Prospect Gabapentină Teva 100 mg capsule
Producator: Teva B.V.
Clasa ATC: Alte analgezice și antipiretice; Gabapentinoide, codul ATC: N02BF01.
AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 15969/2025/01-17 Anexa 2
15970/2025/01-17
15971/2025/01-17
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gabapentină Teva 100 mg capsule
Gabapentină Teva 300 mg capsule
Gabapentină Teva 400 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine gabapentină 100 mg.
Fiecare capsulă conţine gabapentină 300 mg.
Fiecare capsulă conţine gabapentină 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
100 mg: Capsulă (aproximativ 16 mm lungime), cu un corp alb opac cu TV 3494 imprimat în negru și
capac opac maro deschis cu TV 3494 imprimat în alb.
300 mg: Capsulă (aproximativ 19 mm lungime), cu un corp galben opac cu TV 3495 imprimat în
negru și capac opac maro deschis cu TV 3495 imprimat în negru.
400 mg: Capsulă (aproximativ 22 mm lungime), cu un corp portocaliu opac cu TV 3496 imprimat în
negru și capac opac maro deschis cu TV 3496 imprimat în negru.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Gabapentină Teva este indicat ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale cu și fără
generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de 6 ani și peste (vezi pct. 5.1).
Gabapentină Teva este indicat ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale cu și fără
generalizare secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani și peste.
Tratamentul durerii neuropate periferice
Gabapentină Teva este indicat pentru tratamentul durerii din neuropatia periferică așa cum este durerea
din neuropatia diabetică şi nevralgia post-herpetică la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei, pentru
iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani și peste.
Recomandările privind dozele la copii cu vârsta sub 12 ani sunt menţionate într-un paragraf separat de
mai jos al acestui punct.
Tabelul 1. Schema terapeutică – Iniţierea tratamentului
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
300 mg o dată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi
Întreruperea tratamentului cu gabapentină
În concordanţă cu practica clinică curentă, dacă tratamentul cu gabapentină trebuie întrerupt, se
recomandă ca acest lucru să se facă treptat pe durata unei perioade de minimum 1 săptămână,
indiferent de indicaţie.
Epilepsia
Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Schema terapeutică este stabilită de
către medicul curant în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi eficacitatea tratamentului.
Adulţi şi adolescenţi
În studiile clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg/zi. Tratamentul poate fi iniţiat
prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administrarea a 300 mg de
trei ori pe zi în Ziua 1. Ulterior, pe baza răspunsului individual al pacientului şi a tolerabilităţii
acestuia, doza poate fi mărită în continuare cu 300 mg/zi la intervale de 2-3 zile până la doza maximă
de 3600 mg/zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei de
gabapentină. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg/zi este de o săptămână, pentru
atingerea dozei de 2400 mg/zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg/zi este
de 3 săptămâni în total. În cadrul studiilor clinice deschise, de lungă durată, au fost bine tolerate doze
de până la 4800 mg/zi. Doza zilnică totală trebuie divizată în trei prize, iar intervalul de timp maxim
dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Doza iniţială este cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg/zi şi doza eficace este atinsă prin creşterea treptată a
dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentină la copiii cu
vârsta de minimum 6 ani este de 25-30 mg/kg/zi. În cadrul unui studiu clinic de lungă durată au fost
bine tolerate doze de până la 50 mg/kg/zi. Doza totală zilnică trebuie să fie divizată în trei prize egale,
intervalul maxim dintre doze netrebuind să depăşească 12 ore.
Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice de gabapentină pentru a se optimiza terapia
cu acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente
antiepileptice fără influenţarea concentraţiilor plasmatice de gabapentină sau a concentraţiilor serice
ale altor medicamente antiepileptice.
Durerea din neuropatia periferică
Adulţi
Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1. În mod
alternativ, doza iniţială este de 900 mg/zi, administrată în trei prize egale. Ulterior, pe baza răspunsului
individual al pacientului şi a tolerabilităţii, doza poate fi mărită cu 300 mg/zi la intervale de 2-3 zile
până la doza maximă de 3600 mg/zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă
a dozei de gabapentină. Timpul minim de atingere a dozei de 1800 mg/zi este de o săptămână, pentru
atingerea dozei de 2400 mg/zi este de 2 săptămâni în total, iar pentru doza de 3600 mg/zi este de 3
săptămâni în total.
În ceea ce priveşte tratamentul durerii din cadrul neuropatiilor periferice, cum sunt durerea din
cadrul neuropatiei diabetice periferice şi nevralgia post-herpetică, în studiile clinice, nu au fost
investigate eficacitatea şi siguranţa gabapentinei pentru perioade de tratament mai lungi de 5 luni.
Dacă un pacient necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni pentru durerea neuropatică
periferică, medicul curant trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească
necesitatea unei terapii suplimentare.
Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice
La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate corporală scăzută, după
transplant de organe etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea de concentraţii
mai mici, fie prin intervale de timp mai lungi între creşterea dozei.
Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)
La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, datorită deteriorării funcţiei renale consecutive
vârstei (vezi Tabelul 2). Somnolenţa, edemul periferic şi astenia pot fi mai frecvente în cazul acestor
pacienţi.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală
Ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu funcţie renală compromisă, aşa cum este descris în
Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală
poate fi utilizată gabapentină, conform următoarelor recomandări de dozaj.
Tabelul 2. Dozarea Gabapentinei la adulți pe baza funcției renale
Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza zilnică totalăa (mg pe zi)
≥80 900-3600
50-79 600-1800
30-49 300-900
15-29 150b-600
<15c 150b-300
a
Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei prize. Dozele reduse sunt destinate pacienţilor cu insuficienţă
renală (clearance-ul creatininei <79 ml/min).
b
A se administra în doză de 300 mg, la intervale de două zile.
c
Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei <15 ml/min, doza zilnică trebuie să fie redusă proporţional cu clearance-ul
creatininei (de exemplu pacienţilor cu un clearance al creatininei de 7,5 ml/min trebuie să li se administreze o jumătate din
doza zilnică a pacienţilor cu clearance al creatininei de 15 ml/min).
Utilizarea la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Pentru pacienţii anurici, care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu
gabapentină, se recomandă o doză iniţială de încărcare de 300 până la 400 mg de gabapentină
urmată de doze de 200 până la 300 mg gabapentină, administrate la fiecare 4 ore de şedinţă de
hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de
dializă.
Pentru pacienţii cu disfuncţii renale hemodializaţi, doza de întreţinere de gabapentină trebuie să se
bazeze pe recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se recomandă o doză
suplimentară de 200 până la 300 mg administrată după fiecare patru ore de şedinţă de hemodializă.
Mod de administrare
Administrare orală.
Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente şi trebuie înghiţită în întregime cu o cantitate
suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la gabapentină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului, enumeraţi la pct.
6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacții adverse cutanate severe (RACS)
În asociere cu gabapentina, au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindrom
Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) și reacții adverse la medicament cu
eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale. La
momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele și monitorizați
îndeaproape pentru reacții cutanate. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții,
gabapentina trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ (după caz).
Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SSJ, NET sau DRESS la utilizarea gabapentinei,
tratamentul cu gabapentină nu trebuie reluat la acest pacient în niciun moment.
Anafilaxie
Gabapentina poate provoca anafilaxie. Semnele și simptomele aferente cazurilor raportate au inclus
dificultăți la respirație, umflare a buzelor, gâtului și limbii și hipotensiune arterială, necesitând
tratament de urgență. Pacienții trebuie instruiți să întrerupă administrarea gabapentinei și să solicite
asistență medicală de urgenţă în eventualitatea în care prezintă semne sau simptome de anafilaxie
(vezi pct. 4.8).
Ideație și comportament suicidar
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie
suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate
controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat
apariţia acestui risc nu este cunoscut. În experiența de după punerea pe piață au fost observate cazuri
de ideație și comportament suicidar la pacienții tratați cu gabapentin (vezi pct. 4.8).
Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul
apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Din acest motiv, pacienţii trebuie
monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie
avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Întreruperea tratamentului cu gabapentină trebuie
luată în considerare în caz de ideație sau comportament suicidar.
Pancreatită acută
Dacă pe parcursul tratamentului cu gabapentină un pacient dezvoltă pancreatită acută, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Convulsii
Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea
bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii epileptici poate precipita apariţia formei clinice denumite
status epilepticus (vezi pct. 4.2).
Similar altor medicamente antiepileptice, în timpul tratamentului cu gabapentină, unii pacienţi pot
prezenta o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.
Similar altor medicamente antiepileptice, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate
concomitent în cadrul tratamentului pacienţilor refractari, trataţi cu mai mult de un antiepileptic, cu
scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină, are o rată mică de succes.
Gabapentina nu este considerată eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absenţelor, iar
la unii pacienţi poate agrava aceste crize. De aceea, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie în cazul
pacienţilor cu crize mixte, incluzând stări de absenţă.
Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu amețeli și somnolență ce poate crește apariția rănirilor
accidentale (căderi) la pacienţii vârstnici. De asemenea, au fost raportate post-marketing, pierderea
conștienței, confuzie și afectare mentală. De aceea pacienții trebuie sfătuiți să fie precauți până când se
familiarizează cu eventualele reacții ale acestui tratament.
Utilizarea concomitentă cu opioide și alte deprimante ale SNC
Pacienții ce necesită tratament concomitent cu deprimante ale sistemului nervos central (SNC),
inclusiv opioide trebuie atent monitorizați pentru semne ale deprimării sistemului nervos central
(SNC) cum sunt somnolență, sedare și depresie respiratorie. Pacienții care utilizează concomitent
gabapentină și morfină pot experimenta creșterea concentrației de gabapentină. Doza de
gabapentină sau de opioide trebuie redusă corespunzător (vezi pct. 4.5).
Se recomandă prudență atunci când se prescrie gabapentină concomitent cu opioide din cauza riscului
de depresie a SNC. Într-un studiu de caz-control bazat pe populație, observațional al consumatorilor de
opioide, prescrierea concomitentă de opioide și gabapentină a fost asociată cu un risc crescut de deces
cauzat de opioide în comparație cu utilizarea numai pe bază de prescripție de opioide (raportul de cote
ajustat [aOR], 1,49 [ÎI 95%, 1,18 până la 1,88, p< 0,001]).
Deprimare respiratorie
Gabapentina a fost asociată cu deprimare respiratorie severă. Pacienții cu funcție respiratorie
compromisă, boală respiratorie sau neurologică, insuficiență renală, tratați concomitent cu substanțe
cu efect deprimant asupra SNC și vârstnicii pot fi expuși unui risc mai mare de a prezenta această
reacție adversă severă. La acești pacienți pot fi necesare ajustări ale dozelor administrate.
Utilizarea la pacienți vârstnici (cu vârsta mai mare de 65 ani)
Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta peste 65
ani. Într-un studiu dublu orb la pacienţi cu durere neuropatică, somnolenţa, edemul periferic şi astenia
au apărut într-un procent oarecum mai mare la pacienţii cu vârsta de minimum 65 de ani, comparativ
cu pacienţii mai tineri. În plus faţă de aceste rezultate, investigaţiile clinice la acest grup de vârstă nu
au indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri.
Utilizarea la copii și adolescenți
Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) asupra
procesului de învăţare, a inteligenţei şi dezvoltării la copii şi adolescenţi nu au fost studiate în mod
adecvat. Prin urmare, beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie analizate comparativ cu
riscurile potenţiale ale unei astfel de terapii.
Utilizare greșită, potențial de abuz și dependență
Gabapentina poate provoca dependență de medicamente, care poate apărea la doze terapeutice. Au fost
raportate cazuri de abuz și abuz. Pacienții cu antecedente de abuz de substanțe pot prezenta un risc mai
mare de abuz, abuz și dependență de gabapentină, iar gabapentina trebuie utilizată cu prudență la acești
pacienți. Înainte de a prescrie gabapentină, riscul pacientului de abuz, abuz sau dependență trebuie
evaluat cu atenție.
Pacienții tratați cu gabapentină trebuie monitorizați pentru semne și simptome de abuz, abuz sau
dependență de gabapentină, cum ar fi dezvoltarea toleranței, creșterea dozei și comportamentul de
căutare a medicamentelor.
Simptome de sevraj
După întreruperea tratamentului pe termen scurt și lung cu gabapentin, au fost observate simptome de
sevraj. Simptomele de sevraj pot apărea la scurt timp după întreruperea tratamentului, de obicei în
decurs de 48 de ore. Cel mai frecvent simptome raportate includ anxietate, insomnie, greață, dureri,
transpirație, tremor, cefalee, depresie, senzație anormală, amețeli și stare de rău. Apariţia simptomelor
de sevraj după întreruperea tratamentului cu gabapentină poate indica dependenţa de medicamente
(vezi pct. 4.8). Pacientul trebuie informat despre acest lucru la începutul tratamentului. Dacă
administrarea de gabapentină trebuie întreruptă, se recomandă ca aceasta să se facă treptat pe o
perioadă de minimum 1 săptămână, independent de indicație (vezi pct. 4.2).
Teste de laborator
În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, folosind testele dipstick, pot fi
obţinute rezultate fals pozitive. De aceea, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate
pozitive ale testului dipstick, prin metode bazate pe principii analitice diferite, cum sunt metoda
biuretei, metode turbidimetrice sau dye-binding sau prin utilizarea acestor metode alternative încă
de la început.
Excipienți cu efect cunoscut
Sodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică este practic „fără
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Există rapoarte spontane și în literatură de cazuri de depresie respiratorie, sedare și deces asociate cu
gabapentina atunci când este administrată concomitent cu deprimante ale SNC, inclusiv opioide. În
unele dintre aceste rapoarte, autorii au considerat combinația de gabapentină cu opioide ca o
preocupare deosebită la pacienții care eșuează, la vârstnici, la pacienții cu boală respiratorie subiacentă
gravă, la pacienții care utilizează simultan a mai multe medicamente pentru a trata o singură boală sau
afecțiune și la cei cu tulburări de abuz de substanțe.
Într-un studiu clinic realizat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare
controlată care conţine 60 mg morfină cu 2 ore înainte de administrarea unui comprimat de 600 mg
gabapentină, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu administrarea
gabapentinei fără morfină. Prin urmare, pacienţii care necesită tratament concomitent cu opioide
trebuie să fie atent monitorizaţi privind apariţia semnelor de deprimare a SNC, cum ar fi somnolenţa,
iar doza de gabapentină sau de morfină trebuie redusă corespunzător.
Nu au fost observate interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau
carbamazepină.
Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la
pacienţii epileptici trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice.
Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindronă şi/sau
etinilestradiol, nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a niciunui component.
Administrarea concomitentă de gabapentină cu antiacide conţinând aluminiu şi magneziu reduce
biodisponibilitatea gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea de gabapentină în
primele două ore după administrarea antiacidelor.
Eliminarea renală de gabapentină nu este alterată de probenecid.
S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale de gabapentină, în cazul administrării
concomitente cu cimetidină, dar nu este de aşteptat ca asocierea să aibă semnificaţie clinică.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Risc legat de epilepsie și medicamente antiepileptice (MAE) în general
Sfaturi de specialitate cu privire la riscul potențial pentru un făt cauzat atât de convulsii, cât și de
tratamentul antiepileptic trebuie oferit femeilor aflate la vârsta fertilă, și în special femeilor care
planifică să rămână însărcinate și femeilor însărcinate. Necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie
revizuită atunci când o femeie intenționează să rămână gravidă. La femeile tratate pentru epilepsie,
terapia antiepileptică nu trebuie întreruptă brusc, deoarece aceasta poate determina crize epileptice cu
consecințe grave pentru mamă și pentru copil. Monoterapia ar trebui să fie preferată ori de câte ori este
posibil, deoarece terapia cu mai multe MAE ar putea fi asociată cu o mai mare risc de malformații
congenitale decât monoterapie, în funcție de antiepilepticele utilizate.
Riscul legat de gabapentină
Gabapentina traversează placenta umană.
Date dintr-un studiu observațional Nordic pe mai mult de 1700 de sarcini expuse la gabapentină în
primul trimestru nu a arătat un risc mai mare de congenital major în rândul copiilor expuși la
gabapentină comparativ cu copiii neexpuși și comparativ cu copiii expuși la pregabalină, lamotrigină și
pregabalină sau lamotrigină. De asemenea, nu a existat un risc crescut de tulburări de neurodezvoltare
observat la copiii expuși la gabapentină în timpul sarcinii.
Au existat dovezi limitate ale unui risc mai mare de greutate mică la naștere și de naștere prematură,
dar nu și de naștere mortală, mică pentru vârsta gestațională, scor Apgar scăzut la 5 minute și
microcefalie la nou-născuții femeilor expuse la gabapentină.
Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Gabapentina poate fi utilizată în primul trimestru de sarcină dacă este necesar din punct de vedere
clinic.
Sindromul de sevraj la nou-născuți a fost raportat la nou-născuții expuși in utero la gabapentină.
Expunerea concomitentă la gabapentină și opioide în timpul sarcinii poate crește riscul de sindrom de
sevraj neonatal. Nou-născuții trebuie monitorizați cu atenție.
Alăptarea
Gabapentina se excretă în laptele uman. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului
alăptat, administrarea acesteia la mamele care alăptează se face cu prudenţă. Gabapentina se
administrează femeilor care alăptează doar dacă beneficiul terapeutic la mamă depăşeşte clar riscul
potenţial la sugar.
Fertilitatea
Nu există niciun efect asupra fertilităţii în studiile la animale (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina
somnolenţă, ameţeli şi alte simptome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de
intensitate uşoară sau medie, acestea pot fi potenţial periculoase la pacienţii care conduc vehicule sau
folosesc utilaje. Acestea survin, în special, la iniţierea tratamentului şi după creşterea dozei.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice efectuate în epilepsie (terapie adjuvantă şi
monoterapie) şi durere neuropatică sunt prezentate în lista de mai jos pe aparate, sisteme, organe şi în
funcţie de frecvenţă, care este definită astfel: (foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10),
mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) şi rare (≥1/10000 şi <1/1000). Atunci când o reacţie adversă
a fost observată cu frecvenţe diferite în studiile clinice, aceasta a fost înregistrată cu cea mai mare
frecvenţă raportată.
Reacțiile suplimentare raportate din experiența de după punerea pe piață sunt incluse ca frecvență
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) cu caractere italice în lista de mai jos.
În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravității.
Sistemele şi aparatele Reacţii adverse la medicament
organismului
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente Infecţie virală
Frecvente Pneumonie, infecţie respiratorie, infecţie urinară, infecţie, otită
medie
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente Leucopenie
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
M ai puţin frecvente Reacţii alergice (de exemplu urticarie)
Cu frecvenţă necunoscută Sindrom de hipersensibilitate (o reacție sistemică cu prezentare
variată care poate include febră, erupție cutanată, hepatită,
limfadenopatie, eozinofilie, și uneori alte semne și simptome),
anafilaxie (vezi pct. 4.4)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Anorexie, apetit alimentar crescut
M ai puţin frecvente Hiperglicemie (observată cel mai adesea la pacienții cu diabet
zaharat)
Rare Hipoglicemie (observată cel mai adesea la pacienții cu diabet
zaharat)
Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie
Tulburări psihiatrice
Frecvente Ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate,
nervozitate, tulburări de gândire
Mai puțin frecvente Agitație
Cu frecvență necunoscută Ideaţie suicidară, halucinaţii, dependenţa de substanțe psihotrope
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Somnolenţă, ameţeală, ataxie
Frecvente Convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie,
cefalee, senzaţii precum parestezie, hipoestezie, coordonare
anormală, nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente
Mai puţin frecvente Hipokinezie, deficiență mintală
Rare Pierderea conștienței
Cu frecvenţă necunoscută Alte tulburări de mişcare (de exemplu coreoatetoză, diskinezie,
distonie)
Tulburări oculare
Frecvente Tulburări de vedere cum sunt ambliopia, diplopia
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente Vertij
Cu frecvenţă necunoscută Tinitus
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente Palpitații
Tulburări vasculare
Frecvente Hipertensiune arterială, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Dispnee, bronşită, faringită, tuse, rinită
Rare Deprimare respiratorie
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Vărsături, greaţă, afecţiuni dentare, gingivită, diaree, durere
abdominală, dispepsie, constipaţie, uscăciune a gurii și gâtului,
flatulenţă
Mai puțin frecvente Disfagie
Cu frecvenţă necunoscută Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Edem facial, purpură cel mai adesea descrisă ca echimoze
provocate de traumatisme fizice, erupţie cutanată tranzitorie,
prurit, acnee
Cu frecvenţă necunoscută Sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, edem
angioneurotic, eritem polimorf, alopecie, erupție cutanată la
medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (vezi pct. 4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Artralgie, mialgie, dorsalgie, contracţii musculare spastice
Cu frecvenţă necunoscută Rabdomioliză, mioclonie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă renală acută, incontinenţă urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente Impotenţă
Cu frecvenţă necunoscută Hipertrofie mamară, ginecomastie, disfuncție sexuală (cu
modificări de libidou, tulburări de ejaculare și anorgasmie)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente Fatigabilitate, febră
Frecvente Edem periferic, mers anormal, astenie, durere, stare generală de
rău, simptome asemănătoare gripei
Mai puţin frecvente Edem generalizat
Cu frecvenţă necunoscută Reacţii de sevraj*, durere toracică. A fost raportată moarte subită
inexplicabilă pentru care nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate cu
tratamentul cu gabapentină.
Investigaţii diagnostice
Frecvente Scădere a numărului de leucocite (celule albe), creştere în greutate
Mai puţin frecvente Testele funcției hepatice SGOT (AST), SGPT (ALT) şi bilirubină
crescute
Cu frecvenţă necunoscută Creatinfosfokinază crescută în sânge
Leziuni, intoxicații și complicații procedurale
Frecvente Vătămare accidentală, fractură, escoriaţii
Mai puțin frecvente Cădere
*După întreruperea tratamentului pe termen scurt și pe termen lung cu gabapentină, au fost observate simptome de sevraj.
Simptomele de sevraj pot apărea la scurt timp după întreruperea tratamentului, de obicei în decurs de 48 de ore. Cele mai
frecvente simptome raportate includ anxietate, insomnie, greață, durere, transpirații, tremor, cefalee, depresie, senzație de
anormalitate, amețeală și stare generală de rău (vezi pct. 4.4). Apariţia simptomelor de sevraj după întreruperea
tratamentului cu gabapentină poate indica dependenţa de medicament (vezi pct. 4.8). Pacientul trebuie informat despre
acest lucru la începutul tratamentului. Dacă gabapentină trebuie întreruptă, se recomandă înteruperea treptată timp de cel
puțin 1 săptămână indiferent de indicație (vezi pct. 4.2).
Sub tratament cu gabapentină au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Relația de cauzalitate cu
gabapentină este neclară (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hemodializați, datorită insuficienţei renale în stadiu terminal, a fost raportată miopatie
cu valori crescute ale creatinkinazei.
Infecțiile tractului respirator, otita medie, convulsiile și bronșita au fost raportate numai în studiile
clinice la copii. În plus, în studiile clinice la copii, comportamentul agresiv și hiperkinezia au fost
raportate frecvent.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
La supradoze de gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune viaţa
în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeală, diplopie, dizartrie, somnolenţă, pierderea stării
de conștiență, letargie şi diaree uşoară. Toţi pacienţii s-au recuperat complet cu tratament suportiv.
Absorbţia redusă a gabapentinei la doze mai mari poate limita absorbţia medicamentului în caz de
supradozaj şi, în consecinţă, poate reduce toxicitatea în supradozaj.
Supradozajul cu gabapentină, în special în asociere cu alte medicamente deprimante ale sistemului
nervos central, poate determina comă.
Chiar dacă gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, experienţa anterioară a arătat că de obicei
nu este necesar. Cu toate acestea, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu insuficienţă renală
severă.
Doza orală letală de gabapentină nu a fost identificată la şoareci şi şobolani la care s-au administrat
doze mari de până la 8000 mg/kg. Semnele de toxicitate acută la animale au inclus ataxie, dificultăţi
de respiraţie, ptoză, hipoactivitate sau excitabilitate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte analgezice și antipiretice; Gabapentinoide, codul ATC: N02BF01.
Mecanismul de acțiune
Gabapentina trece cu ușurință în creier și previne convulsiile la o serie de modele animale de
epilepsie. Gabapentina nu are afinitate nici pentru receptorul GABA tip A sau GABA tip B și nici nu
modifică metabolismul GABA. Nu se leagă de receptorii altor neurotransmițători din creier și nu
interacționează cu canalele de sodiu. Gabapentina se leagă cu afinitate mare de subunitatea α2δ
(alfa-2-delta) din canalelor de calciu voltaj-dependente și se presupune că legarea la subunitatea α2δ
(alfa-2-delta) poate fi implicată în efectele anticonvulsivante ale gabapentinei la animale.
Screeningul cu panel extins nu sugerează niciun alt fel de substanțe psihotrope țintă în afară de α2δ
(alfa-2-delta).
Dovezi obținute pe mai multe modele preclinice arată că activitatea farmacologică a gabapentinei
poate fi mediată prin legarea la α2δ (alfa-2-delta) cu scăderea eliberării de neurotransmițători
excitatori în regiuni ale sistemului nervos central. Această activitate poate sta la baza efectului
anticonvulsivant al gabapentinei. Semnificația acestor acțiuni ale gabapentinei asupra efectelor
anticonvulsivante la om urmează a fi stabilite.
Gabapentina prezintă, de asemenea, eficacitate în mai multe modele preclinice de durere la animale.
Legarea specifică a gabapentinei de subunitatea α2δ (alfa-2-delta) pare să aibă ca rezultat câteva
acțiuni diferite care pot fi responsabile pentru activitatea analgezică în modele pe animale. Activitățile
analgezice ale gabapentinei pot apărea în măduva spinării precum și în centrii superiori ai creierului,
prin interacțiuni cu căile descendente inhibitorii ale durerii. Semnificația acestor proprietăți preclinice
pentru efectele clinice la om este necunoscută.
Eficacitate și siguranță clinică
Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale la copii cu vârsta cuprinsă între 3
şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică dar fără semnificație statistică în rata de răspuns 50% în
favoarea grupului gabapentinei comparativ cu placebo. Analizele post-hoc suplimentare ale ratelor de
răspuns în funcție de vârstă nu au evidenţiat un efect semnificativ statistic al vârstei, fie ca variabilă
continuă, fie ca variabilă dihotomică (grupe de vârstă de 3-5 ani şi de 6-12 ani). Date din aceste analize
post-hoc suplimentare sunt rezumate în tabelul de mai jos:
Tabelul 3. Ratele de răspuns în funcție de vârstă
Răspuns (Ameliorare ≥50%) în funcţie de Tratament şi Vârsta populaţiei PITM*
Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea p
<6 ani 4/21 (19%) 4/17 (23,5%) 0,7362
6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144
* Populaţia în intenţie de tratament modificată (PITM) a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi pentru medicaţia în studiu,
care aveau de asemenea jurnale de convulsii evaluabile pentru de 28 zile, de la momentul iniţial şi din fazele dublu-orb.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei sunt observate în 2 până
la 3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia din doza absorbită) tinde să scadă odată cu
creşterea dozei. Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este aproximativ 60%.
Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi, nu au niciun efect clinic semnificativ asupra
farmacocineticii gabapentinei.
Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată după doze repetate. Deşi în studiile clinice
concentraţiile plasmatice de gabapentină au fost, în general, cuprinse între 2 micrograme/ml şi 20
micrograme/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.
Parametrii farmacocinetici sunt prezentaţi în Tabelul 4.
Tabelul 4-Parametrii farmacocinetici medii (CV%) la starea de echilibru, după administrare de
gabapentină la fiecare 8 ore
Parametrul 300 mg 400 mg 800 mg
farmacocinetic (N=7) (N=14) (N=14)
Medie %CV Medie %CV Medie %CV
C (μg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)
max
t (oră) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)
max
T (oră) 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)
1/2
ASC μg•oră/ml) 24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)
(0-8)
Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)
C = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru
max
t = timpul până la atingerea C
max max
T = timpul de înjumătăţire prin eliminare plasmatică
1/2
ASC = aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8 ore după
(0-8)
administrarea dozei
Ae% = procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după administrarea
dozei
NA = Nu este disponibil
Distribuţia
Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie egal cu 57,7 litri. La
pacienţii cu epilepsie, concentraţiile de gabapentină în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de
aproximativ 20% din valoarea corespunzătoare concentraţiilor plasmatice minime la starea de
echilibru. Gabapentina este prezentă în laptele femeilor care alăptează.
Metabolizarea
Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra
funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidative responsabile de metabolizarea medicamentului.
Eliminarea
Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este
scăzut. Constanta ratei de eliminare a gabapentinei, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal sunt
direct proporţionale cu clearance-ul creatininei.
Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii
cu funcţia renală afectată sau la pacienţii hemodializaţi (vezi pct. 4.2).
Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost determinată la 50 de subiecţi sănătoși cu vârste cuprinse
între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copii cu vârstă >5 ani
sunt asemănătoare celor de la adulţi pentru doza calculată în mg/kg.
Într-un studiu de farmacocinetică la 24 de subiecți copii și adolescenți sănătoși cu vârsta cuprinsă între
1 lună și 48 de luni, s-a observat expunerea (ASC) mai mică cu aproximativ 30%, C mai mică și
max
clearance-ul per greutate corporală mai mare în comparație cu datele disponibile raportate la copii cu
vârsta peste 5 ani.
Liniaritate/non-liniaritate
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei,
ceea ce conferă non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de
biodisponibilitate (F), de exemplu: Ae%, Cl/F, Vd/F. Farmacocinetica eliminării gabapentinei
(parametrii farmacocinetici care nu includ F precum CLr şi T ) este cel mai bine descrisă de
1/2
farmacocinetica liniară. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru sunt
predictibile pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogeneza
Gabapentina a fost administrată în hrană la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000 mg/kg/zi şi la
şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg/zi, timp de doi ani. S-a evidenţiat o creştere
semnificativă statistic a incidenţei carcinoamelor acinare pancreatice numai la masculii de şobolan
pentru cea mai mare doză administrată. Concentrațiile plasmatice maxime de medicament la șobolani
care primesc 2000 mg/kg/zi sunt de 10 ori mai mari decât concentrațiile plasmatice la oameni care
primesc 3600 mg/zi. Carcinoamele acinare pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un
grad mic de malignitate, nu au afectat supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul
înconjurător, şi au fost similare celor observate în grupe de control simultane. Semnificația
carcinoamelor acinare pancreatice la masculii de şobolan pentru riscul carcinogen la om nu este
elucidată.
Mutageneza
Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. Nu a fost mutagenă in vitro în teste standard care
utilizează celule bacteriene sau celule de mamifere. Gabapentina nu a indus apariţia aberaţiilor
cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro sau in vivo şi nu a indus formarea
micronucleilor în măduva osoasă la hamster.
Afectarea fertilităţii
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani la doze de
până la 2000 mg/kg (aproximativ de cinci ori mai mult decât doza maximă zilnică la om exprimată în
mg/m2 de suprafaţă corporală).
Teratogeneza
Gabapentina nu a crescut incidenţa malformaţiilor, comparativ cu grupuri de control, la puii de
şoarece, şobolan sau iepure, la doze de până la 50, 30 și respectiv 25 de ori mai mari decât doza zilnică
de 3600 mg la om (de patru, cinci, respectiv opt ori doza zilnică la om exprimată în mg/m2 de
suprafaţă corporală).
Gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi posterioare
la rozătoare, ceea ce arată retard al creşterii fetale. Aceste efecte au apărut când femele de şoarece
gestante au primit doze orale de 1000 sau 3000 mg/kg/zi în timpul organogenezei şi femele de
șobolan au primit doze de 2000 mg/kg înaintea și în timpul împerecherii, şi pe toată durata gestaţiei.
Aceste doze sunt aproximativ 1 până la 5 ori doza la om de 3600 mg exprimată în mg/m2 de
suprafaţă corporală.
Nu s-au observat efecte la femelele gestante de şoarece care au primit 500 mg/kg/zi
(aproximativ jumătate din doza zilnică la om exprimată în mg/m2 de suprafaţă corporală).
S-a observat incidenţă crescută pentru hidroureterul şi/sau hidronefroză la şobolani care au primit 2000
mg/kg/zi într-un studiu de reproducere generală și fertilitate, 1500 mg/kg/zi într-un studiu de
teratogenitate, şi 500, 1000 şi 2000 mg/kg/zi într-un studiu perinatal şi postnatal). Semnificaţia acestor
rezultate nu este cunoscută, dar au fost asociate cu dezvoltarea întârziată. Aceste doze sunt de
asemenea aproximativ de 1 până la 5 ori doza la om de 3600 mg exprimată în mg/m2 de suprafaţă
corporală.
Într-un studiu de teratogenitate la iepuri, a apărut o incidență crescută a pierderii fetale post-
implantare la femele gestante de iepure care au primit 60, 300 şi 1500 mg/kg/zi în timpul
organogenezei. Aceste doze sunt de aproximativ 0,3 până la 8 ori doza zilnică la om de 3600 mg
exprimată în mg/m2 de suprafaţă corporală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conținutul capsulei:
Amidon de porumb
Manitol (E421)
Talc (E553b)
Învelișul capsulei:
Gelatina
Dioxid de titan (E171)
Oxid galben de fer (E172)
Oxid negru de fer (E172)
Oxid roșu de fer (E172)
Apă purificată
Laurilsulfat de sodiu
Cerneluri de imprimare:
Cerneală neagră de imprimare:
Shellac (E904)
Oxid negru de fer (E172)
100 mg:
Cerneală albă de imprimare:
Shellac (E904)
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Blistere/blistere cu doză unitară:
30 luni
Flacon PEÎD:
30 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC/PVdC/Alu care conțin 20, 30, 50, 60, 90, 100 sau 200 de capsule sau blistere din
PVC/PVdC/Alu cu doze unitară care conțin 20×1, 30×1, 50×1, 60×1, 90×1, 100×1 sau 200x1capsule.
Flacon din PEÎD cu sistem de închidere din PE securizat pentru copii, care conține 50, 100 sau 200 de
capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs medicinal neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva B.V.
Swensweg 5
2031 GA Haarlem
Țările de Jos
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15969/2025/01-17
15970/2025/01-17
15971/2025/01-17
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – aprilie 2025
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2025