Prospect Fevarin 50 mg comprimate filmate
Producator: VIATRIS HEALTHCARE LIMITED
Clasa ATC: sistemul nervos, psihoanaleptice, antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8834/2016/01 Anexa 2
8835/2016/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fevarin 50 mg comprimate filmate
Fevarin 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fevarin 50
Fiecare comprimat filmat conţine maleat de fluvoxamină 50 mg.
Fevarin 100
Fiecare comprimat filmat conţine maleat de fluvoxamină 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Fevarin 50 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, având pe una din fețe o linie mediană, fiind
inscripţionate cu „291” de o parte şi de alta a acestuia şi având diametrul de 9 mm.
Comprimatele pot fi divizate în două părți egale.
Fevarin 100 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, având pe una din fețe o linie mediană, fiind
inscripţionate cu „313” de o parte şi de alta a acestuia şi având lungimea de 15 mm şi lăţimea de 8 mm.
Comprimatele pot fi divizate în două părți egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Boală depresivă majoră
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Depresie
Adulţi
Pacienţii trebuie să iniţieze tratamentul cu 50 mg sau 100 mg, administrate în doză unică, seara. Se
recomandă creşterea treptată a dozei până se atinge efectul dorit. Doza uzuală eficace este de 100 mg şi
trebuie ajustată în funcţie de răspunsul individual al pacientului, pentru a menţine pacienţii la cea mai mică
doză eficace. Este recomandat ca o doză zilnică totală de peste 150 mg să se administreze în 2 sau 3 prize.
Doza trebuie revizuită şi ajustată, dacă este necesar, în termen de 3 până la 4 săptămâni de la iniţierea
tratamentului şi ulterior în funcţie de necesitatea clinică. Deşi la doze mai mari poate exista un potenţial
crescut de reacţii adverse, dacă după câteva săptămâni de tratament la doza recomandată se observă un
răspuns insuficient, la unii pacienţi poate fi benefică creşterea treptată a dozei până la un maxim de 300 mg
pe zi (vezi pct. 5.1). Dozele de până la 150 mg se pot administra ca doză unică, preferabil seara.
Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp, de cel puţin 6 luni, pentru a se
asigura absenţa simptomelor.
Fevarin în doză zilnică fixă de 100 mg este doza recomandată pentru prevenirea recurenţei episoadelor
depresive.
Copii şi adolescenţi
Fevarin nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani pentru tratamentul episoadelor
depresive majore. Eficacitatea şi siguranţa Fevarin nu au fost stabilite în tratamentul episoadelor depresive
majore la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4).
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
Adulţi
Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este 50 mg pe zi, timp de 3-4 zile. Doza eficace este
cuprinsă de obicei între 100 mg şi 300 mg. Doza trebuie crescută treptat până la obţinerea răspunsului
terapeutic adecvat, până la un maxim de 300 mg pe zi (vezi pct. 5.1).
Dozele de până la 150 mg se pot administra ca doză unică, preferabil seara. Este recomandabil ca o doză
zilnică totală de peste 150 mg să se administreze în 2 sau 3 prize.
În cazul în care se obţine un răspuns terapeutic adecvat, tratamentul poate fi continuat la o doză ajustată
pentru fiecare pacient în parte. Dacă nu se observă nicio înbunătăţire a stării de sănătate a pacientului în
decurs de 10 săptămâni de la iniţierea tratamentului, trebuie luată în considerare modificarea schemei de
tratament. Deşi nu există studii sistematice care să răspundă la întrebarea cât timp trebuie continuat
tratamentul cu fluvoxamină, TOC este o afecţiune cronică şi este rezonabil să se ia în considerare
continuarea tratamentului mai mult de 10 săptămâni la pacienţii care răspund la terapie. Ajustarea dozelor
trebuie să se facă cu atenţie pentru fiecare pacient în parte, pentru a menţine pacienţii la cea mai mică doză
eficace. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată periodic. La pacienţii care au obţinut rezultate bune în
urma farmacoterapiei, unii clinicieni recomandă psihoterapia comportamentală concomitent.
Copii şi adolescenţi
La copii cu vârsta de peste 8 ani şi adolescenţi, doza iniţială este de 25 mg pe zi, administrată de preferat
seara la culcare. Se recomandă creşterea dozei la un interval de 4-7 zile, cu câte 25 mg, în funcţie de
tolerabilitate, până la obţinerea dozei eficace. Doza eficace este cuprinsă de obicei între 50 mg şi 200 mg pe
zi, doza maximă la copii nu trebuie să depăşească 200 mg pe zi. Se recomandă ca o doză zilnică totală de
peste 50 mg să se administreze în două prize. În cazul în care cele două doze nu sunt egale, doza mai mare
trebuie administrată seara la culcare.
Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului cu fluvoxamină
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La întreruperea definitivă a tratamentului cu
fluvoxamină, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una sau două săptămâni, pentru a reduce
riscul apariţiei reacţiilor de sevraj (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă apar simptome intolerabile după o scădere a
dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea dozei prescrise
anterior. Ulterior, medicul poate continua să scadă doza, dar într-un ritm mai lent.
Insuficienţă hepatică sau renală
Pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică sau renală trebuie să înceapă tratamentul cu o doză mică şi să
fie atent monitorizaţi.
Mod de administrare
Comprimatele de fluvoxamină trebuie înghiţite cu apă şi fără să fie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la maleat de fluvoxamină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Comprimatele Fevarin sunt contraindicate în asociere cu tizanidină şi inhibitori ai monoaminooxidazei
(IMAO) (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu fluvoxamină se poate iniţia:
- după două săptămâni de la întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau
- a doua zi după întreruperea tratamentului cu un IMAO reversibil (de exemplu: moclobemid, linezolid).
Trebuie să treacă cel puţin o săptămână între întreruperea tratamentului cu fluvoxamină şi iniţierea
tratamentului cu orice IMAO.
Comprimatele Fevarin nu trebuie utilizate în asociere cu pimozida (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu un risc crescut de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Acest risc persistă până la apariţia unei remisiuni semnificative. Deoarece ameliorarea poate să nu
apară în timpul primelor câteva săptămâni sau mai mult de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape până la apariţia acestei ameliorări. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid
poate creşte în stadiile iniţiale ale recuperării.
Alte afecţiuni psihice pentru care Fevarin este prescris pot fi, de asemenea, asociate cu un risc crescut de
evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot fi comorbide cu tulburarea depresivă majoră. Prin
urmare, şi în cazul tratamentului pacienţilor cu alte afecţiuni psihice, aceştia trebuie monitorizaţi
îndeaproape.
Pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei care prezintă un grad semnificativ de ideaţie
suicidară înainte de începerea tratamentului, sunt cunoscuţi a prezenta un risc crescut de gânduri suicidare
sau tentative de suicid şi trebuie să beneficieze de o monitorizare atentă în timpul tratamentului.
Tratamentul medicamentos trebuie însoţit de o supraveghere atentă a pacienţilor şi, în special, a celor cu risc
crescut, mai ales în perioada de început a tratamentului şi după modificarea dozei.
Pacienţii (şi persoanele care îngrijesc pacienţii) trebuie atenţionaţi cu privire la necesitatea de a monitoriza
orice alterare a stării clinice, apariţia comportamentului sau a gândurilor suicidare şi a modificărilor
neobişnuite ale comportamentului şi, în cazul apariţiei acestor simptome, să solicite imediat asistenţă
medicală.
Copii şi adolescenţi
Fluvoxamina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, cu excepţia
pacienţilor cu tulburare obsesiv-compulsivă. Din cauza lipsei datelor provenite din experienţa clinică,
utilizarea fluvoxaminei la copii pentru tratamentul depresiei nu este recomandată. Comportamente asociate
cu suicidul (tentativă de suicid şi gânduri suicidare) şi cu ostilitatea (predominant agresivitate, comportament
opoziţional şi furie) au fost mai frecvent observate în studiile clinice la copii şi adolescenţi trataţi cu
antidepresive comparativ cu cei trataţi cu placebo. În cazul în care, pe baza necesităţii clinice, se ia totuşi
decizia de a utiliza acest medicament, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor
suicidare.
În plus, nu sunt disponibile date de siguranţă pe termen lung la copii şi adolescenţi în ceea ce priveşte
creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Adulţi tineri (cu vârsta cuprină între 18 şi 24 de ani)
O meta-analiză a studiilor clinice controlate placebo, cu medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu
tulburări psihice, a arătat un risc crescut de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive
comparativ cu placebo, la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, datele disponibile nu arată nicio informaţie privind diferenţe semnificative clinic, la
dozele zilnice uzuale, comparativ cu subiecţii mai tineri. Cu toate acestea, creşterea dozei trebuie să se facă
mai lent la pacienţii vârstnici, iar administrarea trebuie să se facă întotdeauna cu precauţie.
Acatizia/neliniştea psihomotorie
Utilizarea fluvoxaminei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte subiectiv
neplăcută sau deranjantă şi prin nevoia de mişcare, însoţită adesea de incapacitatea de a rămâne aşezat sau
nemişcat. Aceasta este cel mai probabil să apară în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care
dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică sau renală trebuie să înceapă tratamentul cu o doză mică şi să
fie monitorizaţi atent.
Tratamentul cu fluvoxamină a fost rareori asociat cu o creştere a enzimelor hepatice, însoţită în general de
simptome clinice. În astfel de cazuri, tratamentul trebuie întrerupt.
Tulburări ale sistemului nervos
Deşi în studiile la animale fluvoxamina nu a avut proprietăţi pro-convulsive, se recomandă prudenţă atunci
când medicamentul este administrat la pacienţii cu antecedente de tulburări convulsive. Fluvoxamina trebuie
evitată la pacienţii cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie controlată trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Tratamentul cu fluvoxamină trebuie întrerupt dacă apar convulsii sau dacă creşte frecvenţa convulsiilor.
În cazuri rare, s-a raportat apariţia unui sindrom serotoninergic sau a evenimentelor de tip sindrom
neuroleptic malign în asociere cu tratamentul cu fluvoxamină, mai ales atunci când este administrată în
asociere cu alte medicamente serotoninergice şi/sau neuroleptice sau în asociere cu medicamente opiacee /
opioide (de exemplu, buprenorfina) sau în asociere cu combinația în doză fixă buprenorfină / naloxonă.
Deoarece aceste sindroame pot conduce la afecţiuni cu potenţial letal, tratamentul cu fluvoxamină trebuie
întrerupt în cazul în care apar astfel de evenimente (caracterizate prin asociere de simptome precum
hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale,
modificări ale statusului mental incluzând confuzie, iritabilitate, agitaţie extremă progresând către delir şi
comă) şi trebuie iniţiat tratament simptomatic de susţinere.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Ca şi în cazul altor ISRS, a fost raportată rar hiponatremie şi este aparent reversibilă la întreruperea
fluvoxaminei. Unele cazuri au fost probabil datorate sindromului de secreţie inadecvată de hormon
antidiuretic. Majoritatea raportărilor au fost la pacienţi vârstnici.
În special în primele etape ale tratamentului, controlul glicemic poate fi perturbat (de exemplu:
hiperglicemie, hipoglicemie, scăderea tolereanței la glucoză). În cazul în care fluvoxamina este administrată
pacienților cu diabet zaharat, poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor anti-diabetice.
Greaţa, însoţită uneori de vărsături, este simptomul cel mai frecvent observat în asociere cu tratamentul cu
fluvoxamină. De obicei, acest efect secundar se diminuează în primele două săptămâni de tratament.
Tulburări oculare
La asocierea fluvoxaminei cu ISRS-uri a fost raportată midriaza. Prin urmare, trebuie manifestată precauție
la prescrierea fluvoxaminei în cazul pacientilor cu presiune intraoculară crescută sau în cazul celor cu risc de
glaucom acut cu unghi închis.
Tulburări hematologice
La administrarea ISRS s-au raportat tulburări hemoragice cutanate, cum ar fi echimoză, purpură, precum şi
alte manifestări hemoragice, cum ar fi hemoragie gastro-intestinală sau hemoragie genitală, ISRS/ISRN pot
crește riscul de hemoragie postpartum (vezi pct. 4.6, 4.8). Se recomandă prudenţă la pacienţii care sunt în
tratament cu ISRS, în special la pacienţii vârstnici şi la pacienţii care utilizează concomitent medicamente
care afectează funcţia plachetară (de exemplu, antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea ATC, acid
acetilsalicilic, AINS) sau medicamente care cresc riscul de sângerare, precum şi la pacienţii cu antecedente
de sângerare şi la cei cu afecţiuni predispozante (de exemplu, trombocitopenie sau tulburări de coagulare).
Tulburări cardiace
Fluvoxamina nu trebuie administrată concomitent cu terfenadină, astemizol sau cisapridă deoarece pot creşte
concentraţiile plasmatice, având ca rezultat un risc crescut de prelungire a intervalului QT/torsada vârfurilor.
Fluvoxamina poate cauza o scădere nesemnificativă a bătăilor inimii (2-6 bătăi pe minut).
Datorită lipsei experienţei clinice, se recomandă o atenţie deosebită în contextul infarctului miocardic post-
acut.
Efecte dermatologice
Reacții adverse cutanate severe, unele letale, incluzând eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson și
necroliză epidermică toxică, au fost raportate în asociere cu fluvoxamina (vezi pct. 4.8). Pacienții prezintă cel
mai mare risc de apariție a acestor reacții adverse la începutul tratamentului. Dacă apar reacții cutanate,
fluvoxamina trebuie întreruptă imediat, iar pacientul trebuie monitorizat cu atenție.
Terapia electroconvulsivantă (TEC)
Experienţa clinică în ceea ce priveşte administrarea concomitentă de fluvoxamină şi TEC este limitată, prin
urmare, se recomandă prudenţă.
Disfuncție sexuală
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8).
Au existat raportări privind disfuncție sexuală de lungă durată, în care simptomele s-au menținut chiar dacă
administrarea ISRS a fost întreruptă.
Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului cu fluvoxamină
Este posibil ca la întreruperea tratamentului cu fluvoxamină să apară simptome de sevraj, cu toate că studiile
preclinice şi clinice disponibile nu sugerează că acest tratament poate produce dependenţă. În studiile clinice,
evenimentele adverse observate la întreruperea tratamentului au apărut la aproximativ 12% dintre pacienţii
trataţi cu fluvoxamină, incidenţă similară cu cea observată la pacienţii care au luat placebo. Riscul apariţiei
simptomelor de sevraj poate fi dependent de mai mulţi factori, inclusiv de durata şi doza tratamentului şi de
ritmul de reducere a dozei.
Reacţiile cel mai frecvent raportate sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (inclusiv parestezii, tulburări de vedere
şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (inclusiv insomnie şi vise intense), agitaţie şi anxietate,
iritabilitate, confuzie, instabilitate emoţională, greaţă şi/sau vărsături şi diaree, transpiraţii şi palpitaţii,
cefalee şi tremor. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate, cu toate acestea, la unii pacienţi
acestea pot fi de intensitate gravă. Acestea apar de obicei în primele câteva zile de la întreruperea
tratamentului, dar, foarte rar s-au raportat astfel de simptome la pacienţii care au omis accidental o doză.
În general, aceste simptome sunt auto-limitante şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, chiar dacă la
unele persoane acestea pot fi prelungite (2-3 luni sau mai mult). Prin urmare, se recomandă ca la întreruperea
tratamentului, fluvoxamina să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de
necesităţile pacientului (vezi „Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului cu fluvoxamină”,
pct. 4.2).
Manie/Hipomanie
Fluvoxamina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Tratamentul cu
fluvoxamină trebuie întrerupt la orice pacient care intră într-o fază maniacală.
Informații referitoare la excipienți
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO)
Fluvoxamina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO, inclusiv linezolid, datorită riscului de sindrom
serotoninergic (vezi pct. 4.3).
Efectul fluvoxaminei asupra metabolismului oxidativ al altor substanțe
Fluvoxamina poate inhiba metabolismul substanțelor metabolizate prin intermediul izoenzimelor
citocromului P450. Studiile in vivo și in vitro au demonstrat un efect puternic inhibitor asupra CYP1A2 și
CYP2C19, şi într-o mai mică măsură asupra CYP3A4 și CYP2C.
Medicamentele care sunt în mare parte metabolizate prin intermediul acestor izoenzime, în cazul
administrării concomitente cu fluvoxamină, pot avea concentraţii plasmatice ale substanțelor active/metabolit
mai mari sau mai mici (de exemplu, în cazul promedicamentelor precum Clopidogrel). La inițierea terapiei
concomitente a fluvoxaminei cu aceste medicamente trebuie ajustată sau redusă doza până la limita minimă.
Acest lucru este deosebit de relevant pentru medicamentele cu un indice terapeutic îngust.
Ramelteon
Atunci când s-au administrat comprimate filmate de maleat de fluvoxamină de 100 mg de două ori pe zi,
timp de 3 zile, înainte să se administreze comprimate cu eliberare imediată de ramelteon în doză unică de 16
mg concomitent cu comprimate filmate de maleat de fluvoxamină, ASC pentru ramelteon a crescut de
aproximativ 190 de ori şi Cmax a crescut de aproximativ 70 de ori, comparativ cu administrarea separată de
ramelteon.
Medicamente cu indice terapeutic îngust
Administrarea concomitentă a fluvoxaminei și medicamentelor cu indice terapeutic îngust (precum: tacrină,
teofilină, metadonă, mexiletină, fenitoină, carbamazepină și ciclosporină) trebuie atent monitorizată, dacă
aceste medicamente sunt metabolizate exclusiv sau printr-o combinație a izoenzimelor CYP inhibate de
fluvoxamină.
Dacă este necesar, se recomandă ajustarea dozei acestor medicamente.
Din cauza indicelui terapeutic îngust al pimozidei și a capacității sale cunoscute de a prelungi intervalul QT,
utilizarea concomitentă a pimozidei cu fluvoxamina este contraindicată – vezi pct. 4.3.
Antidepresivele triciclice și neuroleptice
Atunci când sunt administrate împreună cu fluvoxamină, s-a raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice,
anterior stabile, ale acelor antidepresive triciclice (de exemplu, clomipramină, imipramină, amitriptilină) şi
neuroleptice (de exemplu, clozapină, olanzapină, quetiapină) care sunt în mare parte metabolizate prin
izoenzima 1A2 a citocromului P450. În cazul în care este iniţiat tratamentul cu fluvoxamină, trebuie luată în
considerare o scădere a dozei acestor medicamente.
Benzodiazepine
În cazul utilizării concomitente cu fluvoxamină, concentraţiile plasmatice ale benzodiazepinelor metabolizate
prin oxidare (de exemplu triazolam, midazolam, alprazolam şi diazepam) pot să crească. Doza acestor
benzodiazepine trebuie redusă în timpul utilizării concomitente cu fluvoxamina.
Creşterea concentrației plasmatice indusă de fluvoxamină asupra altor medicamente
Deoarece concentraţiile plasmatice ale ropinirol pot creşte în asociere cu fluvoxamina, crescând astfel riscul
de supradozaj, pot fi necesare supravegherea şi reducerea dozei de ropinirol în timpul tratamentului cu
fluvoxamină şi după întreruperea acestuia.
Poate fi necesară reducerea dozei de propranolol, deoarece concentrațiile plasmatice ale propranolol cresc în
cazul utilizării concomitente cu fluvoxamina.
Atunci când se utilizează împreună cu fluvoxamina, concentraţiile plasmatice ale warfarinei cresc
semnificativ, iar timpul de protrombină se prelungeşte.
Amplificarea reacțiilor adverse indusă de asocierea fluvoxaminei cu alte medicamente
În cazul utilizării concomitente a fluvoxaminei cu tioridazină s-au raportat cazuri izolate de toxicitate
cardiacă.
În cazul utilizării concomitente cu fluvoxamina, concentrațiile plasmatice de cafeină pot să crească. Astfel,
pacienții care consumă cantități mari de băuturi ce conțin cafeină și, în cazul în care apar efecte adverse ale
cafeinei (precum tremor, palpitații, greață, agitație, insomnie), trebuie să reducă aportul acestor băuturi în
timpul tratamentului cu fluvoxamină.
Terfenadină, astemizol, cisapridă, sildenafil: (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Glucuronidare
Fluvoxamina nu influențează concentraţiile plasmatice ale digoxinei.
Excreţia renală
Fluvoxamina nu influenţează concentraţiile plasmatice ale atenolol.
Interacţiuni farmacodinamice
Efectele serotoninergice ale fluvoxaminei pot fi potenţate atunci când este utilizată concomitent cu alte
medicamente serotoninergice (inclusiv preparate opioide, de exemplu: tramadol, buprenorfină,
buprenorfină/naloxonă; triptani, linezolid, ISRS şi preparate pe bază de sunătoare) și pot duce la o afecțiune
care poate pune viața în pericol (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Fluvoxamina a fost utilizată în asociere cu litiul în tratamentul pacienţilor grav bolnavi, rezistenţi la
medicamente. Cu toate acestea, litiul (şi, eventual şi triptofanul) potenţează efectele serotoninergice ale
fluvoxaminei. Această asociere trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu depresie severă, rezistentă la
medicamente.
La pacienţii în tratament cu anticoagulante orale şi fluvoxamină, riscul de hemoragie poate să crească şi, prin
urmare, aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Ca şi în cazul altor medicamente psihotrope, pacienţii trebuie sfătuiţi să evite consumul de alcool în timpul
tratamentului cu fluvoxamină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele epidemiologice au sugerat că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) în timpul
sarcinii, mai ales în ultimul trimestru de sarcină, poate să crească riscul de hipertensiune pulmonară
persistentă la nou-născuţi (HTPP). Riscul observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. La
populaţia generală apar 1-2 cazuri de HTPP la 1000 de sarcini.
Fevarin nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă starea clinică a femeii necesită tratament cu
fluvoxamină.
Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum în urma
expunerii la ISRS/ISRN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4, 4.8).
După utilizarea fluvoxaminei la sfârşitul sarcinii au fost descrise cazuri izolate de simptome de sevraj la nou-
născuţi.
După expunerea la ISRS în al treilea trimestru de sarcină, la unii nou-născuţi pot să apară dificultăţi de
hrănire şi/sau respiratorii, convulsii, instabilitate termică, hipoglicemie, tremor, tonus muscular anormal,
agitaţie, cianoză, iritabilitate, letargie, somnolenţă, vărsături, tulburări de somn şi plâns continuu şi pot
necesita spitalizare prelungită.
Alăptarea
Fluvoxamina se elimină prin laptele matern în cantităţi mici. Prin urmare, medicamentul nu trebuie utilizat
de către femeile care alăptează.
Fertilitatea
Studiile la animale privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au arătat că Fevarin afectează
fertilitatea masculină şi feminină. Limita de siguranţă pentru acest efect nu a fost identificată. Nu se cunoaşte
relevanţa acestor observaţii la om (vezi pct. 5.3).
Fevarin nu trebuie utilizat la pacienţii care încearcă să conceapă un copil decât dacă starea clinică a
pacientului necesită tratament cu fluvoxamină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fluvoxamina în doze de până la 150 mg nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Aceasta nu a demonstrat niciun efect asupra abilităţilor psihomotorii asociate cu conducerea vehiculelor şi
folosirea utilajelor la voluntarii sănătoşi. Cu toate acestea, s-a raportat somnolenţă în timpul tratamentului cu
fluvoxamină. Prin urmare, se recomandă prudenţă până la stabilirea răspunsului individual la medicament.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate în studiile clinice, apărute cu frecvența menționată mai jos, sunt adesea asociate
bolii și nu neapărat legate de tratament.
Estimarea frecvenței: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 și <1>1/1000
și <1>1/10000 și <1>
estimată din datele disponibile).
Încadrarea pe Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu frecvență
clase de aparate, frecvente rare necunoscută
sisteme şi organe
Tulburări psihice Halucinaţii, stare Manie Ideație suicidară
confuzională, comportament
agresivitate suicidar
Tulburări Hiperprolactinemie,
endocrine secreție inadecvată
de hormon
antidiuretic
Tulburări Anorexie Hiponatremie,
metabolice și de creștere sau scădere
nutriție în greutate
Tulburări ale Agitaţie, Tulburări Convulsii Sindrom
sistemului nervos nervozitate, extrapiramidale, serotoninergic,
anxietate, ataxie reacții asemănătoare
insomnie, sindromului
somnolenţă, neuroleptic malign,
tremor, parestezie, disgeuzie
cefalee, și secreție inadecvată
ameţeli de hormon
antidiuretic, neliniște
psihomotorie/
akatizie
Tulburări oculare Glaucom, midriază
Tulburări Palpitaţii/
cardiace tahicardie
Tulburări Hipotensiune Hemoragie (de ex.:
vasculare arterială hemoragie
(ortostatică) gastrointestinală,
hemoragie genitală,
echimoză, purpură)
Tulburări gastro- Durere
intestinale abdominală,
constipaţie,
diaree,
xerostomie,
dispepsie,
greaţă,
vărsături
Tulburări Tulburări
hepatobiliare ale funcţiei
hepatice
Afecţiuni Hiperhidroză, Reacţii cutanate Reacţie de Sindrom Stevens-
cutanate şi ale transpiraţii de hipersensibili- fotosensibi- Johnson**,
ţesutului tate (inclusiv litate Necroliză epidermică
subcutanat edem toxică**,
angioneurotic, Eritem poliform**
erupţie cutanată
tranzitorie, prurit)
Tulburări Artralgii, mialgii * Fracturi osoase
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Tulburări renale Tulburări de
și ale căilor micțiune (inclusiv
urinare retenție urinară,
incontinență urinară,
polachiurie, nicturie
și enurezis)
Tulburări ale Ejaculare Galactoree Anorgasmie,
aparatului genital anormală tulburări menstruale
şi sânului (întârziată) (de exemplu:
amenoree,
hipomenoree,
metroragie,
menoragie),
hemoragie
postpartum***
Tulburări Astenie, stare Sindrom de
generale şi la generală de întrerupere, inclusiv
nivelul locului de rău sindromul de
administrare întrerupere al nou-
născutului
*Studiile epidemiologice, efectuate în principal la pacienții cu vârsta de 50 de ani și peste, indică un risc
crescut de fracturi osoase la pacienții la care se administrează inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) și antidepresive triciclice (ATC). Nu se cunoaște mecanismul care conduce la acest risc.
** Frecvența estimată a acestor reacții adverse raportate din supravegherea post-marketing; nu au fost
observate în studiile clinice controlate cu placebo.
***Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/ISRN (vezi pct. 4.4, 4.6).
Simptome de sevraj observate la oprirea tratamentului cu fluvoxamină
Întreruperea tratamentului cu fluvoxamină (în special dacă se face brusc) conduce frecvent la simptome de
sevraj. Prin urmare, se recomandă ca atunci când tratamentul cu fluvoxamină nu mai este necesar,
întreruperea să se facă treptat, prin reducerea progresivă a dozei (vezi pct. 4.2 Doze și mod de administrare şi
pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478 – RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele includ acuze gastro-intestinale (greaţă, vărsături şi diaree), somnolenţă şi ameţeli. S-au raportat,
de asemenea, evenimente cardiace (tahicardie, bradicardie, hipotensiune arterială), tulburări ale funcţiei
hepatice, convulsii şi comă.
Fluvoxamina dispune de o limită largă de siguranţă în caz de supradozaj. De la punerea pe piaţă, s-au
raportat extrem de rar decese atribuite supradozajului cu fluvoxamină în monoterapie. Cea mai mare doză
documentată de fluvoxamină ingerată de către un pacient a fost de 12 grame. Acest pacient s-a recuperat
complet. Ocazional, s-au observat complicaţii mai grave în cazurile de supradozaj deliberat cu fluvoxamină
atunci când s-a utilizat concomitent cu alte medicamente.
Tratament
Nu există un antidot specific pentru fluvoxamină. În caz de supradozaj trebuie golit conţinutul stomacului cât
mai curând posibil după ingestia medicamentului şi trebuie administrat tratament simptomatic. Se
recomandă, de asemenea, utilizarea repetată de cărbune medicinal şi, dacă este necesar, să fie însoţit de un
laxativ osmotic. Este puţin probabil ca diureza forţată sau dializa să fie utilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistemul nervos, psihoanaleptice, antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei, codul ATC: N06AB08
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune al fluvoxaminei este considerat a fi legat de inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei la nivelul neuronilor cerebrali. Are loc o interferenţă minimă cu procesele noradrenergice.
Studiile privind legarea de receptori au demonstrat că fluvoxamina are o capacitate neglijabilă de legare la
receptori alfa-adrenergici, beta-adrenergici, histaminergici, colinergici muscarinici, dopaminergici sau
receptori serotoninergici.
Fluvoxamina are o afinitate ridicată pentru receptorii sigma-1, pe care acţionează ca agonist, la doze
terapeutice.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu controlat cu placebo la 120 pacienţi cu TOC, cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani, la 10
săptămâni, s-a observat o ameliorare semnificativă statistic la populaţia totală în favoarea fluvoxaminei. O
analiză ulterioară de subgrup a arătat o îmbunătăţire pe scala de evaluare C-YBOCS la copii, în timp ce la
adolescenţi nu s-a observat niciun efect. Doza medie a fost de 158 mg, şi respectiv de 168 mg/zi.
Răspunsul în funcţie de doză
Nu s-au efectuat studii clinice pentru evaluarea răspunsului la fluvoxamină în funcţie de doză. Cu toate
acestea, experienţa clinică indică faptul că la unii pacienţi creşterea dozei poate fi benefică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Fluvoxamina este complet absorbită după administrarea orală. Concentraţiile plasmatice maxime apar la 3-8
ore de la administrare. Biodisponibilitatea absolută medie este de 53% la primul pasaj hepatic.
Farmacocinetica fluvoxaminei nu este influenţată de ingestia concomitentă de alimente.
Distribuţie
In vitro, legarea fluvoxaminei de proteinele plasmatice este de 80%. Volumul de distribuţie la om este de 25
l/kg.
Metabolizare
Fluvoxamina suferă o metabolizare extensivă în ficat. Deşi in vitro CYP2D6 este izoenzima principală
implicată în metabolizarea fluvoxaminei, concentraţiile plasmatice la persoanele cu un metabolism lent al
CYP2D6 nu sunt mult mai mari decât concentraţiile plasmatice la persoanele cu un metabolism rapid.
Atunci când concentraţiile plasmatice în stare de echilibru sunt de obicei atinse în termen de 10-14 zile,
timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 13-15 ore în cazul dozei unice şi puţin mai lung
(17-22 ore) în timpul administrării repetate. Fluvoxamina suferă transformări hepatice extensive, în principal
prin demetilare oxidativă, în cel puţin nouă metaboliţi care sunt excretaţi pe cale renală. Cei doi metaboliţi
principali au demonstrat o activitate farmacologică neglijabilă. Nu se aşteaptă ca ceilalţi metaboliţi să fie
farmacologic activi. Fluvoxamina este un inhibitor potent al CYP1A2 și CYP2C19 şi un inhibitor moderat al
CYP3A4, CYP2D6 şi CYP2C9.
Fluvoxamina prezintă o farmacocinetică liniară în cazul dozei unice. Concentraţiile la starea de echilibru sunt
mai mari decât cele calculate din informaţiile obţinute în cazul dozei unice, şi această creștere disproporțio-
nată este mai accentuată în cazul administrării unor doze zilnice mai mari.
Categorii speciale de pacienţi
Farmacocinetica fluvoxaminei este similară la adulţi sănătoşi, la pacienţi vârstnici şi la pacienţi cu
insuficienţă renală. Metabolizarea fluvoxaminei este afectată la pacienţii cu boli hepatice.
Concentraţiile plasmatice ale fluvoxaminei la starea de echilibru au fost de două ori mai mari la copii (6-11
ani) decât la adolescenţi (cu vârste între 12-17 ani). Concentraţiile plasmatice la adolescenţi sunt similare cu
cele la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate şi mutagenitate
Nu există dovezi privind efectul carcinogen sau mutagen al fluvoxaminei.
Fertilitate şi toxicitate reproductivă
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolani au demonstrat afectarea fertilității,
determinând creșterea decesului embriofetal și scăderea în greutate a fetusului. Efectele au fost observate la o
expunere care depăşeşte de două ori expunerea la doze terapeutice administrate la om. În plus, în studiile pre-
și post-natale, s-a observat creșterea incidenței mortalității perinatale a puilor.
Dependenţă fizică şi psihică
Într-un model non-uman la primate, a fost studiat potenţialul de abuz, toleranţă şi dependenţă fizică. Nu s-au
observat dovezi ale fenomenelor de dependenţă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Manitol (E 421)
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Stearil fumarat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film:
Hipromeloză (4-6 mPa.s)
Macrogol 6000
Talc
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/PVdC a câte 15 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
VIATRIS HEALTHCARE LIMITED
Damastown Industrial Park, Mulhuddart, Dublin 15, Dublin, Irlanda
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Fevarin 50 mg comprimate filmate: 8834/2016/01
Fevarin 100 mg comprimate filmate: 8835/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – August 2004
Data reînnoirii autorizaţiei – Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2023