Prospect GLUCOPHAGE 1000 mg comprimate filmate
Producator: Merck Santé s.a.s
Clasa ATC: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7538/2015/01-19 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
GLUCOPHAGE 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 1000 mg, corespunzător la metformină 780
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate ovale, biconvexe, albe, cu o linie mediană pe ambele feţe, gravate cu “1000” pe
una din feţe având dimensiunile de 19 mm x 10,5 mm sşi înălţimea de 6,4 mm.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2 în special la pacienţii supraponderali, atunci când doar regimul
alimentar si exerciţiile fizice nu realizează un control adecvat al glicemiei.
La adulţi, Glucophage poate fi folosit ca monoterapie sau în asociere cu alte antidiabetice orale
sau cu insulină.
La copii cu vârste de peste 10 ani şi adolescenţi, Glucophage poate fi administrat în
monoterapie sau în asociere cu insulină.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează metformină ca
terapie de primă linie, după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei, s-a
demonstrat o reducere a complicaţiilor diabetului, (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcţia renală normală (RFG ≥ 90 ml/min)
În monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale
Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină, de 2-3 ori pe zi, administrată
în timpul meselor sau după masă.
După 10-15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.
La pacienţii la care se administrează doze mari de clorhidrat de metformină (2-3 g pe zi), se pot
înlocui două comprimate de Glucophage 500 mg cu un comprimat de Glucophage 1000 mg.
Doza maximă recomandată este de 3 g clorhidrat de metformină pe zi, fracţionat în 3 prize pe zi.
Dacă se intenţionează înlocuirea altui antidiabetic oral, se va întrerupe administrarea acestuia şi se va
institui tratamentul cu metformină în dozele indicate mai sus.
Asocierea cu insulina
Asocierea metforminei cu insulina se poate utiliza pentru a obţine un control mai bun al glicemiei.
Metformina se administrează în doza uzuală iniţială de 500 mg sau 850 mg de 2 – 3 ori pe zi, în timp
ce doza de insulină va fi ajustată în funcţie de valorile glicemiei.
Persoane în vârstă
Datorită posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la persoanele în vârstă, doza de metformină
trebuie ajustată după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a funcţiei renale
(vezi pct. 4.4.).
Insuficiență renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel
puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la
vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.
RFG Doza zilnică maximă totală Consideraţii suplimentare
(ml/min) (divizată în 2-3 doze pe zi)
60-89 3000 mg Poate fi avută în vedere reducerea dozei în
asociere cu diminuarea funcției renale.
45-59 2000 mg Înainte de a lua în considerare inițierea
tratamentului cu metformină trebuie evaluați
factorii care pot crește riscul de acidoză
30-44 1000 mg lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială este de cel mult jumătate din
doza maximă.
<30 - Metformina este contraindicată.
Copii şi adolescenţi
Monoterapie şi asociere cu insulină
Glucophage poate fi utilizat la copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi.
Doza iniţială uzuală este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină o dată pe zi,
administrată în timpul sau după mese.
După 10-15 zile doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină
este de 2 g pe zi, administrată fracţionat în 2-3 prize.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la metformină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
Orice tip de acidoză metabolică acută (de exemplu acidoza lactică, cetoacidoză diabetică).
Pre-comă diabetică.
Insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min).
Afecţiuni acute ce pot afecta funcţia renală, cum sunt: deshidratare, infecţii severe, şoc.
Afecţiuni care pot determina hipoxie tisulară (în special acute sau agravarea celor cronice), cum
sunt: insuficienţa cardiacă decompensată, insuficiența respiratorie, infarct miocardic recent,
şoc.
Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică, o complicaţie metabolică foarte rară dar gravă, survine cel mai adesea în caz de
deteriorare acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformină
survine în cazul deteriorării acute a funcției renale şi creşte riscul de acidoză lactică.
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea
metforminei trebuie întreruptă temporar şi se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul
sănătăţii.
Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu
antihipertensivele, diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudenţă la pacienții tratați cu metformină.
Alti factori de risc pentru acidoza lactică sunt consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică,
diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecţiuni asociate
cu hipoxie, precum și utilizarea concomitentă a medicamentelor care pot cauza acidoză lactică (vezi
pct 4.3 și 4.5).
Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza
lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie și
hipotermie, urmate de comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească
administrarea metforminei și să solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigațiilor
diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului sanguin (< 7,35), creștere a concentrațiilor
plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic și a raportului lactat/piruvat.
Funcţia renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, vezi pct. 4.2.
Metformina este contraindicată la pacienții cu RFG < 30 ml/min și administrarea acesteia trebuie
întreruptă temporar în prezența afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.
Funcția cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă au un risc mai crescut de hipoxie și insuficiență renală. Metformina
poate fi administrată pacienților cu insuficiență cardiacă cronică stabilă, cu monitorizarea regulată a
funcției cardiace și renale.
Este contraindicată administrarea de metformină la pacienții cu insuficiență cardiacă acută și instabilă
(vezi pct.4.3).
Administrarea de substanţe de contrast iodate
Administrarea intravasculară de substanțe de contrast iodate poate duce la nefropatie indusă de
substanța de contrast, ceea ce determină acumularea de metformină și creșterea riscului de acidoză
lactică. Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la
momentul acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția
renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.5.
Intervenţie chirurgicală
Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie
generală, spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția
chirurgicală sau la reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost
reevaluată și să se fi constatat că este stabilă.
Copii şi adolescenţi
Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirmat înaintea începerii terapiei cu metformină.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidenţiate reacţii adverse ale
terapiei cu metformină asupra creşterii şi a dezvoltării pubertare, însă nu sunt disponibile informaţii
pe termen îndelungat în această privinţă. De aceea, se recomandă o urmărire atentă a efectului
terapiei cu metformină asupra acestor parametri la copii, în special la copii în perioada pre- pubertară.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani
În studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi au fost incluşi doar 15 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 10 şi 12 ani. Deşi eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu metformină la aceşti copii nu
este diferită de eficacitatea şi siguranţa la copii mai mari şi adolescenţi, se recomandă o atenţie
deosebită prescrierii metforminei la copii între 10 şi 12 ani.
Alte precauţii
Toţi pacienţii trebuie să continue regimul alimentar, cu o distribuţie adecvată a carbohidraţilor pe
parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să respecte în continuare regimul hipocaloric.
Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate periodic.
În monoterapie, metformina nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi este necesară precauţie în
cazurile în care se asociază cu insulină sau cu alte antidiabetice orale (de exemplu sulfoniluree sau
meglitinide).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă nu este recomandată
Alcool etilic :
Intoxicația cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de repaus
alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică.
Substanţe de contrast iodate
Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul
acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să
fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4.
Asocieri care necesită prudenţă la utilizare
Unele medicamente pot produce reacții adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de
acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori
ai ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La
iniţierea administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformină, este necesară
monitorizarea atentă a funcției renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă (de exemplu glucocorticoizii (administraţi
sistemic sau local), şi simpatomimetice):
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă
este cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv şi
după întreruperea lui.
Transportori de cationi organici (OCT)
Metformina este un substrat pentru ambii transportatori OCT1 și OCT2.
Administrarea concomitentă de metformină cu
Inhibitori ai OCT1 (cum este verapamilul) pot reduce eficacitatea metforminei.
Inductori ai OCT1 (cum este rifampicina) pot crește absorbția gastro-intestinală și eficacitatea
metforminei.
Inhibitori ai OCT2 (cum sunt cimetidina, dolutegravirul, ranolazina, trimetoprimul,
vandetanibul, isavuconazolul) pot reduce eliminarea renală a metforminei și astfel conduc la o
creștere a concentrației plasmatice de metformină.
Inhibitori pentru ambii OCT1 şi OCT2 (cum sunt crizotinibul, olaparibul) pot afecta
eficacitatea și eliminarea renală a metforminei.
Prin urmare se recomandă precauție, atunci când aceste medicamente sunt coadministrate cu
metformină, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece concentraţia plasmatică de
metformină poate creşte. Dacă este necesar, poate fi luată în considerare ajustarea dozei de
metformină, deoarece inhibitorii/inductorii de OCT pot afecta eficacitatea metforminei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Diabetul necontrolat în timpul sarcinii (gestaţional sau permanent) este asociat cu un risc crescut de
anomalii congenitale şi mortalitate perinatală.
Date limitate referitoare la utilizarea metforminei la femei însărcinate nu indică un risc crescut de
anomalii congenitale. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, se recomandă ca diabetul
zaharat să nu fie tratat cu metformină, ci cu insulină, pentru a menţine nivelul glicemiei la valori cât
mai apropiate de normal, în vederea reducerii riscului de apariţie al malformaţiilor la făt.
Alăptarea
Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou-născuţi/copii
alăptaţi. Deoarece sunt disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu
metformină. Decizia întreruperii alăptării trebuie să aibă în vedere beneficiul alăptării şi potenţialul risc
de apariţie a reacţiilor adverse la copil.
Fertilitatea
Nu s-a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de
metformină în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă
recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metformina utilizată în monoterapie nu determină hipoglicemie şi, de aceea, nu are efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi
asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează metformină în asociere cu alte antidiabetice (de
exemplu sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
La începerea tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vomă, diaree, durere
abdominală şi pierderea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor. Pentru prevenirea lor,
se recomandă administrarea de metformină în 2 sau 3 prize zilnice şi creşterea treptată a dozelor.
Următoarele reacţii adverse pot apărea în timpul tratamentului cu metformină.
Frecvenţa de apariţie este definită după cum urmează: foarte frecvente ≥1/10; frecvente ≥1/100 şi
<1/10; mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi <1/100; rare ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare < 1/10000.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare
Acidoza lactică (vezi pct. 4.4.)
Scăderea absorbţiei intestinale de vitamina B12 însoţită de scăderea concentraţiei plasmatice de
vitamina B , în cazul utilizării metforminei pe o perioadă îndelungată.
Acest fapt trebuie luat în considerare dacă pacientul prezintă anemie megaloblastică.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
Modificarea gustului.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente
Tulburări gastro-intestinale cum sunt: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi pierderea
apetitului alimentar. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi
în majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburări gastro-intestinale, se
recomandă să se administreze metformină în 2 – 3 prize pe zi, în timpul meselor sau după
acestea. De asemenea, creşterea lentă a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare
Cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită remise la
întreruperea terapiei cu metformină.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare
Reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
Copii şi adolescenţi
Din datele publicate, din datele după punerea pe piaţă şi din studiile clinice controlate, la o populaţie
pediatrică limitată, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 16 ani, aflată sub tratament pe o perioadă de un an,
evenimentele adverse raportate au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat metformină de până la 85 g nu s-a observat apariţia
hipoglicemiei, deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul cu
metformină sau prezenţa unor factori de risc pot determina acidoză lactică. Acidoza lactică constituie
o urgenţă medicală şi necesită internarea pacientului. Cea mai eficace metodă de eliminare a lactatului
şi a metforminei o constituie hemodializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
Mecanism de acțiune
Metformina este o biguanidă cu efecte de scădere a glicemiei, scăzând concentraţia bazală şi
postprandială a glucozei. Nu stimulează secreţia insulinică şi de aceea nu determină hipoglicemie.
Metformina acţionează prin 3 mecanisme:
reducerea producţiei de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei,
la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind captarea şi utilizarea
glucozei la nivel periferic,
întârzierea absorbţiei intestinale a glucozei.
Metformina stimulează sinteza intracelulară de glicogen prin acţiune asupra glicogen-sintetazei.
Metformina creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari ai glucozei
(GLUT) cunoscuţi.
Efecte farmacodinamice
În studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociată fie cu stabilizarea greutăţii corporale, fie cu o
scădere modestă în greutate.
La om, independent de acţiunea sa asupra valorii glicemiei, metformina are efecte favorabile asupra
metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau
lung după administrarea de doze terapeutice: metformina reduce valoarea colesterolului total, LDL-
colesterolului şi trigliceridelor plasmatice.
Eficacitate clinică:
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu metformină, după eşecul controlului doar
prin regim alimentar, a arătat următoarele:
o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabetul zaharat
în grupul tratat cu metformină (29,8 evenimente / 1000 pacienţi-ani), comparativ cu grupul
numai cu regim alimentar (43,3 evenimente / 1000 pacienţi-ani), p = 0,0023 şi faţă de
tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente /
pacienţi-ani), p = 0,0034;
o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate legată de diabet: metformina 7,5
evenimente / 1000 pacienţi-ani, respectarea regimului alimentar 12,7 cazuri / 1000 pacienţi-ani,
p = 0,017 ;
reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: metformina 13,5 evenimente /
1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 evenimente / 1000
pacienţi-ani, (p = 0,011) şi faţă de tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de
monoterapie cu insulină 18,9 evenimente / pacienţi-ani, (p = 0,021) ;
o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformina 11 evenimente /
1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000
pacienţi-ani, (p = 0,01).
Pentru cazurile utilizării metforminei ca a doua linie de terapie în asociere cu o sulfoniluree nu s-a
stabilit beneficiul clinic.
În diabetul zaharat de tip 1, s-a folosit asocierea metformină – insulină la pacienţi selecţionaţi, dar
beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Copii și adolescenți
Studii clinice controlate pe o populaţie mică de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 16
ani, trataţi timp de 1 an cu metformină, au arătat un răspuns al glicemiei similar cu cel al adulţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze de metformină, sub formă de comprimat, concentraţia
plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în aproximativ 2 ore şi 30 minute (tmax). Biodisponibilitatea
absolută a comprimatelor de 500 mg sau 850 mg este de circa 50 – 60% la subiecţi sănătoşi. După
administrarea orală, fracţia neabsorbită care se regăseşte în materiile fecale este de 20 – 30%.
După administrarea orală, absorbţia metforminei este saturabilă şi incompletă. Se consideră că
farmacocinetica absorbţiei metforminei este neliniară.
În condiţiile administrării dozelor recomandate de metformină conform schemei terapeutice,
concentraţia plasmatică în platou este atinsă între 24 şi 48 ore şi este în general sub 1 microgram/ml.
Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) de metformină în cadrul studiilor clinice nu a depăşit 5
micrograme/ml, chiar şi după administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade şi încetineşte uşor absorbţia metforminei. Astfel, după administrarea unei
doze de 850 mg, s-a constatat o concentraţie plasmatică mai mică de 40%, o scădere a ASC (aria de
sub curbă) cu 25% şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentraţiei plasmatice
maxime. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. O parte din metformină se distribuie în eritrocite.
Concentraţia maximă în sânge este mai mică decât cea plasmatică, dar apare aproximativ în acelaşi
timp. Globulele roşii reprezintă cel mai probabil un compartiment secundar de distribuţie. Volumul
mediu de distribuţie (Vd) este cuprins între 63 – 276 L.
Metabolizare
Metformina este excretată ca atare în urină. La om nu s-au identificat metaboliţi.
Eliminare
Clearance-ul renal al metforminei este peste 400 ml/min, ceea ce arată că metformina este eliminată
prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei doze orale, timpul aparent de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al
creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea
concentraţiei clorhidratului de metformină în plasmă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Datele disponibile referitoare la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sunt limitate şi nu poate fi
realizată o estimare sigura a expunerii sistemice la metformină pentru acest subgrup de pacienţi
comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală. De aceea adaptarea dozei trebuie efectuată pe
consideraţii clinice de eficacitate/ tolerabilitate (vezi pct. 4.2).
Copii şi adolescenţi
Studii în doză unică: Un studiu efectuat după administrarea de doze unice de 500 mg metformină, a
arătat că profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel al adulţilor sănătoşi.
Studii în doze repetate: rezultatele provin doar dintr-un singur studiu.
După administrarea de doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii şi adolescenţi,
concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi expunerea sistemică (ASC ) au fost reduse cu
0-t
aproximativ 33%, respectiv 40% în comparaţie cu adulţii diabetici cărora li s-au administrat doze
repetate de 500 mg pe zi timp de 14 zile. Deoarece doza se stabileşte individual pe baza controlului
glicemic, aceste date au o relevanţă clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate,
carcinogenitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Povidonă K 30
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Macrogol 400
Macrogol 8000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Glucophage 1000 mg comprimate filmate este disponibil în:
Cutii din carton cu blistere din PVC/AL cu 1(x30), 20,30, 50, 60, 90, 100, 120, 180 sau 600 de
comprimate
Flacoane din plastic (polietilenă de înaltă densitate) cu capac (polipropilenă) prevăzut cu sistem de
închidere securizat pentru copii cu 20, 30, 50, 60, 90, 100, 120, 180 sau 600 de comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck Santé s.a.s
37 rue Saint – Romain
69379 LYON Cedex 08 Franţa
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7538/2015/01-19
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2021
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .