Prospect Glucophage XR 750 mg comprimate cu eliberare prelungită
Producator:
Clasa ATC: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15531/2024/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Glucophage XR 750 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține 750 mg clorhidrat de metformină, corespunzător
la 585 mg metformină.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate biconvexe, cu formă de capsulă, de culoarea albă până la aproape albă, având gravat
„750” pe una din fețe și „MERCK” pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulţi, în special la cei supraponderali, atunci când
regimul dietetic şi exerciţiile fizice nu mai pot asigura controlul adecvat al nivelului glicemiei.
Glucophage XR poate fi folosit în monoterapie sau în combinaţie cu alte antidiabetice orale sau cu
insulină.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează metformină ca
terapie de primă linie după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei,
s-a demonstrat o reducere a complicaţiilor diabetului (vezi punctul 5.1).
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcţia renală normală (RFG ≥ 90 ml/min)
Administrarea în monoterapie şi în combinaţie cu alte antidiabetice orale
• Glucophage XR 750 mg trebuie administrat pacienților care sunt deja în tratament cu
metformină (comprimate cu eliberare prelungită sau cu eliberare imediată)
Doza de Glucophage XR 750 mg trebuie să fie echivalentă cu doza zilnică de metformină
(comprimate cu eliberare prelungită sau eliberare imediată), până la maximum 1500 mg, o dată
pe zi, în timpul cinei.
După 10-15 zile, această doză trebuie ajustată în funcţie de nivelul glicemiei.
Asocierea cu insulină
La pacienții cărora li se administrează tratament cu insulină și metformină, doza de Glucophage
XR 750 mg trebuie să fie echivalentă cu doza zilnică de metformină cu eliberare imediată, până la
un maximum 1500 mg, în timp ce doza de insulină trebuie ajustată în funcție de valorile glicemiei.
Vârstnici
Din cauza posibilităţii ca la vârstnici funcţia renală să fie afectată, doza de metformină va fi
ajustată în funcţie de valorile investigaţiilor funcţiei renale.
Este necesară o evaluare periodică a funcţiei renale (vezi punctul 4.4).
Insuficiență renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel
puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la
vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.
RFG Doza zilnică maximă totală Consideraţii suplimentare
(ml/min)
60-89 2000 mg Poate fi avută în vedere reducerea dozei în
asociere cu diminuarea funcției renale.
45-59 2000 mg Înainte de a lua în considerare inițierea
tratamentului cu metformină trebuie evaluați
factorii care pot crește riscul de acidoză
30-44 1000 mg lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială este de cel mult jumătate din
doza maximă.
<30 - Metformina este contraindicată.
Copii şi adolescenţi
În absenţa datelor clinice disponibile, Glucophage XR nu trebuie utilizat la copii.
Mod de administrare:
Comprimatul nu trebuie sfărâmat în gură sau supt. Se va înghiţi cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la clorhidrat de metformină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Orice tip de acidoză metabolică acută (de exemplu acidoză lactică, cetoacidoză diabetică).
Precomă diabetică.
Insuficienţă renală severă (RFG < 30ml/min).
Afecţiuni acute cu posibilă alterare a funcţiei renale, cum sunt:
-deshidratare,
-infecţii severe,
-şoc.
Afecţiuni care pot determina hipoxie tisulară (în special afecţiuni acute sau agravarea celor
cronice), cum sunt:
-insuficienţa cardiacă decompensată,
-insuficienţa respiratorie,
-infarct miocardic recent,
-şoc.
Insuficienţă hepatică, intoxicaţie alcoolică acută, alcoolism.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică, o complicație metabolică foarte rară, dar gravă, survine cel mai adesea în caz de
deteriorare acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformină
survine la deteriorarea acută a funcției renale și crește riscul de acidoză lactică.
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea
metforminei trebuie întreruptă temporar și se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul
sănătății.
Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu
antihipertensivele, diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudență la pacienții tratați cu metformină.
Alți factori de risc pentru acidoză lactică sunt consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică,
diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecțiuni asociate cu
hipoxie, precum și utilizarea concomitentă de medicamente care pot cauza acidoză lactică (vezi pct.
4.3 și 4.5).
Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza
lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie și
hipotermie, urmate de comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească
administrarea metforminei și să solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigațiilor
diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului sanguin (< 7,35), creștere a concentrațiilor
plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic și a raportului lactat/piruvat.
Funcţia renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, vezi pct. 4.2.
Metformina este contraindicată la pacienții cu RFG < 30 ml/min și administrarea acesteia trebuie
întreruptă temporar în prezența afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.
Funcția cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă au un risc mai crescut de hipoxie și insuficiență renală.
Metformina poate fi administrată pacienților cu insuficiență cardiacă cronică stabilă, cu monitorizarea
regulată a funcției cardiace și renale.
Este contraindicată administrarea de metformină la pacienții cu insuficiență cardiacă acută și instabilă
(vezi pct.4.3).
Administrarea de substanţe de contrast iodate
Administrarea intravasculară de substanțe de contrast iodate poate duce la nefropatie indusă de
substanța de contrast, ceea ce determină acumularea de metformină și creșterea riscului de acidoză
lactică. Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la
momentul acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția
renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.5.
Intervenţie chirurgicală
Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie
generală, spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția
chirurgicală sau la reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată
și să se fi constatat că este stabilă.
Alte precauţii
Toţi pacienţii trebuie să-şi respecte regimul alimentar, cu distribuirea eşalonată a carbohidraţilor pe
toată perioada zilei.
Pacienţii supraponderali trebuie să-şi continue regimul alimentar hipocaloric.
Testele uzuale de laborator pentru monitorizarea diabetului trebuie efectuate periodic.
Metformina poate reduce nivelurile serice de vitamina B12. Riscul de niveluri serice scăzute de
vitamina B12 crește odată cu creșterea dozei de metformină, durata tratamentului și/sau la pacienții cu
factori de risc cunoscuți de a provoca deficit de vitamina B12. În caz de suspiciune de deficit de
vitamina B12 (cum ar fi anemie sau neuropatie), nivelurile serice de vitamina B12 trebuie să fie
monitorizate. Monitorizarea periodică a vitaminei B12 ar putea fi necesară la pacienții cu factori de
risc pentru deficitul de vitamina B12. Terapia cu metformină trebuie continuată atât timp cât este
tolerată și nu contraindicată și tratamentul corectiv adecvat pentru deficiența de vitamina B12, este
administrat în conformitate cu orientările clinice actuale.
Metformina nu determină singură hipoglicemie, este necesară totuşi precauţie în cazurile în care se
asociază cu insulină sau alte antidiabetice orale (de exemplu derivaţi de sulfoniluree sau
meglitinide).
Invelișul comprimatelor poate fi prezent în materiile fecale. Pacienții trebuie atenționați că acest lucru
este normal.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu
conţine sodiu”.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Utilizarea concomitentă nu este recomandată
Alcool
Intoxicaţia cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică mai ales în caz de
repaus alimentar, malnutriţie sau insuficienţă hepatică.
Substanţe de contrast iodate
Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul
acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să
fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4.
Asocieri care necesită prudenţă la utilizare
Unele medicamente pot avea afecte adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de
acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază (COX) II, inhibitori
ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La iniţierea
administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformină, este necesară
monitorizarea atentă a funcției renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă (de exemplu glucocorticoizi (administraţi
sistemic sau local), şi simpatomimetice).
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la începutul tratamentului.
Dacă este cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul
respectiv şi după întreruperea lui.
Transportori de cationi organici (OCT)
Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 și OCT2.
Administrarea concomitentă de metformină cu
• Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamilul) pot reduce eficacitatea metforminei.
• Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot crește absorbția gastro-intestinală și eficacitatea
metforminei.
• Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravirul, ranolazina, trimetoprimul, vandetanibul,
isavuconazolul) pot reduce eliminarea renală a metforminei și astfel conduc la o creștere a
concentrației plasmatice de metformină.
• Inhibitori pentru ambii OCT1 şi OCT2 (cum sunt crizotinibul, olaparibul) pot afecta eficacitatea
și eliminarea renală a metforminei.
Prin urmare, se recomandă precauție atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent
cu metformină, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece concentraţia plasmatică de
metformină poate creşte. Dacă este necesar, poate fi luată în considerare ajustarea dozei de
metformină, deoarece inhibitorii/inductorii de OCT pot afecta eficacitatea metforminei.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Hiperglicemia necontrolată în faza periconcepțională și în timpul sarcinii se asociază cu un risc crescut
de anomalii congenitale, pierderea sarcinii, hipertensiune arterială indusă de sarcină, preeclampsie şi
mortalitate perinatală. Este important să se mențină nivelurile de glucoză din sânge cât mai aproape de
normal pe parcursul sarcinii, pentru a reduce riscul de reacții adverse legate de hiperglicemie pentru
mamă și copilul ei.
Metformina traversează placenta cu niveluri care pot fi la fel de mari ca și concentrația maternală.
Un număr crescut de date privind femeile gravide (peste 1000 de rezultate prezentate) dintr-un studiu
de cohortă bazat pe registre și pe date publicate (meta-analize, studii clinice și registre) nu indică un risc
crescut de anomalii congenitale și nici de toxicitate feto/neonatală după expunerea la metformină în faza
periconcepțională și/sau în timpul sarcinii.
Dovezile privind efectul metforminei pe termen lung asupra greutății copiilor expuși pe durata sarcinii
sunt limitate și neconcludente. Metformina nu pare să afecteze dezvoltarea socială și motorie până la
vârsta de 4 ani la copiii expuși în timpul sarcinii deși datele disponibile pe termen lung sunt limitate.
Dacă este clinic necesar, utilizarea metforminei poate fi luată în considerare la femeile gravide și în
faza periconcepțională în asociere sau ca alternativă la insulină.
Alăptarea
Metformina se excretă în laptele matern. Nu se observă reacţii adverse la nou-născuţii/copii
alăptaţi. Totuşi, deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată în
timpul tratamentului cu metformină.
Decizia întreruperii alăptării sau a tratamentului cu metformină trebuie să aibă în vedere beneficiul
alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţiilor adverse la copil.
Fertilitatea
Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de
metformină în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă
recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Metformina utilizată în monoterapie nu determină hipoglicemie şi, de aceea, nu are efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de apariţie a hipoglicemiei în cazul
asocierii metforminei cu alte medicamente antidiabetice (de exemplu sulfoniluree, insulină sau
meglitinide).
4.8 Reacții adverse
La inițierea tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vărsături, diaree, durere
abdominală şi pierderea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor.
Următoarele reacţii adverse pot să apară în timpul tratamentului cu metformină.
Frecvenţele de apariţie sunt definite după cum urmează: foarte frecvente: ≥1/10; frecvente: ≥1/100
- <1/10; mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 - <1/100; rare: ≥1/10000 - <1/1000; foarte rare: < 1/10000.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Frecvente
• Reducerea/deficitul de vitamina B12 (vezi pct. 4.4)
Foarte rare
• Acidoza lactică (vezi punctul 4.4.)
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente
• Modificarea gustului
Tulburări gastro-intestinale:
Foarte frecvente
• Tulburări gastro-intestinale cum ar fi greaţa, vărsăturile, diareea, durerile abdominale şi
scăderea apetitului. Aceste reacţii adverse apar cel mai adesea la începutul tratamentului şi
în majoritatea cazurilor se rezolvă spontan.
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare
• Cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită remise la
întreruperea terapiei cu metformină
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Foarte rare
• Reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website : www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Hipoglicemia nu a fost observată la doze de metformină de până la 85 g, dar în asemenea situaţii
s-au raportat cazuri de acidoză lactică.
Administrarea de doze mari de metformină sau coexistenţa unor factori de risc, poate duce la
acidoză lactică. Aceasta constituie o urgenţă medicală şi trebuie tratată în spital.
Cea mai eficientă metodă de eliminare a lactatului şi a metforminei este hemodializa.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02.
Metformina este o biguanidă cu efecte antihiperglicemiante atât asupra hiperglicemiei bazale cât şi
postprandiale .
Nu stimulează secreţia de insulină şi de aceea nu provoacă hipoglicemie.
Metformina reduce hiperinsulinemia bazală, şi în combinație cu insulina, reduce necesarul de insulină.
Mecanism de acțiune
Metformina îşi exercită efectul antihiperglicemic prin mai multe mecanisme:
Metformina reduce producţia de glucoză hepatică.
Metformina facilitează captarea şi utilizarea glucozei la nivel periferic, parţial prin creşterea acţiunii
insulinei.
Metformina modifică turnover-ul glucozei în intestin: absorbția din circulație este crescută și absorbția
din alimente este scăzută. Mecanismele suplimentare atribuite intestinului includ o creștere a eliberării
peptidei 1 similară cu glucagonul (GLP-1) și o scădere a resorbției acizilor biliari. Metformina
modifică microbiomul intestinal.
Metformina poate îmbunătăți profilul lipidic la indivizii hiperlipidemici.
În studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociată fie cu stabilizarea greutăţii corporale, fie cu o
scădere modestă în greutate.
Metformina este un activator de adenozin monofosfat-protein-kinază (AMPK) și creşte capacitatea de
transport a tuturor tipurilor de transportori membranari ai glucozei (GLUT).
Eficacitate clinică
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu metformină ca medicament de primă intenţie
după eşuarea controlului glicemiei doar prin regim alimentar, a arătat următoarele:
- o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabet în grupul
tratat cu metformină (29,8 cazuri/1000 pacienţi/ani), faţă de respectarea regimului alimentar
(43,3 cazuri/1000 pacienţi/ani), p=0,0023 şi faţă de tratamentul combinat insulină-sulfoniluree
(40,1 cazuri 1000 pacienţi/ani), p=0,0034;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate legată de diabet după cum urmează:
metformină 7,5 cazuri/1000 pacienţi/ani iar respectarea regimului alimentar 12,7 cazuri/1000
pacienţi/ani, p=0,017;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: metformină 13,5 cazuri/1000
pacienţi/ani, faţă de respectarea regimului alimentar 20,6 cazuri/1000 pacienţi/ani, (p=0,011)
şi faţă de tratamentul combinat insulină-sulfoniluree 18,9 cazuri/1000 pacienţi/ani, p=0,021;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformină 11 cazuri/1000
pacienţi/ani, respectarea regimului alimentar 18 cazuri/1000 pacienţi/ani, p=0,01.
Pentru cazurile utilizării metforminei ca a doua linie de terapie în combinaţie cu derivaţii de
sulfoniluree nu s-a stabilit beneficiul clinic.
În diabetul de tip 1, s-a folosit combinaţia metformină-insulină la unii pacienţi, dar beneficiul clinic al
acestei asocieri nu a fost stabilit.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
După o singură administrarea orală a 750 mg din Glucophage XR 750 mg, o concentraţie plasmatică
maximă de 1193 ng/ml este atinsă într-un timp mediu de 5 ore (între 4 şi 12 ore).
S-a demonstrat că Glucophage XR 750 mg este bioechivalent cu Glucophage XR 500 mg administrat
în doză de 1500 mg, în ceea ce priveşte C şi ASC la subiecţi sănătoşi, înainte şi după masă.
max
La starea de echilibru, la fel ca în cazul eliberării imediate, C şi ASC nu cresc proporţional cu
max
doza administrată.
ASC după o unică administrare orală de 2000 mg de metformină din comprimate cu eliberare
prelungită este similară cu aceea observată după administrarea a 1000 mg de clorhidrat de metformină
comprimate cu eliberare imediată administrată de două ori pe zi.
Variabilitatea între subiecţi în privinţa C şi ASC în cazul metforminei din comprimate cu eliberare
max
prelungită este comparabilă cu aceea a metforminei din comprimate cu eliberare imediată.
Când comprimatul cu eliberare prelungită este administrat înainte de masă , ASC scade cu 30% (atât
C cât şi T nu sunt afectate).
max max
Absorbţia metforminei din comprimatele cu eliberare prelungită nu este afectată de compoziţia mesei.
Nu s-a observat acumulare după administrarea repetată de până la 2000 mg de metformină din
comprimate cu eliberare prelungită.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
O parte se distribuie în eritrocite, ce reprezintă cel mai probabil un compartiment secundar de
distribuţie.
Peak-ul sanguin este mai scăzut decât cel plasmatic, dar apare aproximativ în acelaşi timp.
Volumul mediu de distribuţie este cuprins între 63-276 l.
Metabolizare
Metformina este excretată ca atare în urină. La specia umană nu s-au identificat metaboliţi.
Eliminare
Clearance-ul renal al metforminei este de peste 400 ml/min, ceea ce arată că este eliminată prin filtrare
glomerulară şi secreţie tubulară.
După o administrare orală, timpul terminal de înjumătăţire aparentă prin eliminare este de aproximativ
6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al
creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea
nivelului de metformină în plasmă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Datele disponibile referitoare la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sunt limitate şi nu poate fi
realizată o estimare sigură a expunerii sistemice la metformină pentru acest subgrup de pacienţi
comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală. De aceea adaptarea dozei trebuie efectuată pe
consideraţii clinice de eficacitate/ tolerabilitate (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele preclinice bazate pe studii convenţionale nu au demonstrat un pericol deosebit pentru specia
umană în ceea ce priveşte siguranţa farmacologică, toxicitatea dozei repetate, genotoxicitate,
potenţial carcinogen sau toxicitate asupra reproducerii.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Carmeloză sodică
Hipromeloză
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 4 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 15 comprimate cu eliberare prelungită
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Merck Santé s.a.s.
37 rue Saint-Romain, 69008 Lyon, Franța
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15531/2024/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iulie 2024
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2024
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.