Prospect Fluoxetină Arena 10 mg capsule
Producator: Arena Group S.A.
Clasa ATC: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC: N06AB03.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR 12874/2019/01-02 Anexa 2
12875/2019/01-02 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fluoxetină Arena 10 mg capsule
Fluoxetină Arena 20 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fluoxetină Arena 10 mg capsule
O capsulă conţine fluoxtină 10 mg sub formă de clorhidrat de fluoxetină 11,18 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 73,35 mg, galben amurg (E 110), p-hidroxibenzoat de metil
(E 218), p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216).
Fluoxetină Arena 20 mg capsule
O capsulă conţine fluoxetină 20 mg sub formă de clorhidrat de fluoxetină 22,36 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 146,70 mg, galben amurg (E 110), ponceau 4R (E 124),
tartrazină (E 102), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Fluoxetină Arena 10 mg capsule
Capsule nr. 4, de formă cilindrică cu corp de culoare crem și cap de culoare maro, ce conţin o pulbere
granulată de culoare albă sau aproape albă.
Fluoxetină Arena 20 mg. capsule
Capsule nr. 2, de formă cilindrică cu corp de culoare crem și cap de culoare portocalie, ce conţin o pulbere
granulată de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Episoade de depresie majoră, ca tratament simptomatic al bolii depresive, însoţită sau nu de anxietate, în
special atunci când nu este necesară sedarea;
Tulburări obsesiv-compulsive;
Bulimie nervoasă, ca tratament complementar psihoterapiei pentru reducerea consumului compulsiv de
alimente şi a provocării purgaţiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Fluoxetină Arena este indicat doar la adulţi, în administrare orală.
Doze
Episoade de depresie majoră
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 20-60 mg fluoxetină pe zi. Doza iniţială recomandată este de 20 mg fluoxetină pe
zi. Dozele vor fi revizuite şi ajustate, dacă este necesar, la 3-4 săptămâni de la iniţierea tratamentului precum
şi, ulterior, conform evaluării clinice.
Cu toate că la doze mai mari de 20 mg fluoxetină pe zi există o creştere a riscului de reacţii adverse, la unii
pacienţi care nu au răspuns la tratament, doza poate fi crescută gradat, până la maxim 60 mg fluoxetină pe zi
(vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor va fi făcută cu atenţie, pe baza evaluării clinice individuale, sub strictă
supraveghere medicală, astfel încât tratamentul să fie menţinut la doza minimă eficace.
Tratamentul antidepresiv trebuie urmat pentru o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru a se asigura dispariţia
completă a simptomatologiei.
Tulburare obsesiv-compulsivă
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 20 mg fluoxetină pe zi. În lipsa răspunsului terapeutic, după două săptămâni de
tratament, doza poate fi crescută gradat, până la maxim 60 mg fluoxetină pe zi, dar riscul reacţiilor adverse
este mai mare. În absenţa ameliorării simptomatologiei după 10 săptămâni, tratamentul cu fluoxetină trebuie
reevaluat.
Cu toate că studiile clinice efectuate nu au putut preciza durata optimă a tratamentului şi având în vedere că
tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecţiune cronică, se recomandă continuarea tratamentului peste 10
săptămâni, la pacienţii care au răspuns la tratament.
Ajustarea dozelor trebuie făcută cu precauţie, sub strictă supraveghere medicală, pentru fiecare caz în parte,
astfel încât să se asigure menţinerea tratamentului la doza minimă eficace. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată periodic. La pacienţii care au răspuns favorabil la tratamentul
medicamentos, în unele cazuri, este recomandată şi psihoterapie comportamentală concomitentă.
Eficacitatea tratamentului cu fluoxetină, de lungă durată (peste 24 săptămâni), nu a fost demonstrată în cazul
tulburării obsesiv-compulsive.
Bulimie nervoasă
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 60 mg fluoxetină pe zi. În cazul tratamentului bulimiei nervoase cu fluoxetină,
eficacitatea terapeutică pe termen lung (peste 3 luni), nu a fost demonstrată.
Toate indicaţiile
Doza recomandată poate fi crescută sau scăzută. Dozele mai mari de 80 mg fluoxetină pe zi nu au fost
evaluate sistematic.
Doza recomandată de fluoxetină poate fi administrată în priză unică sau divizată, în mai multe prize, cu sau
fără alimente.
După oprirea tratamentului, substanţa activă şi metabolitul său activ persistă în organism timp de săptămâni,
fapt care trebuie avut în vedere atât la iniţierea cât şi la întreruperea tratamentului.
Trebuie evitată întreruperea bruscă a administrării fluoxetinei. Dozele se vor reduce treptat, în cursul a 1-2
săptămâni, pentru a diminua riscul sindromului de întrerupere. Dacă apar semne ale sindromului de
întrerupere, ca urmare a reducerii dozelor sau a opririi tratamentului, se va relua administrarea ultimei doze
administrate anterior. Se va continua reducerea dozelor, dar mai gradat. (Vezi pct. 4.4.)
Copii şi adolescenţi
Utilizarea fluoxetinei la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu este recomandată, deoarece pentru
această grupă de vârstă, siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost determinate.
Vârstnici
Se recomandă prudenţă în cazul creşterii dozelor; doza zilnică nu va depăşi, în general, 40 mg fluoxetină.
Doza maximă recomandată este de 60 mg fluoxetină pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau cu boli asociate
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, cu boli asociate (vezi pct. 5.2) sau la cei trataţi concomitent cu alte
medicamente (vezi pct. 4.5) trebuie luată în considerare scăderea dozei de fluoxetină sau creşterea
intervalului dintre doze (de exemplu, o doză de 20 mg fluoxetină administrată o dată la două zile).
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la fluoxetină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-Tratament concomitent cu inhibitori ai monoamonooxidazei (inhibitor MAO).
Au fost raportate cazuri grave sau chiar letale la pacienţii trataţi cu un ISRS (Inhibitor Selectiv al Recaptării
Serotoninei) concomitent cu un inhibitor MAO, precum şi la pacienţi care, după ce au întrerupt tratamentul
cu un ISRS au început tratamentul cu un inhibitor MAO. Tratamentul cu fluoxetină va fi iniţiat doar la 2
săptămâni de la întreruperea unui tratamentului cu un inhibitor MAO nereversibil (de exemplu selegilină)
sau a doua zi după întreruperea tratamentului cu un inhibitor MAO reversibil (de exemplu moclobemidă).
Unii pacienţi au prezentat manifestări specifice sindromului serotoninergic (care poate fi diagnosticat ca
sindrom neuroleptic malign, datorită asemănărilor). Simptomele includ: hipertermie, rigiditate, mioclonii,
instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări ale stării psihice cu
confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă, care pot progresa către delir şi comă. În consecinţă, este
contraindicată asocierea fluoxetinei cu un medicament care conţine inhibitor MAO. După întreruperea
tratamentului cu fluoxetină şi înainte de iniţierea tratamentului cu un inhibitor MAO ireversibil (de exemplu,
selegilină), trebuie să treacă un interval de cel puţin 5 săptămâni. Dacă fluoxetina a fost prescrisă în
tratament de lungă durată şi/sau în doză mare, trebuie luat în considerare un interval mai mare înainte de
iniţierea tratamentului cu un inhibitor MAO.
Administrarea concomitentă a fluoxetinei cu un inhibitor MAO reversibil (de exemplu moclobemidă) nu este
recomandată. Ca urmare, tratamentul cu fluoxetină poate fi iniţiat la o zi după întreruperea tratamentului cu
un IMAO reversibil.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Administrarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Fluoxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. În studiile clinice
s-au observat comportamente legate de suicid (tentative de suicid sau idei de suicid) şi ostilitate
(comportament dominant de opoziţie şi agresiune şi furie), mai frecvent în rândul copiilor şi adolescenţilor
trataţi cu antidepresive decât în rândul celor cărora li s-a administrat placebo. Dacă, cu toate acestea, se ia
decizia de efectuare a tratamentului, pe baza nevoii clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie, pentru
observarea promptă a apariţiei simptomelor de suicid. În plus, lipsesc datele despre siguranţa administrării pe
termen îndelungat la copii şi adolescenţi, referitoare la creştere, maturizare, dezvoltare cognitivă şi
comportamentală.
Reacţii de hipersensibilitate
Au fost raportate evenimente anafilactoide, erupţii cutanate tranzitorii şi anumite reacţii sistemice progresive,
uneori grave (cu afectare cutanată, renală, hepatică sau pulmonară). La apariţia erupţiei cutanate tranzitorii
sau a altor manifestări de hipersensibilitate, pentru care nu se poate identifica o altă cauză, administrarea de
fluoxetină trebuie întreruptă.
Convulsii
Convulsiile constituie un risc potenţial al medicamentelor antidepresive. În consecinţă, similar altor
antidepresive, tratamentul cu fluoxetină trebuie iniţiat cu precauţie la pacienţii cu crize convulsive în
antecedente. Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar convulsii sau frecvenţa convulsiilor creşte.
Administrarea de fluoxetina trebuie evitată la pacienţii cu afecţiuni convulsivante. Administrarea de
fluoxetina se va evita la pacienţii cu epilepsie instabilă şi se impune supravegherea atentă a pacienţilor cu
epilepsie controlată terapeutic.
Manie
Antidepresivele se vor utiliza cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie sau hipomanie. Similar
oricărui alt antidepresiv, administrarea fluoxetinei se va întrerupe la pacienţii care intră într-o fază maniacală.
Insuficienţa renală şi insuficienţa hepatică
Fluoxetina este metabolizată hepatic în proporţie mare şi este excretată renal. La pacienţii cu afectare
hepatică severă se recomandă o doză mai mică de 20 mg fluoxetină pe zi sau creşterea intervalului dintre
doze, de exemplu administrarea a 20 mg fluoxetină pe zi, o dată la 2 zile.
După administrarea a 20 mg fluoxetină pe zi, timp de 2 luni, la pacienţii cu insuficienţă renală severă (rata de
filtrare glomerulară < 10 ml/min), care necesitau dializă, concentraţiile plasmatice ale fluoxetinei sau
norfluoxetinei au fost aceleaşi ca şi la subiecţii cu funcţie renală normală.
Boli cardiace
Datele din literatură obţinute în urma unui studiu dublu orb realizat la 312 pacienţi la care s-a administrat
fluoxetină şi cărora li s-a efectuat ECG, nu au demonstrat apariţia anomaliilor de conducere, care să
determine bloc atrio-venticular. Totuşi, experienţa clinică în ceea ce priveşte bolile cardiace acute, este
limitată. În consecinţă, este indicată prudenţă la administrarea de fluoxetină în aceste condiţii.
Scăderea în greutate
Pacienţii trataţi cu fluoxetină pot prezenta scădere în greutate, de regulă proporţional cu greutatea iniţială. În
studiile clinice efectuate la pacienţii depresivi, scăderea în greutate a subiecţilor normoponderali a fost
considerată, în general, nesemnificativă.
Diabet zharat
La pacienţii cu diabet zaharat, administrarea de ISRS poate să modifice controlul glicemiei. În timpul
tratamentului cu fluoxetină au fost raportate hipoglicemii, iar după întreruperea medicamentului au fost
raportate hiperglicemii. În consecinţă, ajustarea dozelor de insulină şi/sau medicamente antidiabetice orale
poate fi necesară
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca
situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape,
până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în
primele faze ale recuperării.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea
dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea
monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid
precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Acatizia/agitaţia psihomotorie
Utilizarea fluoxetinei a fost asociată cu instalarea acatiziei, caracterizată printr-o percepţie subiectivă ca o
stare neplăcută sau supărătoare şi prin nevoia de mişcare, însoţită adesea de incapacitatea de a sta liniştit,
aşezat sau în picioare. Acest lucru poate să apară, cel mai probabil, în primele săptămâni de tratament. La
pacienţii care prezintă aceste simptome, creşterea dozei de fluoxetină poate fi nocivă.
Simptome de întrerupere observate la sistarea tratamentului
Simptomele de întrerupere la sistarea tratamentului sunt frecvente, în special dacă întreruperea tratamentului
se face brusc (vezi pct. 4.8).
Riscul de apariţie al simptomelor de întrerupere poate depinde de mai mulţi factori, incluzând durata
tratamentului, doza administrată şi ritmul de scădere a dozei. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent
sunt ameţeala, tulburări senzoriale (incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise
intense), astenie, agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome
sunt uşoare până la moderate; totuşi, la unii pacienţi, pot avea o intensitate severă. Simptomele apar, de
obicei, în primele zile după întreruperea tratamentului. În general, aceste simptome sunt autolimitate şi
dispar, de obicei, în aproximativ 2 săptămâni, dar la unii pacienţi pot fi dura 2-3 luni sau mai mult.
În consecinţă se recomandă ca întreruperea tratamentului cu fluoxetină să se facă gradat, pe o perioadă de cel
puţin una sau două săptămâni, în funcţie de necesităţile pacientului. (vezi, de asemenea, pct. 4.2).
Hemoragie
În general, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot provoca hemoragii cutanate cum sunt
echimozele sau purpura. În cursul tratamentului cu fluoxetină au fost raportate echimoze ca şi evenimente
inconstante. Au fost raportate rar alte manifestări hemoragice (de exemplu hemoragii genitale,
gastrointestinale sau alte sângerări cutanate sau mucoase). Se recomandă prudenţă la pacienţii
trataţi cu ISRS, îndeosebi dacă se administrează concomitent medicamente care afectează funcţia
trombocitară (de exemplu, antipsihotice atipice cum sunt clozapină, fenotiazină, majoritatea antidepresivelor
triciclice, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatorii nesteroidiene), precum şi la pacienţii cu antecedente
hemoragice.
Terapie electroconvulsivantă (TEC)
Au existat raportări rare, cu privire la prelungirea crizelor convulsive la pacienţii trataţi cu fluoxetină cărora
li s-au efectuat electroşocuri, concomitent. Se recomandă prudenţă în aceste cazuri.
Hypericum perforatum (sunătoare)
Similar altor ISRS, pot să apară interacţiuni farmacodinamice între fluoxetină şi preparatele pe bază de
plante care conţin sunătoare, St John’s Wort (Hypericum perforatum), care pot să determine potenţarea
efectelor serotoninergice, determinând apariţia sindromului serotoninergic.
Sindrom serotoninergic
Sindromul serotoninergic sau evenimente de tipul sindromului neuroleptic malign au fost raportate rar în
timpul tratamentului cu fluoxetină şi, în special, în cazul asocierii cu alte medicamente serotoninergice
(printre care L-triptofanul) şi/sau cu medicamente neuroleptice. Aceste sindroame pot pune în pericol viaţa
şi, în consecinţă, tratamentul cu fluoxetină trebuie întrerupt în cazul apariţiei simptomatologiei (simptome
incluzând hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor
vitale, modificări ale stării psihice cu confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă, care pot progresa către delir şi
comă) şi trebuie iniţiat tratamentul simptomatic.
Fluoxetină Arena 10 mg şi 20 mg conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu probleme ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
Fluoxetină Arena 10 mg conţine galben amurg (E 110), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat
de n-propil (E 216), care pot provoca reacții alergice (chiar întârziate).
Fluoxetină Arena 20 mg conţine conţine galben amurg (E 110), ponceau 4R (E 124), tartrazină (E 102), p-
hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216), care pot provoca reacții alergice
(chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studii privind interacţiunile medicamentoase s-au efectuat doar la adulţi.
Atunci când se iau în considerare interacţiunile medicamentoase farmacodinamice sau farmacocinetice,
trebuie avut în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare lung al fluoxetinei (vezi pct. 5.2).
Inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO
S-au raportat reacţii adverse, uneori letale, la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu antidepresive care conţin
inhibitori MAO, inclusiv inhibitorul MAO ireversibil (selegilină) şi inhibitorul MAO reversibil
(moclobemidă), precum şi la bolnavii care au întrerupt recent tratamentul cu un ISRS şi au început un
tratament cu inhibitor MAO.
Fluoxetina nu trebuie administrată concomitent cu un inhibitor MAO sau în decurs de 14 zile de la
întreruperea tratamentului cu un inhibitor MAO. După întreruperea tratamentului cu fluoxetină şi înainte de
începerea tratamentului cu un inhibitor MAO trebuie să treacă un interval de cel puţin 5 săptămâni. Dacă
fluoxetina a fost prescrisă în tratament de lungă durată şi/sau în doză mare, este necesar un interval mai
mare.
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă a fluoxetinei cu medicamente serotoninergice (de exemplu tramadol, triptani)
poate determina creşterea efectelor serotoninergice. Utilizarea concomitentă a triptanilor determină un risc
suplimentar de hipertensiune arterială şi de vasoconstricţie arterială coronariană.
Litiu şi triptofan
Au fost raportate sindroame serotoninergice atunci când se asociază ISRS cu litiu sau triptofan. În
consecinţă, utilizarea concomitentă a fluoxetinei cu aceste medicamente trebuie făcută cu prudenţă. În cazul
asocierii fluoxetinei cu litiu este necesară o monitorizare mai atentă şi mai frecventă a pacientului.
Medicamente metabolizate prin intermediul CYP2D6
Deoarece metabolizarea fluoxetinei (ca şi aceea a antidepresivelor triciclice şi a altor antidepresive cu
selectivitate pentru serotonină) implică CYP2D6, asocierea de medicamente care sunt metabolizate de către
această enzimă poate fi cauză de interacţiuni. Tratamentul concomitent cu medicamente astfel metabolizate,
care au un indice terapeutic mic (cum ar fi flecainida, encainida, vinblastina, carbamazepina şi
antidepresivele triciclice) trebuie iniţiat şi ajustat la limita inferioară a dozajului. Această recomandare se
aplică şi în cazul în care fluoxetina a fost administrată în cursul celor 5 săptămâni anterioare.
Alte medicamente cu activitate asupra SNC
În cazul administrării concomitente au fost raportate creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale
carbamazepinei, haloperidolului, clozapinei, diazepamului, alprazolamului şi fenitoinei. În unele cazuri au
apărut fenomene de toxicitate.
Anticoagulante orale
Au fost raportate modificări inconstante ale efectelor anticoagulante (modificări ale valorilor investigaţiilor
diagnostice şi/sau semne şi simptome clinice), atunci când fluoxetina se asociază cu anticoagulantele orale.
La pacienţii trataţi cu warfarină este necesară monitorizarea atentă a coagulării la începerea sau întreruperea
tratamentului cu fluoxetină (vezi pct. 4.4).
Terapie electroconvulsivantă (TEC)
Au existat raportări rare, cu privire la prelungirea crizelor convulsive la pacienţii trataţi cu fluoxetină cărora
li s-au efectuat electroşocuri, concomitent. Se recomandă prudenţă în aceste cazuri.
Alcool etilic
Conform datelor obţinute din studiile clinice, fluoxetina nu creşte concentraţiile plasmatice şi efectele
alcoolului etilic. Totuşi, asocierea cu băuturi alcoolice nu este recomandată în timpul tratamentului cu un
ISRS.
Hypericum perforatum (sunătoare)
Similar altor ISRS, pot să apară interacţiuni farmacodinamice între fluoxetină şi preparatele pe bază de
plante care conţin sunătoare, St John’s Wort (Hypericum perforatum), care pot să determine creşterea
reacţiilor adverse.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Date provenind de la un număr mare de sarcini expuse nu au evidenţiat efecte teratogene ale fluoxetinei.
Fluoxetina poate fi utilizată în timpul sarcinii, dar este necesară prudenţă, în special în timpul ultimului
trimestru de sarcină sau imediat înaintea delivrenţei, datorită următoarelor manifestări care au fost raportate
la nou-născuţi: iritabilitate, tremor, hipotonie, plâns persistent, dificultăţi la supt şi tulburări ale somnului.
Aceste simptome pot fi un semn al efectelor serotoninergice sau ale unui sindrom de întrerupere. Întârzierea
apariţiei sau durata simptomatologiei sunt atribuibile timpului de înjumătăţire prin eliminare lung al
fluoxetinei (4-6 zile) şi a metabolitului său activ, norfluoxetina (4-16 zile).
În concluzie, fluoxetina se va administra în timpul sarcinii doar atunci când este absolut necesar, după
evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la nou-născut.
Alăptare
Fluoxetina şi metabolitul său activ, norfluoxetina, se excretă în laptele matern. S-au raportat efecte adverse
asupra sugarilor alăptaţi de mame tratate cu fluoxetină. Dacă tratamentul cu fluoxetină este considerat
necesar, trebuie luată în considerare întreruperea alăptării. Totuşi, dacă alăptarea continuă, se va prescrie
doza minimă eficace de fluoxetină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi s-a demonstrat că fluoxetina nu afectează performanţa psihomotorie la voluntarii sănătoşi, orice
medicament psihoactiv poate tulbura judecata şi performanţa. Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu conducă
vehicule, să nu folosească utilaje sau să lucreze în condiţii potenţial periculoase până când nu sunt cunoscute
efectele individuale ale fluoxetinei.
4.8 Reacţii adverse
Intensitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse pot să scadă odată cu continuarea tratamentului şi, în general, nu
conduc la întreruperea medicaţiei.
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţa lor de apariţie, utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)>
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Rare:-reacţii de hipersensibilitate (de exemplu prurit, eritem, urticarie, reacţie anafilactoidă, vasculită,
reacţie de tip boala serului, edem angioneurotic -vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4), frisoane, sindrom serotoninergic,
fotosensibilitate
Foarte rare:-necroliză toxică epidermică (sindrom Lyell).
Tulburări gastro-intestinale:
Frecvente:-diaree, greaţă, vărsături, dispepsie,
Mai puţin frecvente:-disfagie, disgeuzie, xerostomie.
Rare:-afectarea funcţiei hepatice
Foarte rare:-hepatită idiosincrazică.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente:-cefalee, tulburări de somn (de exemplu vise anormale, insomnie, somnolenţă), ameţeală,
anorexie, oboseală, euforie,
Mai puţin frecvente:-mişcări anormale tranzitorii (de exemplu, fasciculaţii musculare, ticuri, ataxie, tremor,
mioclonie)
Rare:-nelinişte psihomotorie/acatizie (vezi pct. 4.4). Au mai fost raportate halucinaţii, reacţie maniacală,
confuzie, agitaţie, anxietate şi simptome asociate (de exemplu nervozitate), tulburări de concentrare şi de
gândire (de exemplu, depersonalizare), atacuri de panică, idei şi comportament suicidar (aceste simptome pot
să se datoreze bolii de bază). În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu fluoxetină, s-au
raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).”
Foarte rare:-sindrom serotoninergic.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Rare: -retenţie urinară, micţiuni frecvente.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului:
Frecvente:-disfuncţie sexuală (ejaculare întârziată sau absentă, lipsa orgasmului)
Rare: -priapism, galactoree.
Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale:
Mai puţin frecvente:-faringită, dispnee;
Rare: -evenimente pulmonare (incluzând procese inflamatorii de histopatologie nespecifică şi/sau fibroză).
Dispneea poate fi singurul simptom premergător.
Investigaţii diagnostice:
Rare:-hiponatremia (natremie sub 110 mol/l) reversibilă la întreruperea fluoxetinei. Unele cazuri s-au
datorat, posibil, sindromului de secreţie insuficiente a hormonului antidiuretic. Majoritatea raportărilor
cuprindeau pacienţi vârstnici, pacienţi trataţi cu diuretice sau pacienţi cu hipovolemie de alte etiologii.
-valori anormale ale testelor funcţiei hepatice.
Alte reacţii adverse: alopecie, căscat, tulburări de vedere (de exemplu, vedere neclară, midriază), echimoze,
transpiraţii, vasodilataţie, artralgii, mialgii, hipotensiune arterială posturală, frison, fotosensibilitate,
echimoze. Alte manifestări hemoragice (de exemplu hemoragii genitale, gastrointestinale şi alte sângerări
cutaneo-mucoase) au fost raportate rar (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului: sistarea tratamentului cu fluoxetină determină
de obicei simptome de întrerupere. Simptomele raportate cel mai frecvent sunt ameţeala, tulburări senzoriale
(incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense), astenie, agitaţie sau
anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate;
totuşi la unii pacienţi pot căpăta o intensitate severă şi/sau prelungită (vezi pct. 4.4). În consecinţă, atunci
când tratamentul cu fluoxetină nu mai este necesar, se recomandă scăderea gradată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi
pct. 4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Text aprobat…
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
4.9 Supradozaj
Cazurile de supradozaj cu fluoxetină administrată în monoterapie au, în general, evoluţie benignă.
Simptomele supradozajului au inclus greaţă, vărsături, convulsii şi semne de excitaţie a SNC, tulburări
cardiovasculare variind ca intensitate de la aritmii asimptomatice până la stop cardiac. Mortalitatea atribuită
supradozajului cu fluoxetină, administrată în monoterapie, a fost extrem de rară. Se recomandă monitorizarea
funcţiilor vitale, împreună cu tratament simptomatic şi măsuri de susţinere. Nu se cunoaşte un antidot
specific.
Este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia şi exsanguinoperfuzia să fie benefice.
Administrarea de cărbune activat, care poate fi utilizat concomitent cu sorbitol, poate fi la fel de sau poate
chiar mai eficace decât provocarea de vărsături sau lavaj gastric. În tratamentul supradozajului se va lua în
considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente. La pacienţii care au utilizat în mod accidental
sau în mod voit doze de antidepresiv triciclic mai mari decât cele recomandate poate fi necesară o perioadă
de supraveghere medicală strictă mai lungă, dacă sunt sub tratament cu fluoxetină sau li s-a administrat
recent acest medicament.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC: N06AB03.
Fluoxetina este un inhibitor selectiv al recaptării de serotonină, fapt care explică mecanismul său de acţiune.
Fluoxetina nu are, practic, nicio afinitate faţă de alţi receptori cum ar fi: α1-, α2- şi β- adrenergici,
serotoninergici, dopaminergici, histaminici, muscarinici sau GABA.
Fluoxetina este un antidepresiv atipic, cu potenţă mare, care determină atât ameliorarea dispoziţiei afective şi
atenuarea simptomelor caracteristice bolii depresive, cât şi un efect stimulant şi energizant. Nu are proprietăţi
sedative. Fluoxetina este eficace la pacienţii depresivi, fiind recomandat la pacienţii cu fenomene inhibitorii
sau la pacienţii care nu tolerează tratamentul cu alte medicamente antidepresive.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Fluoxetina se absoarbe bine după administrarea orală. Biodisponibilitatea nu este modificată de prezenţa
alimentelor în tractul gastro-intestinal.
Distribuţie
Fluoxetina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 95%) şi este larg distribuită în
organism (volum de distribuţie 20-40 l/kg). Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru se realizează
după câteva săptămâni de tratament. În cazul tratamentului prelungit, concentraţiile plasmatice la starea de
echilibru sunt similare celor atinse la 4-5 săptămâni.
Metabolizare
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 6-8 ore de la administrarea orală. Fluoxetina este metabolizată
în proporţie mare la nivel hepatic prin intermediul enzimei CYP2D6, formând prin demetilare metabolitul
activ norfluoxetina (demetilfluoxetină) şi alţi metaboliţi neidentificaţi, care sunt eliminaţi renal.
Eliminare
Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare al fluoxetinei este de 4-6 zile, iar cel al metabolitului său
activ este de 4-16 zile. Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungiţi determină persistenţa
medicamentului în organism timp de 5-6 săptămâni de la întreruperea tratamentului.
Eliminarea se face în principal pe cale renală (aproximativ 60%). Fluoxetina se excretă în laptele matern.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici sănătoşi profilul farmacocinetic al fluoxetinei este similar cu cel al adulţilor.
Insuficienţă hepatică
În caz de insuficienţă hepatică (ciroză alcoolică), timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ai
fluoxetinei şi norfluoxetinei cresc, putând fi cuprinşi între 7 şi 12 zile. Se recomandă o scădere a dozelor sau
creşterea intervalului dintre doze.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă (anurie), după administrarea unei doze unice
de fluoxetină, parametrii farmacocinetici nu au fost modificaţi faţă de cei ai adultului sănătos. Cu toate
acestea, în cazul administrării de doze repetate, s-a remarcat o creştere a concentraţiilor plasmatice la starea
de echilibru.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind genotoxicitatea, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fluoxetină Arena 10 mg
Conținutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Povidonă K30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Laurilsulfat de sodiu
Cap
Dioxid de titan (E 171)
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Glicerol
Galben de chinolină (E 104)
Galben amurg (E 110)
Albastru strălucitor (E 133)
Roșu Allura (E 129)
Gelatină
Corp
Dioxid de titan (E 171)
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Glicerol
Galben de chinolină (E 104)
Roșu Allura (E 129)
Gelatină
Fluoxetină Arena 20 mg
Conținutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Povidonă K30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Laurilsulfat de sodiu
Cap
Dioxid de titan (E 171)
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Glicerol
Galben amurg (E 110)
Ponceau 4R
Gelatină
Corp
Dioxid de titan (E 171)
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Glicerol
Gelatină
Tartrazină (E102)
Albastru strălucitor (E 133)
Roșu Allura (E 129)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un un blister din PVC/Al a 10 capsule
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31,
sector 2, Bucureşti, cod 024022
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12874/2019/01-02
12875/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .