Prospect Gluconat de calciu 94 mg/ml soluţie injectabilă
Producator: B.Braun Melsungen AG,
Clasa ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11256/2018/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gluconat de calciu 94 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluţie injectabilă conţine gluconat de calciu 94 mg echivalent cu calciu 0,23 mmol.
Fiecare fiolă a 10 ml conţine gluconat de calciu 940 mg echivalent cu calciu 2,25 mmol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră până la slab maronie, fără particule în suspensie
Osmolaritate teoretică: 660 mosm/l
pH: 5,5 – 7,5
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipocalcemiei acute simptomatice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Concentraţia plasmatică a calciului total este cuprinsă între 2,25 – 2,75 mmol sau 4,5 – 5,5 mEq/l.
Obiectivul tratamentului trebuie să fie refacerea acestor valori. Pe durata tratamentului, valorile
serice ale calciului trebuie monitorizate atent.
Adulţi
La adulţi, doza uzuală este de 10 ml de gluconat de calciu 94 mg/ml, echivalent cu 2,25 mmol sau
4,52 mEq de calciu. Dacă este necesar, se poate repeta doza, în funcţie de starea clinică a
pacientului. Dozele ulterioare trebuie ajustate pe baza ionogramei serice.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Doza şi modul de administrare depind de gradul hipocalcemiei şi de natura şi severitatea
simptomatologiei. În cazul simptomelor neuromusculare uşoare, se preferă administrarea orală.
Sugari şi copii cu vârsta sub 4 ani: 0,4 – 1 ml/kg corp (0,09 – 0,23 mmol [0,18 – 0,45 mEq]
calciu/ kg).
Copii cu vârsta între 4 şi 12 ani: 0,2 – 0,5 ml/kg corp (0,05 – 0,1 mmol [0,1 – 0,2 mEq]
calciu/kg).
Adolescenţi: pentru pacienţii cu vârsta peste 12 ani se va utiliza doza recomandată pentru adult.
Vârstnici
Cu toate că nu există dovezi că tolerabilitatea soluţie injectabile de gluconat de calciu este direct
influenţată de înaintarea în vârstă, factori care pot fi asociaţi cu înaintarea în vârstă, cum sunt
insuficienţa renală şi dieta hipocalorică, pot influenţa indirect tolerabilitatea şi se recomandă
reducerea dozei.
Dacă apar simptome severe de hipocalcemie, de exemplu simptome cardiace, pot fi necesare doze
iniţiale mai mari (până la 2 ml pe kg, 0,45 mmol [0,9 mEq] calciu/kg corp) pentru refacerea
rapidă a valorilor serice normale ale calciului .
De asemenea, dacă este necesar, doza poate fi repetată, în funcţie de starea clinică a pacientului.
Dozele ulterioare trebuie ajustate în funcţie de nivelul seric măsurat al calciului.
Terapia cu administrare intravenoasă trebuie urmată de administrare orală dacă este cazul, de ex.,
în cazurile de deficit de calciferol.
Mod de administrare
Adulţi
Injecţie intravenoasă lentă sau injecţie intramusculară profundă.
Din cauza riscului de apariţie a iritaţiilor locale, injectările intramusculare trebuie efectuate numai
în cazul în care nu este posibilă administrarea intravenoasă. Se recomandă administrarea atentă a
injecţiilor intramusculare pentru a fi suficient de profunde, preferabil în regiunea gluteală (vezi
pct. 4.4 şi 4.8). În cazul pacienţilor supraponderali va fi necesar un ac mai lung pentru efectuarea
în condiţii de siguranţă a injectării în muşchi şi nu la nivelul ţesutului adipos. Dacă sunt necesare
injectări repetate, locul de administrare al acestora trebuie schimbat de fiecare dată.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Numai injectarea intravenoasă sau în perfuzie intravenoasă lentă după diluare, pentru obţinerea
unei viteze de administrare suficient de reduse şi pentru a evita iritaţiile/necroza în cazul
extravazării accidentale.
La copii şi adolescenţi nu trebuie efectuate injectări intramusculare.
Viteza de perfuzare nu trebuie să depăşească 50 mg de gluconat de calciu/minut. Pacientul trebuie
să fie în decubit şi monitorizat cu atenţie în timpul administrării injecţiei. Monitorizarea trebuie să
includă frecvenţa cardiacă sau ECG.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Hipercalcemie,
Tratament cu preparate digitalice (vezi pct. 4.5),
Intoxicaţie cu glicozide tonicardiace; singura excepţie poate fi reprezentată de hipocalcemia
severă cu potenţial letal, caz în care, administrarea intravenoasă de calciu este absolut necesară, în
situaţiile în care nu sunt disponibile alternative terapeutice cu grad mai mare de siguranţă şi nu se
poate administra calciu oral (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Nefrocalcinoză,
Hipercalciurie,
Insuficienţă renală severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale
În situaţia excepţională în care, la pacienţii trataţi cu glicozide tonicardiace li se administrează
intravenos gluconat de calciu, este obligatorie monitorizarea cardiacă adecvată şi trebuie să fie
disponibile metode de tratament de urgenţă în cazul apariţiei complicaţiilor cardiace, cum sunt
aritmiile severe.
Sărurile de calciu trebuie administrate cu precauţie şi după stabilirea atentă a indicaţiei la
pacienţii cu nefrocalcinoză, afecţiuni cardiace, sarcoidoză (boala Boeck), la pacienţii trataţi cu
adrenalină (vezi pct. 4.5) sau la vârstnici.
Insuficienţa renală se poate asocia cu hipercalcemie şi hiperparatiroidism secundar. De aceea, la
pacienţii cu insuficienţă renală, se va administra calciu parenteral numai după evaluarea atentă a
indicaţiei,şi se va monitoriza echilibrul fosfo-calcic.
Indiferent de vârstă, ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată concomitent cu soluţii
intravenoase care conţin calciu, chiar dacă se utilizează linii de perfuzare diferite sau locuri
diferite de administrare în perfuzie (vezi pct. 6.2).
Precauţii pentru utilizare
Soluţiile care conţin calciu trebuie administrate lent pentru a minimiza vasodilaţia periferică şi a
reduce contractilitea cardiacă.
În timpul injectării intravenoase trebuie monitorizată frecvenţa cardiacă sau se va efectua ECG,
deoarece bradicardia cu vasodilataţie sau aritmiile pot apărea atunci când viteza de administrare a
calciului este prea mare.
La copii şi adolescenţi, gluconatul de calciu 94 mg/ml nu trebuie injectat intramuscular, ci doar
intravenos, în perfuzie lentă.
Pacienţii trataţi cu săruri de calciu trebuie monitorizaţi atent pentru a asigura menţinerea
echilibrului calcic fără acumulare în ţesuturi.
Valorile plasmatice şi excreţia urinară a calciului trebuie monitorizate în cazul administrării
parenterale a unor doze mari de calciu.
Calciul este insolubil în ţesutul adipos şi, de aceea, poate determina infiltrare şi formarea de
abcese, induraţie şi necroză tisulară.
După injecţia perivasculară sau intramusculară superficială pot apărea iritaţii locale, posibil
urmate de despicarea pielii sau necroză tisulară (vezi pct. 4.8). Trebuie evitată extravazarea; se va
monitoriza cu atenţie locul administrării injecţiei.
Trebuie evitată administrarea dozelor mari de vitamină D.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Calciul poate potenţa efectele digoxinei şi ale altor glicozide tonicardiace, ducând la toxicitate
severă. De aceea, este contraindicată administrarea intravenoasă a preparatelor de calciu la
pacienţii trataţi cu glicozide tonicardiace. Singura excepţie poate fi reprezentată de hipocalcemia
severă cu potenţial letal, caz în care, administrarea intravenoasă de calciu este absolut necesară, în
situaţiile în care nu sunt disponibile alternative terapeutice cu grad mai mare de siguranţă şi nu se
poate administra calciu oral (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Administrarea concomitentă a calciului şi adrenalinei poate determina aritmii cardiace (vezi pct.
4.4).
Calciul şi magneziul îşi antagonizează reciproc efectele.
Calciul poate antagoniza efectul blocantelor canalelor de calciu.
Administrarea în asociere cu diuretice tiazidice poate induce hipercalcemie, deoarece aceste
medicamente reduc excreţia renală a calciului.
Interacţiunea cu ceftriaxona
Vezi pct. 4.4 şi 6.2.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Calciul traversează bariera fetoplacentară; la făt, concentraţia plasmatică depăşeşte valorile
plasmatice la mamă.
Gluconat de calciu 94 mg/ml nu trebuie utilizat în timpul sarcinii cu excepţia cazului în care
starea clinică a pacientei impune tratamentul. Doza administrată trebuie calculată atent, iar
valorile serice ale calciului trebuie evaluate periodic pentru a se evita hipercalcemia, care poate
avea efecte nocive la făt.
Alăptarea
Calciul se excretă în laptele matern. Trebuie avut în vedere acest aspect în cazul administrării
calciului la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt cunoscute.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse enumerate în continuare este definită folosind următoarea convenţie:
Frecvenţa reacţiilor adverse enumerate în continuare este definită folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10), Frecvente (≥1/100 şi <1/10), Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),
Rare (≥1/10000 şi <1/1000), Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile).
Reacţiile adverse cardiovasculare şi alte tipuri de reacţii adverse sistemice pot apărea în urma
administrării intravenoase ca rezultat al supradozării sau a vitezei mari de injectare intravenoasă.
Apariţia şi frecvenţa acestora este direct corelată cu viteza administrării şi cu doza administrată.
În condiţiile administrării corecte, aceaste reacţii adverse sunt rare.
Tulburări cardiace
Rare: Bradicardie, aritmie cardiacă.
Tulburări vasculare
Rare: Hipotensiune arterială, vasodilataţie, colaps circulator (posibil letal), bufeuri, în
special în cazurile unei viteze prea mari de administrare.
Tulburări gastro-intestinale
Rare: Greaţă, vărsături.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare: Senzaţie de căldură, hiperhidroză.
Frecvente: Injectarea intramusculară poate fi însoţită de senzaţie de durere sau eritem.
Reacţii adverse care apar numai în cazul administrării incorecte:
În cazurile în care injectarea intramusculară este superficială, se poate produce infiltrarea în
ţesutul adipos, care determină formarea de abcese, induraţii şi necroză tisulară.
S-a raportat calcificare la nivelul ţesuturilor moi, posibil urmată de necroză, datorată extravazării.
Eritem cutanat, senzaţia de arsură sau durere apărute în timpul injectării intravenoase pot indica
injectare perivasculară accidentală, care poate determina necroză tisulară.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale
a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele de hipercalcemie pot include: anorexie, greaţă, vărsături, constipaţie, durere
abdominală, poliurie, polidipsie, deshidratare, slăbiciune musculară, durere osoasă, calcificări la
nivel renal, ameţeli, somnolenţă, confuzie, hipertensiune arterială şi, în cazurile severe, aritmie
cardiacă până la stop cardiac şi coma.
În cazul în care viteza injecţiei intravenoase este prea mare, pot apărea atât simptome de
hipercalcemie cât şi gust calcaros, bufeuri şi hipotensiune arterială.
Tratament de urgenţă, antidoturi
Tratamentul trebuie să vizeze scăderea nivelurilor plasmatice ale calciului.
Măsurile iniţiale de management trebuie să includă rehidratare şi, în cazul hipercalcemiei severe, poate
fi necesară administrarea clorurii de sodiu în perfuzie intravenoasă pentru creşterea spaţiului lichidian
extracelular. Calcitonina se poate administra pentru a reduce concentraţiile crescute ale calciului.
Furosemidul poate fi administrat pentru a creşte excreţia calciului, însă diureticele tiazidice trebuie
evitate deoarece pot creşte absorbţia renală a calciului.
Hemodializa sau dializa peritoneală pot fi avute în vedere în cazul eşecului altor metode şi în care
pacientul prezintă în continuare simptomatologie acută. Nivelurile serice de electroliţi trebuie
monitorizate atent pe durata tratamentului adresat supradozajului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: suplimente minerale, calciu, codul ATC: A12AA03.
Calciul este cel mai răspîndit mineral din organismul uman (aproximativ 1,5 procente din întreaga
greutate corporală). Mai mult de 99 procente din cantitatea totală de calciu din organism este conţinută
în oase şi în dinţi, aproximativ 1 procent este dizolvat în lichidul intra – şi extracelular. Calciul total
din plasmă este împărţit în trei fracţiuni – ionizată sau “calciul” liber (aproximativ 50 procente),
calciul legat de proteine şi calciul legat în molecule complexe (aproximativ 15 procente). Concentraţia
plasmatică normală a calciului total este de 2.1 – 2.9 mmol/l iar concentraţia plasmatică normală a
calciului ionizat este de 1,05 – 1,35 mmol/l. Fracţia fiziologic activă este calciul ionizat. Proporţia sa
este crescută de parathormon sau de acidoză, este scăzută de calcitonină sau de alcaloză. Modificările
concentraţiei proteinelor plasmatice sunt însoţite, în paralel, de modificări ale concentraţiei calciului
total – În hipoproteinemie concentraţia plasmatică a calciului total este scăzută, în hiperproteinemie
concentraţia acestuia este crescută.
Calciul joacă un rol major în menţinerea integrităţii funcţionale a nervilor, muşchilor şi scheletului,
membranelor celulare şi permeabilităţii capilare. Calciul activează multe enzime şi este implicat în
coagularea sângelui, în reglarea echilibrelor hormonale şi ale neurotransmiţătorilor şi în procesele de
reglare intracelulară.
Hipocalcemia (calciu total sub 2,5 mmol/l sau respectiv calciu ionizat sub 0,9 mmol/l) poate fi
determinată de insuficienţa renală, de lipsa de vitamina D, de lipsa de magneziu
de transfuziile masive de sânge, de tumorile osteoblastice maligne, de hipoparatiroidism sau de
intoxicaţia cu fosfaţi, oxalaţi, fluoruri, stronţiu sau radiu.
Hipocalcemia poate fi însoţită de următoarele simptome – excitabilitate neuromusculară crescută până
la tetanie, parestezie, spasme carpopedale, spasme ale muşchilor netezi de exemplu sub forma colicilor
intestinale, slăbiciune musculară, dizartrie, confuzie şi accese convulsive cerebrale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
După injectare, calciul administrat prezintă acelaşi tip de distribuţie ca şi calciul endogen.
Aproximativ 50% din calciul plasmatic total se prezintă sub formă ionică activă fiziologic,
aproximativ 45% se leagă de proteinele plasmatice, în principal de albumină, iar 5% formează
complexe cu anioni.
Metabolizare
După injectare, calciul administrat se adaugă depozitelor intravasculare de calciu.
Excreţie
Cea mai mare proporţie de calciu este eliminat prin materii fecale; restul este eliminat în principal prin
urină, iar o proporţie redusă prin sudoraţie.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi toxicitatea asupra funcţiei
de reproducere.
Nu există date nonclinice referitoare la genotoxicitate sau potenţialul carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Zaharat de calciu tetrahidrat,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Dacă nu au fost efectuate studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
Cationii de calciu pot forma complexe cu numeroase substanțe şi aceasta poate duce la formarea de
precipitate.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Valabilitate după diluarea în conformitate cu instrucţiunile
În cazul diluării până la o concentraţie de 10 mg/ml, conform instrucţiunilor, cu soluţiile de perfuzare
recomandate, soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză
5 mg/ml (5%), stabilitatea fizică după deschidere a fost demonstrată la temperatura camerei, pentru un
interval de 48 de ore.
Din punct de vedere microbiologic, produsul diluat trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, intervalul şi condiţiile de păstrare după deschidere şi înainte de utilizare reprezintă
responsabilitatea utilizatorului şi de obicei nu trebuie să depăşească 24 de ore la o temperatură între 2 –
8° C, cu excepţia cazurilor în care diluarea a avut loc condiţii aseptice controlate şi validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor diluate, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 20 fiole din PEJD ce conţin 10 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
Pentru o singură utilizare.
A se utiliza doar soluţii limpezi, fără particule, în ambalajul original intact.
În cazul perfuziei intravenoase, Gluconatul de calciu 94 mg/ml poate fi diluat în raport 1:10 până la
obţinerea unei concentraţii de 10 mg/ml cu următoarele soluţii perfuzabile: clorură de sodiu 9 mg/ml
(0,9%) sau de glucoză 5 mg/ml (5%). După diluarea cu aceste soluţii recomandate pentru
administrarea în perfuzie, soluţiile obţinute sunt pentru o singură utilizare. Viteza perfuziei
intravenoase nu trebuie să depăşească 50 mg de gluconat de calciu/minut (vezi pct. 4.2). Diluarea
trebuie efectuată în condiţii controlate şi aseptice validate. După diluare, recipientul trebuie agitat uşor
pentru omogenizare.
Trebuie verificată compatibilitatea înainte de a utiliza acest medicament împreună cu alte soluții prin
intermediul unui conector Y sau a unui set by-pass.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
B.Braun Melsungen AG,
Carl Braun Strasse 1, 34212 Melsungen
Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
11256/2018/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2018