Furosemid Gemax Pharma 40 mg comprimate

Prospect Furosemid Gemax Pharma 40 mg comprimate

Producator: Gemax Pharma s.r.o.

Clasa ATC: Diuretice cu efect puternic (de ansă), sulfonamide

AUTORIZAȚIA DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 13808/2021/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Furosemid Gemax Pharma 40 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine furosemid 40 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză 105 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Comprimate rotunde, de culoare albă sau aproape albă, cu diametru de (aprox.) 8 mm, marcate cu „F

40” pe o parte („F” și „40” separate de o linie mediană) și netede pe cealaltă parte.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul edemelor de etiologie cardiacă.

Tratamentul edemelor de etiologie hepatică.

Tratamentul edemelor de etiologie renală (în cazul sindromului nefrotic, este esențial tratamentul

afecțiunii principale).

Hipertensiune arterială.

Furosemid Gemax Pharma este indicat la adulți, adolescenți și copii.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Trebuie utilizată întotdeauna cea mai mică doză eficace.

La adulți, doza zilnică maximă recomandată de furosemid este de 1.500 mg în cazul administrării pe

cale orală. Administrarea dozei maxime depinde de răspunsul individual al fiecărui pacient.

Adulţi

Edeme de etiologie cardiacă

Doza orală recomandată inițial este de 20 mg până la 80 mg pe zi. Această doză poate fi ajustată după

cum este necesar, în funcție de răspunsul terapeutic obținut. Este recomandat ca doza zilnică să fie

administrată în 2-3 prize.

Edeme de etiologie hepatică

Furosemidul este utilizat pentru a completa tratamentul cu antagoniști ai aldosteronului, în cazul în

care tratamentul cu aceștia a dus la rezultate insuficiente. Pentru a evita complicațiile, cum ar fi

hipotensiunea ortostatică, dezechilibrele electrolitice sau acido-bazice, doza trebuie ajustată cu atenție,

astfel încât pierderea de lichide inițială să se realizeze gradual. La adulți, aceasta corespunde unei doze

care determină scăderea greutății corporale cu aproximativ 0,5 kg pe zi.

Doza orală recomandată inițial este cuprinsă între 20 mg și 80 mg pe zi. Această doză poate fi ajustată

după cum este necesar, în funcție de răspunsul terapeutic. Doză zilnică poate fi administrată în una sau

mai multe prize.

Edeme de etiologie renală

Efectul natriuretic al furosemidului depinde de o serie de factori, inclusiv de severitatea insuficienței

renale și de balanța sodică; în consecință, efectul unei doze nu poate fi prevăzut cu precizie. La

pacienții cu insuficiență renală cronică, doza trebuie ajustată cu atenție astfel încât drenajul edemului

să se realizeze gradual. La adulți, aceasta corespunde unei doze care poate determina o scădere a

greutății corporale de aproximativ 2 kg pe zi (aproximativ 280 mmol Na+).

Doza orală recomandată inițial este cuprinsă între 40 mg și 80 mg pe zi. Această doză poate fi ajustată

în funcție de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică totală poate fi administrată în

una sau două prize. La pacienții care efectuează dializă, doza de întreținere uzuală pentru

administrarea pe cale orală este cuprinsă între 250 mg și 1.500 mg pe zi.

Edem asociat cu sindromul nefrotic

Doza recomandată inițial este cuprinsă între 40 mg și 80 mg pe zi. Această doză poate fi ajustată în

funcție de răspunsul terapeutic, după cum este necesar. Doza zilnică totală poate fi administrată în una

sau mai multe prize.

Hipertensiune arterială

Doza de întreținere uzuală este cuprinsă între 20 mg și 40 mg pe zi. În cazul hipertensiunii arteriale

asociată cu insuficiență renală cronică, poate fi necesară o doză mai mare.

Furosemidul poate fi utilizat singur sau în combinație cu alți agenți antihipertensivi.

Grupe speciale de pacienți

Copii și adolescenți

La copii, doza trebuie redusă în funcție de greutatea corporală, doză recomandată fiind de 2 mg/kg

până la maximum 6 mg/kg greutate corporală, fără a depăși 40 mg pe zi.

Vârstnici

Doza orală inițială este de 20 mg/zi, care se va crește treptat până la obținerea rezultatului dorit.

Mod de administrare

Comprimatele se înghit întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, pe stomacul gol.

Durata tratamentului depinde de indicația terapeutică și trebuie stabilită de către doctor în mod

individual, pentru fiecare pacient în parte.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Pacienții alergici la sulfonamide (de exemplu, antibiotice sulfonamidice sau derivaţi de

sulfoniluree) pot prezenta sensibilitate încrucișată la furosemid

• Hipovolemie sau deshidratare
• Insuficiență renală cu anurie, care nu răspunde la tratamentul cu furosemid
• Hipokalemie severă (vezi pct 4.8)
• Hiponatremie severă
• Stare comatoasă sau pre-comatoasă asociată cu encefalopatie hepatică
• Alăptare.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Trebuie asigurată evacuarea urinară. La pacienții cu obstrucția parțială a fluxului urinar (de exemplu,

pacienții cu tulburări de micțiune, hiperplazie de prostată sau stricturi uretrale), creșterea producției de

urină poate declanșa sau agrava simptomatologia. Prin urmare, acești pacienți necesită o monitorizare

atentă, mai ales la începutul tratamentului.

Tratamentul cu Furosemid Gemax Pharma necesită supraveghere medicală regulată, și în mod special,

este nevoie de o monitorizare atentă în cazul:

• pacienților cu hipotensiune arterială,
• pacienților care prezintă un risc deosebit de scădere marcată a tensiunii arteriale, de exemplu,

pacienții cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau carotidiene,

• pacienților cu diabet zaharat manifest sau latent,
• pacienților cu gută,
• pacienților cu hipoproteinemie, de exemplu, cea asociată sindromului nefrotic (efectul

furosemidului poate fi redus, iar ototoxicitatea sa, crescută). Se recomandă ajustarea cu

prudență a dozelor,

• pacienților cu sindrom hepato-renal, de exemplu, cu insuficiență renală funcțională

asociată cu afecțiuni hepatice severe,

• prematuri (risc de a dezvolta nefrocalcinoză/nefrolitiază; funcția renală trebuie

monitorizată și trebuie efectuată ultrasonografie renală).

La pacienţii trataţi cu furosemid poate apărea hipotensiune arterială simptomatică manifestată prin

ameţeli, lipotimie sau pierderea conştienţei, mai ales la pacienții vârstnici cărora li se administrează

alte medicamente care pot determina hipotensiune arterială şi la pacienţii cu alte afecţiuni medicale

însoțite de risc de apariție a hipotensiunii arteriale.

În timpul tratamentului cu furosemid, la majoritatea pacienților este recomandată monitorizarea

periodică a natremiei și kaliemiei, precum și a creatininemiei; în special, este necesară monitorizarea

atentă a pacienților cu risc crescut de a dezvolta dezechilibre electrolitice sau în cazul pierderilor

semnificative de lichide (de exemplu, din cauza vărsăturilor, diareei sau transpirației abundente).

Hipovolemia sau deshidratarea, precum și tulburările semnificative ale echilibrului acido-bazic și

electrolitic, trebuie corectate. Acest lucru poate impune întreruperea tratamentului cu furosemid.

Utilizare concomitentă cu risperidonă

În studiile clinice controlate placebo efectuate cu risperidonă administrată la pacienţi vârstnici care

sufereau de demență s-a observat o incidență crescută a mortalității în grupul pacienților tratați

concomitent cu furosemid și risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 ani, interval de vârstă 75-97 ani),

comparativ cu pacienții tratați cu risperidonă în monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, interval de

vârstă 70-96 ani) sau cu furosemid în monoterapie (4,1%; vârsta medie 80 ani, interval de vârstă 67-90

ani). Utilizarea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice utilizate în

doze mici) nu a fost asociată cu constatări similare.

Nu a fost identificat un mecanism fiziopatologic care să explice acest fenomen și nu s-au observat

tipare consecvente care să explice cauza decesului. Cu toate acestea, înainte de a lua decizia de a

utiliza acest medicament, se recomandă precauție și trebuie evaluate riscurile şi beneficiile acestei

asocieri sau ale tratamentului concomitent cu alte diuretice potente. Nu a existat o incidență crescută a

mortalității la pacienții tratați cu alte diuretice concomitent cu risperidonă. Indiferent de tratament,

deshidratarea a reprezentat un factor de risc general pentru mortalitate și, prin urmare, trebuie evitată

la pacienții cu demență (vezi pct. 4.3).

Există posibilitatea exacerbării sau activării lupusului eritematos sistemic.

Acest medicament conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză,

deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic ”nu

conține sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri nerecomandate:

Cloralhidrat

În cazuri izolate, administrarea intravenoasă de furosemid în decurs de 24 ore de la administrarea

cloralhidratului poate duce la hiperemie facială, agitație, greață, creșterea tensiunii arteriale și

tahicardie. În consecință, nu este recomandată utilizarea concomitentă a furosemidului și a

cloralhidratului.

Antibiotice aminoglicozidice și alte medicamente ototoxice

Furosemidul poate potența efectul ototoxic al antibioticelor aminoglicozidice, cum ar fi kanamicina,

gentamicina și tobramicina sau al altor medicamente ototoxice. Deoarece pot apărea leziuni

ireversibile, aceste medicamente trebuie administrate concomitent cu furosemid numai dacă există

motive clinice întemeiate care să justifice asocierea.

Asocieri care necesită precauții:

Cisplatină

Există riscul de ototoxicitate în cazul administrării concomitente a cisplatinei și a furosemidului. În

plus, la utilizarea furosemidului pentru obţinerea unei diureze forţate pe durata tratamentului cu

cisplatină, nefrotoxicitatea cisplatinei poate fi crescută dacă furosemidul nu se administrează în doze

mici (de exemplu, 40 mg la pacienții cu funcție renală normală), iar echilibrul hidric nu este pozitiv.

Sucralfat

Administrarea orală a furosemidului și a sucralfatului nu trebuie să se realizeze la un interval mai mic

sau egal cu 2 ore deoarece sucralfatul scade absorbţia intestinală a furosemidului, reducându-i astfel

efectul.

Litiu

Furosemidul scade excreţia sărurilor de litiu, ceea ce poate cauza creşterea concentraţiei plasmatice de

litiu, determinând un risc crescut de toxicitate a litiului, inclusiv un risc crescut de cardiotoxicitate şi

neurotoxicitate. În consecință, se recomandă monitorizarea atentă a concentrației plasmatice a litiului

la pacienții cărora li se administrează această combinație.

Inhibitori ECA/Antagoniști ai receptorilor angiotensinei II

La pacienții tratați cu diuretice poate să apară hipotensiune arterială marcantă și deteriorarea funcției

renale, inclusiv cazuri de insuficiență renală, în special atunci când sunt administrate concomitent

pentru prima dată sau sunt administrate pentru prima dată doze crescute de inhibitori ai enzimei de

conversie a angiotensinei (inhibitori ECA) sau de antagoniști ai receptorilor angiotensinei II.

Trebuie luată în considerare posibilitatea întreruperii temporare a administrării de furosemid sau, cel

puțin, reducerea dozei acestuia cu 3 zile înaintea inițierii tratamentului sau creșterii dozei de inhibitori

ECA sau antagoniști ai receptorilor angiotensinei II.

Risperidonă

Înainte de a lua decizia de a utiliza acest medicament, trebuie evaluate riscurile și beneficiile acestei

asocieri sau ale tratamentului concomitent cu furosemid sau alte diuretice potente. Vezi pct 4.4 privitor

la creșterea mortalității la pacienții vârstnici cu demență tratați concomitent cu furosemid și

risperidonă (vezi pct.4.4).

Levotiroxină

Dozele mari de furosemid pot inhiba legarea hormonilor tiroidieni de proteinele transportoare și pot

duce astfel la o creștere inițială tranzitorie a hormonilor tiroidieni liberi, urmată de o scădere globală a

valorilor totale ale hormonilor tiroidieni. Trebuie monitorizat nivelul hormonilor tiroidieni.

Asocieri de avut în vedere:

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene

Administrarea concomitentă de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid

acetilsalicilic, poate diminua efectul furosemidului. La pacienții deshidratați sau hipovolemici,

medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot determina apariția insuficienței renale acute.

Furosemidul poate crește toxicitatea salicilaților.

Fenitoină

Poate să apară o reducere a efectului furosemidului după administrarea concomitentă a fenitoinei.

Corticosteroizi/carbenoxolonă/laxative/lemn dulce

Utilizarea corticosteroizilor, carbenoxolonei sau a lemnului dulce în cantități crescute, precum și

utilizarea îndelungată a laxativelor poate crește riscul de apariție a hipokaliemiei.

Glicozide cardiotonice și medicamente care induc prelungirea intervalului QT

Unele tulburări electrolitice (ca de exemplu, hipokaliemia, hipomagneziemia) pot crește toxicitatea

unor medicamente (cum ar fi digitalicele și medicamente care induc prelungirea intervalului QT).

Antihipertensive

În cazul în care medicamente antihipertensive, diuretice sau alte medicamente cu potențial de scădere

a tensiunii arteriale sunt administrate concomitent cu furosemid, trebuie anticipată o scădere mai

pronunțată a tensiunii arteriale.

Probenecid/metotrexat

Probenecidul, metotrexatul și alte medicamente care, asemenea furosemidului, suferă o secreție

tubulară renală semnificativă, pot reduce efectul furosemidului. Invers, furosemidul poate reduce

eliminarea renală a acestor medicamente. În cazul tratamentului cu doze mari (în special dacă, atât

furosemidul, cât și alte medicamente sunt administrate în doze mari), acest lucru poate duce la

creșterea concentrațiilor plasmatice și a riscului de apariție a reacțiilor adverse asociate furosemidului

sau medicației concomitente.

Medicamente antidiabetice/simpatomimetice/teofilină

Efectul medicamentelor antidiabetice și al simpatomimeticelor care cresc tensiunea arterială (cum ar fi

epinefrina, norepinefrina) poate fi redus. Efectele miorelaxantelor sau al teofilinei pot fi crescute.

Medicamente nefrotoxice

Efectul nociv asupra rinichilor al medicamentelor nefrotoxice poate fi crescut.

Cefalosporine

La pacienţii trataţi concomitent cu furosemid şi anumite cefalosporine în doze mari poate să apară

insuficienţa renală funcțională.

Ciclosporina A

Utilizarea concomitentă a ciclosporinei A și a furosemidului este asociată cu un risc crescut de artrită

gutoasă secundară hiperuricemiei induse de furosemid și secundară excreției renale insuficiente de

urați asociate ciclosporinei A.

Substanţe de contrast pentru examenul radiologic

Pacienții cu risc de nefropatie la administrarea radiologică a substanțelor de contrast, tratați cu

furosemid au prezentat o incidență mai mare a deteriorării funcției renale după administrarea de

substanțe de contrast pentru examenul radiologic, comparativ cu pacienții cu risc crescut cărora li s-a

efectuat numai hidratare intravenoasă înaintea administrării substanțelor de contrast.

Alimente

Modul în care furosemidul este sau nu influențat de ingestia de alimente și gradul acestei

interacțiuni pare să depindă de forma farmaceutică folosită. Se recomandă ca formulările orale să

fie administrate pe stomacul gol.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Furosemidul traversează bariera placentară. În timpul sarcinii, furosemidul trebuie să fie utilizat numai

în cazurile în care este absolut necesar. Tratamentul cu furosemid în timpul sarcinii necesită

monitorizarea dezvoltării fetale.

Alăptarea

În timpul alăptării, trebuie avut în vedere faptul că furosemidul se excretă în laptele matern, si astfel

poate inhiba secreția lactată. De aceea, tratamentul cu furosemid în cazul femeilor care alăptează este

contraindicat (vezi pct 4.3), iar femeile nu trebuie să alăpteze dacă sunt în tratament cu furosemid.

Fertilitate

Nu sunt disponibile date privind efectul furosemidului asupra fertilității la om. Studiile la animale nu

au evidențiat niciun efect al tratamentului cu furosemid asupra fertilității (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Anumite reacții adverse (de exemplu, scăderea pronunțată și nedorită a tensiunii arteriale) pot afecta

capacitatea pacientului de a se concentra și reacționa și, prin urmare, prezintă un risc în situațiile în

care aceste capacități au o importanță deosebită (de exemplu, atunci sunt conduse vehicule sau sunt

folosite utilaje).

4.8 Reacții adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:

foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1>

(≥1/10000 şi <1>

datele disponibile).

Frecvențele derivă din datele din literatură referitoare la studiile în care furosemidul a fost utilizat la

un total de 1.387 pacienți, în orice doză și pentru orice indicație. În cazul în care categoria frecvenței

pentru aceeași reacție adversă a fost diferită, a fost selectată categoria de frecvență cea mai mare.

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: hemoconcentrație

Mai puțin frecvente: trombocitopenie

Rare: eozinofilie, leucopenie

Foarte rare: anemie hemolitică, anemie aplastică, agranulocitoză

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacții anafilactoide și anafilactice severe precum șocul anafilactic

Frecvență necunoscută: exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic.

Tulburări metabolice şi de nutriţie (vezi pct. 4.4)

Foarte frecvente: dezechilibre electrolitice (inclusiv simptomatice), deshidratare și

hipovolemie (în special la pacienții vârstnici), creșterea

creatininemiei, creșterea trigliceridelor serice

Frecvente: hiponatremie, hipocloremie, hipokalemie, valori crescute ale

colesterolului seric, valori crescute ale acidului uric în sânge și

precipitarea atacurilor de gută, volum urinar crescut

Mai puțin frecvente: modificarea toleranței la glucoză, diabetul zaharat latent poate deveni

manifest (vezi pct. 4.4)

Frecvență necunoscută: hipocalcemie, hipomagneziemie, valori crescute al ureei serice, alcaloză

metabolică, sindrom Pseudo-Bartter (în contextul utilizării abuzive și/sau

utilizării pe termen lung a furosemidului)

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: encefalopatie hepatică la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3)

Rare: parestezie

Frecvență necunoscută: amețeală, lipotimie și pierderea cunoștinței (cazuri de hipotensiune

simptomatică sau alte cauze), cefalee

Afecțiuni acustice și vestibulare

Mai puțin frecvente: tulburări de auz (majoritatea reversibile), în special la pacienții cu

insuficiență renală sau hipoproteinemie (de exemplu, în sindromul nefrotic)

Rare: surditate (uneori ireversibilă), tinitus

Afecțiuni vasculare

Rare: vasculită

Frecvenţă necunoscută: tromboză

Tulburări gastrointestinale

Mai puţin frecvente: greață

Rare: vărsături, diaree

Foarte rare: pancreatită acută

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: colestază, valori crescute al transaminazelor

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: prurit, urticarie, erupție cutanată, leziuni buloase, eritem polimorf,

pemfigoid, dermatită exfoliativă, purpură, reacții de fotosensibilitate

Frecvenţă necunoscută: sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET),

pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), reacție la medicament

cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), erupții sau modificări de tip

lichenoid

Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv

Frecvenţă necunoscută: au fost raportate cazuri de rabdomioliză, adesea în contextul unei

hipokaliemii severe (vezi pct. 4.3)

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: nefrită tubulo-interstiţială

Frecvenţă necunoscută: valori crescute ale sodiului și clorului în urină, retenție urinară (la pacienții

cu evacuare parțială a urinei (vezi pct. 4.4)), nefrocalcinoză și / sau

nefrolitiază la prematuri (vezi pct. 4.4), insuficiență renală (vezi pct. 4.5)

Condiții în legătură cu sarcina, perioada puerperală și perinatală

Frecvenţă necunoscută: risc crescut de persistență a canalului arterial la prematuri tratați cu

furosemid în primele săptămâni de viață

Afecțiuni generale și la nivelul locului de administrare

Rare: febră.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

Tabloul clinic al supradozajului acut sau cronic depinde de gradul depleției hidro-electrolitice (de

exemplu, hipovolemie, deshidratare, hemoconcentrare, aritmie cardiacă, inclusiv bloc atrio-ventricular

și fibrilație ventriculară). Simptomele acestor tulburări includ: hipotensiune arterială severă (cu

evoluție până la șoc), insuficiență renală acută, tromboză, delir, paralizie flască, apatie și confuzie.

Tratament

Nu se cunoaște un antidot specific pentru furosemid. Dacă ingestia tocmai a avut loc, pot fi luate

măsuri pentru a limita o absorbție sistemică mai extinsă a substanței active, măsuri cum ar fi lavajul

gastric sau alte măsuri destinate să reducă absorbția (de exemplu, administrarea de cărbune activ).

Dezechilibrele hidro-electrolitice relevante din punct de vedere clinic trebuie corectate. Împreună cu

prevenția și tratamentul complicațiilor grave rezultate ca urmare a acestor dezechilibre și a altor efecte

asupra organismului, această acțiune corectivă poate necesita monitorizare medicală intensivă,

generală și specifică, precum și măsuri terapeutice.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Diuretice cu efect puternic (de ansă), sulfonamide

Cod ATC: C03CA01

Mecanism de acţiune

Furosemid Gemax Pharma este un diuretic de ansă potent, cu debut al acțiunii relativ rapid și a cărui

substanţă activă este furosemidul. Din punct de vedere farmacologic, furosemidul inhibă sistemul de

co-transport (reabsorbția) al electroliților Na+, K+ și 2 Cl- localizat la nivelul membranei celulare

luminale a porțiunii ascendente a ansei Henle: prin urmare, eficacitatea acțiunii saliuretice a

furosemidului depinde de pătrunderea medicamentului în lumenul tubular printr-un mecanism de

transport anionic. Acțiunea diuretică rezultă din inhibarea reabsorbției clorurii de sodiu la nivelul

acestui segment al ansei Henle. Prin urmare, fracția de sodiu excretată poate reprezenta 35% din

filtrarea glomerulară a sodiului. Efectele secundare ale excreției crescute de sodiu constau în excreție

urinară crescută și secreție distală crescută de potasiu la nivelul tubului contort distal. Excreția ionilor

de calciu și magneziu este de asemenea crescută.

Furosemidul întrerupe mecanismul de feed-back tubulo-glomerular din macula densa, ducând astfel la

nediminuarea activității saliuretice. Furosemidul determină stimularea sistemului renină-angiotensină-

aldosteron în funcție de doză.

În cazul insuficienței cardiace, furosemidul determină o scădere acută a presarcinii cardiace (prin

creșterea capacitanței vaselor de sânge). Acest efect vascular precoce pare să fi mediat de către

prostaglandine și presupune o funcție renală corespunzătoare, activarea sistemului renină-angiotensină

și o sinteză neafectată a prostaglandinelor. În plus, datorită efectului său natriuretic, furosemidul scade

reactivitatea vasculară la catecolamine, care este crescută la pacienții hipertensivi.

Eficacitatea antihipertensivă a furosemidului este atribuită excreției crescute de sodiu, volumului redus

de sânge și răspunsului musculaturii netede de la nivel vascular la stimulul vasoconstrictor.

Efecte farmacodinamice

Efectul diuretic al furosemidului se instalează în decurs de 15 minute de la administrarea intravenoasă

a unei doze și în decurs de o oră după administrarea unei doze pe cale orală.

O creștere doză-dependentă a diurezei și natriurezei a fost demonstrată la subiecți sănătoși cărora li s-a

administrat furosemid (doze între 10 mg și 100 mg). Durata acțiunii la subiecții sănătoși după

administrarea intravenoasă a unei doze de 20 mg de furosemid este de aproximativ 3 ore și cuprinsă

între 3 și 6 ore în cazul administrării pe cale orale a unei doze de 40 mg de furosemid.

La pacienții bolnavi, relația dintre concentrațiile tubulare de furosemid (liber) în formă nelegată

(estimată cu ajutorul ratei de excreție în urină a furosemidului) și efectul natriuretic se reprezintă grafic

printr-o curbă sigmoidă, cu o rată minimă efectivă de excreție a furosemidului de aproximativ 10

micrograme pe minut. În consecință, o perfuzie continuă cu furosemid este mai eficace decât

injectarea repetată în bolus. În plus, peste o anumită doză administrată în bolus, efectul

medicamentului nu crește semnificativ. Efectul furosemidului este redus în cazul scăderii secreției

tubulare sau în cazul legării intratubulare a medicamentului de albumină.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Furosemidul se absoarbe rapid din tubul digestiv, iar t este între 1 și 1,5 ore. Absorbția

max

medicamentului indică o largă intra și intervariabilitate.

La voluntarii sănătoși, biodisponibilitatea furosemidului este de aproximativ 50% până la 70% pentru

comprimate. În cazul persoanelor bolnave, biodisponibilitatea medicamentului este influențată de mai

mulți factori, incluzând comorbiditățile, putând suferi o reducere de ordinul a 30% (de exemplu, în

cazul sindromului nefrotic).

Absorbția furosemidului poate fi influențată de ingestia de alimente și impactul generat de această

interacțiune pare să depindă de forma farmaceutică administrată.

Distribuţie

Volumul de distribuție al furosemidului este cuprins între 0,1 și 1,2 litri per kg corp. Volumul de

distribuție poate fi mai mare, în funcție de tipul comorbidităților.

Legarea de proteinele plasmatice (în mare parte, de albumină) este mai mare de 98%.

Biotransformare și eliminare

Furosemidul este eliminat în mare parte sub formă neconjugată, în principal prin secreție la nivelul

tubului proximal. Metabolitul glucuronic al furosemidului reprezintă între 10% până la 20% din

substanțele care se regăsesc în urină. Doza rămasă nemetabolizată este excretată în fecale, probabil

după secreția biliară.

Furosemidul se excretă în laptele matern. Furosemidul traversează bariera placentară și este transferată

lent către făt. Furosemidul atinge concentrații egale la mamă și la făt/nou-născut.

Categorii speciale de pacienți

Insuficiență renală

În cazul insuficienței renale, eliminarea furosemidului se realizează mai lent, iar timpul de înjumătățire

este prelungit, timpul de înjumătățire terminal putând ajunge la 24 ore în cazul pacienților cu

insuficiență renală severă.

În cazul sindromului nefrotic, concentrația scăzută de proteine plasmatice determină concentrații mai

mari a formei neconjugate de furosemid (liberă). Pe de altă parte, eficacitatea furosemidului este

redusă la acești pacienți din cauza legării de albumina intratubulară și a scăderii secreției tubulare.

Furosemidul este slab dializată la pacienții care efectuază hemodializă, dializă peritoneală sau dializă

peritoneală ambulatorie continuă.

Insuficiență hepatică

În cazul insuficienței hepatice, timpul de înjumătățire al furosemidului crește cu 30% până la

90%, în principal datorită volumului de distribuție ridicat. În plus, la această categorie de

pacienți, există o largă variabilitate a parametrilor farmacocinetici.

Insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune arterială severă, vârstnici

Eliminarea furosemidului este mai lentă din cauza funcției renale scăzute la pacienții cu

insuficiență cardiacă congestivă, hipertensiune arterială severă și la vârstnici.

Prematuri și nou-născuți

În funcție de gradul de maturitate al rinichilor, eliminarea furosemidului poate fi mai lentă.

De asemenea, metabolizarea medicamentului este redusă în cazul copiilor cu capacitate de

glucuronidare insuficientă. Timpul de înjumătățire terminal este mai mic de 12 ore la copiii

cu vârsta de post-concepție mai mare de 33 săptămâni. La copiii cu vârsta de 2 luni sau mai

mult, clearance-ul terminal este același cu cel al adulților.

5.3 Date preclinice de siguranță

Toxicitate acută

Studiile efectuate cu furosemid administrat oral și intravenos la diferite specii de rozătoare și câine au

evidențiat o toxicitate acută scăzută.

DL după administrarea pe cale orală este cuprinsă între 1.050 și 4.600 mg/kg corp la șoarece și

șobolan și de 243 mg/kg corp la cobai.

La câine, DL după adminstrare orală este de aproximativ 2.000 mg/kg corp, iar după administrarea

intravenoasă DL este mai mare de 400 mg/kg corp.

Toxicitate cronică

La șobolan și câine, după administrarea furosemidului între 6 luni și 12 luni, au fost observate

modificări la nivel renal (inclusiv fibroză focală și calcificări) în grupurile cu dozele cele mai mari (de

10 până la 20 ori doza terapeutică de la om).

Ototoxicitate

Furosemidul poate influența procesele de conducere ale stria ventricularis, de la nivelul urechii

interne, ceea ce poate duce la tulburări auditive – în general, reversibile.

Carcinogenicitate

Furosemidul, în doză de aproximativ 200 mg/kg corp (14.000 ppm) pe zi a fost administrat la șobolan

și femelele de șoarece, pe o perioadă de 2 ani împreună cu alimentația. S-a observat o creștere a

incidenței adenocarcinomului mamar la șoarece, dar nu și la șobolan. Această doză este considerabil

mai mare decât doza terapeutică administrată la om. În plus, aceste tumori au fost identice din punct de

vedere morfologic cu tumorile apărute spontan, observate la 2% până la 8% din animalele din grupul

de control.

De asemenea, este puțin probabil ca această incidență a tumorilor să fie relevantă pentru tratamentul la

om. De fapt, nu există dovezi ale creșterii incidenței adenocarcinomului mamar la om, după utilizarea

furosemidului. Nu este posibilă clasificarea furosemidului în ceea ce privește carcinogenicitatea la om

pe baza studiilor epidemiologice.

Într-un studiu de carcinogenicitate, furosemidul a fost administrat la șobolan în doză zilnică de 15 și

30 mg/kg corp. Șobolanii masculi din grupul la care s-a administrat doza de 15 mg/kg au prezentat o

creștere marginală a tumorilor anormale, creștere care nu s-a observat la grupul la care s-a administrat

doza de 30 mg/kg. Aceste incidente au fost considerate rare.

Testul de carcinogeneză de la nivelul vezicii urinare, indusă de nitrozamină, la șobolan nu a evidențiat

date care să sugereze că furosemidul este un promotor al carcinogenezei.

Mutagenitate

La testele efectuate in vitro pe celule bacteriene și de mamifer au fost obținute atât rezultate pozitive,

cât si negative. Cu toate acestea, inducerea mutațiilor genetice și cromozomiale a fost observată numai

atunci când furosemidul a atins concentrații citotoxice.

Toxicitate asupra funcției de reproducere

Furosemidul nu a avut un impact negativ asupra fertilității la masculii și femelele de șobolan la doze

zilnice de 90 mg/kg corp, și nici la masculii și femelele de șoarece la doze zilnice de 200 mg/kg corp,

în ambele cazuri furosemidul fiind administrat oral.

Nu au fost evidențiate efecte embriotoxice sau teratogene la numeroase specii de mamifer, inclusiv

șoarece, șobolan, pisică, iepure și câine după tratamentul cu furosemid.

Întârzierea dezvoltării renale – reducerea numărului de glomeruli diferențiați – a fost descrisă la puii de

șobolan tratați cu 75 mg per kg corp de furosemid, în timpul perioadei cuprinse între zilele 7-11 și 14-

18 de sarcină.

Furosemidul traversează bariera placentară, atingând concentraţia plasmatică a mamei în procent de

100% la nivelulul cordonului omblical. Până în prezent, nu a fost observate malformații la om care să

fie asociate cu expunerea la furosemid. Totuși, nu există suficientă experiență pentru a permite o

evaluare concludentă asupra posibilelor efecte nocive asupra embrionului/fătului. Producția de urină a

fătului poate fi stimulată intrauterin.

Au existat cazuri de urolitiază și nefrocalcinoză la prematuri după tratamentul cu furosemid.

Nu au fost efectuate studii pentru a evalua efectele furosemidului la copii, atunci când este luat

împreună cu laptele matern.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Amidon de porumb pregelatinizat

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister din PVC-PVDC/Al în cutii.

Mărimi de ambalaj: 10, 20, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90 și 100 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Gemax Pharma s.r.o.

Na Florenci 2116/15

Nové Město

110 00 Praga 1

Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13808/2021/01-10

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Martie 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2024