Prospect Glucophage XR 500 mg comprimate cu eliberare prelungită
Producator: Merck Santé s.a.s.
Clasa ATC: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10B A02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7236/2014/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Glucophage XR 500 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine 500 mg clorhidrat de metformină echivalent cu 390 mg
metformină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, ştanţate pe o faţă cu „500”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulţi, în special la cei supraponderali, atunci când regimul
dietetic şi exerciţiile fizice nu mai pot asigura controlul adecvat al nivelului glicemiei.
Glucophage XR poate fi folosit în monoterapie sau în combinaţie cu alte antidiabetice orale sau cu
insulină.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează metformină ca
terapie de primă linie după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei, s-a
demonstrat o reducere a complicaţiilor diabetului (vezi punctul 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcţia renală normală (RFG ≥ 90 ml/min)
Administrarea în monoterapie şi în combinaţie cu alte antidiabetice orale
Doza iniţială recomandată de Glucophage XR 500 mg este de un comprimat pe zi, administrat în timpul
meselor de seară sau la sfârşitul acestora.
După 10-15 zile, această doză trebuie ajustată în funcţie de valoarea glicemiei. O creştere treptată a dozei
poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă zilnică recomandată este de 4
comprimate/zi.
Creşterea dozelor trebuie să se realizeze cu 500 mg la 10-15 zile, până la maxim 2000 mg o dată pe zi în
timpul cinei.
Dacă nu se realizează controlul glicemiei cu Glucophage XR administrat în doză de 2000 mg pe zi,
trebuie să se ia în considerare administrarea de comprimate Glucophage cu eliberare imediată.
La pacienţii aflaţi deja sub tratament cu metformină comprimate, se recomandă ca doza iniţială de
Glucophage XR să fie echivalentă cu doza zilnică de metformină sub formă de comprimate cu eliberare
imediată. Pentru pacienţii aflaţi sub tratament cu comprimate de metformină cu eliberare imediată în doze
peste 2000 mg/zi, trecerea la Glucophage XR nu este recomandată.
Dacă se intenţionează înlocuirea altui medicament antidiabetic, se va întrerupe administrarea acestuia şi
se va începe administrarea de metformină în dozele menţionate mai sus.
Asocierea cu insulină
Asocierea metforminei cu insulină se poate utiliza pentru obţinerea unui control mai bun al glicemiei.
Doza uzuală iniţială recomandată de Glucophage XR 500 mg este de un comprimat o dată pe zi, cu masa
de seară, în timp ce doza de insulină este ajustată în funcţie de valorile glicemiei.
Pentru pacienții la care se administrează deja metformină concomitent cu insulină, doza de Glucophage
XR 500 mg trebuie să fie echivalentă cu doza de metformină cu eliberare imediată până la maximum
1500 mg respectiv până la 2000 mg administrată la cină, în timp ce doza de insulină va fi ajustată în
funcție de glicemia a jeun.
Vârstnici
Din cauza posibilităţii ca la vârstnici funcţia renală să fie afectată, doza de metformină va fi ajustată în
funcţie de valorile investigaţiilor funcţiei renale.
Este necesară o evaluare periodică a funcţiei renale (vezi pct 4.4).
Insuficiență renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel puțin
anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici,
funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.
RFG Doza zilnică maximă totală Consideraţii suplimentare
(ml/min)
60-89 2000 mg Poate fi avută în vedere reducerea dozei în
asociere cu diminuarea funcției renale.
45-59 2000 mg Înainte de a lua în considerare inițierea
tratamentului cu metformină trebuie evaluați
factorii care pot crește riscul de acidoză
30-44 1000 mg lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială este de cel mult jumătate din
doza maximă.
<30 - Metformina este contraindicată.
Copii şi adolescenţi
În absenţa datelor clinice disponibile, Glucophage XR nu trebuie utilizat la copii.
Mod de administrare:
Comprimatul nu trebuie sfărâmat în gură sau supt. Se va înghiţi cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de metformină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Orice tip de acidoză metabolică acută (cum sunt acidoza lactică, cetoacidoză diabetică).
Precomă diabetică.
Insuficienţă renală severă (RFG < 30ml/min).
Afecţiuni acute cu posibilă alterare a funcţiei renale, cum sunt:
-deshidratare,
-infecţii severe,
-şoc.
Afecţiuni care pot determina hipoxie tisulară (în special afecţiuni acute sau agravarea celor cronice), cum
sunt:
-insuficienţa cardiacă decompensată,
-insuficienţa respiratorie,
-infarct miocardic recent,
-şoc.
Insuficienţă hepatică, intoxicaţie alcoolică acută, alcoolism.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică, o complicație metabolică foarte rară, dar gravă, survine cel mai adesea în caz de deteriorare
acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformină survine la
deteriorarea acută a funcției renale și crește riscul de acidoză lactică.
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea
metforminei trebuie întreruptă temporar și se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul sănătății.
Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu antihipertensivele,
diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudență la pacienții tratați cu metformină. Alți factori de risc pentru
acidoză lactică sunt consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică, diabetul zaharat insuficient
controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecțiuni asociate cu hipoxie, precum și utilizarea
concomitentă de medicamente care pot cauza acidoză lactică (vezi pct. 4.3 și 4.5).
Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza lactică se
caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie și hipotermie, urmate de
comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească administrarea metforminei și să solicite
imediat un consult medical. Rezultatele investigațiilor diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului
sanguin (< 7,35), creștere a concentrațiilor plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic
și a raportului lactat/piruvat.
Funcţia renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, vezi pct. 4.2. Metformina este
contraindicată la pacienții cu RFG < 30 ml/min și administrarea acesteia trebuie întreruptă temporar în
prezența afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.
Funcția cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă au un risc mai crescut de hipoxie și insuficiență renală. Metformina poate fi
administrată pacienților cu insuficiență cardiacă cronică stabilă, cu monitorizarea regulată a funcției cardiace
și renale.
Este contraindicată administrarea de metformină la pacienții cu insuficiență cardiacă acută și instabilă (vezi
pct.4.3).
Administrarea de substanţe de contrast iodate:
Administrarea intravasculară de substanțe de contrast iodate poate duce la nefropatie indusă de substanța de
contrast, ceea ce determină acumularea de metformină și creșterea riscului de acidoză lactică. Administrarea
metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul acesteia și nu trebuie
reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi
constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.5.
Intervenţie chirurgicală
Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie generală,
spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția chirurgicală sau la
reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că
este stabilă.
Alte precauţii
Toţi pacienţii trebuie să-şi respecte regimul alimentar, cu distribuirea eşalonată a carbohidraţilor pe toată
perioada zilei.
Pacienţii supraponderali trebuie să-şi continue regimul alimentar hipocaloric.
Testele uzuale de laborator pentru monitorizarea diabetului trebuie efectuate periodic.
Metformina poate reduce nivelurile serice de vitamina B12. Riscul de niveluri serice scăzute de vitamina
B12 crește odată cu creșterea dozei de metformină, durata tratamentului și/sau la pacienții cu factori de
risc cunoscuți de a provoca deficit de vitamina B12. În caz de suspiciune de deficit de vitamina B12 (cum
ar fi anemie sau neuropatie), nivelurile serice de vitamina B12 trebuie să fie monitorizate. Monitorizarea
periodică a vitaminei B12 ar putea fi necesară la pacienții cu factori de risc pentru deficitul de vitamina
B12. Terapia cu metformină trebuie continuată atât timp cât este tolerată și nu contraindicată și
tratamentul corectiv adecvat pentru deficiența de vitamina B12, este administrat în conformitate cu
orientările clinice actuale.
Metformina nu determină singură hipoglicemie, este necesară totuşi precauţie în cazurile în care se
asociază cu insulină sau alte antidiabetice orale (de exemplu derivaţi de sulfoniluree sau meglitinide).
Invelisul comprimatelor poate fi prezent în materiile fecale. Pacienții trebuie atenționați că acest lucru este
normal.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă nu este recomandată:
Alcool
Intoxicaţia cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică mai ales în caz de:
repaus alimentar, malnutriţie sau insuficienţă hepatică.
Substanţe de contrast iodate
Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul acesteia și
nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată
și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4.
Asocieri ce necesită prudenţă la utilizare
Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de acidoză
lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori ECA,
antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La inițierea
administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformină, este necesară monitorizarea
atentă a funcției renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă (de exemplu glucocorticoizi (administraţi sistemic
sau local), şi simpatomimetice).
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la începutul tratamentului. Dacă este
cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv şi după
întreruperea lui.
Transportori de cationi organici (OCT)
Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 și OCT2.
Administrarea concomitentă de metformină cu
• Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamilul) pot reduce eficacitatea metforminei.
• Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot crește absorbția gastro-intestinală și eficacitatea
metforminei.
• Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravirul, ranolazina, trimetoprimul, vandetanibul,
isavuconazolul) pot reduce eliminarea renală a metforminei și astfel conduc la o creștere a concentrației
plasmatice de metformină.
• Inhibitori pentru ambii OCT1 şi OCT2 (cum sunt crizotinibul, olaparibul) pot afecta eficacitatea și
eliminarea renală a metforminei.
Prin urmare, se recomandă precauție atunci când aceste medicamente sunt coadministrate cu metformină, în
special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece concentraţia plasmatică de metformină poate creşte. Dacă
este necesar, poate fi luată în considerare ajustarea dozei de metformină, deoarece inhibitorii/inductorii de
OCT pot afecta eficacitatea metforminei..
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Hiperglicemia necontrolată în faza periconcepțională și în timpul sarcinii se asociază cu un risc crescut de
anomalii congenitale, pierderea sarcinii, hipertensiune arterială indusă de sarcină, preeclampsie şi mortalitate
perinatală. Este important să se mențină nivelurile de glucoză din sânge cât mai aproape de normal pe
parcursul sarcinii, pentru a reduce riscul de reacții adverse legate de hiperglicemie pentru mamă și copilul ei.
Metformina traversează placenta cu niveluri care pot fi la fel de mari ca și concentrația maternală.
Un număr crescut de date privind femeile gravide (peste 1000 de rezultate prezentate) dintr-un studiu de
cohortă bazat pe registre și pe date publicate (meta-analize, studii clinice și registre) nu indică un risc crescut
de anomalii congenitale și nici de toxicitate feto/neonatală după expunerea la metformină în faza
periconcepțională și/sau în timpul sarcinii.
Dovezile privind efectul metforminei pe termen lung asupra greutății copiilor expuși pe durata sarcinii sunt
limitate și neconcludente. Metformina nu pare să afecteze dezvoltarea socială și motorie până la vârsta de 4
ani la copiii expuși în timpul sarcinii deși datele disponibile pe termen lung sunt limitate.
Dacă este clinic necesar, utilizarea metforminei poate fi luată în considerare la femeile gravide și în faza
periconcepțională în asociere sau ca alternativă la insulină.
Alăptarea
Metformina se excretă în laptele matern. Nu se observă reacţii adverse la nou-născuţii/copii alăptaţi.
Totuşi, deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată în timpul
tratamentului cu metformină.
Decizia întreruperii alăptării sau a tratamentului cu metformină trebuie să aibă în vedere beneficiul
alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţiilor adverse la copil.
Fertilitate
Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de metformină
în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă recomandată la om
pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metformina utilizată în monoterapie nu determină hipoglicemie şi, de aceea, nu are efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de apariţie a hipoglicemiei în cazul asocierii
metforminei cu alte medicamente antidiabetice (de exemplu sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
La inițierea tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vărsături, diaree, durere
abdominală şi pierderea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor.
Următoarele reacţii adverse pot să apară în timpul tratamentului cu metformină.
Frecvenţele de apariţie sunt definite după cum urmează: foarte frecvente: ≥1/10; frecvente: ≥1/100 –
<1>
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Frecvente
• Reducerea/deficitul de vitamina B12 (vezi pct. 4.4)
Foarte rare
• Acidoza lactică (vezi punctul 4.4.)
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente
• Modificarea gustului
Tulburări gastro-intestinale:
Foarte frecvente
• Tulburări gastro-intestinale cum ar fi greaţa, vărsăturile, diareea, durerile abdominale şi scăderea
apetitului. Aceste reacţii adverse apar cel mai adesea la începutul tratamentului şi în majoritatea
cazurilor se rezolvă spontan.
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare
• Cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită remise la
întreruperea terapiei cu metformină
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Foarte rare
• Reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website : www.anm.ro .
4.9 Supradozaj
Hipoglicemia nu a fost observată la doze de metformină de până la 85 g, dar în asemenea situaţii s-au
raportat cazuri de acidoză lactică.
Administrarea de doze mari de metformină sau coexistenţa unor factori de risc, poate duce la acidoză
lactică. Aceasta constituie o urgenţă medicală şi trebuie tratată în spital.
Cea mai eficientă metodă de eliminare a lactatului şi a metforminei este hemodializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10B A02.
Metformina este o biguanidă cu efecte antihiperglicemiante atât asupra hiperglicemiei bazale cât şi
postprandiale.
Nu stimulează secreţia de insulină şi de aceea nu provoacă hipoglicemie.
Metformina reduce hiperinsulinemia bazală, şi în combinație cu insulina, reduce necesarul de insulină.
Mecanism de acțiune
Metformina îşi exercită efectul antihiperglicemic prin mai multe mecanisme:
Metformina reduce producţia de glucoză hepatică.
Metformina facilitează captarea şi utilizarea glucozei la nivel periferic, parţial prin creşterea acţiunii
insulinei.
Metformina modifică turnover-ul glucozei în intestin: absorbția din circulație este crescută și absorbția din
alimente este scăzută. Mecanismele suplimentare atribuite intestinului includ o creștere a eliberării peptidei 1
similară cu glucagonul (GLP-1) și o scădere a resorbției acizilor biliari. Metformina modifică microbiomul
intestinal.
Metformina poate îmbunătăți profilul lipidic la indivizii hiperlipidemici.
În studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociată fie cu stabilizarea greutăţii corporale, fie cu o scădere
modestă în greutate.
Metformina este un activator de adenozin monofosfat-protein-kinază (AMPK) și creşte capacitatea de
transport a tuturor tipurilor de transportori membranari ai glucozei (GLUT).
Eficacitate clinică
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu metformină ca medicament de primă intenţie după
eşuarea controlului glicemiei doar prin regim alimentar, a arătat următoarele:
- o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabet în grupul tratat
cu metformină (29,8 cazuri/1000 pacienţi/ani), faţă de respectarea regimului alimentar (43,3
cazuri/1000 pacienţi/ani), p=0,0023 şi faţă de tratamentul combinat insulină-sulfoniluree (40,1 cazuri
1000 pacienţi/ani), p=0,0034;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate legată de diabet după cum urmează:
metformină 7,5 cazuri/1000 pacienţi/ani iar respectarea regimului alimentar 12,7 cazuri/1000
pacienţi/ani, p=0,017;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: metformină 13,5 cazuri/1000
pacienţi/ani, faţă de respectarea regimului alimentar 20,6 cazuri/1000 pacienţi/ani, (p=0,011) şi faţă de
tratamentul combinat insulină-sulfoniluree 18,9 cazuri/1000 pacienţi/ani, p=0,021;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformină 11 cazuri/1000
pacienţi/ani, respectarea regimului alimentar 18 cazuri/1000 pacienţi/ani, p=0,01.
Pentru cazurile utilizării metforminei ca a doua linie de terapie în combinaţie cu derivaţii de sulfoniluree nu
s-a stabilit beneficiul clinic.
În diabetul de tip 1, s-a folosit combinaţia metformină-insulină la unii pacienţi, dar beneficiul clinic al acestei
asocieri nu a fost stabilit.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a comprimatului cu eliberare prelungită care conţine clorhidrat de metformină,
absorbţia acestuia este semnificativ întârziată faţă de comprimatul cu eliberare imediată: concentraţia
plasmatică maximă (C ) este atinsă în aproximativ 7 ore (t ) (C pentru comprimatul cu eliberare
max max max
imediată este atinsă în aproximativ 2,5 ore).
La starea de echilibru, la fel ca în cazul eliberării imediate, C şi ASC nu cresc proporţional cu doza
max
administrată.
ASC după o singură administrare orală de 2000 mg de metformină din comprimate cu eliberare prelungită
este similară cu cea observată după o doză unică de metformină din comprimate cu eliberare imediată.
Variabilitatea între subiecţi în privinţa C şi ASC în cazul metforminei din comprimate cu eliberare
max
prelungită este comparabilă cu cea a metforminei din comprimate cu eliberare imediată.
Când comprimatul cu eliberare prelungită este administrat a jeun, ASC scade cu 30% (atât C , cât şi
max
T nu sunt afectate).
max
Absorbţia metforminei din comprimatele cu eliberare prelungită nu este afectată de compoziţia mesei. Nu
s-a observat acumulare după administrarea repetată de până la 2000 mg de metformină din comprimate cu
eliberare prelungită.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
O parte se distribuie în eritrocite, ce reprezintă cel mai probabil un compartiment secundar de distribuţie.
Concentrația maximă sanguină este mai scăzută decât cea plasmatică, dar apare aproximativ în acelaşi
timp.
Volumul mediu de distribuţie (Vd) este cuprins între 63-276 l.
Metabolizare
Metformina se excretă ca atare în urină. La specia umană nu s-au identificat metaboliţi.
Eliminare
Clearance-ul renal al metforminei este de peste 400 ml/min, ceea ce arată că este eliminată prin filtrare
glomerulară şi secreţie tubulară.
După o administrare orală, timpul terminal de înjumătăţire aparentă prin eliminare este de aproximativ 6,5
ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al creatininei
şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea nivelului de
metformină în plasmă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Datele disponibile referitoare la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sunt limitate şi nu poate fi realizată
o estimare sigură a expunerii sistemice la metformină pentru acest subgrup de pacienţi comparativ cu
subiecţii cu funcţie renală normală. De aceea adaptarea dozei trebuie efectuată pe consideraţii clinice de
eficacitate/ tolerabilitate (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice bazate pe studii convenţionale nu au demonstrat un pericol deosebit pentru specia
umană în ceea ce priveşte siguranţa farmacologică, toxicitatea dozei repetate, genotoxicitate, potenţial
carcinogen sau toxicitate asupra reproducerii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Carmeloză sodică
Hipromeloză
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
Cutie cu 2 blistere Al/PVC-PVDC a câte 15 comprimate cu eliberare prelungită .
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck Santé s.a.s.
37 rue Saint-Romain, 69008 Lyon, Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7236/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2024
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .