Prospect GLUCOPHAGE 850 mg comprimate filmate
Producator: Merck Santé s.a.s.
Clasa ATC: antidiabetice orale şi parenterale, exclusiv insuline, biguanide, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7537/2015/01-24 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
GLUCOPHAGE 850 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 850 mg, corespunzător la metformină 662,9
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate rotunde, convexe, de culoare albă, gravate cu “GL850” pe una din feţe, având
diametrul de 13,5 mm şi înălţimea de 6,6 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special, la pacienţii supraponderali, atunci când doar
regimul alimentar şi exerciţiile fizice nu realizează un control adecvat al glicemiei.
La adulţi, Glucophage poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte antidiabetice
orale sau cu insulină.
La copii cu vârste peste 10 ani şi adolescenţi, Glucophage poate fi utilizat în monoterapie sau
în asociere cu insulină.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează metformină ca
terapie de primă linie, după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei, s-a
demonstrat o reducere a complicaţiilor diabetului (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcţia renală normală (RFG ≥ 90 ml/min)
În monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale
Doza iniţială uzuală este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină de 2-3 ori pe zi, administrată
în timpul meselor sau după masă.
După 10 – 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.
Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este 3 g pe zi, administrată fracţionat în 3
prize.
Dacă se intenţionează înlocuirea altui antidiabetic oral, se va întrerupe administrarea acestuia şi se va
începe tratamentul cu metformină în dozele indicate mai sus.
Asocierea cu insulina
Asocierea metforminei cu insulină se poate utiliza pentru a obţine un control mai bun al glicemiei.
Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de 500 mg sau 850 mg de 2 sau 3
ori pe zi, în timp ce doza de insulină se ajustează în funcţie de valorile glicemiei.
Persoane în vârstă
Datorită posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la persoanele în vârstă, doza de metformină
se va ajusta după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a funcţiei renale (vezi
pct. 4.4).
Insuficiență renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel
puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la
vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.
RFG Doza zilnică maximă totală Consideraţii suplimentare
(ml/min) (divizată în 2-3 doze pe zi)
60-89 3000 mg Poate fi avută în vedere reducerea dozei în
asociere cu diminuarea funcției renale.
45-59 2000 mg Înainte de a lua în considerare inițierea
tratamentului cu metformină trebuie evaluați
factorii care pot crește riscul de acidoză
30-44 1000 mg lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială este de cel mult jumătate din
doza maximă.
<30 - Metformina este contraindicată.
Copii şi adolescenţi
Monoterapie şi asociere cu insulină
Glucophage poate fi utilizat la copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi.
Doza iniţială uzuală este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină o dată pe zi,
administrată în timpul sau după mese.
După 10 – 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile măsurate ale glicemiei. Creşterea lentă a
dozei poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă recomandată de clorhidrat de
metformină este 2 g pe zi, administrată fracţionat în 2 sau 3 prize.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la metformină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
Orice tip de acidoză metabolică acută (de exemplu acidoza lactică, cetoacidoză diabetică).
Pre-comă diabetică.
Insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min).
Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală, cum sunt: deshidratare, infecţii severe, şoc.
Afecţiuni care pot determina hipoxie tisulară (în special acute sau agravarea celor cronice), cum
sunt: insuficienţa cardiacă decompensată , insuficiența respiratorie, infarct miocardic recent, şoc.
Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică, o complicaţie metabolică foarte rară, dar gravă survine cel mai adesea în caz de
deteriorare acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformină
survine în cazul deteriorării acute a funcției renale şi creşte riscul de acidoză lactică.
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea
metforminei trebuie întreruptă temporar şi se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul
sănătăţii.
Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu
antihipertensivele, diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudenţă la pacienții tratați cu metformină.
Alti factori de risc pentru acidoza lactică sunt consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică,
diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecţiuni asociate cu
hipoxie, precum și utilizarea concomitentă a medicamentelor care pot cauza acidoză lactică (vezi pct
4.3 și 4.5).
Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza
lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie și
hipotermie, urmate de comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească
administrarea metforminei și să solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigațiilor
diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului sanguin (< 7,35), creștere a concentrațiilor
plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic și a raportului lactat/piruvat.
Funcţia renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, vezi pct. 4.2.
Metformina este contraindicată la pacienții cu RFG < 30 ml/min și administrarea acesteia trebuie
întreruptă temporar în prezența afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.
Funcția cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă au un risc mai crescut de hipoxie și insuficiență renală. Metformina
poate fi administrată pacienților cu insuficiență cardiacă cronică stabilă, cu monitorizarea regulată a
funcției cardiace și renale.
Este contraindicată administrarea de metformină la pacienții cu insuficiență cardiacă acută și instabilă
(vezi pct.4.3).
Administrarea de substanţe de contrast iodate
Administrarea intravasculară de substanțe de contrast iodate poate duce la nefropatie indusă de
substanța de contrast, ceea ce determină acumularea de metformină și creșterea riscului de acidoză
lactică. Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la
momentul acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția
renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.5.
Intervenţie chirurgicală
Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie
generală, spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția
chirurgicală sau la reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată
și să se fi constatat că este stabilă.
Copii şi adolescenţi
Diagnosticul de diabet zaharat tip 2 trebuie confirmat înainte de iniţierea tratamentului cu metformină.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidenţiate reacţii adverse ale
terapiei cu metformină asupra creşterii şi dezvoltării pubertare, însă nu sunt disponibile informaţii pe
termen îndelungat în această privinţă. De aceea, se recomandă o urmărire atentă a efectului terapiei cu
metformină asupra acestor parametri la copii, în special la copii în perioada pre-pubertară.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani
În studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi au fost incluşi doar 15 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 10 şi 12 ani. Deşi eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu metformină, la aceşti copii
nu este diferită de eficacitatea şi siguranţa la copii mai mari şi adolescenţi, se recomandă o atenţie
deosebită prescrierii metforminei la copii între 10 şi 12 ani.
Alte precauţii
Toţi pacienţii trebuie să continue dieta, cu o distribuţie adecvată a carbohidraţilor pe parcursul zilei.
Pacienţii supraponderali trebuie să respecte în continuare regimul hipocaloric.
Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate periodic.
În monoterapie, metformina nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi este necesară precauţie în
cazurile în care se asociază cu insulină sau alte antidiabetice orale (de exemplu sulfoniluree sau
meglitinide).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă nu este recomandată
Alcool etilic
Intoxicația cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de repaus
alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică.
Substanţe de contrast iodate
Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul
acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să
fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4.
Asocieri care necesită prudenţă la utilizare
Unele medicamente pot produce reacții adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de
acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori
ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La
iniţierea administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformină, este necesară
monitorizarea atentă a funcției renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă (de exemplu glucocorticoizii (administraţi
sistemic sau local) şi simpatomimetice):
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă
este cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv şi după
întreruperea lui.
Transportori de cationi organici (OCT)
Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 și OCT2.
Administrarea concomitentă de metformină cu
Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamilul) pot reduce eficacitatea metforminei.
Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot crește absorbția gastro-intestinală și eficacitatea
metforminei.
Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravirul, ranolazina, trimetoprimul, vandetanibul,
isavuconazolul) pot reduce eliminarea renală a metforminei și astfel conduc la o creștere a concentrației
plasmatice de metformină.
Inhibitori pentru ambii OCT1 şi OCT2 (cum sunt crizotinibul, olaparibul) pot afecta eficacitatea și
eliminarea renală a metforminei.
Prin urmare se recomandă precauție, atunci când aceste medicamente sunt coadministrate cu metformină, în
special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece concentraţia plasmatică de metformină poate creşte. Dacă
este necesar, poate fi luată în considerare ajustarea dozei de metformină, deoarece inhibitorii/inductorii de OCT
pot afecta eficacitatea metforminei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Diabetul necontrolat în timpul sarcinii (gestaţional sau permanent) este asociat cu un risc crescut de
anomalii congenitale şi mortalitate perinatală.
Date limitate referitoare la utilizarea metforminei la femei însărcinate nu indică un risc crescut de
anomalii congenitale. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, se recomandă ca diabetul
zaharat să nu fie tratat cu metformină, ci cu insulină, pentru a menţine nivelul glicemiei la valori cât
mai apropiate de normal, în vederea reducerii riscului de apariţie al malformaţiilor la făt.
Alăptarea
Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou-
născuţi/copii alăptaţi. Deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată în
timpul tratamentului cu metformină. Decizia întreruperii alăptării trebuie să aibă în vedere beneficiul
alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţiilor adverse la copil.
Fertilitatea
Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de
metformină în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă
recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metformina utilizată în monoterapie nu determină hipoglicemie şi, de aceea, nu are efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează
metformină în asociere cu alte antidiabetice (de exemplu sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
La începerea tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vomă, diaree, durere
abdominală şi pierderea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor.Pentru prevenirea lor,
se recomandă administrarea de metformină în 2 sau 3 prize zilnice şi creşterea treptată a dozelor.
Următoarele reacţii adverse pot să apară în timpul tratamentului cu metformină.
Frecvenţele de apariţie sunt definite după cum urmează: foarte frecvente ≥1/10; frecvente ≥1/100 şi
<1/10; mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100; rare ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare <1/10000.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare
Acidoza lactică (vezi pct. 4.4.)
Scăderea absorbţiei intestinale de vitamina B12 însoţită de scăderea concentraţiei plasmatice
de vitamina B , în cazul utilizării metforminei pe o perioadă îndelungată.
Acest fapt trebuie luat în considerare dacă pacientul prezintă anemie megaloblastică.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
Modificarea gustului.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente
Tulburări gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi pierderea
apetitului alimentar. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi
în majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburări gastro-intestinale, se
recomandă ca metformina să fie administrată în 2 – 3 prize pe zi, în timpul meselor sau după
acestea. De asemenea, creşterea lentă a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare
Cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită remise la
întreruperea terapiei cu metformină.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare
Reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
Copii și adolescenți
Din datele publicate, din datele după punerea pe piaţă şi din studiile clinice controlate, la o populaţie
pediatrică limitată, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 16 ani, aflată sub tratament pe o perioadă de un an,
evenimentele adverse raportate au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat de metformină de până la 85 g nu s-a observat apariţia
hipoglicemiei, deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul cu
metformină sau prezenţa unor factori de risc pot determina acidoză lactică. Acidoza lactică constituie
o urgenţă medicală şi necesită internarea pacientului. Hemodializa este ea mai eficace metodă de
eliminare a lactatului şi a metforminei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale şi parenterale, exclusiv insuline, biguanide, codul ATC:
A10BA02.
Mecanism de acțiune
Metformina este o biguanidă cu efecte antihiperglicemiante, scăzând concentraţia bazală şi
postprandială a glucozei. Nu stimulează secreţia insulinică şi, astfel, nu determină hipoglicemie.
Metformina acţionează prin 3 mecanisme:
reducerea producerii de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei.
la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind captarea şi utilizarea
glucozei la nivel periferic.
întârzie absorbţia intestinală a glucozei.
Metformina stimulează sinteza intracelulară de glicogen prin acţiune asupra glicogen-sintazei.
Metformina creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari de glucoză
(GLUT) cunoscuţi.
Efecte farmacodinamice
În studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociată fie cu stabilizarea greutăţii corporale, fie cu o
scădere modestă în greutate.
La om, independent de acţiunea sa asupra glicemiei, metformina are şi un efect favorabil asupra
metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau
lung după administrarea de doze terapeutice: metformina reduce valoarea colesterolului total, LDL-
colesterolului şi trigliceridelor plasmatice.
Eficacitate clinică
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu metformină după eşecul controlului doar prin
regim alimentar, a arătat următoarele:
o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabetul
zaharat în grupul tratat cu metformină (29,8 evenimente / 1000 pacienţi-ani), comparativ cu
grupul numai cu regim alimentar (43,3 evenimente / 1000 pacienţi-ani), p = 0,0023 şi faţă de
tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente /
pacienţi-ani), p = 0,0034;
o reducere semnificativă a riscului absolut al mortalităţii legate de diabetul zaharat:
metformină 7,5 evenimente /1000 pacienţi-ani-, numai cu regim alimentar 12,7 evenimente
/1000 pacienţi-ani-, p = 0,017;
o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: metformină 13,5
evenimente / 1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6
evenimente / 1000 pacienţi-ani (p = 0,011) şi faţă de tratamentul asociat cu sulfoniluree şi
grupurile de monoterapie cu insulină 18,9 evenimente /1000 pacienţi-ani, (p = 0,021) ;
o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformină 11 evenimente /
1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000
pacienţi-ani (p = 0,01).
Pentru cazurile utilizării metforminei ca a doua linie de terapie în asociere cu o sulfoniluree, nu s-a
stabilit beneficiul clinic.
În diabetul zaharat de tip 1, s-a folosit asocierea metformină – insulină la pacienţi selecţionaţi, dar
beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Copii și adolescenți
Studii clinice controlate la o populaţie mică de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 16
ani, trataţi timp de 1 an cu metformină au arătat un răspuns al glicemiei similar cu cel al adulţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze de clorhidrat de metformină, sub formă de comprimat,
concentraţia plasmatică maximă (C ) este atinsă în aproximativ 2 ore şi 30 minute (t ).
max max
Biodisponibilitatea absolută a comprimatelor de 500 mg sau 850 mg este de aproximativ 50 – 60% la
subiecţi sănătoşi. După administrarea orală, fracţia neabsorbită care se regăseşte în materiile fecale
este de 20 – 30%.
După administrarea orală, absorbţia metforminei este incompletă şi saturabilă. Se consideră că
farmacocinetica absorbţiei metforminei este neliniară.
În condiţiile administrării dozelor recomandate de metformină conform schemei terapeutice,
concentraţia plasmatică în platou este atinsă între 24 şi 48 ore şi este în general sub 1 microgram/ml.
Concentraţia plasmatică maximă (C ) de metformină în cadrul studiilor clinice nu a depăşit 5
max
micrograme/ml, chiar şi după administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade şi încetineşte uşor absorbţia metforminei. Astfel, după administrarea orală a
unui comprimat de 850 mg, s-a constatat o concentraţie plasmatică mai mică cu 40%, o scădere a
ASC (aria de sub curbă) cu 25% şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentraţiei
plasmatice maxime. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Metformina se distribuie în eritrocite.
Concentraţia maximă în sânge este mai mică decât în plasmă şi apare aproximativ în acelaşi timp.
Eritrocitele reprezintă cel mai probabil compartimentul secundar de distribuţie. Volumul mediu de
distribuţie (Vd) variază între 63 şi 276 l.
Metabolizare:
Metformina este excretată ca atare în urină. La om, nu s-au identificat metaboliţi.
Eliminare
Clearance-ul renal al metforminei este > 400 ml/min, ceea ce indică o eliminare a metforminei prin
filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei doze orale, timpul aparent de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare, este de aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al
creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea
concentraţiei de metformină în plasmă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Datele disponibile referitoare la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sunt limitate şi nu poate fi
realizată o estimare sigura a expunerii sistemice la metformină pentru acest subgrup de pacienţi
comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală. De aceea adaptarea dozei trebuie efectuată pe
consideraţii clinice de eficacitate/ tolerabilitate (vezi pct. 4.2).
Copii și adolescenți
Studiu în doză unică: Un studiu efectuat după administrarea de doze unice de 500 mg clorhidrat de
metformină a arătat că profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel al adulţilor sănătoşi.
Studiu în doze repetate: rezultatele provin doar dintr-un singur studiu.
După administrarea de doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii şi adolescenţi,
concentraţia plasmatică maximă (C ) şi expunerea sistemică (ASC ) au fost reduse cu aproximativ
max 0-t
33%, respectiv 40% în comparaţie cu adulţii diabetici cărora li s-au administrat doze repetate de 500
mg pe zi timp de 14 zile. Deoarece doza se stabileşte individual pe baza controlului glicemic, aceste
date au o relevanţă clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Povidonă K 30
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Glucophage 850 mg comprimate filmate este disponibil în:
Cutii din carton cu blistere din PVC/AL cu 1 (x100), 8, 9, 10, 14, 20, 21, 30, 40, 50, 56, 60, 84, 90,
100, 120, 300, 600 sau 1000 de comprimate
Flacoane din plastic (polietilenă de înaltă densitate) cu capac (polipropilenă) prevăzut cu sistem de
închidere securizat pentru copii cu 30, 60, 200, 300 sau 600 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck Santé s.a.s.
37 rue Saint – Romain
69379 LYON Cedex 08 Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7537/2015/01-24
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .