Frontin 0,25 mg comprimate

Prospect Frontin 0,25 mg comprimate

Producator: Egis Pharmaceuticals PLC

Clasa ATC: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: N05BA12

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12916/2020/01-02 Anexa 2

12917/2020/01-02

12918/2020/01-02

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Frontin 0,25 mg comprimate

Frontin 0,5 mg comprimate

Frontin 1 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Frontin 0,25 mg

Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.

Frontin 0,5 mg

Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.

Frontin 1 mg

Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 96 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Frontin 0,25 mg

Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la slab gălbui, marcate cu “E311” pe o faţă şi cu linie

mediană pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Frontin 0,5 mg

Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galben deschis, marcate cu “E312” pe o faţă şi cu linie mediană

pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Frontin 1 mg

Comprimate ovale, biconvexe, de culoare roz deschis, marcate cu “E313” pe o faţă şi cu linie mediană pe

cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratament de scurtă durată în:

• stări de anxietate moderat-severe (cum ar fi anxietate generalizată, simptome de anxietate asociate

cu unele tulburări funcţionale sau organice),

• stări de anxietate asociate cu depresie,
• tulburări de panică,
• profilaxie şi tratament în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doza optimă de Frontin trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de răspunsul

terapeutic individual. Dacă apar reacţii adverse grave la administrarea dozei iniţiale, se impune reducerea

dozei.

Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie

depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, doza trebuie crescută cu atenţie, pentru a evita apariţia

reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza administrată seara.

În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât cei

aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă administrarea

dozei minime eficace în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate pentru a evita sedarea excesivă

sau ataxia.

Adulţi

Stări de anxietate

Doza iniţială recomandată este de 0,75 – 1 mg alprazolam, administrată în 3 prize zilnice. Doza zilnică

recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe zi,

divizată în mai multe prize.

Stări de anxietate asociate cu depresie

Doza iniţială recomandată este de 3 x 0,5 mg alprazolam pe zi. Doza uzuală de întreţinere este de 2,5-3

mg pe zi şi poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg alprazolam pe zi,

divizată în mai multe prize.

Tulburări de panică

Doza iniţială recomandată este de 0,5-1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg de 3

ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu trebuie să

depăşească 1 mg alprazolam la 3-4 zile.

Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 6 ± 2 mg. În mod excepţional, un număr redus de

pacienţi au necesitat doze de până la 10 mg/zi.

Pacienţi vârstnici sau debilitaţi

Doza zilnică recomandată este de 0,5-0,75 mg alprazolam, administrată în 2-3 prize. La nevoie doza poate

fi crescută, în funcţie de tolerabilitate.

Doza iniţială trebuie scăzută dacă apar reacţii adverse.

Copii și adolescenți

Siguranţa şi eficacitatea alprazolamului la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Modalitatea de întrerupere a tratamentului

Datorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot re-apărea după întreruperea

administrării medicamentului.

Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Se recomandă ca doza zilnică de

alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La unii pacienţi poate fi necesară

chiar o scădere mai lentă.

Durata tratamentului

Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi pct 4.2 ”Doze și mod de administrare”), în

funcţie de indicaţie. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată periodic, iar prelungirea tratamentului

trebuie bine evaluată, mai ales dacă simptomele sunt uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat.

În general, durata totală a tratamentului pentru anxietate nu trebuie să depăşească 8–12 săptămâni,

incluzând şi perioada de scădere progresivă a dozei.

Au existat şi situaţii în care pacienţii au fost trataţi eficace cu alprazolam timp de 8 luni, cum ar fi

tulburările de panică şi afecţiunile asociate acestora.

În anumite cazuri este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după

reevaluarea pacientului de către un specialist.

La iniţierea tratamentului, poate fi utilă informarea pacientului despre durata limitată a tratamentului şi

explicarea în mod special a felului în care se va face descreşterea progresivă a dozelor. Mai mult, este

important ca pacientul să fie conştient asupra posibilităţii apariţiei fenomenului de rebound, reducându-se

astfel anxietatea faţă de aceste simptome, în cazul în care ele ar apărea în perioada de întrerupere a

tratamentului. Sunt indicii că, în cazul benzodiazepinelor cu acţiune de scurtă durată, fenomenele de

sevraj pot să devină manifeste în intervalul de doze terapeutice, mai ales pentru dozele mari.

La utilizarea de benzodiazepine cu acţiune de lungă durată este importantă atenţionarea în privinţa trecerii

la benzodiazepine cu acţiune de scurtă durată, din cauza posibilitaţii apariţiei simptomelor de sevraj.

Mod de administrare

Administrare orală.

4.3 Contraindicaţii

• hipersensibilitate la alprazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii enumerați la

pct. 6.1;

• insuficienţă respiratorie severă;
• sindromul de apnee în somn;
• insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);
• miastenia gravis;

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Simptome de sevraj

Fenomenele de sevraj apar când dozele sunt reduse rapid sau se întrerupe brusc tratamentul.

În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv

cu alprazolam, s-au înregistrat reacţii adverse de tip rebound sau sevraj (vezi pct. 4.8). Ca urmare, doza

trebuie scăzută progresiv (vezi pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici.

Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat

terapie prelungită cu doze excesive.

Manifestări de sevraj s-au înregistrat însă şi la întreruperea bruscă a tratamentului administrat în dozele

recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de panică sau

afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările de sevraj.

Dependență

Utilizarea benzodiazepinelor, inclusiv a alprazolamului, poate duce la toleranţă şi dependenţă psihică şi

fizică. În cazul benzodiazepinelor riscul de dependenţă creşte cu doza şi durata tratamentului. Acest risc

este crescut la pacienţii cu antecedente de alcoolism sau abuz de medicamente.

În timpul tratamentului este interzisă consumarea băuturilor alcoolice.

Farmacodependenţa poate apărea la utilizarea dozelor terapeutice şi/sau la pacienţii fără factor de risc

individualizat. Riscul de farmacodependenţă creşte când se utilizează combinat mai multe benzodiazepine

indiferent de indicaţia ca anxiolitice sau hipnotice. Au fost raportate şi cazuri de abuz.

Odată ce a apărut dependenţa fizică, oprirea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome de sevraj.

Acestea pot fi cefalee, durere musculară, anxietate extremă, stare de tensiune, nelinişte, confuzie,

iritabilitate şi insomnie. În cazuri severe, pot apărea următoarele simptome: derealizare, depersonalizare,

hiperacuzie, amorţeală şi furnicături la nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot şi

contact fizic, halucinaţii sau crize epileptice.

Insomnie şi anxietate de rebound: la întreruperea tratamentului, poate apărea un sindrom tranzitoriu în

cadrul căruia simptomele iniţiale, care au condus la tratamentul cu o benzodiazepină, re-apar într-o formă

mai accentuată. Sindromul poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând schimbări de dispoziţie, anxietate sau

tulburări de somn şi stare de nelinişte. Deoarece riscul fenomenului de sevraj/rebound este mai mare după

oprirea bruscă a tratamentului, se recomandă ca scăderea dozelor să se facă treptat.

La pacienții cu depresie majoră sau anxietate asociată depresiei, benzodiazepinele și substanțele înrudite,

nu trebuie prescrise în monoterapie, deoarece pot precipita suicidul sau pot crește riscul de suicid. Prin

urmare alprazolamul trebuie folosit cu precauție, iar dozele prescrise trebuie limitate la pacienții cu semne

și simptome de tulburări depresive si tendințe suicidare.

Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi creşterea incidenţei

sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de Frontin a pacienţilor

cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul altor medicamente psihotrope

utilizate la pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie sau planuri suicidare.

Categorii speciale de pacienți

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea alprazolamului la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Prin urmare, utilizarea alprazolamului la acești pacienți nu este recomandată.

Vârstnici și pacienți debilitați

Benzodiazepinele și medicamentele înrudite trebuie utilizate cu precauție la vârstnici datorită riscului de

sedare și/sau slăbiciunii musculo-scheletice care poate determina prăbușiri, deseori cu consecințe grave la

această grupă de pacienți. La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă în general utilizarea dozei

minime eficace pentru a preveni ataxia şi sedarea excesivă.

La pacienţii cu funcţie renală afectată sau cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată se recomandă

prudenţă la administrarea tratamentului.

În caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al

benzodiazepinelor. Scăderea dozei este recomandată și în cazul pacienților cu insuficiență respiratorie

cronică datorită riscului de depresie respiratorie.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi închis.

Toleranţa

O anume pierdere a efectelor hipnotice ale benzodiazepinelor poate apărea după utilizarea lor repetată

timp de câteva săptămâni.

Reacţii psihotice și paradoxale

La anumiţi pacienţi, îndeosebi la copii și vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace

reacţii paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii,

fenomene psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (vezi pct. 4.8). În aceste

situaţii, tratamentul trebuie întrerupt.

Amnezia

Benzodiazepinele pot provoca amnezie retrogradă. Aceasta apare cel mai adesea la câteva ore după

ingestia medicamentului.

Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte

tranchilizante (vezi pct. 4.5). Utilizarea benzodiazepinelor în tratamentul pacienţilor cu antecedente de

alcoolism sau abuz de droguri trebuie făcută cu extremă prudenţă (vezi pct. 4.5).

Riscul utilizării concomitente cu opioide

Utilizarea concomitentă a comprimatelor de Frontin cu opioide poate determina sedare, deprimare

respiratorie, comă și deces. Datorită acestui risc, prescrierea concomitentă de medicamente sedative cum

sunt benzodiazepinele sau medicamentele înrudite cum este Frontin cu opioide trebuie să se facă numai

pentru pacienții pentru care nu există altă opțiune terapeutică. În cazul deciziei de a prescrie Frontin

concomitent cu opioide trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie

cât mai scurtă posibil (vezi pct. 4.2 ”Doze recomandate”).

Pacienții trebuie atent monitorizați în ceea ce privește semnele și simptomele unei deprimări respiratorii și

sedării. În acest sens, se recomandă informarea pacienților sau a aparținătorilor despre aceste simptome

(vezi pct. 4.5).

Frontin conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,

deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.

Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului

nervos central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice,

alte anxiolitice/sedative, antidepresive, anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice H1. Aceste asocieri

necesită prudenţă.

Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu medicamente

care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai ales citocromul

P450 CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectele alprazolamului.

Datele din studiile clinice cu alprazolam, studiile in vitro cu alprazolam şi studiile clinice cu

medicamente metabolizate similar cu alprazolamul evidenţiază interacţiuni variate de diferite grade şi

interacţiuni posibile între alprazolam şi un număr de medicamente. Pe baza gradului de interacţiune şi a

tipului de date disponibile se fac următoarele recomandări:

• Administrarea concomitentă cu inhibitori potenţi ai citocromului CYP3A4, cum sunt

antimicoticele de tip azolic (ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol) trebuie făcută cu

prudenţă şi trebuie luată în considerare reducerea substanţială a dozei.

• Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual

reducerea dozelor.

• Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem

sau antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.

• Alprazolamul creşte concentraţia plasmatică a litiului, de aceea asocierea trebuie atent

monitorizată.

• Alprazolamul creşte concentraţia plasmatică a imipraminei, dezipraminei (de 3 ori).
• Alprazolamul potenţează efectul terapeutic al relaxantelor musculare.
• Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe

şi dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a

clearance-ului alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a

efectelor clinice. Cu toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea

clearance-ului alprazolamului este contracarată de inducţia CYP3A4. Această interacţiune

impune ajustarea dozei de alprazolam sau întreruperea administrării acestuia.

• Creșterea concentrației de digoxină a fost raportată la administrarea concomitentă cu alprazolam,

mai ales la pacienții vârstnici (>65 ani). Pacienții care primesc alprazolam și digoxină trebuie

monitorizați pentru semne și simptome ale toxicității digoxinei.

Nu s-au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a warfarinei, în

cazul administrării concomitente cu alprazolam.

Opioide

Utilizarea concomitentă a medicamentelor sedative cum sunt benzodiazepinele sau medicamentelor

înrudite cum este Frontin cu opioide crește riscul de sedare, depresie respiratorie, comă și deces din cauza

efectului aditiv deprimant al sistemului nervos central. Doza și durata tratamentului concomitent trebuie

limitate (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Atunci când alprazolamul este prescris femeilor aflate la vârstă fertilă, acestea trebuie avertizate să ceară

opinia medicului în cazul când sunt însărcinate sau doresc să rămână însărcinate, astfel încât să permită

medicului să decidă asupra oportunităţii continuării tratamentului.

Datele cu privire la teratogenitate precum și efectele asupra dezvoltării postnatale și asupra

comportamentului după folosirea de benzodiazepine nu sunt concludente.

Unele studii iniţiale cu alţi membrii ai clasei benzodiazepinelor au evidenţiat că expunerea intrauterină

poate fi asociată cu malformaţii. Studiile ulterioare cu medicamente din clasa benzodiazepinelor nu au

evidenţiat clar vreun tip de defect.

O mare cantitate de date, provenite din studii clinice, arată că expunerea la benzodiazepine în primul

trimestru de sarcină nu este asociată cu o creștere semnificativă a riscului de malformații majore. Totuși,

unele studii epidemiologice caz-control au identificat o creștere de 2 ori a riscului de stomatoschisis.

Tratamentul cu benzodiazepine în doze mari, în timpul trimestrului doi și trei de sarcină, este asociat cu o

scădere a mișcărilor fetale active și variații ale ritmului cardiac fetal.

Atunci când, din motive medicale, tratamentul trebuie administrat în ultima parte a sarcinii, chiar și când

sunt administrate doze mici de benzodiazepine, pot să apară la copil hipotonie axială și tulburări de supt –

care conduc de multe ori la scăderea ritmului de creștere în greutate. Aceste tulburări sunt tranzitorii și pot

să se mențină 1 până la 3 săptămâni, în funcție de timpul de înjumătățire al produsului. În cazul utilizării

dozelor mari pot să apară depresie respiratorie, apnee și hipotermie la nou-născut. În unele cazuri, la

câteva zile după naștere, a fost observat sindromul de sevraj neonatal, manifestat prin hiperexcitabilitate,

agitație și tremor, fără alte manifestări precursoare.

Alprazolamul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă administrarea lui este absolut obligatorie.

Dacă alprazolamul este recomandat pe durata sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă pe durata

tratamentului cu alprazolam, trebuie să fie informată asupra potențialelor riscuri la care este expus fătul.

Benzodiazepinele traversează bariera feto-placentară şi sunt excretate în laptele matern. Copiii femeilor

care utilizează benzodiazepine în timpul sarcinii pot prezenta malformaţii. Acest efect nu a fost

cuantificat în cazul alprazolamului. Dacă, din motive medicale, medicamentul este administrat în ultimul

trimestru de sarcină sau în timpul naşterii, nou-născutul poate prezenta hipotermie, hipotonie şi deprimare

respiratorie.

Copiii mamelor care utilizează benzodiazepine în mod cronic în timpul sarcinii pot prezenta în perioada

postnatală dependenţă fizică şi fenomene de sevraj.

Dacă tratamentul cu alprazolam este necesar în ultima parte a sarcinii, dozele mari vor fi evitate și trebuie

monitorizate simptomele de sevraj şi/sau sindromul miopatiei congenitale la nou-născut.

Alăptarea

Alprazolamul este excretat în concetrații mici în laptele matern. Cu toate acestea nu este recomandată

administrarea alprazolamului în timpul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Administrarea alprazolamului poate produce sedare, amnezie, tulburări de concentrare și disfuncții

musculare, efecte care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Lipsa somnului

sau somnul insuficient și consumul de alcool poate accentua aceste efecte (vezi și pct. 4.5).

Pacienții trebuie avertizați despre aceste tipuri de reacții și influența lor asupra capacității de a conduce

vehicule sau de afolosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.

Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la

continuarea ei sau după scăderea dozei.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente

(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>

foarte rare (<1>

Clasificare MedDRA pe Frecvență Reacții adverse

a parate și sisteme

Tulburări endocrine Mai puțin frecvente Hiperprolactinemie

Tulburări metabolice și de Frecvente Scădere a apetitului (anorexie)

nutriție

Tulburări psihice Frecvente Stare confuzională, depresie,

dezorientare, scădere a libidoului

Mai puțin frecvente Anxietate, insomnie, nervozitate,

hipomanie, manie halucinații,

furie, agresivitate și ostilitate,

agitație, tulburări de libidou,

tulburări de gândire,

hiperactivitate psihomotorie

Tulburări ale sistemului Foarte frecvente Sedare, somnolență

nervos

Frecvente Ataxie, tulburări de echilibru,

dificultăți în coordonare,

tulburări de memorie, disartrie,

tulburări de atenție,

hipersomnie, letargie, amețeli,

cefalee, stare de confuzie ușoară

Mai puțin frecvente Amnezie, tremor, distonie

Cu frecvență Dezechilibre ale sistemului

necunoscută nervos autonom

Tulburări oculare Frecvente Vedere încețoșată

Tulburări gastro- Frecvente Constipație, greață, xerostomie

intestinale

Mai puțin frecvente Tulburări gastro-intestinale,

vărsături

Tulburări hepatobiliare Mai puțin frecvente Disfuncție hepatică, icter

Cu frecvență Hepatită

necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale Mai puțin frecvente Dermatită

ţesutului subcutanat

Cu frecvență Angioedem, reacție de

necunoscută fotosensibilitate

Tulburări musculo- Mai puțin frecvente Slăbiciune musculară

scheletice și ale țesutului

conjunctiv

Tulburări renale și ale Mai puțin frecvente Incontinență, retenție urinară

căilor urinare

Tulburări ale aparatului Mai puțin frecvente Disfuncții sexuale, dismenoree

genital și sânului

Tulburări generale și la Frecvente Astenie, iritabilitate,

nivelul locului de fatigabilitate

administrare

Cu frecvență Edeme periferice

necunoscută

Investigații diagnostice Mai puțin frecvente Modificări de greutate, creștere a

presiunii intraoculare

Sevraj

Sindromul de sevraj a apărut la scăderea bruscă a dozelor sau la oprirea bruscă a benzodiazepinelor,

inclusiv alprazolam. Acesta se poate manifesta de la semne precum insomnia și disforia ușoară, până la

modificări majore precum crampe abdominale, vărsătură, transpirații, tremor și convulsii. De asemenea,

la descreșterea rapidă a dozelor sau la oprirea bruscă a tratamentului, au apărut convulsii de sevraj.

Amnezia

Amnezia retrogradă poate să apară și la doze terapeutice, riscul fiind mai mare pentru doze mai mari.

Amnezia poate fi asociată cu tulburări de comportament (vezi și pct. 4.4).

Depresia

Prezența unei depresii subclinice poate fi relevată în cursul tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv

alprazolam.

Tulburări psihiatrice și reacții paradoxale

Reacții precum incapacitate de a sta liniștit, agitație, iritabilitate, agresivitate, halucinații, atacuri de furie,

coșmaruri, psihoză, comportament inadecvat, sunt cunoscute că pot să apară la administrarea de

benzodiazepine sau substanțe similare benzodiazepinelor. Ele pot fi uneori severe. Vârstnicii sunt mai

predispuși la asemenea reacții.

În multe dintre raportările spontane de reacții nedorite comportamentale, este menționat că pacienții au

primit concomitent și alte medicamente cu efecte SNC și/sau prezentau patologii psihice asociate.

Pacienții cu tulburări ”limită” de personalitate, cu istoric de comportament agresiv sau violent sau cei

cunoscuți cu istoric de abuz de alcool sau alte substanțe, au un risc mai mare de apariție a unor asemenea

reacții. Episoade de iritabilitate, ostilitate, gânduri agresive au fost raportate și la pacienții cu stres post-

traumatic la care administrarea alprazolamului a fost oprită brusc.

Dependența

Folosirea alprazolamului, chiar și în doze terapeutice, poate da dependență fizică. Oprirea tratamentului

poate conduce la sevraj sau feneomene de rebound. Au fost raportate de asemenea dependența psihică

precum și abuzul de alprazolam (vezi și pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România:

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected]

4.9 Supradozaj

Ca şi în cazul altor benzodiazepine, supradozajul nu trebuie să reprezinte o ameninţare pentru viaţă, cu

excepţia cazului când este asociat cu utilizarea altor deprimante ale SNC (inclusiv alcool).

În managementul supradozajului cu orice medicament, trebuie avută în vedere probabilitatea administrării

mai multor medicamente.

Ca urmare a supradozajului cu benzodiazepine orale, trebuie induse vărsături (în decurs de o oră) dacă

pacientul este conştient sau efectuate spălături gastrice cu protejarea căilor respiratorii, dacă pacientul este

inconştient. Dacă golirea stomacului nu aduce avantaje, se va administra cărbune activ pentru a reduce

absorbţia. O atenţie deosebită în cadrul terapiei intensive trebuie acordată funcţiilor respiratorie şi

cardiovasculară.

Supradozajul cu benzodiazepine se manifestă de obicei prin deprimarea gradată a SNC mergând de la

somnolenţă până la comă. În cazurile uşoare, simptomele includ somnolenţă, confuzie mentală şi letargie,

în cazuri mai grave, simptomele putând include ataxie, hipotonie, hipotensiune arterială, detresă

respiratorie, rareori comă şi foarte rar moartea.

Flumazenilul poate fi util ca antidot.

Utilizarea flumazenilului ca antidot este contraindicată în următoarele situaţii:

• administrarea concomitentă de antidepresive triciclice
• administrarea concomitentă de medicamente cu potenţial convulsivant
• anomalii ECG de tipul lărgirii complexului QRS sau prelungirii intervalului QT (modificări care

sugerează folosirea concomitentă de antidepresive triciclice).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: N05BA12

Alprazolamul este o benzodiazepină anxiolitică, triazolobenzodiazepină. Toate benzodiazepinele au

proprietăţi similare: anxiolitice, hipnotice-sedative, miorelaxante, anticonvulsivante; diferenţele

cantitative şi cele farmacocinetice determină indicaţii terapeutice diverse.

Acţiunea benzodiazepinelor se exercită prin legarea de situsul benzodiazepinic de la nivelul receporului

GABA potenţând inhibiţia neuronală mediată de acidul gama-aminobutiric (GABA).

a

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

După administrare orală, alprazolamul se absoarbe rapid, concentraţia plasmatică maximă atingându-se

după 1-2 ore.

Distribuție

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 12-15 ore iar clearance-ul plasmatic este de 1,1 ml/min şi kg.

La pacienţii vârstnici timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 16 ore.

Metabolizare

Alprazolamul este metabolizat de izoenzimele citocromului P450. Principalii săi metaboliţi sunt alfa-

hidroxi-alprazolam şi o benzofenonă derivată din alprazolam. Concentraţiile plasmatice ale acestor

metaboliţi sunt extrem de mici. Activitatea biologică a alfa-hidroxi-alprazolamului este aproximativ

jumătate din cea a alprazolamului. Metabolitul benzofenonic este practic inactiv.

Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.

Eliminare

Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales pe cale urinară.

Legarea de proteinele plasmatice este de 80%.

Parametrii farmacocinetici sunt modificaţi la pacienţii cu leziuni hepatice alcoolice, insuficienţă hepatică

şi vârstnici.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Carcinogenitate

În cadrul unor studii desfăşurate pe durata a 2 ani la şobolani cărora li s-au administrat doze de 30

mg/kg/zi (de 150 ori mai mult decât doza zilnică maximă recomandată la om) şi la şoareci cărora li s-au

administrat doze de 10 mg/kg/zi (de 50 ori mai mult decât doza zilnică maximă recomandată la om), nu

au fost observate efecte carcinogene.

Mutagenitate

În cadrul testelor efectuate pe micronucleii de şobolan cu alprazolam în doze până la 100 mg/kg, adică de

500 de ori mai mare decât doza zilnică maximă recomandată la om (10 mg), medicamentul nu a avut

efecte mutagene. Alprazolamul nu a indus efecte mutagene nici în cadrul testelor de lezare a ADN/eluţie

alcalină in vitro sau al testului Ames.

Efecte asupra fertilităţii şi asupra funcţiei de reproducere

Alprazolamul în doze până la 5 mg/kg şi zi (şi anume, de 25 ori mai mult decât doza zilnică maximă

recomandată la om – 10 mg) nu a afectat fertilitatea la şobolan.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Frontin 0,25 mg

Lactoză monohidrat,

Celuloză microcristalină,

Amidon de porumb,

Stearat de magneziu,

Laurilsulfat de sodiu,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Frontin 0,5 mg

Lactoză monohidrat,

Celuloză microcristalină,

Amidon de porumb,

Stearat de magneziu,

Laurilsulfat de sodiu,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru,

Oxid galben de fer (E 172).

Frontin 1 mg

Lactoză monohidrat,

Celuloză microcristalină,

Amidon de porumb,

Stearat de magneziu,

Laurilsulfat de sodiu,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru,

Oxid roşu de fer (E 172).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

Frontin 0,25 mg, Frontin 0,5 mg

2 ani

Frontin 1 mg

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un flacon din sticlă brună a 30 comprimate

Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Egis Pharmaceuticals PLC

Keresztúri út 30-38, 1106 Budapesta, Ungaria

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Frontin 0,25 mg

12916/2020/01-02

Frontin 0,50 mg

12917/2020/01-02

Frontin 1 mg

12918/2020/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei – Ianuarie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie, 2022