Gentamicin Krka 40 mg/1 ml soluţie injectabilă

Prospect Gentamicin Krka 40 mg/1 ml soluţie injectabilă

Producator: KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

Clasa ATC: antibiotice aminoglicozidice, codul ATC: J01GB03.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13060/2020/01-02 Anexa 2

13061/2020/01-02 Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Gentamicin Krka 40 mg/1 ml soluţie injectabilă

Gentamicin Krka 80 mg/2 ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare 1 ml soluţie injectabilă (1 fiolă) conţine gentamicină 40 mg sub formă de sulfat de gentamicină

66,65 mg.

Fiecare 2 ml soluţie injectabilă (1 fiolă) conţine gentamicină 80 mg sub formă de sulfat de gentamicină

133,3 mg. 1 ml soluţie injectabilă conţine gentamicină 40 mg sub formă de sulfat de gentamicină

66,65 mg.

Excipienţi(ţi) cu efect cunoscut:

40 mg/1 ml 80 mg/2 ml

p-hidroxibenzoat de metil (E 218) 1,80 mg 3,60 mg

p-hidroxibenzoat de propil ( E 216) 0,20 mg 0,40 mg

Metabisulfit de sodiu (E 223) 3,20 mg 6,40 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă

Soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă, fără particule în suspensie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Gentamicin Krka este indicată pentru tratamentul infecţiilor sistemice severe datorate unor bacterii

Gram-negative aerobe. Aceste infecţii includ:

• sepsis sau alte infecţii sistemice severe;
• infecţii intraabdominale: peritonită, abcese, colangită (de obicei în combinaţie cu metronidazol

sau clindamicină);

• infecţii neonatale severe;
• infecţii alte tractului urinar şi respirator;
• infecţii secundare arsurilor, leziunilor traumatice sau chirurgicale;
• tularemie;
• endocardită (de obicei în combinaţie cu un antibiotic -lactaminic).

Gentamicin Krka este indicată de asemenea în profilaxia infecţiilor postoperatorii intraabdominale, în

special atunci când este implicat tractul urinar sau intestinul. Când intervenţia chirurgicală se face pe

intestin, se administrează o doză de gentamicină în combinaţie cu metronidazol sau clindamicină.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale locale cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor

antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Datorită efectului post-antibiotic al gentamicinei, eficacitatea dozelor următoare, administrate în timpul

acţiunii efectului post-antibiotic, este redusă, întrucât în acest interval bacteriile sunt mai puţin sensibile la

gentamicină. În vederea asigurării unei eficacităţi maxime, administrarea gentamicinei într-o doză zilnică

unică conferă un dublu avantaj:

• acţiune bactericidă mai puternică, rezultată din concentraţia plasmatică iniţială înaltă de

gentamicină,

• efect bactericid mai bun al dozelor următoare, rezultat din prelungirea intervalului de timp dintre

doze.

Administrarea gentamicinei într-o doza zilnică unică este contraindicată pacienţilor cu imunodeficienţe

(neutropenie), insuficienţă renală severă, fibroză chistică, ascită, endocardită infecţioasă, arsuri extinse

(peste 20% din suprafaţa corpului) sau în timpul sarcinii.

Dozare pentru pacienţii cu funcţie renală normală

Adulţi

Doza zilnică recomandată pentru adulții cu funcție renală normală este de 3-6 mg/kg greutate corporală,

într-o singură doză (de preferat) sau în două subdoze.

Când gentamicina este administrată în mai multe doze zilnice, doza inițială pentru adulți, indiferent de

funcția renală, este de 1,5 până la 2 mg/kg greutate corporală, care asigură concentrațiile plasmatice

maxime corespunzătoare.

Copii și adolescenți

Doza zilnică recomandată la copii și adolescenți cu funcţie renală normală este de 3-6 mg pe kg greutate

corporală, sub formă de doza unică (de preferat) sau fracţionată în 2 doze.

Sugari cu vârsta între o lună şi un an

Doza zilnică recomandată la sugari după vârsta de o lună este de 4,5-7,5 mg pe kg greutate corporală sub

formă de doza unică (de preferat) sau fracţionată în 2 doze.

Nou-născuţi cu vârsta până la o lună

Doza zilnică recomandată la nou-născuţi este de 4-7 mg/kg pe zi. Datorită timpului de înjumătăţire

prelungit, doza zilnică la nou-născuţi trebuie administrată în doză unică.

La nou-născuţi, sugari şi copii, aceleaşi doze, raportate la greutatea corporală, vor determina concentraţii

plasmatice de gentamicină mai mici decât la adulţi. De aceea, la aceste grupe de vârstă sunt necesare doze

terapeutice mai mari. Din motive de siguranţă, la copii se recomandă determinarea zilnică a concentraţiei

plamatice a gentamicinei. La 1 oră de la administrare, concentraţia plasmatică a gentamicinei trebuie să fie

de cel puţin 4 µg/ml.

Când gentamicina se administrează în doze multiple, concentraţia plasmatică, determinată înaintea

administrării dozei următoare, nu trebuie să depăşească 2 µg/ml. Când administrarea se face într-o doză

unică, concentraţia plasmatică, determinată înaintea administrării dozei următoare, nu trebuie să depăşească

1 µg/ml.

Insuficienţă renală

În caz de disfuncţie renală, doza zilnică recomandată trebuie scăzută şi ajustată conform funcţiei renale.

Doza iniţială va fi aceeaşi ca la pacienţii cu funcţia renală normală. În continuarea tratamentului, doza va

fi ajustată fie prin prelungirea intervalului dintre administrări, fie prin reducerea dozelor.

Dozarea gentamicinei la pacienţii cu insuficienţă renală:

Ureea Clearence-ul creatininei Creatininemia Doze şi

mg/100 ml mmol/l ml/min ml/s mg/100 ml µmol/l intervalul dintre doze

<40 <6,8 >70 >1,16 <1.4 <124 80 mg* la 8 ore

1,4–1,9 124–168 80 mg* la 12 ore

40–100 6,8–17 30–70 0,5–1,16 1,9–2,8 168–248 80 mg* la 18 ore

2,8–3,7 248–327 80 mg* la 24 ore

100–200 17–34 10–30 0,16–0,5 3,7–5,3 327–469 80 mg* la 36 ore

>200 >34 5–10 0,08–0,16 5,3–7,2 469–636 80 mg* la 48 ore

*Pacienţii cu greutatea sub 60 kg vor primi 60 mg gentamicină.

Reducerea dozelor şi prelungirea intervalului dintre doze sunt măsuri la fel de adecvate pentru ajustarea

dozajului, dar trebuie subliniat faptul că aceste doze sunt aproximative şi că administrarea aceloraşi doze

la pacienţi diferiţi poate determina concentraţii diferite ale medicamentului. De aceea, la pacienţii cu stări

clinice deosebite, trebuie determinate concentraţiile serice ale gentamicinei, iar dozele trebuie ajustate în

concordanţă. Nivelul plasmatic al gentamicinei, determinat la 30-60 minute de la administrarea i.v. sau

i.m., trebuie să fie de cel puţin 5 µg/ml.

După o hemodializă, gentamicina se administrează în doză de 1-1,5 mg/kg greutate corporală. În dializa

peritoneală, la 2 litri de lichid de dializă se adaugă o doză de gentamicină de 1 mg/kg greutate corporală.

Durata tratamentului

7-10 zile, iar în cazul infecţiilor foarte severe şi complicate se poate prelungi.

Recomandări de monitorizare:

Se recomandă monitorizarea concentraţiei serice de gentamicină, în special la vârstnici, nou-născuţi şi

pacienţi cu disfuncţie renală. Probele de sânge trebuie recoltate la sfârşitul intervalului de dozare

(concentraţie minimă). Concentraţiile minime nu trebuie să depăşească 2 μg/ml la administrarea

gentamicinei de două ori pe zi, şi 1 μg/ml la administrarea unei doze zilnice unice.

Mod de administrare

Gentamicina se administrează intramuscular sau intravenos, în aceleaşi doze. Gentamicina poate fi

administrată intravenos direct, sau printr-un cateter intravenos. Timpul de injectare va fi de 2-3 minute.

Atunci când doza zilnică totală este administrată într-o doză unică, timpul de injectare va fi de 30-60

minute.

Pentru o perfuzie i.v. de scurtă durată, gentamicina va fi dizolvată în 100-200 ml de ser fiziologic steril sau

în soluţie sterilă de glucoză 5%. Concentraţia de gentamicină din soluţie nu trebuie să depăşească 1 mg/ml.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la gentamicină, la alte aminoglicozide sau la oricare dintre excipienţii

enumeraţi la pct. 6.1;

• Miastenia gravis.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Pacienţii trataţi cu gentamicină trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape, întrucât, ca şi alte aminoglicozide,

gentamicina poate fi nefrotoxică, poate exercita un efect dăunător asupra organelor auzului, echilibrului şi

asupra conductibilităţii neuromusculare. Se va acorda atenţie apariţiei hipoacuziei, vertijului şi tinitusului.

Când este necesar un tratament prelungit sau cu doze mai mari, se recomandă monitorizarea concentraţiilor

plasmatice ale gentamicinei, funcţiilor renală, vestibulară şi auditivă.

Ototoxicitatea (inclusiv pierderea ireversibilă a auzului) a fost raportată după utilizarea aminoglicozidelor,

inclusiv gentamicina. Datorită potențialului de ototoxicitate, se recomandă monitorizarea funcției

vestibulară și cohleară înainte, în timpul și la scurt timp după tratament (vezi pct. 4.8).

*Riscul afectării auzului este crescut dacă concentraţiile plasmatice ale gentamicinei depăşesc în mod

constant 2 µg/ml. Concentraţiile crescute ocazional nu determină apariţia tulburărilor auditive decât dacă

sunt de peste 10 µg/ml. Disfuncţia vestibulară şi auditivă nu este frecventă, însă este importantă, deoarece

este, de obicei, ireversibilă. Aceasta se poate exacerba chiar după ce administrarea gentamicinei este

întreruptă. Iniţial este afectată perceperea frecvenţelor înalte. Disfuncţia auditivă este detectată prin

audiometrie înaintea apariţiei semnelor clinice. Primele simptome sunt tinitus şi senzaţia de presiune în

urechi. Disfuncţia vestibulară se manifestă clinic prin greaţă, vărsături, vertij sau nistagmus. Disfuncţia

auditivă a fost stabilită prin audiometrie la 22% dintre pacienţi. Pacienţii cu risc crescut de disfuncţie

auditivă şi vestibulară sunt cei cu istoric de disfuncţie auditivă şi vestibulară, cei cu insuficienţă renală,

pacienţii trataţi cu alte medicamente ototoxice, pacienţi hidrataţi neadecvat sau cei trataţi cu doze crescute

de gentamicină pentru o perioadă mai lungă de timp.

Există un risc crescut de ototoxicitate la pacienții cu mutații ale ADN-ului mitocondrial (în special

substituția nucleotidei 1555 A în G în gena ARNr 12S), chiar dacă nivelurile serice ale aminoglicozidelor

se află în intervalul recomandat în timpul tratamentului. La astfel de pacienți trebuie luate în considerare

opțiuni alternative de tratament.

La pacienții cu antecedente materne de mutații relevante sau surditate indusă de aminoglicozide, trebuie

luate în considerare tratamente alternative sau teste genetice înainte de administrare.

Nefrotoxicitatea gentamicinei este mai frecventă dacă concentraţia plasmatică a gentamicinei depăşeşte în

mod constant 2 µg/ml, la pacienţi vârstnici, femei, pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi hidrataţi

neadecvat, pacienţi cu sindrom nefrotic, cei cu nefropatie diabetică şi la cei trataţi cu alte medicamente

nefrotoxice. Insuficienţa este reversibilă. Se caracterizează prin creşterea creatininemiei. Poate fi evitată

prin hidratare adecvată.

La pacienții cu insuficiență renală severă și la pacienții vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani), doza trebuie

ajustată în funcție de funcția renală. Trebuie asigurată o hidratare adecvată.

Pentru evitarea reacțiilor adverse, se recomandă monitorizarea continuă (înainte, în timpul și după

tratament) a funcției renale (creatinină serică, clearance-ul creatininei), controlul funcției vestibulare și

cohleare, precum și parametrii hepatici și de laborator.

Se recomandă precauţie la administrare pacienţilor cu hipocalcemie.

Tratamentul cu gentamicină poate determina o dezvoltare excesivă a microorganismelor rezistente la

medicamente. Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie inițiat un tratament adecvat.

Au fost observate diaree și colită pseudomembranoasă atunci când gentamicina este administrat

concomitent cu alte antibiotice. Aceste diagnostice trebuie avute în vedere la fiecare pacient care dezvoltă

diaree în timpul tratamentului sau la scurt timp după tratament. Dacă în timpul tratamentului apare diaree

severă și/sau diaree hemoragică, administrarea de gentamicină trebuie întreruptă și trebuie inițiat un

tratament adecvat. Este contraindicată administrarea de medicamente care inhibă peristaltismul (vezi pct.

4.8).

Sunt necesare precauţii speciale atunci când gentamicina este administrată pacienţilor cu sindrom miastenic

sau boală Parkinson, întrucât poate surveni blocarea conductibilităţii neuromusculare. Acesta poate fi

evitată prin reducerea ratei de administrare i.v.

Informații suplimentare despre unii excipienți

Gentamicin Krka conţine parahidroxibenzoaţi E216 şi E218, care pot provoca reacţii alergice (chiar

întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.

Gentamicin Krka conţine metabisulfit de sodiu (E223), care poate provoca rar reacţii severe de

hipersensibilitate şi bronhospasm.

Acest medicament conţine sodiu <1 mmol (23 mg) pe doză, adicǎ practic „nu conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Anumite diuretice puternice (acidul etacrinic şi furosemidul) pot potenţa reacţiile adverse ale gentamicinei,

deoarece administrarea concomitentă creşte concentraţia plasmatică şi tisulară a gentamicinei.

Administrarea i.v. de diuretice poate creşte riscul de afectare renală, auditivă şi vestibulară.

Administrarea concomitentă cu blocanţi neuromusculari (succinilcolină şi tubocurarină) poate duce la

agravarea blocului neuromuscular şi la paralizie respiratorie. Antidoturile sunt calciul şi neostigmina.

Trebuie evitată asocierea cu toxina botulinică, deoarece aminoglicozidele cresc riscul reacţiilor adverse ale

acesteia.

Gentamicina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente neurotoxice şi nefrotoxice, în

special cu amikacină, tobramicină, vancomicină, cefaloridină, viomicină, polimixină B, netromicină,

neomicină şi streptomicină.

Administrarea concomitentă cu amfotericina B, ciclosporină, cisplatin, clindamicină, piperacilină,

metoxifluran, foscarnet şi substanţe de contrast administrate i.v. sporeşte riscul de afectare renală, auditivă

şi vestibulară.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Gentamicina traversează bariera placentară şi poate afecta aparatul auditiv şi vestibular al fătului.

Gentamicin Krka va fi administrată femeilor gravide numai în situaţii de urgenţă, când nu este disponibil

alt antibiotic, mai adecvat.

Alăptarea

Gentamicina este excretată în laptele matern, astfel încât se recomandă întreruperea alăptatului în timpul

tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Gentamicina nu afectează abilităţile psihofizice. În cazuri individuale, pot apărea modificări tranzitorii ale

echilibrului. Această stare poate apărea şi după întreruperea tratamentului, de aceea pacientul trebuie avizat

în acest sens.

4.8 Reacţii adverse

Gentamicina are un efect toxic asupra aparatelor vestibular, auditiv şi renal, precum şi un efect inhibitor

asupra transmisiei neuromusculare.

Alte reacţii adverse posibile sunt: reacţii de hipersensibilitate, creşterea temperaturii corpului, proteinurie,

cefalee, oboseală, parestezii, tulburări vizuale, palpitaţii, creşterea valorilor ureei, creatininei, bilirubinei şi

a activităţii transaminazelor. S-a raportat, de asemenea, posibilitatea apariţiei unei diarei persistente,

datorată suprainfecţiei cu bacterii rezistente (colită pseudomembranoasă).

• Foarte frecvente (1/10)
• Frecvente (1/100 la <1/10)
• Mai puţin frecvente (1/1 000 la <1/100)
• Rare (1/10 000 la <1/1 000)
• Foarte rare (<1/10 000)
• Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)

Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

frecvente necunoscută

Tulburări Eozinofilie,

hematologice neutropenie,

şi limfatice trombocitopenie,

anemie, scăderea

hemoglobinemiei

Infecții și Suprainfecție

infestări (cauzată de bacterii

rezistente la

gentamicină),

colită

pseudomembranoasă

Tulburări ale Reacţie anafilactică

sistemului (inclusiv șoc

imunitar anafilactic) și reacţii

de hipersensibilitate

(erupţie cutanată

tranzitorie)

Tulburări Hipocalcemie,

metabolice şi hipokaliemie,

de nutriţie hipomagneziemie

Tulburări depresie, halucinații,

psihice confuzie

Tulburări ale Blocaj Cefalee, neuropatie centrală

sistemului neuromuscular** fatigabilitate, (incluzând

nervos parestezii convulsii, letargie,

encefalopatie),

neuropatie periferică

Tulburări Tulburări vizuale

oculare

Tulburări Tulburări de auz hipoacuzie

acustice şi şi de echilibru* tranzitorie, pierdere

vestibulare (vezi pct. 4.4), ireversibilă a

senzaţie de auzului, surditate*

presiune în (vezi pct. 4.4)

urechi, nistagmus,

vertij

Tulburări Greaţă, vărsături, stomatită

gastro- diaree

intestinale

Tulburări Creşterea

hepatobiliare bilirubinemiei şi a

activităţii

transaminazelor;

aceste reacţii adverse

reprezintă indicatori

ai insuficienţei

hepatice

Afecțiuni Sindrom Stevens-

cutanate și ale Johnson,

țesutului Necroză epidermică

subcutanat toxică

Tulburări Creşterea uremiei Insuficiență renală nefrotoxicitate (de

renale şi ale şi acută, sindrom obicei reversibilă)

căilor urinare creatininemiei*** asemănător cu

(vezi pct. 4.4), sindromul Fanconi la

proteinurie pacienții cu

tratament prelungit,

cu doze mari

Tulburări Hipertermie,

generale şi la palpitaţii

nivelul locului

de

administrare

*Apare mai ales la administrarea rapidă i.v. sau la administrarea unor doze mari de gentamicină intrapleural

sau intraperitoneal.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

Supradozajul poate determina deteriorarea ireversibilă a aparatului auditiv şi vestibular, afectarea

tranzitorie a funcţiei renale şi blocaj neuromuscular.

Tratament

Se recomandă monitorizarea atentă a pacientului, în special a funcţiilor respiratorie, auditivă, vestibulară,

a diurezei, a concentraţiei plasmatice de gentamicină, uremia, creatininemia, calcemia, magnezemia şi

potasemia. Trebuie menţinută hidratarea corectă a pacientului. Blocajul neuromuscular poate fi redus prin

administrarea parenterală a calciului şi neostigminei. Hemodializa poate ajuta la îndepărtarea gentamicinei

din corp, în special în caz de insuficienţă renală.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice aminoglicozidice, codul ATC: J01GB03.

Mecanism de acţiune

Gentamicina este un antibiotic bactericid. Inhibă sinteza de proteine în peretele bacterian, prin ataşarea la

subunităţile mari şi mici ale ribozomilor, dar această acţiune nu explică activitatea bactericidă a

gentamicinei. Semnificaţia cea mai mare o are, probabil, penetrarea activă a gentamicinei prin peretele

bacterian în celulă. Astfel, în celula bacteriană se realizează concentraţii foarte mari de gentamicină, ce

depăşesc semnificativ pe cele din vecinătatea celulei bacteriene.

În condiţii anaerobe, la creşterea osmolarităţii şi valori scăzute ale pH-ului, gradientul este scăzut,

penetrarea este împiedicată şi apare o rezistenţă relativă a bacteriei faţă de gentamicină. Trecerea

gentamicinei în bacterie este inhibată şi de concentraţii crescute de calciu şi magneziu.

În concentraţiile atinse în cortexul renal şi fluidul perilimfatic din urechea internă, gentamicina poate reduce

sinteza proteinelor microsomale, acest lucru constituind explicaţia toxicităţii la om.

Eficacitate antibacteriană

Gentamicina acţionează asupra bacteriilor aerobe gram-negative, stafilococi şi Listeria monocytogenes.

Gentamicina acţionează asupra următoarelor bacterii gram-pozitive:

• Aproape toate enterobacteriaceele: E. coli, Enterobacter spp., Klebsiella, Proteus (indol-pozitiv şi

indol-negativ), Salmonella, Shigella, Providencia, Serratia, Citrobacter, Hafnia, Edwardsiella şi

Arizona spp.,

• Pseudomonas aeruginosa,
• Brucella, Moraxella, Pasteurella multocida, Francisella tularensis, Acinetobacter calcoaceticus,

Aeromonas spp.,

• Campylobacter pylori, C. jejuni.

Gentamicina este, de asemenea, activă împotriva următoarelor bacterii gram-pozitive:

• Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus saprophyticus spp. (inclusiv

tulpini rezistente la penicilină şi meticilină),

• Listeria monocytogenes.

CMI pentru unele bacterii:

Bacterie CMI (µg/ml)

E. coli 1,0–4,0

Klebsiella aerogenes 1,0–2,0

Klebsiella (alte spp.) 0,06–1,0

Proteus mirabilis 2,0–8,0

Proteus vulgaris 1,0–4,0

Morganella morganii 1,0–4,0

Providencia rettgeri 0,5–4,0

Salmonella spp. 0,25–1,0

Pseudomonas aeruginosa 1,0–8,0

Staphylococcus aureus 0,12–1,0

Listeria monocytogenes 1,0–8,0

Rezistenţa

Rezistenţa bacteriană la gentamicină se bazează pe cel puţin 3 mecanisme: mutaţie ribozomală, transport

ineficient al gentamicinei în celulă şi degradarea gentamicinei prin diferite enzime.

La introducerea gentamicinei în terapie, existau puţine bacterii rezistente. Datorită utilizării frecvente a

gentamicinei, mai ales în unităţile de terapie intensivă şi de tratamentul arsurilor, numărul de

enterobacteriacee rezistente a crescut. Este un lucru cunoscut că prin restricţia utilizării gentamicinei în

anumite unităţi spitaliceşti, rezistenţa bacteriană este redusă rapid.

În timpul tratamentului cu gentamicină, rezistenţa apare foarte rar.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Administrată intramuscular, gentamicina prezintă o absorbţie rapidă şi completă. Nivelul maxim al

concentraţiei plasmatice apare la 30-90 de minute. Vascularizarea slabă a muşchilor reduce resorbţia

gentamicinei.

Atunci când gentamicina se administrează într-o perfuzie de 20-30 de minute, concentraţiile plasmatice

sunt egale cu acelea obţinute prin administrarea intramusculară a unei doze egale.

Gentamicina se absoarbe rapid după administrarea intraperitoneală sau intrapleurală. Prin administrarea

intratecală sau intraventriculară, absorbţia gentamicinei este neglijabilă.

Valorile medii ale concentraţiei maxime după administrare intramusculară a unei doze de 80 mg

gentamicină este de 7 µg/ml, după 0,5-2 ore. Dublarea dozei duce la dublarea concentraţiei maxime

plasmatice. Concentraţia maximă optimă este de 7-10 µg /ml.

La nou-născuţi cu vârsta de până la 7 zile, concentraţia maximă plasmatică de 4 µg /ml este atinsă după 30-

60 de minute de la administrarea unei doze de 2,5 mg/kg greutate corporală.

La administrare în doză zilnică unică, concentraţiile maxime sunt mai mari decât cele obţinute prin

fracţionarea dozei în trei prize pe zi. Conform datelor, valoarea cea mai redusă a toxicităţii se înregistrează

la concentraţii între 10 până la 15 µg/ml. Înaintea administrăii dozei următoare, concentraţia nu trebuie să

fie niciodată peste 2 µg/ml.

Distribuţie

Gradul de legare a gentamicinei de proteinele plasmatice este scăzut (25%); dar, în cazul unei concentraţii

scăzute de calciu şi magneziu în plasmă, legarea de proteine poate creşte la 70%.

Volumul de distribuţie al gentamicinei aste aproximativ echivalent cu volumul lichidului extracelular. La

nou-născuţi apa reprezintă de la 70 până la 75% din greutatea corporală, comparativ cu 50 până la 55% la

adulţi. Compartimentul hidric extracelular este mai mare (40% din greutatea corporală la nou-născuţi,

comparativ cu 25% din greutatea corporală la adulţi). De aceea, volumul de distribuţie al gentamicinei pe

kg greutate corporală se modifică şi scade odată cu înaintarea în vârstă, de la 0,5 l până la 0,7 l pe kg

greutate corporală la nou-născutul prematur, până la 0,25 l pe kg greutate corporală la adolescenţi. Când

volumul de distribuţie pe kg greutate corporală este mai mare, este necesară administrarea unei doze mai

mari pe kg greutate corporală, pentru atingerea unei concentraţii serice maxime adecvate.

Gentamicina trece în interstiţiul aproape tuturor organelor. Penetrează bine în eritrocite şi neutrofile, dar

mai ales în celulele tubilor renali proximali, unde concentraţia sa o depăşeşte pe cea plasmatică.

Timpul de înjumătăţire al gentamicinei este de 1,5-5,5 ore la subiecţii tineri, sănătoşi, 1 oră la copiii mai

mari şi 2,3-3,3 ore la nou-născuţi.

În secreţia bronşică, gentamicina atinge numai 25% din concentraţia plasmatică.

Concentraţia gentamicinei în lichidul cefalorahidian la adulţi este foarte scăzută. Concentraţii mai ridicate

se înregistrează la nou-născuţi şi în cazul prezenţei unei inflamaţii meningeale.

Gentamicina difuzează bine în cornee şi umoarea apoasă, dar slab în corpul vitros.

În fluidul sinovial, gentamicina atinge 25-50% din concentraţia plasmatică.

În prostată şi salivă este prezentă în concentraţii foarte mici. În bilă, atinge 25-88% din concentraţia

plasmatică.

În urină apar concentraţii de gentamicină extrem de ridicate (de 25-100 ori mai mari decât cea plasmatică)

Gentamicina penetrează în muşchiul cardiac, ficat, muşchi şi rinichi, unde se acumulează 40% din

cantitatea totală de antibiotic din organism.

În plasma fetală se ating concentraţii de gentamicină de până la 40% din concentraţia plasmatică maternă.

Gentamicina este excretată în cantităţi foarte mici în laptele matern.

Metabolizare şi excreţie

Gentamicina nu este metabolizată în organism, dar este excretată sub formă nemodificată, activă

microbiologic, preponderent pe cale renală. La pacienţii cu funcţie renală normală, timpul normal de

injumătăţire prin eliminare este de aproximativ 2 până la 3 ore. La nou-născuţi, viteza de eliminare este

mai redusă, datorită imaturităţii funcţiei renale. Valorile medii ale timpului de înjumătăţire prin eliminare

sunt de aproximativ 8 ore la nou-născuţi prematuri cu vârstă gestaţională de 26 până la 34 săptămâni,

comparativ cu 6,7 ore la nou-născuţii cu vârstă gestaţională de 35 până la 37 săptămâni. Corespunzător,

valorile clearance-ului cresc de la aproximativ 0,05 l pe oră la nou-născuţi cu vârstă gestaţională de 27

săptămâni, până la 0,2 l pe oră nou-născuţi cu vârstă gestaţională de 40 săptămâni.

Gentamicina rămâne în ţesuturi o perioada îndelungată după întreruperea tratamentului.

Insuficiență renală

Disfuncţia renală reduce eliminarea gentamicinei. Hemodializa reduce concentraţia plasmatică a

gentamicinei la aproximativ jumătate din valoarea ei normală. Gentamicina se elimină din organism prin

dializă peritoneală.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile de toxicitate acută au demonstrat nivelul scăzut de toxicitate al gentamicinei la şoareci, şobolani,

iepuri, cobai şi maimuţe: valorile DD au fost între 20 mg/kg greutate corporală până la 180 mg/kg greutate

corporală după administrare intravenoasă şi între 430 mg/kg greutate corporală până la 780 mg/kg greutate

corporală după administrare intramusculară. După administrare de doze repetate (pe o perioadă de până la

50 zile) de gentamicină de până la 200 mg/kg greutate corporală pe zi la şobolani, iepuri, câini, cobai şi

maimuţe, s-a observat că efectele toxice apar mai ales la nivel renal şi otic. Se presupune că efectele toxice

s-au datorat acumulării gentamicinei. După administrare parenterală repetată, apar efecte toxice locale.

Gentamicina nu afectează fertilitatea şi funcţia de reproducere; la animalele de laborator s-a dovedit

embriotoxică.

Gentamicina nu prezintă potenţial mutagen şi carcinogen.

În studiile pre-clinice au apărut efecte numai la concentraţii considerate suficient de mari faţă de dozele

maxime recomandate la om, de aceea prezintă o importanţă clinică minoră.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

p-hidroxibenzoat de metil (E 218)

p-hidroxibenzoat de propil (E 216)

Edetat disodic

Metabisulfit de sodiu (E 223)

Apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

In vitro, beta-lactaminele pot inactiva gentamicina. De aceea, nu trebuie administrate în acelaşi recipient

de perfuzie intravenoasă. De asemenea, gentamicina nu va fi amestecată cu eritromicina, heparina şi

carbonatul hidrogenat de sodiu.

Medicamentul nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25oC. A se păstra în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Gentamicin Krka 40 mg/1 ml, soluţie injectabilă

Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă

Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă

Gentamicin Krka 80 mg/2 ml, soluţie injectabilă

Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a câte 2 ml soluţie injectabilă

Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a câte 2 ml soluţie injectabilă

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Instrucţiuni pentru utilizare

Pentru administrare rapidă intravenoasă, gentamicina va fi diluată în 100-200 ml ser fiziologic sau glucoză

sterilă 5%. Concentraţia de gentamicină din soluţie nu trebuie să fie mai mare de 1 mg/ml.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gentamicin Krka 40 mg/1 ml soluţie injectabilă: 13060/2020/01-02

Gentamicin Krka 80 mg/2 ml soluţie injectabilă: 13061/2020/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.