhibitori de factor VIII.

Evenimente cardiovasculare

La pacienții la care există factori de risc cardiovascular, terapia de substituție cu FVIII poate crește riscul

cardiovascular.

Complicatii legate de cateter

Dacă este necesar un dispozitiv de acces venos central (DAVC), trebuie luat în considerare riscul de

complicaţii legate de utilizarea acestuia cum ar fi infecţii locale, bacteriemie și tromboză la locul inserţiei

cateterului.

Siguranţa virală

Măsurile standard de prevenire a infecţiilor care rezultă din utilizarea medicamentelor preparate din sânge

sau plasmă umană cuprind selecţia donatorilor, examinarea donaţiilor individuale şi a băncilor de plasmă

pentru markeri specifici ai infecţiei şi includerea măsurilor eficiente de fabricare pentru

dezactivarea/îndepărtarea virusurilor. Cu toate acestea, când sunt administrate medicamente derivate din

sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a agenţilor infecţioşi nu poate fi total exclusă. Aceasta

se aplică şi virusurilor necunoscute, celor de abia apărute şi altor agenţi patogeni.

Măsurile luate sunt considerate eficiente pentru virusurile încapsulate cum sunt virusul imunodeficienţei

umane (HIV), virusul hepetiei B (VHB) şi virusul hepatiei C (VHC) şi pentru virusul neîncapsulat al hepatiei

A (VHA).

Măsurile luate pot avea o valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum sunt parvovirusul B19.

Infecţia cu parvovirus B19 poate fi gravă la gravide (infecţie fetală) şi pentru persoanele cu imunodeficienţă

sau eritropoeză crescută (de exemplu anemie hemolitică).

Se recomandă luarea în considerare a vaccinării corespunzătoare (hepatita A şi B) a pacienţilor cărora li se

administrează în mod regulat/repetat medicamente FVIII/FVW derivate din plasmă umană.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu au fost studiate interacţiuni ale FVW şi FVIII cu alte medicamente.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

La animale, nu s-au efectuat studii cu privire la efectele asupra funcţiei de reproducere cu Haemate P.

Boala von Willebrand

În cazul bolii von Willebrand situaţia este diferită datorită transmiterii autosomal recesive.

Femeile sunt chiar şi mai afectate decât bărbaţii, datorită riscurilor suplimentare de sângerare cum sunt

menstruaţia, sarcina, travaliul, naştere şi complicaţiile ginecologice. Pe baza experienţei de după punerea pe

piaţă, se poate recomanda în tratamentul şi prevenirea sângerărilor acute substituţia FvW. Nu există studii

clinice disponibile privind terapia de substituţie cu FvW la gravide sau la femeile care alăptează.

Hemofilia A

Pe baza faptului că prevalenţa hemofiliei A este rară la femei, nu există experienţă privind utilizarea

factorului VIII pe perioada sarcinii şi alăptării.

Prin urmare, FVW şi FVIII trebuie utilizate în cursul sarcinii şi alăptării numai dacă sunt indicate în mod

clar.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Haemate P nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Următoarele reacţii adverse se bazează pe experienţa de după punerea pe piaţă.

Sumarul profilului de siguranţă

În timpul tratamentului cu Haemate P la adulţi şi adolescenţi, pot să apară următoarele reacţii adverse:

Reacţii alergice sau de hipersensibilitate, evenimente tromboembolice şi pirexie. Mai mult, pacienţii pot

dezvolta inhibitori la FVIII şi FVW.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Tabelul prezentat mai jos este în acord cu clasificarea MedDRA pe sisteme şi organe.

Frecvenţa a fost evaluata in acord cu urmatoare conventie: foarte frecvente (> 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <

1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000);

necunoscute (frecvenţa nu poate fii evaluată pe baza datelor disponibile).

MedDRA CSO Reacţii adverse Frecvenţă

Tulburări hematologice Hipervolemie Necunoscută Necunoscută

şi limfatice Hemoliză Foarte rare

Inhibarea FVW Inhibarea Foarte rare

FVIII Mai puţin frecvente

(PTA)*

Foarte frecvente (PNA)*

Tulburări generale şi la Febră Foarte rare

nivelul locului de

administrare

Tulburări ale sistemului Hipersensibilitate (reacţii Foarte rare

imunitar alergice)

Tulburări vasculare Tromboză Foarte rare

Evenimente tromboembolice Foarte rare

*Frecvența se bazează pe studii efectuate cu medicamente care conțin FVIII, care au inclus pacienți cu

hemofilie A severă. PTA = pacienți tratați anterior, PNA = pacienți netratați anterior”

Descrierea reacţiilor adverse selectate

• Tulburări hematologice şi limfatice

Când sunt necesare administrări de doze foarte mari şi repetări frecvente, când sunt prezenţi inhibitorii sau

când este implicată îngrijirea pre şi post-chirurgicală, toţi pacienţii trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte

semnele de hipervolemie. În plus, pacienţii cu grupurile sanguine A, B şi AB ar trebui monitorizaţi privind

semnele hemolizei intravasculare şi/sau scăderii valorilor hematocritului.

• Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Rareori, s-a observat febră.

• Tulburări ale sistemului imunitar

Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice (care pot include edem angioneurotic, arsuri şi înţepături la nivelul

locului de administrare, frisoane, eritem facial tranzitoriu, urticarie simplă sau generalizată, cefalee,

hipotensiune arterială, letargie, greaţă, nelinişte, tahicardie, constricţie toracică, parestezii, vărsături,

wheezing) au fost observate foarte rar, şi în unele cazuri pot evolua către anafilaxie severă (inclusiv şoc).

Boala Von Willebrand

• Tulburări hematologice şi limfatice

La pacienţii diagnosticaţi cu boală Von Willebrand, în special la pacienţii diagnosticaţi cu boală Von

Willebrand de tip 3, pot să apară anticorpi neutralizanţi (inhibitori) a FVW. Dacă apar astfel de inhibitori, se

va constata un răspuns clinic inadecvat. Astfel de anticorpi precipită şi pot produce concomitent reacţii

anafilactice. Prin urmare, pacienţii la care se constată o reacţie anafilactică trebuie monitorizaţi pentru

depistarea prezenţei unui inhibitor.

În toate cazurile de acest tip se recomandă să se contacteze un centru specializat de hemofilie.

• Tulburări vasculare

Foarte rar, există un risc de producere a evenimentelor trombotice/ evenimentelor tromboembolice (inclusiv

embolism pulmonar).

La pacienţii trataţi cu medicamente care conţin FVW, valorile de activitate plasmatică crescute şi prelungite

de FVIII:C pot spori riscul evenimentelor trombotice (vezi şi pct.4.4).

Hemofilia A

• Tulburări hematologice şi limfatice

Dezvoltarea anticorpilor neutralizanți (inhibitori) poate apărea la pacienţii cu hemofilie A tratați cu factor

VIII, inclusiv cu Haemate P. Dacă apar astfel de inhibitori, se va constata un răspuns clinic insuficient. În

astfel de cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat de hemofilie.

Pentru siguranţă în ceea ce priveşte agenţii transmisibili, vezi pct.4.4.

Copii

Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii sunt aşteptate să fie la fel ca la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu s-au raportat simptome de supradozaj în cazul administrării de FVW şi FVIII. Cu toate acestea, riscul de

tromboză nu poate fi exclus în caz de doza mare, în special cu medicamente care conţin FVW şi FVIII, cu

FVIII în concentraţie mare.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antihemoragice, factori de coagulare a sângelui, factorul von Willebrand

şi factorul de coagulare VIII în combinaţie, codul ATC: B02BD06

Factorul Von Willebrand

Haemate P se comportă în acelaşi fel ca şi FVW endogen.

În plus faţă de rolul său ca factor VIII de protecţie a proteinelor, factorul von Willebrand mediază adeziunea

trombocitului la locurile leziunii vasculare şi joacă un rol important în agregarea trombocitului.

Administrarea FVW permite corectarea tulburărilor hemostatice prezente la pacienţii diagnosticaţi cu deficit

de FVW (boala Von Willebrand) la două nivele :

• FVW restabileşte adeziunea trombocitului la nivelul subendoteliului vascular în locul unde a avut loc

leziunea vasculară (deoarece se leagă atât de subendoteliu cât şi de membrana trombocitului),

asigurând hemostaza primară, indicată prin scurtarea timpului de sângerare. Acest efect are loc imediat

şi este cunoscut că depinde în mare măsură de conţinutul ridicat de multimeri cu greutate moleculară

mare de FVW.

• FVW produce o corecţie întârziată a deficitului asociat de FVIII. Administrat intravenos, FVW se

leagă de FVIII endogen (care este produs în mod normal de către pacient) şi prin stabilizarea acestui

factor, se evită degradarea rapidă a acestuia.

Datorită acestui fapt, administrarea factorului FVW pur (medicament care conţine FVW cu un

nivel scăzut de FVIII) restabileşte valoarea normală de FVIII:C ca efect secundar, după prima perfuzie,

cu o mică întârziere.

Administrarea unui medicament care conţine FVIII:C şi FVW restabileşte valoarea normală a FVIII:C

imediat după prima perfuzie.

Factor VIII

Haemate P se comportă la fel ca FVIII endogen.

Complexul factor VIII/factor von Willebrand constă în două molecule (factorul VIII şi factorul von

Willebrand) cu funcţii fiziologice diferite. Când este perfuzat la un pacient hemofilic, factorul VIII se leagă

de factorul von Willebrand prezent în sistemul circulator al pacientului.

Factorul VIII activat acţionează ca un co-factor pentru factorul IX activat, accelerând conversia factorului X

în factorul X activat. Factorul X activat converteşte protrombina în trombină. Trombina converteşte apoi

fibrinogenul în fibrină şi se poate forma un cheag. Hemofilia A este definită ca o tulburare a coagulării

sângelui, cu transmitere ereditară, dependentă de sexul pacientului, datorată valorilor scăzute ale factorului

VIII şi se manifestă prin sângerări profuze la nivelul articulaţiilor, muşchilor sau organelor interne, fie

spontan sau ca rezultat al traumelor accidentale sau intervenţiilor chirurgicale. Prin terapia de înlocuire,

valoarea activităţii plasmatice a factorului VIII este crescut, permiţând, prin urmare, corectarea temporară a

deficitului factorului şi corectarea tendinţei de sângerări.

De remarcat, rata de sângerare anuală (ABR) nu este comparabilă între diferitele concentrații de factori și

între diferite studii clinice.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Factorul Von Willebrand

Farmacocinetica Haemate P a fost evaluată la 28 pacienţi cu boală Von Willebrand [tip 1 n=10; tip 2A n=10;

tip 2M n=1, tip 3 n=7] în starea de ne-sângerare. Timpul mediu de înjumătăţire FVW:CoR (model

bicompartimental) a fost de 9,9 ore (interval: de la 2,8 la 51,1 ore). Timpul mediu de înjumătăţire a fost de

1,47 ore (interval: de la 0,28 la 13,86 ore). Recuperarea mediană in vivo pentru activitatea FVW:CoR a fost

de 1,9 (UI/dl)/(UI/kg) [interval: 0,6 la 4,5 (UI/dl)/(UI/kg)]. Valoarea mediană a ASC a fost de 1664 UI/dl*

oră ([interval de la 142 la 3846 UI/dl*oră), valoarea mediană a timpului de remanenţă a fost de 13,7 ore

(interval de la 3,0 la 44,6 ore) şi clearance-ul mediu a fost de 4, 81 ml/kg/h (interval de la 2,08 la 53,0 ml/kg

şi oră).

Concentraţiile plasmatice maxime ale FVW sunt atinse de obicei aproximativ la 50 minute după injectare.

Concentraţia maximă a FVIII este atinsă între 1 şi 1,5 ore după injectare.

Factor VIII

După injectarea intravenoasă, există o creştere rapidă a activităţii plasmatice a factorului VIII (FVIII:C),

urmată de o descreştere rapidă a activităţii şi ulterior un ritm mai lent de scădere a activităţii. Studiile clinice

efectuate la pacienţii diagnosticaţi cu hemofilie A au demonstrate o valoare mediană a timpului de

injumătăţire de 12,6 ore (interval: de la 5,0 la 27,7 ore). S-a obţinut o recuperarea mediană in vivo pentru

activitatea FVIII de 1,73 UI/dl per UI/kg (interval între 0,5-4,13). Într-unul dintre studii a fost raportat că

valoarea mediană a timpului de remanenţă este de 19,0 ore (interval de la 14,8- la 40,0 ore), ASC a fost de

36,1 (% ore)/(UI/kg) (interval între 14,8- la 72,4 (% ore)/(UI/kg), iar clearance-ul mediu 2,8 ml/kg şi ore

(interval între 1,4- la 6,7 ml/kg şi ore).

Copii

Nu sunt disponibile date de farmacocinetică la pacienţii cu vârsta sub 12 ani.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Haemate P conţine factorul VIII şi factorul von Willebrand ca substanţe active, derivate din plasma umană şi

care acţionează ca nişte constituenţi endogeni ai plasmei. Administrarea unei singure doze de Haemate P

diferitelor specii de animale nu a determinat efecte toxice. Studiile preclinice cu administrarea de doze

repetate (toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea) nu pot fi efectuate în mod

rezonabil în modelele animale convenţionale datorită dezvoltării anticorpilor la proteinele umane heterologe.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Albumină umană

Acid aminoacetic

Clorură de sodiu

Citrat de sodiu

Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric (în doze mici pentru ajustarea pH-ului),

Solvent furnizat: apă pentru preparate injectabile 5/10/15 ml

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, diluanţi sau solvenţi cu excepţia celor

menţionate la punctul 6.1.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

După reconstituire, stabilitatea fizico-chimică a fost demonstrată timp de 8 de ore la temperatura camerei

(maxim 25°C). Din punct de vedere microbiologic şi deoarece Haemate P nu conţine conservanţi,

medicamentul reconstituit trebuie utilizat imediat. Dacă nu este administrat imediat, nu se va păstra mai mult

de 8 ore la temperatura camerei.

Odată ce medicamentul a fost transferat în seringă el trebuie utilizat imediat.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A nu se congela. A se păstra în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Ambalajul primar

Flaconul cu substanţă:

250 UI FVIII/600 UI FVW: Flacon din sticlă incoloră, sticlă tip I (Farmacopeea Europeană), sigilat cu dop

de cauciuc (fără latex), disc de plastic şi capac de aluminiu.

500 UI FVIII/1200 UI FVW sau 1000 UI FVIII/24000 UI FVW: Flacon din sticlă incoloră, sticlă tip II

(Farmacopeea Europeană), sigilat cu dop de cauciuc (fără latex), disc de plastic şi capac de aluminiu.

Flaconul cu solvent (apă pentru preparate injectabile):

Flacon din sticlă cu suprafaţa internă tratată, sticlă tip I (Farmacopeea Europeană), fără culoare, sigilat cu

dop de cauciuc (fără latex), disc de plastic şi capac de aluminiu.

Forme de prezentare

Pachetul de 250 UI FVIII/6000 UI FVW conţine:

1 flacon cu pulbere

1 flacon cu 5 ml apă pentru preparate injectabile

-1 dispozitiv de transfer cu filtru 20/20

-2 tampoane cu alcool

Pachetul de 500 UI FVIII/1200 UI FVW conţine:

1 flacon cu pulbere

1 flacon cu 10 ml apă pentru preparate injectabile

-1 dispozitiv de transfer cu filtru 20/20

-2 tampoane cu alcool

Pachetul de 1000 UI FVIII/2400 UI FVW conţine:

1 flacon cu pulbere

1 flacon cu 15 ml apă pentru preparate injectabile

-1 dispozitiv de transfer cu filtru 20/20

-2 tampoane cu alcool

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Instrucţiuni generale

• Soluţia preparată trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă. După filtrare sau extragere (vezi mai

jos), înainte de administrare, soluţia trebuie verificată vizual pentru observarea particulelor mici sau

a modificărilor de culoare. Chiar dacă instrucţiunile de utilizare sunt urmate cu stricteţe, nu e ceva

neobişnuit să rămână cateva flocoane sau particule. Filtrarea cu dispozitivul Mix2Vial înlătură

complet toate aceste particule. Filtrarea nu influenţează dozajul calculat. Nu utilizaţi soluţia dacă este

vizibil tulbure sau dacă conţine flocoane sau particule.

• Pulberea trebuie dizolvată şi extrasă din flacon în condiţii de asepsie.

Reconstituire:

Aduceţi solventul la temperatura camerei. Înlăturaţi cu atenţie capacele protectoare ale flaconului cu produs

şi al flaconului cu solvent. Dopurile de cauciuc se curăţă cu o soluţie antiseptică şi se usucă înainte de a

deschide pachetul Mix2Vial.

1. Deschideţi ambalajul Mix2Vial prin

îndepărtarea capacului. Nu scoateţi Mix2Vial din

blister!

2. Aşezaţi flaconul cu solvent pe o suprafaţă

netedă, curată şi ţineţi flaconul strâns. Luaţi

Mix2Vial împreună cu blisterul şi împingeţi acul

adaptorului albastru drept în jos, prin dopul

flaconului cu solvent.

3. Înlăturaţi cu atenţie blisterul setului Mix2Vial,

ţinând de margine şi trăgând vertical, în sus.

Asiguraţi-vă că trageţi numai blisterul, nu şi setul

Mix2Vial.

4. Aşezaţi flaconul cu pulbere pe o suprafaţă

netedă, curată. Întoarceţi flaconul cu solvent

împreună cu setul Mix2Vial ataşat şi împingeţi

acul adaptorului transparent drept în jos, prin

dopul flaconului cu substanţă activă. Solventul va

curge automat în flaconul cu substanţă activă.

5. Apucaţi cu o mână partea care conţine

medicamentul a setului Mix2Vial şi cu cealaltă

partea cu solvent şi deşurubaţi setul cu atenţie, în

două părţi pentru a evita formarea de spumă în

exces când produsul se dizolvă.

Înlăturaţi flaconul cu solvent, împreună cu

adaptorul albastru Mix2Vial ataşat.

6. Agitaţi cu blândeţe flaconul care conţine

medicamentul cu adaptorul transparent ataşat,

până când substanţa activă se dizolvă complet. Nu

scuturaţi.

7. Trageţi aer într-o seringă goală, sterilă. În timp

ce flaconul cu medicament este în poziţie

verticală, conectaţi seringa la fitingul Luer Lock al

Mix2Vial. Injectaţi aer în flaconul cu medicament.

Extragere şi administrare

8. În timp ce ţineţi apăsat pistonul seringii,

întoarceţi sistemul şi extrageţi soluţia în seringă,

trăgând lent pistonul, înapoi.

9. Acum soluţia a fost transferată în seringă, ţineţi

ferm corpul seringii (cu pistonul seringii îndreptat

în jos) şi deconectaţi de la seringă adaptorul

transparent Mix2Vial.

Pentru administrarea Haemate P este recomandabil folosirea unei seringi de unică folosinţă de plastic în locul

uneia de sticlă, deoarece astfel de soluţii au tendinţă să adere la suprafeţele de sticlă.

Administraţi lent soluţia intravenous (vezi pct.4.2), având grijă să vă asiguraţi că nu pătrunde sânge în

seringa cu care administraţi medicamentul.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

CSL BEHRING GmbH,

Emil-von-Behring-Str. 76

35041 Marburg

Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7638/2015/01

7639/2015/01

7640/2015/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.