Prospect Frenolyn 200 µg pulbere de inhalat
Producator: Medochemie România S.R.L.,
Clasa ATC: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5989/2013/01-02-03-04 Anexa 2
5990/2013/01-02-03-04-05-06
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Frenolyn 200 µg pulbere de inhalat
Frenolyn 400 µg pulbere de inhalat
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Frenolyn 200 µg
O doză cu pulbere de inhalat conţine budesonidă micronizată 200 µg.
Frenolyn 400 µg
O doză cu pulbere de inhalat conţine budesonidă micronizată 400 µg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere de inhalat.
Dispozitiv din plastic, constând dintr-o carcasă exterioară şi un corp intern, cu piesă bucală, ce conţine o
pulbere fină albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Astm bronşic.
Bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC) la pacienţii cu FEV<50%, cu exacerbări repetate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Frenolyn este destinat doar pentru inhalare pe cale orală.
Tratamentul trebuie individualizat la trecerea pacienţilor de la utilizarea altor dispozitive, indiferent dacă se
vor administra o doză pe zi sau două doze pe zi.
Se va acorda o atenţie deosebită modului de administrare.
Trebuie utilizată doza minimă eficace necesară pentru controlul astmului bronşic/BPOC.
Este necesar ca pacienţii să fie instruiţi ca după fiecare administrare să îşi cureţe dinţii şi/sau gura cu apă,
pentru a reduce posibilitatea apariţiei unei infecţii cu Candida sau a disfoniei.
Toţi pacienţii, dar mai ales cei trataţi cu o singură doză pe zi, trebuie să fie instruiţi ca în eventualitatea în
care astmul se agravează, de exemplu dacă persistă simptomele respiratorii sau folosesc o doză mai mare de
bronhodilatator, să contacteze medicul curant cât mai repede posibil pentru ajustarea dozelor. Pentru a
îmbunătăţi efectul terapeutic, la pacienţii la care este necesar acest lucru, se recomandă o creştere a dozei de
budesonidă inhalată, datorită riscului mic de apariţie a efectelor sistemice, în comparaţie cu terapia cu
glucocorticoizi orali (vezi mai jos secţiunea „Astm”).
Este importantă administrarea terapiei profilactice periodic, chiar dacă nu există simptome. Acest lucru
trebuie explicat tuturor pacienţilor.
Dacă este necesar, pacienţii trebuie să aibă la dispoziţie un bronhodilatator inhalat cu acţiune rapidă pentru
reducerea simptomelor acute de astm bronşic/BPOC.
La pacienţii cu BPOC
Tratamentul pe termen lung, cu glucocorticoizi orali nu este recomandat.
Se recomandă tratament periodic cu glucocorticosteroizi inhalatori la pacienţii simptomatici cu BPOC cu
VEMS < 50%, care au exacerbări repetate (ex. 3 exacerbări în ultimii 3 ani). (Nivel de evidenţă A)
Prescrierea acestui tratament la pacientul cu BPOC este apanajul medicului specialist.
Astm
Frenolyn poate permite înlocuirea sau reducerea semnificativă a dozei de glucocorticoizi administraţi pe cale
orală, asigurând în acelaşi timp menţinerea sub control a astmului bronşic. Starea pacientului trebuie să fie
relativ stabilă la momentul la care se iniţiază trecerea de la glucocorticoizi orali la budesonidă. Timp de 10
zile se administrează o doză mare de budesonidă în asociere cu doza de glucocorticoizi orali administrată
anterior. Ulterior, doza de glucocorticoizi orali trebuie redusă progresiv (de exemplu, cu 2,5 mg prednisolon
sau echivalent în fiecare lună) până la doza cea mai mică posibil. În multe cazuri, este posibilă substituţia
completă a glucocorticoizilor orali cu budesonida.
Pentru mai multe informaţii despre modalitatea de întrerupere a tratamentului cu corticosteroizi, vezi pct.
4.4.
Doze
Administrarea în două prize zilnic
Adulţi:
Doza trebuie să fie administrată în două prize, dimineaţa şi seara, la aproximativ aceeaşi oră în fiecare zi.
Pentru iniţierea tratamentului, pe parcursul episoadelor acute de astm bronşic/BPOC şi în timp ce se reduce
sau întrerupe doza de glucocorticoizi orali, doza pentru adulţi trebuie să fie de 200 – 1600 µg budesonidă
zilnic, divizată în două prize.
În cazul adulţilor cu simptome mai puţin severe şi în cazul copiilor cu vârsta peste 12 ani, doza recomandată
este de 200 – 800 µg budesonidă zilnic, divizată în două prize.
În cazul episoadelor severe de astm bronşic/BPOC, doza zilnică trebuie crescută la maxim 1600 µg
budesonidă, administrată în două prize.
Populaţie pediatrică
• Copii cu vârsta peste 12 ani
Se foloseşte doza recomandată la adulţi.
• Copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani
Doza recomandată este de 200-800 µg budesonidă zilnic divizată în mai multe prize. Doza zilnică poate fi
crescută până la 800 µg budesonidă în timpul episoadelor severe de astm bronşic/BPOC.
Vârstnici
Se foloseşte doza recomandată la adulţi. Nu este necesară reducerea dozei.
Insuficienţă hepatică
Deşi budesonida este intens metabolizată la primul pasaj hepatic, nu este necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă renală
Nu este necesară reducerea dozelor.
Administrarea în doză unică zilnic
Consideraţii generale
Doza recomandată trebuie administrată într-o singura priză, iar recomandările privind modul de administrare
trebuie respectate strict. Ulterior, doza trebuie scăzută treptat până la doza minimă eficace necesară
menţinerii controlului astmului bronşic/BPOC.
Administrarea dozei unice zilnice trebuie făcută seara, la aceeaşi oră, iar importanţa acestui fapt trebuie
explicată clar pacientului.
Nu există date necesare pentru recomandări privind trecerea tratamentului de la glucocorticoizi inhalatori la
budesonidă în doză unică.
Adulţi
La pacienţii cu astm bronşic/BPOC uşor – moderat care nu au mai fost trataţi anterior cu glucocorticoizi,
dozele recomandate sunt cuprinse între 200-400 µg budesonidă pe zi.
La pacienţii cu astm bronşic/BPOC uşor – moderat controlat cu tratament cu glucocorticoizi inhalatori, cum
sunt budesonidă sau beclometazonă dipropionat, administrată în două prize zilnice, doza recomandată poate
fi crescută până la 800 µg budesonidă pe zi.
Populaţie pediatrică
• Copii cu vârsta peste 12 ani
Se foloseşte doza recomandată la adulţi.
• Copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani
Pacienţii cu astm bronşic/BPOC uşor – moderat care nu au mai fost trataţi anterior cu glucocorticoizi
inhalatori sau cei ale căror afecţiuni sunt controlate cu glucocorticoizi inhalatori, cum sunt budesonidă sau
beclometazonă dipropionat administrată în două prize pe zi, dozele recomandate sunt cuprinse între 200-400
µg budesonidă pe zi.
Vârstnici
Se foloseşte doza recomandată la adulţi. Nu este necesară reducerea dozei.
Insuficienţă hepatică
Deşi budesonida este intens metabolizată la primul pasaj hepatic, nu este necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă renală
Nu este necesară reducerea dozelor.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la budesonidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tuberculoză pulmonară activă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se impun precauţii speciale în cazul tratamentului pacienţilor cu tuberculoză pulmonară latentă sau care
prezintă infecţii virale sau fungice.
Pacienţii non-cortico-dependenţi
Instalarea efectului terapeutic se realizează în cel mult zece zile. Pacienţilor cu hipersecreţie bronşică li se
poate administra un tratament iniţial suplimentar (timp de 14 zile) cu glucocorticoizi pe cale orală.
Pacienţii cortico-dependenţi
Transferul de la medicaţia glucocorticoidă pe cale orală la budesonidă inhalator trebuie realizat în timpul
unei perioade relativ stabile a bolii. Iniţial se administrează o doză mare de budesonidă concomitent cu
tratamentul glucocorticoid pe cale orală timp de aproximativ zece zile.
Tulburări de vedere
Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se
prezintă cu simptome cum sunt: vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare
trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include: cataractă, glaucom sau
boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și
topică de corticosteroizi.
După aceasta perioadă, doza de glucocorticoid oral se va reduce treptat, de obicei cu 2,5 mg prednisolon sau
echivalentul acestuia, pe săptămână, până la cea mai mică doză care permite un bun control al astmului
bronşic/BPOC. De obicei, este posibilă substituţia completă a tratamentului oral cu budesonidă inhalator.
Transferul de pe medicaţia glucocorticoidă orală pe budesonidă inhalator este însoţit, în general, de scăderea
efectelor sistemice glucocorticoide, ceea ce poate conduce la apariţia unei simptomatologii alergice sau
artritice, precum eczemă, rinită sau dureri musculare şi articulare. Se va institui, în consecinţă, un tratament
specific. În plus pacienţii pot prezenta „stări de rău” nespecifice, chiar dacă funcţia respiratorie este
menţinută sau îmbunătăţită. Pacienţii trebuie încurajaţi să continue tratamentul cu budesonidă inhalator pe
măsura reducerii glucocorticoidului oral, cu excepţia cazului când există indicaţii clinice care susţin
contrariul.
În caz de crize de astm bronşic/BPOC exacerbate, poate fi necesară creşterea dozei de budesonidă inhalator
sau tratament suplimentar tranzitor cu glucocorticoizi orali. Dacă acestea sunt însoţite de o infecţie, se va
institui un tratament antibiotic adecvat. În cazul apariţiei simptomelor de astm bronşic acut se va utiliza un
bronhodilatator cu acţiune rapidă, ca medicaţie de urgenţă, iar pacientul va fi avertizat asupra acestui lucru în
prealabil.
Similar altor tratamente administrate prin inhalare, poate apărea bronhospasm paradoxal, cu apariţia bruscă a
respiraţiei şuierătoare imediat după administrarea dozei. Dacă aceasta apare, tratamentul cu budesonidă
inhalatorie trebuie să fie întrerupt imediat, trebuie evaluat, dacă este necesar, un tratament alternativ.
Pacienţii dependenţi de medicaţia glucocorticoidă orală, consecinţă a unui tratament sistemic prelungit, pot
prezenta o insuficienţă corticosuprarenaliană, iar recuperarea poate fi mai lungă după întreruperea terapiei
glucocorticoide orale. Aceşti pacienţi vor prezenta o perioadă mai îndelungată un risc crescut de insuficienţă
corticosuprarenaliană, de aceea, vor fi supuşi unei monitorizări periodice şi regulate a funcţiei axului
hipotalamo-hipofizo-suprarenalian.
Supresia corticosuprarenaliană semnificativă clinic poate apare în urma tratamentului prelungit cu
glucocorticoizi inhalatorii, mai ales dacă se utilizează doze mai mari decât cele recomandate. Medicul curant
trebuie să ştie faptul că simptomatologia supresiei corticosuprarenaliene şi crizele ce pot apare sunt
nespecifice şi includ: anorexie, dureri abdominale, pierdere în greutate, oboseală, cefalee, greaţă, vărsături,
afectarea cunoştinţei, hipoglicemie, sincopă. Declanşarea unei crize acute poate fi determinată de o infecţie,
un traumatism, o intervenţie chirurgicală sau reducerea rapidă a dozei. Medicul trebuie aibă în vedere
importanţa revizuirii periodice a tratamentului şi instituirea unei doze minime eficace care să menţină un
control eficient al astmului bronşic. În cazurile copiilor cu astm bronşic a căror simptomatologie nu este
controlată cu dozele maxime indicate, în ciuda asocierii altor tratamente, medicul va trebui să îndrume
pacientul către un medic specialist pediatru şi nu să mărească doza de glucocorticoid, aceasta crescând riscul
apariţiei supresiei corticosuprarenaliene.
Pentru pacienţii care vor fi supuşi unei intervenţii chirurgicale sau unui stres de orice natură, ar trebui
administrată suplimentar, profilactic, o doză de glucocorticoid sistemic. Acestor pacienţi ar trebui să li se
ofere carduri cu privire la medicaţia pe care o iau. Aceste carduri de avertizare trebuie să le poarte la ei şi să
le arate ori de câte ori este necesar.
Terapia suplimentară cu glucocorticoizi administraţi sistemic sau cu budesonidă inhalator nu trebuie
întreruptă brusc.
În cazul tratamentului cu un glucocorticoid inhalator pot apărea efectele sistemice, în special în cazul
administrării de doze mari şi pe perioade lungi de timp. Potenţialele efecte sistemice includ sindrom
Cushing, aspect cushingoid, supresia corticosuprarenaliană, întârzierea al creşterii la copii şi adolescenţi,
reducerea densităţii minerale osoase, cataractă, glaucom şi mult mai rar, o serie de efecte psihologice sau
comportamentale, inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresiune
(în special la copii).
Intensitatea anumitor reacţii adverse este mult redusă în comparaţie cu glucocorticoizii cu administrare orală.
Trebuie avută în vedere importanţa folosirii dozelor minime eficace de glucocorticoizi inhalatori capabile să
menţină controlul simptomatologiei astmului bronşic/BPOC.
Influenţa asupra creşterii
Este recomandată monitorizarea regulată a înălţimii la copiii trataţi timp îndelungat cu glucocorticoizi
inhalatori. În cazul întârzierii creşterii, terapia ar trebui revizuită cu scopul de a reduce dozele de
glucocorticoizi inhalatori, dacă este posibil, la dozele minime eficace capabile să menţină sub control astmul
bronşic. Trebuie, de asemenea, luată în considerare prezentarea la un medic specialist in pneumologie
pediatrică.
Reducerea funcţiei hepatice afectează eliminarea corticosteroizilor, determinând încetinirea ratei de
eliminare şi o expunere sistemică mai mare. Trebuie luate în considerare posibilele reacţii adverse sistemice.
Clearance-ul plasmatic după administrarea intravenoasă a unei doze de budesonidă a fost similar la pacienţii
cu ciroză şi la subiecţii sănătoşi. După ingestia pe cale orală, disponibilitatea sistemică a budesonidei a
crescut pe baza alterării funcţiei hepatice datorată metabolismului redus la nivelul primului pasaj hepatic.
Relevanţa clinică a acesteia asupra tratamentului cu budesonidă este necunoscută datorită lipsei de date
privind budesonida inhalatorie, dar poate fi aşteptată creşterea concentraţiilor plasmatice şi de aici un risc
crescut de efecte adverse sistemice.
Studiile in vivo au arătat că administrarea orală de ketoconazol şi itraconazol (inhibitori cunoscuţi ai
activităţii enzimei CYP3A4 în ficat şi în mucoasa intestinală) determină o creştere a expunerii sistemice la
budesonidă. Tratamentul concomitent cu ketoconazol şi itraconazol şi alţi inhibitori potenţi ai CYP3A4
trebuie evitat. Dacă acest lucru nu este posibil, intervalul de timp dintre două administrări trebuie să fie cât
mai lung posibil. De asemenea, trebuie luată în considerare reducerea dozei de budesonidă (vezi pct. 4.5).
Candidoza orală poate apărea în timpul tratamentului cu corticosteroizi administraţi inhalator.
Această infecţie poate necesita tratament cu medicaţie antifungică corespunzătoare, iar la unii pacienţi poate
să fie necesară întreruperea tratamentului (vezi pct.4.2).
Pneumonia la pacienții cu BPOC
S-a observat o creștere a incidenței pneumoniei, inclusiv a pneumoniei care necesită spitalizare, la pacienții
cu BPOC care urmează tratament cu corticosteroizi administrați prin inhalare. Există unele dovezi de creștere
a riscului de pneumonie odată cu creșterea dozei de steroizi, dar această ipoteză nu a fost demonstrată în mod
clar în studiile efectuate.
Nu există dovezi clinice concludente de diferențe intra-categorie în ceea ce privește anvergura riscului de
pneumonie în rândul produselor administrate prin inhalare care conțin corticosteroizi.
Medicii trebuie să își păstreze vigilența pentru depistarea posibilei apariții a pneumoniei la pacienții cu
BPOC, deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții și simptomele de exacerbare a BPOC se suprapun.
Factorii de risc pentru pneumonie la pacienții cu BPOC includ fumatul în prezent, vârsta înaintată, indice de
masă corporală (IMC) scăzut și BPOC severă.
Atenţionare pentru sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi de faptul că medicamentul conţine o substanţă activă care determină pozitivarea
testelor antidoping.
Frenolyn conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu probleme ereditare rare, cum ar fi intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie glocoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Deoarece funcţie renală poate fi supresată, un test de stimulare cu ACTH pentru diagnosticarea insuficienţei
hipofizare poate avea rezultate false (valori scăzute).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metabolizarea budesonidei este afectată de substanţe metabolizate de către enzima CYP3A4.
De aceea, inhibitorii acestei enzime, de exemplu ketoconazol şi itraconazol, pot creşte de mai multe ori
expunerea sistemică la budesonidă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Deoarece nu sunt disponibile date care să susţină o recomandare pentru dozare, această combinaţie de
medicamente trebuie evitată. Dacă acest lucru nu este posibil, intervalul de timp dintre cele două administrări
trebuie prelungită cât mai mult posibil şi, de asemenea, trebuie luată în considerare şi o scădere a dozei de
budesonidă. Alţi inhibitori potenţi ai CYP3A4 sunt, de asemenea, în măsură să crească concentraţia
plasmatică a budesonidei.
Date limitate despre această interacţiune pentru doze mari de budesonidă administrată inhalator indică faptul
că aceste creşteri marcate ale concentraţiei plasmatice (în medie de patru ori) pot apare dacă se administrează
itraconazol, 200 mg în doză zilnică unică, concomitent cu budesonida pe cale inhalatorie (doză unică de
1000 μg).
Concentraţiile plasmatice crescute şi reacţiile potenţate ale corticosteroizilor au fost observate, de asemenea,
la femeile tratate cu estrogeni şi contraceptive cu compuşi steroidici, dar nu s-a observat nicio reacţie în urma
administrării concomitente de budesonidă şi contraceptive orale în doză mică.
Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv medicamente ce conţin cobicistat, poate să crească
riscul de apariţie a efectelor secundare sistemice. Combinaţia trebuie evitată dacă beneficiul nu depăşeşte
riscul crescut de apariţie a efectelor secundare corticosteroide sistemice, caz în care, pacienţii trebuie să fie
monitorizaţi pentru efecte secundare corticosteroide sistemice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În studiile la animale, glucocorticoizii s-au dovedit a induce malformaţii congenitale (vezi pct. 5.3). Acest
fapt nu pare a avea relevanţă în cazul dozelor recomandate la om, dar tratamentul cu budesonidă administrată
prin inhalare trebuie revizuit periodic şi menţinut la cea mai mică doză eficace.
Rezultatele dintr-un studiu epidemiologic, prospectiv, de amploare, şi din experienţa globală post-marketing,
indică faptul că administrarea budesonidei pe cale inhalatorie în sarcină nu are reacţii adverse asupra
sănătăţii fătului/noului-născut. Similar altor medicamente, administrarea budesonidei în sarcină impune ca
beneficiile pentru mamă să fie comparate cu riscurile pentru făt.
În cazul în care terapia cu glucocorticoizi nu poate fi evitată în timpul sarcinii, este de preferat utilizarea
glucocorticoizilor inhalatorii, deoarece ei au reacţii adverse sistemice mai mici decât dozele orale
antiastmatice echipotente.
Alăptarea
Budesonida este excretată în laptele matern. Cu toate acestea, la doze terapeutice nu se anticipează niciun
efect asupra copiilor alăptaţi la sân. Budesonida se poate utiliza în timpul alăptării.
Tratamentul de întreţinere cu budesonidă pe cale inhalatorie (200 sau 400 micrograme de două ori pe zi) la
femeile cu astm bronşic care alăptează determină o expunere sistemică la budesonidă neglijabilă pentru
sugarii alăptaţi la sân.
Într-un studiu farmacocinetic, doza zilnică estimată la sugar a fost de 0,3% din doza zilnică a mamei pentru
ambele niveluri de dozare, iar concentraţia plasmatică medie la sugari a fost estimată a fi 1/600 din
concentraţiile plasmatice ale mamei, presupunând o biodisponibilitate orală totală la sugar. Concentraţiile de
budesonidă în eşantioanele plasmatice ale sugarului au fost mai mici decât limita cuantificabilă.
Pe baza datelor de administrare a budesonidei pe cale inhalatorie şi a faptului că budesonida prezintă
proprietăţi FC lineare în cadrul intervalelor terapeutice după administrarea pe cale nazală, inhalatorie, orală
sau rectală la doze terapeutice de budesonidă, se anticipează ca expunerea sugarului să fie mică.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Budesonida nu are efect asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Pentru frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse se folosesc următoarele definiţii:
• foarte frecvente (≥1/10),
• frecvente (≥1/100 şi <1>
• mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
• rare (≥1/10000 şi < 1/1000),
• foarte rare (<1>
• cu frecvență necunoscută.
Aparate, sisteme și organe Frecvență Reacție adversă
Infecții și infestări Frecvente Candidoză orofaringiană
Pneumonie (la pacienții cu BPOC)
Tulburări ale sistemului Rare Reacţii de hipersensibilitate imediată şi întârziată,
imunitar inclusiv roşeaţă, dermatită de contact, urticarie,
angioedem şi reacţie anafilactică
Tulburări endocrine Rare Semne şi simptome ale efectelor sistemice ale
corticosteroizilor, inclusiv supresie suprarenală şi
întârziere a creşterii*
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Cataractă
Cu frecvență Glaucom
necunoscută Vedere înceţoşată (vezi, de asemenea, pct. 4.4)
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Anxietate
Depresie
Rare Hiperactivitate psihomotorie
Tulburări de somn
Agresivitate
Tulburări de comportament (predominant la copii)
Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente Tremor
nervos
Tulburări respiratorii, Frecvente Tuse
toracice şi mediastinale Răguşeală
Iritaţie la nivelul faringelui
Rare Bronhospasm
Disfonie
Răguşeală**
Afecţiuni cutanate şi ale Rare Echimoze
ţesutului subcutanat
Tulburări musculo-scheletice Mai puţin frecvente Crampe musculare
şi ale ţesutului conjunctiv
*se referă la populaţia pediatrică, mai jos
**rare la copii
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Candidoza orofaringiană se datorează depunerii medicamentului la nivelul orofaringelui.
Acest risc este redus prin recomandarea pacienţilor să-şi clătească gura cu apă după fiecare administrare.
Candidoza răspunde la tratamentul cu antifungice cu administrare topică, fără să fie nevoie de întreruperea
tratamentului cu budesonidă.
Similar altor tratamente administrate prin inhalare, poate apărea în cazuri foarte rare bronhospasm paradoxal
(vezi pct 4.4).
Există un risc crescut pentru pneumonie la pacienţii nou diagnosticaţi cu BPOC care încep tratamentul cu
corticosteroizi pe cale inhalatorie. Totuşi, evaluarea comparativă a 8 studii clinice care au inclus 4643 de
pacienţi cu BPOC trataţi cu budesonidă şi 3643 de pacienţi randomizaţi la tratamente fără corticosteroizi
inhalatori nu a demonstrat un risc crescut pentru pneumonie. Rezultate din primele 7 studii au fost publicate
sub forma unei meta-analize.
În studiile controlate cu placebo, s-a raportat mai puțin frecvent cataracta în grupul cu placebo.
Ocazional, semne sau simptome ale reacţiilor adverse la glucocorticosteroizii sistemici, pot să apară şi la
glucocorticosteroizi inhalatori, probabil, în funcţie de doză, timpul de expunere, expunerii anterioare sau
concomitente la corticosteroizi, şi sensibilitatea individuală.
Studiile clinice cu 13119 de pacienţi trataţi cu budesonidă inhalatorie şi 7278 de pacienţi trataţi cu placebo au
fost reunite. Frecvenţa de anxietate a fost de 0,52% pe budesonidă inhalatorie şi 0,63% la placebo; cea de
depresie a fost de 0,67% pe budesonidă inhalatorie şi 1,15% cu placebo.
Copii şi adolescenţi
Retardul de creştere a fost raportat la copii care au primit steroizi inhalatori.
Din cauza riscului de întârziere a creşterii în populaţia pediatrică, creşterea trebuie monitorizată aşa cum se
descrie la pct. 4.4.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Inhalarea de cantităţi mari de budesonidă într-o perioadă scurtă de timp duce la supresia axului hipotalamo-
hipofizo-corticosuprarenalian.
Tratament
În caz de supradozaj acut nu sunt necesare un tratament specific sau măsuri de urgenţă. Trebuie continuat
tratamentul cu budesonidă inhalator în dozele necesare controlului astmului bronşic/BPOC.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii,
inhalante, glucocorticoizi, codul ATC: R03BA02.
Budesonida este un glucocorticoid cu activitate puternică, cu acţiune mineralocorticoidă slabă şi cu o
puternică acţiune antiinflamatorie locală; este asociată cu o incidenţă şi severitate a reacţiilor adverse
sistemice mai reduse decât în cazul administrării de glucocorticoizi orali.
Efect anti-inflamator topic
Mecanismul exact al acţiunii glucocorticoizilor în tratamentul astmului bronşic/BPOC nu este pe deplin
cunoscut. Efectele antiinflamatorii, cum sunt inhibarea eliberării de mediatori ai inflamaţiei şi inhibarea
răspunsului imun mediat de citokine, sunt probabil importante.
Un studiu clinic efectuat la pacienţii cu astm bronşic care a comparat dozele de budesonidă administrată prin
inhalare şi pe cale orală administrată la doze calculate pentru a obţine biodisponibilitatea sistemică similară a
demonstrat statistic semnificativ eficacitatea budesonidei administrată prin inhalare, dar nu şi pe a
budesonidei administrată pe cale orală. Astfel, efectul terapeutic al dozelor convenţionale de budesonidă
administrată prin inhalare pot fi explicate în mare parte prin acţiunea directă asupra tractului respirator.
Într-un studiu de caz, pre-tratamentul cu budesonidă timp de patru săptămâni a arătat reducerea constricţiei
bronhiilor atât în reacţiile astmatice imediate, cât şi în celeîntârziate.
Instalarea efectului
După administrarea unei doze unice de budesonidă administrată prin inhalare pe cale orală prin intermediul
unui inhalator cu pulbere uscată, îmbunătăţirea funcţiei pulmonare este obţinută în termen de câteva ore.
După utilizarea terapeutică a budesonidei administrată prin inhalare pe cale orală prin intermediul
inhalatorului cu pulbere uscată, s-a demonstrat că îmbunătăţirea funcţiei pulmonare are loc în termen de 2
zile de la începerea tratamentului, deşi beneficiile maxime nu pot fi atinse până la 4 săptămâni.
Reactivitatea căilor respiratorii
Budesonida a demonstrat că reduce reactivitatea căilor respiratorii la histamină şi metacolină la pacienţii
hiperreactivi.
Astm bronşic indus de efortul fizic
Tratamentul cu budesonidă administrată prin inhalare a fost utilizat eficace pentru prevenirea astmului
bronşic indus de efortul fizic.
Creşterea
Date limitate provenite din studiile efectuate pe termen lung sugerează că majoritatea copiilor şi
adolescenţilor trataţi cu budesonidă administrată pe cale inhalatorie vor atinge în cele din urmă înălţimea
corespunzătoate vârstei adulte. Cu toate acestea, a fost observată o reducere iniţială mică, dar tranzitorie, a
creşterii (aproximativ 1 cm). Acest lucru se produce, în general, în primul an de tratament (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Examinarea oftalmologică la lampa cu fantă a fost efectuată la 157 de copii (cu vârste între 5 şi 16 ani) trataţi
cu o doză medie zilnică de 504 μg timp de 3-6 ani. Rezultatele au fost comparate cu cele de la 111 copii cu
astm bronşic de aceeaşi vârstă. Budesonida inhalatorie nu a fost asociată cu o incindenţă crescută a cataractei
posterioare subcapsulare.
Influenţa asupra concentraţiei plasmatice de cortizol:
Studii efectuaţe la voluntari sănătoşi au arătat prezenţa de efecte direct proporţionale cu doza în ceea ce
priveşte concentraţiile plasmatice şi urinare de cortizol. La dozele recomandate, budesonida provoacă efecte
semnificativ mai reduse asupra funcţiei corticosuprarenaliene decât o doză de 10 mg prednison, aşa cum o
arată testele la ACTH.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea inhalatorie pe cale orală, concentraţiile plasmatice maxime de budesonidă (4,0 nmol/l
după o doză de 800 μg) apar într-un interval de 30 de minute. Concentraţia plasmatică maximă şi aria de sub
curba concentraţiei plasmatice funcţie de timp cresc linear cu doza, dar sunt uşor (20-30%) mai mari după
administrări repetate (3 săptămâni de tratament) decât după o administrare unică. La subiecţii sănătoşi,
depozitarea la nivelul plămânilor a fost estimată la 34% ±10% din doza măsurată, (media aritmetică ± DS),
în timp ce 22% a fost reţinută în dispozitivul bucal şi restul (aproximativ 45% din doza măsurată) a fost
înghiţită.
Concentraţia plasmatică maximă după inhalarea a 1 miligram budesonidă este de aproximativ 3,5 nmol/l
crescând după aproximativ 20 minute.
Distribuţie
Budesonida are un volum de distribuţie de aproximativ 3 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este în medie
de 85-90%.
Metabolizare
Budesonida este metabolizată extensiv (≈90%) la primul pasaj hepatic, fiind transformată în metaboliţi cu
acţiune glucocorticoidă redusă. Acţiunea glucocorticoidă a principalilor săi metaboliţi, 6-
betahidroxibudesonidă şi 16-alfa-hidroxiprednisolon, reprezintă mai puţin de 1% din acţiunea budesonidei.
Metabolizarea budesonidei este realizată în principal pe calea enzimelor CYP3A, o subfamilie a citocromului
P450.
Eliminare
Metaboliţii budesonidei sunt excretaţi de la nivel renal sub formă nemodificată sau conjugată în urină. În
urină nu a fost detectată budesonidă în formă nemodificată. La adulţii sănătoşi, budesonida are un clearance
sistemic mare (aproximativ 1,2 l/min) şi timpul de înjumătăţire după administrarea intravenoasă a
budesonidei este în medie de 2-3 ore.
Farmacocinetică
La doze relevante clinic cinetica budesonidei este proporţională cu doza.
Într-un studiu, 100 mg ketoconazol administrat de două ori pe zi, a crescut nivelul plasmatic al budesonidei
administrată concomitent pe cale orală (doză unică de 10 mg) în medie cu 7,8 ori. Informaţii privind această
interacţiune lipsesc pentru budesonida administrată prin inhalare, dar se pot aştepta creşteri marcate ale
concentraţiilor plasmatice.
Copii şi adolescenţi
Budesonida are un clearance sistemic de aproximativ 0,5 l/min la copiii cu astm bronşic cu vârste de 4 – 6
ani. Per kilogram de greutate corporală, copiii au un clearance cu aproximativ 50% mai mare decât adulţii.
Timpul de înjumătăţire al budesonidei după administrarea pe cale inhalatorie este de aproximativ 2,3 ore la
copiii cu astm bronşic. Acesta este aproape similar cu al adulţilor sănătoşi. La copiii cu astm bronşic trataţi
cu budesonidă (doză unică de 800 μg), concentraţia plasmatică a ajuns la Cmax (4,85 nmol/l) la 13,8 minute
după inhalare şi ulterior a scăzut rapid; ASC a fost 10,3 nmol·h/l.
Valoarea pentru ASC este în general comparabilă cu cea observată la adulţi pentru aceeaşi doză; cu toate
aceastea, valoarea Cmax tinde să fie mai mare la copii. La copii, depozitarea la nivel pulmonar (31% din
doza totală prescrisă) este similară celei măsurate la adulţii sănătoşi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea după doză unică a budesonidei este scăzută şi echivalentă ca amplitudine şi tip cu aceea a
glucocorticoizilor de referinţă studiaţi (dipropionat de beclometazonă, fluocinolon acetonidă). Rezultatele
studiilor de toxicitate subacută şi după doze repetate au arătat că efectele sistemice a budesonidei sunt mai
puţin severe sau similare celor observate după administrarea altor glucocorticozi, de exemplu încetinirea
creşterii în greutate, atrofia corticosuprarenaliană şi a ţesuturilor limfoide.
Într-un studiu de carcinogenitate s-a observat o incidenţă crescută de glioame la nivelul creierului la
şobolanii masculi; aceasta nu a putut fi verificată într-un studiu repetitiv în care incidenţa glioamelor nu a
fost diferită între grupurile aflate sub tratament (budesonidă, prednisolon, triamcinolon acetonid) şi grupurile
de control.
Modificările hepatice (neoplasme hepatocelulare primare) apărute la şobolanii masculi într-un studiu de
carcinogenitate au fost asociate cu budesonida, cât şi cu glucocorticoizii de referinţă. Aceste efecte sunt cel
mai probabil asociate unui efect de receptor şi, de aceea, reprezintă un efect de clasă.
Experienţă clinică disponibilă indică faptul că nu există sugestii care să indice că budesonida sau alţi
glucocorticoizi induc glioame la nivelul creierului sau neoplasme hepatocelulare primare la om.
În studiile asupra funcţiei de reproducere la animale, s-a dovedit că corticoizii, cum este budesonida, induc
malformaţii (palatoschizis, malformaţii ale scheletului). Cu toate acestea, aceste rezultate experimentale
obţinute la animale nu par să fie relevante la oameni, la dozele recomandate.
De asemenea, studiile la animale au identificat o implicare a excesului prenatal de glucocorticoizi în
creşterea riscurilor de întârziere a creşterii intrauterine, de boli cardiovasculare la vârsta adultă şi de
modificări permanente ale densităţii receptorilor pentru glucocorticoizi, ale turnover-ului
neurotransmiţătorilor şi ale comportamentului, la expuneri inferioare intervalului de doze teratogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat microfină
Lactoză monohidrat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
A nu se păstra la frigider sau a nu se congela.
Păstraţi ambalajul bine închis.
Pentru a-l feri de umiditate, reintroduceţi inhalatorul în carcasă şi înşurubaţi strâns după fiecare utilizare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Frenolyn 200 µg
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând un inhalator tip Miat-Haler a câte 100 doze
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând 3 inhalatoare tip Miat-Haler a câte 100 doze
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând un inhalator tip Miat-Haler a câte 200 doze
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând 3 inhalatoare tip Miat-Haler a câte 200 doze
Frenolyn 400 µg
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând un inhalator tip Miat-Haler a câte 50 doze
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând un inhalator tip Miat-Haler a câte 100 doze
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând un inhalator tip Miat-Haler a câte 200 doze
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând 3 inhalatoare tip Miat-Haler a câte 50 doze
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând 3 inhalatoare tip Miat-Haler a câte 100 doze
Cutie cu o pungă din polistiren/Al/PE conţinând 3 inhalatoare tip Miat-Haler a câte 200 doze
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Instrucţiunile privind folosirea medicamentului şi curăţarea sa sunt disponibile în prospect. Pacienţii trebuie
atent instruiţi asupra folosirii corecte a dispozitivului Miat-Haler în conformitate cu prospectul.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie România S.R.L.,
Str. Prof. Dr. I Cantacuzino, nr.5, sector 1, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5989/2013/01-04
5990/2013/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Noiembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2024
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.