Grimodin 600 mg comprimate filmate

Prospect Grimodin 600 mg comprimate filmate

Producator: EGIS Pharmaceuticals PLC

Clasa ATC: Antiepileptice, Alte antiepileptice, codul ATC: N03AX12

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6428/2014/01-02-03-04-05-06-07-08 Anexa 2

NR. 6429/2014/01-02-03

Rezumatul Caracteristicilor Produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Grimodin 600 mg comprimate filmate

Grimodin 800 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine gabapentină 600 mg.

Fiecare comprimat filmat conţine gabapentină 800 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate filmate eliptice, convexe, de culoare albă, având gravată concentraţia pe una dintre feţe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Epilepsie

Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără

generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de minim 6 ani (vezi pct. 5.1).

Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare

secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minim 12 ani.

Tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice

Gabapentina este indicată la adulţi în tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt

durerea din cadrul neuropatiei diabetice şi nevralgia post-herpetică.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei pentru

iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minim 12 ani.

Recomandările privind dozajul la copii cu vârsta sub 12 ani sunt prezentate într-un alt paragraf al

acestui punct.

Tabel 1

SCHEMA TERAPEUTICA- STABILIREA TREPTATA A DOZEI INIȚIALE

Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3

300 mg o dată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi

Întreruperea tratamentului cu gabapentină

În conformitate cu practica clinică curentă, în cazul în care tratamentul cu gabapentină trebuie

întrerupt, se recomandă ca acest lucru să se facă treptat, pe parcursul unei perioade de minim 1

săptămână, indiferent de indicația terapeutică.

Epilepsie

Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Dozele sunt stabilite de către medicul

curant în funcţie de tolerabilitatea fiecărui pacient în parte şi de eficacitatea tratamentului.

Adulţi şi adolescenţi:

În cadrul studiilor clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg pe zi. Tratamentul

poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administrarea

a 300 mg de trei ori pe zi, în prima zi. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacientului şi de

tolerabilitatea acestuia, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile, până la doza

maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei

de gabapentină. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână,

pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600

mg pe zi de 3 săptămâni în total. Dozele mai mari de 4800 mg pe zi au fost bine tolerate în cadrul

studiilor clinice de lungă durată. Doza zilnică trebuie divizată în 3 doze, iar intervalul de timp maxim

dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.

Copii și adolescenți (cu vârsta de minim 6 ani):

Doza iniţială trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg şi pe zi iar doza eficace este atinsă prin

creşterea treptată a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de

gabapentină la copiii cu vârsta de minim 6 ani este de 25-35 mg/kg şi pe zi. În cadrul unui studiu clinic

de lungă durată au fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi pe zi. Doza totală zilnică trebuie

divizată în trei doze, iar intervalul maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore. Nu este

necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei pentru a optimiza tratamentul cu

acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente

antiepileptice fără influenţarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau ale concentraţiilor

plasmatice ale altor medicamente antiepileptice.

Durerea din cadrul neuropatiei periferice

Adulţi

Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum este prezentat în Tabelul 1.

Alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, divizată în trei doze. Ulterior, în funcţie de răspunsul

individual al pacientului şi de tolerabilitatea individuală, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la

intervale de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată

stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim pentru atingerea dozei de 1800 mg

pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni şi pentru

atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total.

În tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerile din cadrul neuropatiei

diabetice sau nevralgia post herpetică, eficacitatea şi siguranţa administrării gabapentinei nu au fost

studiate în cadrul unor studii clinice cu durata mai mare de 5 luni. Dacă un pacient necesită tratament

cu durată mai mare de 5 luni, medicul curant trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să

stabilească necesitatea unui tratament suplimentar.

Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice

La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate corporală mică, status post-

transplant de organe, etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea unor doze mai

mici, fie prin administrarea la intervale de timp mai mari.

Utilizarea la pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)

La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, din cauza deteriorării funcţiei renale

consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). La aceşti pacienţi pot să apară mai frecvent somnolenţă, edeme

periferice şi astenie.

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală

Ajustarea dozelor este recomandată la pacienţii cu funcție renală compromisă, aşa cum este descris în

Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală

poate fi utilizat Grimodin 100 mg capsule, conform următoarelor recomandări de dozaj.

Tabel 2

Stabilirea dozelor de gabapentină la adulţi pe baza funcţiei renale

Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza zilnică totalăa (mg pe zi)

≥ 80 900-3600

50-79 600-1800

30-49 300-900

15-29 150b-600

 15c 150b-300

a Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei doze.

Dozele scăzute sunt destinate pacienţilor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei

79 ml/min).

b A se administra în doză de 300 mg, la intervale de două zile.

c Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei 15 ml/min, doza zilnică trebuie scăzută

proporţional cu clearance-ul creatininei (de exemplu, la pacienţii cu clearance-ul creatininei

7,5 ml/min trebuie să se administreze jumătate din doza zilnică a pacienţilor cu clearance-ul

creatininei de 15 ml/min).

Utilizarea la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă

Pentru pacienţii cu anurie care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu

gabapentină, doza iniţială recomandată este de 300 mg până la 400 mg, urmată de administrarea unei

doze de 200 mg până la 300 mg la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie

administrată în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de

gabapentină trebuie să fie în conformitate cu recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de

întreţinere, se recomandă o doză suplimentară de 200 mg până la 300 mg, după fiecare 4 ore de şedinţă

de hemodializă.

Mod de administrare

Administrare orală.

Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente, iar comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu o

cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Ideaţie şi comportament suicidar

La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie

suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta – analize a studiilor clinice randomizate placebo

controlate în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de

apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul apariţiei acestui risc nu este

cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea ca gabapentina să prezinte un risc crescut de

apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi

comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi

aparţinătorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor

de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Pancreatită acută

În cazul în care pacientul prezintă pancreatită acută în timpul tratamentului cu gabapentină, trebuie

luată în considerare întreruperea terapiei (vezi pct. 4.8).

Convulsii

Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea

bruscă a tratamentului anticonvulsivant la pacienţii epileptici poate precipita apariţia formei clinice

denumită status epilepticus (vezi pct. 4.2).

Similar altor medicamente antiepileptice, la unii pacienţi poate să apară o creştere a frecvenţei de

apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de convulsii în timpul tratamentului cu gabapentină.

Similar altor medicamente antiepileptice, la pacienţii refractari la tratament, trataţi cu mai mult de un

medicament antiepileptic, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent cu

scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină are o rată mică de succes.

Gabapentina nu este considerată eficace în tratamentul convulsiilor primare generalizate cum sunt cele

de tipul absenţelor, iar la unii pacienţi poate agrava aceste convulsii. Ca urmare, gabapentina trebuie

administrată cu precauţie la pacienţii cu convulsii mixte, incluzând cele de tipul absenţelor.

Amețeli, somnolență, pierdere a conștienței, confuzie și afectare mentală

Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu apariția amețelilor și a somnolenței, care pot crește

frecvența leziunilor accidentale (căderi) la persoanele vârstnice. De asemenea, după punerea pe piață

au fost raportate pierdere a conștienței, confuzie și afectare mentală. De aceea, pacienții trebuie sfătuiți

să fie precauți până când se familiarizează cu efectele potențiale ale medicamentului.

Utilizare concomitentă cu opioide

Pacienții care necesită tratament concomitent cu opioide trebuie monitorizați cu atenție în vederea

semnelor de depresie a sistemului nervos central (SNC) cum sunt somnolență, sedare și depresie

respiratorie. Pacienții care utilizează concomitent gabapentină și morfină pot prezenta creșteri ale

concentrațiilor de gabapentină. Doza de gabapentină sau opioide trebuie scăzută în mod corespunzător

(vezi pct. 4.5).

Deprimare respiratorie

Gabapentina a fost asociată cu deprimare respiratorie severă. Pacienții cu funcție respiratorie

compromisă, boală respiratorie sau neurologică, insuficiență renală, tratați concomitent cu substanțe cu

efect depresor asupra SNC și vârstnicii pot fi expuși unui risc mai mare de a prezenta această reacție

adversă severă. La acești pacienți pot fi necesare ajustări ale dozelor administrate.

Utilizare la pacienții vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)

Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta de minim

65 ani. În cadrul unui studiu dublu orb, efectuat la pacienţi cu dureri neuropate, somnolenţa, edemele

periferice şi astenia au apărut într-un procent oarecum mai mare la pacienţii cu vârsta de minim 65 ani,

comparativ cu pacienţii mai tineri. În plus faţă de aceste rezultate, investigaţiile clinice la această

grupă de vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri.

Copii și adolescenți

Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) la copii şi

adolescenţi asupra capacităţii de învăţare, inteligenţei şi dezvoltării nu au fost studiate în mod adecvat.

Ca urmare, beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie evaluate în raport cu riscurile potenţiale

ale unei astfel de terapii.

Abuz și dependență

Din experienţa de după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de utilizare abuzivă şi dependenţă.

Pacienții trebuie evaluați cu atenție pentru antecedente de abuz de droguri și trebuie observate

posibilele semne ale utilizării abuzive de gabapentină, de exemplu comportamentul de căutare a

drogurilor, creșterea dozei, apariția toleranței.

Anafilaxie

Gabapentina poate provoca anafilaxie. Semnele și simptomele aferente cazurilor raportate au inclus

dificultăți la respirație, umflare a buzelor, gâtului și limbii și hipotensiune arterială, necesitând

tratament de urgență. Pacienții trebuie instruiți să întrerupă administrarea gabapentinei și să solicite

asistență medicală de urgenţă în eventualitatea în care prezintă semne sau simptome de anafilaxie.

Erupţie cutanată tranzitorie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (EMESS)

La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice inclusiv gabapentină pentru diverse indicaţii s-au

raportat reacţii de hipersensibilitate grave, care pun viaţa în pericol cum sunt erupţiile cutanate

tranzitorii cu eozinofilie şi simptome sistemice (EMESS) determinate de medicamente (vezi pct. 4.8).

Este important de semnalat că manifestări timpurii de hipersensibilitate, cum este pirexia sau

adenopatia limfatică pot fi prezente chiar şi în cazul în care erupţiile cutanate tranzitorii nu sunt

evidente. În cazul prezenţei acestor semne sau simptome pacientul trebuie evaluat imediat.

Administrarea gabapentinei trebuie întreruptă dacă nu se poate stabili o altă etiologie a acestor semne

sau simptome.

Analize de laborator

În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, utilizând testele dipstick, pot fi

obţinute rezultate fals pozitive. Ca urmare, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive

ale testelor dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metoda

turbidimetrică sau metoda de dye-binding sau utilizarea acestor metode alternative încă de la început.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Există raportări spontane și raportări din literatura de specialitate de depresie respiratorie și/sau sedare

la utilizarea concomitentă de gabapentină și opioide. În unele dintre aceste raportări, autorii consideră

acest aspect de interes special la utilizarea concomitentă de gabapentină și opioide, mai ales la

pacienții vârstnici.

În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare

controlată care conţine 60 mg morfină cu două ore înainte de administrarea unui comprimat filmat

care conţine gabapentină 600 mg, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%,

comparativ cu administrarea gabapentinei fără morfină. Ca urmare, pacienţii care necesită tratament

concomitent cu opioide trebuie atent monitorizaţi în ceea ce priveşte apariţia semnelor de deprimare a

SNC, cum este somnolenţa, sedarea și depresia respiratorie iar doza de morfină sau de gabapentină

trebuie scăzută corespunzător.

Nu a fost observată nicio interacţiune între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau

carbamazepină.

Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii

epileptici trataţi cu aceste medicamente antiepileptice.

Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindronă şi/sau

etinilestradiol, nu a influenţat farmacocinetica la starea de echilibru a niciunui medicament.

Administrarea concomitentă de gabapentină şi antiacide care conţin aluminiu şi magneziu, determină

scăderea biodisponibilităţii gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea gabapentinei la

cel puțin 2 ore după administrarea unui antiacid.

Eliminarea renală a gabapentinei nu este influenţată de probenecid.

S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale a gabapentinei în cazul administrării concomitente cu

cimetidina, dar nu se aşteaptă ca aceasta să aibă semnificaţie clinică.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Riscul legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice în general

Riscul malformaţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu un

medicament antiepileptic. Malformaţiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis,

malfomaţii cardiovasculare şi defecte ale tubului neural. Terapia antiepileptică asociată determină un

risc mai mare de malformaţii congenitale comparativ cu monoterapia, de aceea, este important ca

monoterapia să fie indicată ori de câte ori este posibil. Femeilor care intenţionează să rămână gravide

sau se află la vârsta fertilă trebuie să li se acorde sfaturi medicale de specialitate. De asemenea,

necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată la femeile care doresc să rămână gravide.

Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie întrerupt brusc, deoarece acest lucru poate determina apariţia

convulsiilor de întrerupere, care pot avea consecinţe grave, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Rar,

s-a observat o întârziere a dezvoltării la copiii mamelor cu epilepsie. Este imposibil de stabilit

diagnosticul etiologic diferenţial, adică dacă întârzierea dezvoltării este cauzată de factori genetici,

sociali, epilepsie maternă sau de tratamentul cu antiepileptice.

Riscul legat de gabapentină

Nu există date adecvate privind utilizarea gabapentinei la femeile gravide.

Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul

potenţial pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia

situaţiei în care beneficiul matern scontat depăşeşte clar riscul potenţial la făt.

Nu se poate concluziona cu precizie dacă riscul crescut de malformaţii congenitale este asociat cu

administrarea gabapentinei în timpul sarcinii, este datorat epilepsiei în sine sau tratamentului

concomitent cu alte medicamente antiepileptice în timpul fiecărei sarcini evaluate.

Alăptarea

Gabapentina este eliminată în laptele uman. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra

sugarului, administrarea acesteia la mamele care alăptează se face cu prudenţă. Gabapentina se

administrează în timpul alăptării doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte clar riscul potenţial

pentru sugar.

Fertilitatea

Nu există niciun efect asupra fertilității în studiile la animale (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacitatăţii de a conduce vehicule şi de

a folosi utilaje. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina

somnolenţă, ameţeli şi alte simptome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de

intensitate uşoară sau medie, acestea pot fi potenţial periculoase pentru pacienţii care conduc vehicule

sau folosesc utilaje. Aceste reacţii apar mai ales la inițierea tratamentului şi după creşterea dozelor.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse observate în cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţii cu epilepsie (terapie

asociată sau monoterapie) sau la pacienţii cu dureri neuropate sunt prezentate în lista de mai jos,

clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi în funcţie de frecvenţă:

foarte frecvente (≥1/10)

frecvente (≥1/100 şi <1>

mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>

rare (≥1/10000 şi<1>

foarte rare (<1>

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Atunci când o reacţie adversă a fost semnalată cu frecvenţe diferite în cadrul studiilor clinice, ea a fost

înregistrată cu cea mai mare frecvenţă raportată.

În plus reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă sunt incluse la frecvenţă necunoscută şi sunt

prezentate mai jos cu litere în stil italic.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Aparate sisteme şi organe Reacţii adverse

Infecţii şi infestări

Foarte frecvente Infecţii virale

Frecvente Pneumonie, infecţii respiratorii, infecţii

urinare, infecţii, otită medie.

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente Leucopenie

Cu frecvenţă necunoscută trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puţin frecvente reacţii alergice (de exemplu urticarie)

Cu frecvenţă necunoscută sindrom de hipersensibilitate, reacţie

sistemică cu simptome variate

care pot include pirexie,erupţii cutanate

tranzitorii, hepatită, adenopatie limfatică,

eozinofilie, şi uneori alte semne şi simptome

anafilaxie

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente anorexie, creştere a apetitului alimentar

Mai puțin frecvente hiperglicemie (cel mai des observată la

pacienții cu diabet zaharat)

Rare hipoglicemie (cel mai des observată la

pacienții cu diabet zaharat)

Cu frecvență necunoscută hiponatremie

Tulburări psihice

Frecvente ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională,

depresie, anxietate, nervozitate, tulburări de

gândire

Mai puțin frecvente agitație

Cu frecvenţă necunoscută halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente somnolenţă, ameţeli, ataxie

Frecvente convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie,

tremor, insomnie, cefalee, parestezie,

hipoestezie, tulburări de coordonare,

nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau

absente

Mai puţin frecvente hipokinezie, afectare mentală

Rare pierdere a conștienței

Cu frecvenţă necunoscută alte tulburări de mişcare (de exemplu

coreoatetoză, diskinezie, distonie)

Tulburări oculare

Frecvente tulburări de vedere, cum sunt ambliopie,

diplopie

Tulburări acustice şi vestibulare

Frecvente vertij

Cu frecvenţă necunoscută tinitus

Tulburări cardiace

Mai puţin frecvente palpitaţii

Tulburări vasculare

Frecvente hipertensiune arterială, vasodilataţie

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente dispnee, bronşite, faringite, tuse, rinite

Rare deprimare respiratorie

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente vărsături, greaţă, anomalii dentare, gingivită,

diaree, dureri abdominale, dispepsie,

constipaţie, uscăciune oro-faringiană,

flatulenţă

Mai puțin frecvente disfagie

Cu frecvenţă necunoscută pancreatită

Tulburări hepatobiliare

Cu frecvenţă necunoscută hepatită, icter

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente edem facial, purpură-în cele mai multe cazuri

a fost descrisă ca echimoze determinate de

traumatisme fizice, erupţie cutanată

tranzitorie, prurit, acnee

Cu frecvenţă necunoscută sindrom Stevens-Johnson, angioedem, eritem

polimorf, alopecie, erupţie cutanată

tranzitorie medicamentoasă cu simptome

sistemice (vezi pct. 4.4)

Tulburări musculo-scheletice și ale ţesutului conjunctiv

Frecvente artralgie, mialgie, dorsalgii, contracţii

musculare

Cu frecvenţă necunoscută rabdomioliză, mioclonii

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Cu frecvenţă necunoscută insuficienţă renală acută, incontinenţă

urinară

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Frecvente impotenţă

Cu frecvenţă necunoscută hipertrofie a sânilor, ginecomastie, ,

disfuncții sexuale (inclusiv modificări ale

libido-ului, probleme de ejaculare și

anorgasmie)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente oboseală, pirexie

Frecvente edeme periferice, mers anormal, astenie,

dureri, stare generală de rău, sindrom cu

simptomatologie similară gripei

Mai puţin frecvente edeme generalizate, căderi

Cu frecvenţă necunoscută reacţii adverse de întrerupere (cel mai

frecvent anxietate, insomnie, greaţă, dureri,

transpiraţii), dureri toracice. Au fost

raportate cazuri de moarte subită, dar relaţia

cauzală cu tratamentul cu gabapentină nu a

fost stabilită.

Investigaţii diagnostice

Frecvente scădere a numărului leucocitelor, creştere

ponderală

Mai puţin frecvente creştere a valorilor testelor funcţiei hepatice

GOT (AST), GPT (ALT) şi a bilirubinei

Cu frecvenţă necunoscută valori crescute ale creatinfosfokinazei

plasmatice.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate

Frecvente leziuni accidentale, fracturi, dermabraziuni

În timpul tratamentului cu gabapentină, au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Nu este clară

relaţia de cauzalitate cu gabapentina (vezi pct. 4.4).

La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă datorită insuficienţei renale în stadiu final a fost

raportată miopatie cu concentraţii ridicate ale creatinkinazei.

Copii și adolescenți

Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşitele au fost raportate numai în cadrul

studiilor clinice efectuate la copii. În plus, în cadrul studiilor clinice efectuate la copii au fost raportate

frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

La supradoze cu gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune viaţa

în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeli, diplopie, dizartrie, somnolenţă, pierdere a

conștienței, letargie şi diaree uşoară. După un tratament de susţinere a funcţiilor vitale, toţi pacienţii s-

au recuperat complet. Absorbţia scăzută a gabapentinei la doze mari poate limita absorbţia

medicamentului şi în caz de supradozaj şi, în consecinţă, poate scădea gradul de intoxicaţie.

Supradozajul cu gabapentină, în special în asociere cu alte medicamente deprimante ale SNC, poate

duce la comă.

Deşi gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei anterioare s-a demonstrat

faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Totuşi, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu

insuficienţă renală severă.

Doza orală letală de gabapentină nu a fost stabilită la şoarecii şi şobolanii la care s-au administrat doze

mai mari de 8000 mg/kg.

Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclus ataxie, dificultăţi la respiraţie, ptoză, hipoactivitate

sau hiperexcitabilitate.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antiepileptice, Alte antiepileptice, codul ATC: N03AX12

Mecanism de acţiune

Gabapentina ajunge cu ușurință la nivelul creierului și previne convulsiile la un număr de modele de

epilepsie la animal. Gabapentina nu are afinitate pentru receptorul GABAA sau GABAB, și nu

alterează metabolismul GABA. Nu se leagă de alți receptori ai neurotransmițătorilor din creier și nu

interacționează cu canalele de sodiu. Gabapentina se leagă cu afinitate mare de subunitatea α2δ (alfa-

2-delta) a canalelor de calciu voltaj dependente și se presupune că legarea de subunitatea α2δ poate fi

implicată în efectele antiepileptice ale gabapentinei la animale. Screening-ul de tip panou larg nu

sugerează nicio altă țintă a medicamentului, decât α2δ.

Dovezile din mai multe modele preclinice informează că activitatea farmacologică a gabapentinei

poate fi mediată prin legarea de α2δ, printr-o scădere a eliberării de neurotransmițători excitatori în

regiuni ale sistemului nervos central. Această activitate poate sta la baza activității anticonvulsivante a

gabapentinei. Relevanța acestor acțiuni ale gabapentinei pentru efectele anticonvulsivante la om

ramâne a fi stabilită.

De asemenea, gabapentina a demonstrat eficacitate în mai multe modele de durere preclinică la

animal. Legarea specifică a gabapentinei de subunitatea α2δ se presupune că determină mai multe

acțiuni diferite care pot fi responsabile pentru activitatea analgezică la modelele animale. Acțiunile

analgezice ale gabapentinei pot apărea în măduva spinării precum și în centrele superioare ale

creierului prin interacțiuni cu căile descendente de inhibare a durerii. Relevanța acestor proprietăți

preclinice pentru efectele clinice la om nu este cunoscută.

Eficacitate și siguranță clinică

Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale, efectuat la copii cu vârsta

cuprinsă între 3 şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică, dar nesemnificativă din punct de vedere

statistic, de 50% a ratei de răspuns în favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiză

suplimentară retrospectivă a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă, nu a evidenţiat un

efect semnificativ statistic al vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă (grupe de vârstă 3-5 ani

şi 6-12 ani).

Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Răspuns (Ameliorare cu ≥50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei PITM*

Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea p

 6 ani 4/21 (19,0%) 4/17 (23,5%) 0,7362

6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144

* Populaţia în intenţie de tratament modificată a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la medicaţia

din studiu, care au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial cât şi în

timpul studiului dublu-orb.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei au fost atinse în decurs

de 2-3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia din doza absorbită) tinde să scadă odată cu

creşterea dozei. Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%.

Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi, nu au efect clinic semnificativ asupra farmacocineticii

gabapentinei. Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată în urma administrării dozelor repetate.

Deşi în studiile clinice, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, în general, între 2

μg/ml şi 20 μg/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.

Parametrii farmacocinetici ai gabapentinei sunt prezentaţi în Tabelul 3.

Tabelul 3

Parametrii farmacocinetici medii (% CV) la starea de echilibru, la intervale de 8 ore după

administrarea gabapentinei

Parametrul 300mg 400mg 800mg

farmacocinetic (N=7) (N=14) (N=14)

Medie %CV Medie %CV Medie %CV

C (µg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)

max

t (ore) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)

max

T 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)

1/2 (ore)

ASC 24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)

(0-8 ore)

µg •·oră/ml

Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)

C = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru

max

t = Timpul necesar pentru atingerea C

max max

T = Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare

1/2

ASC = Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8 ore

0-8

după administrarea dozei

Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după

administrarea dozei

NA= nu este disponibil

Distribuţie

Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie de 57,7 litri. La

pacienţii cu epilepsie, concentraţiile gabapentinei în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ

20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru. Gabapentina

este prezentă în laptele femeilor care alăptează.

Metabolizare

Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra

funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante, responsabile de metabolizarea medicamentului.

Eliminare

Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire

plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore.

La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este

scăzut.

Viteza de eliminare, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal al gabapentinei sunt direct

proporţionale cu clearance-ul creatininei.

Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii

cu funcţie renală compromisă sau în timpul şedinţelor de hemodializă (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi sănătoşi, cu vârsta cuprinsă

între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copiii cu vârsta > 5 ani

sunt similare celor de la adulţi, doza fiind calculată în mg/kg.

Într-un studiu de farmacocinetică, la care au participat 24 de pacienți copii și adolescenți sănătoși, cu

vârsta cuprinsă între 1 lună și 48 luni, au fost observate o scădere cu aproximativ 30% a ariei de sub

curbă (ASC), scăderea Cmax și creșterea clearance-ului pe greutate corporală, comparativ cu datele

disponibile raportate la copii cu vârsta mai mare de 5 ani.

Linearitate/non-linearitate

Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei,

ceea ce arată non-linearitatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate

(F), de exemplu: Ae%, Cl, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii

farmacocinetici care nu includ F, cum sunt Cl şi T ) este cel mai bine descris de parametrii

r 1/2

farmacocinetici lineari. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi

predictibile, pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Carcinogeneză

Gabapentina a fost administrată prin intermediul alimentaţiei la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000

mg/kg şi zi şi la şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani. Doar la şobolanii

de sex masculin, la cea mai mare doză administrată, s-a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a

incidenţei tumorilor celulelor acinare pancreatice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000

mg/kg şi zi, valorile concentraţiilor plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 10 ori mai mari

decât cele determinate la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor

acinare pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un grad mic de malignitate, nu au

afectat supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor

observate în cadrul grupelor de control corespondente. De aceea, relevanţa pe care o au aceste tumori

ale celulelor acinare pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.

Mutageneză

Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, la testele standard utilizând culturi

bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu induce

apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus

formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.

Afectarea fertilităţii

Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, în urma

administrării de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă

zilnică administrată la om, exprimată în mg/m suprafaţă corporală).

Teratogeneză

Gabapentina nu creşte incidenţa malformaţiilor congenitale la descendenţii şoarecilor, şobolanilor sau

iepurilor, comparativ cu grupurile de control, în urma administrării de doze de până la 50, 30 respectiv

25 de ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg administrată la om (de patru, cinci, respectiv opt ori

decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m ).

La rozătoare, gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi

posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor. Aceste efecte au apărut în urma

administrării orale în timpul organogenezei, la femelele de şoarece gestante, a dozelor de 1000 sau

3000 mg/kg şi zi şi a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul

împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decât doza

de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m .

Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg şi zi

(aproximativ 1/2 din doza zilnică administrată la om, exprimată în mg/m ).

S-a observat o creştere a incidenţei hidroureterului şi/sau hidronefrozei la şobolanii la care s-a

administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi -într-un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei

de reproducere, 1500 mg/kg şi zi-într-un studiu de teratogenitate şi la dozele de 500, 1000 şi 2000

mg/kg şi zi-într-un studiu privind expunerea peri-şi postnatală. Semnificaţia clinică a acestor rezultate

nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor.

Aceste doze sunt de aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om,

exprimată în mg/m².

Într-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri, s-a observat o creştere a pierderilor fetale post-

implantare, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste

doze sunt de aproximativ 1/4 până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată

la om, exprimată în mg/m .

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Povidonă K-90

Crospovidonă

Poloxamer 407

Stearat de magneziu

Film:

Opadry 20A28569 (hidroxipropilceluloză, talc)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Comprimatele sunt disponibile în blistere din PVC-PVdC/Al.

Grimodin 600 mg : fiecare cutie conţine 10, 40, 50, 56, 60, ,80, 98, 100, 120 sau 180 comprimate

filmate.

Grimodin 800mg : fiecare cutie conține 10, 50, 60, 100 sau 120 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EGIS Pharmaceuticals PLC

H-1106 Keresztúri Keresztúri út 30-38, Budapesta,

Ungaria

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6428/2014/01-08

6429/2014/01-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – – Mai 2014

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2020