Fenodex 12,5 mg comprimate filmate

Prospect Fenodex 12,5 mg comprimate filmate

Producator: Medochemie Ltd.,

Clasa ATC: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; Derivaţi de acid propionic,

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14296/2022/01-02-03-04-05-06 Anexa 2

14297/2022/01-02-03-04-05-06

Rezumatul cracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Fenodex 12,5 mg comprimate filmate

Fenodex 25 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine dexketoprofen 12,5 mg respectiv 25 mg sub formă de

dexketoprofen trometamol.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Fenodex 12,5 mg: comprimate filmate rotunde, de culoare galbenă, biconvexe cu diametrul de 7 mm.

Fenodex 25 mg: comprimate filmate rotunde, de culoare albă, biconvexe, marcate cu “MC”, cu

diametrul de 10 mm.

Comprimatele filmate de 25 mg pot fi divizate în 2 doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt durerile

musculo-scheletice, dismenoree, dureri dentare.

Fenodex este indicat adulţilor.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Adulţi

În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare

4-6 ore sau 25 mg la 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 75 mg dexketoprofen.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Fenodex comprimate filmate nu se

utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea trebuie limitată la perioada simptomatică.

Vârstnici:

La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doza cea mai mică (50 mg doza

zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi numai dacă există o toleranţă

generală bună.

Insuficienţă hepatică:

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu doze mici

(50 mg doză maximă zilnică), cu monitorizare atentă clinică şi biologică. Fenodex nu trebuie utilizat la

pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Insuficienţă renală:

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, doza iniţială zilnică trebuie redusă la 50 mg dexketoprofen

(clearance-ul creatininei 60 – 89 ml/minut) (vezi pct. 4.4). Fenodex comprimate filmate nu trebuie

utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei <59

ml/minut) (vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi:

Nu a fost studiată utilizarea Fenodex la copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea la copii şi

adolescenţi nu au fost încă stabilite şi de aceea medicamentul nu trebuie administrat la copii şi

adolescenţi.

Mod de administrare:

Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).

Administrarea concomitent cu alimentele întârzie absorbţia medicamentului (vezi pct. „Proprietăţi

farmacocinetice”), de aceea în cazul durerilor acute se recomandă administrarea cu cel puţin 30 minute

înainte de masă.

4.3 Contraindicaţii

Fenodex nu se administrează în următoarele cazuri:

• pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă, orice alt AINS sau la oricare dintre excipienţii

enumeraţi la pct. 6.1;

• pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS)

precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau determină formarea de polipi

nazali, urticarie sau angioedem;

• alergii cunoscute la lumină sau reacţii fototoxice apărute ca urmare a tratamentului cu

ketoprofen sau fibraţi;

• pacienţi cu antecedente de ulcer gastro-intestinal hemoragic sau perforat, determinat de o terapie

anterioară cu AINS;

• pacienţi cu ulcer peptic/gastro-intestinal hemoragic activ sau orice hemoragie gastro-intestinală

în antecedente, ulcer sau perforaţie;

• pacienţi cu dispepsie cronică;
• pacienţi care au avut alte hemoragii active sau boli hemoragice;
• pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă;
• pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
• pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤59 ml/minut);
• pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child-Pugh 10-15);
• pacienţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;
• pacienţi cu o deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingerare insuficientă de

lichide);

• în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Fenodex trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni alergice în antecedente.

Utilizarea Fenodex în asociere cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de 2 ciclo-oxigenază trebuie

evitată.

Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea dozelor minime eficace şi pe cea mai scurtă perioadă de

timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare de

mai jos).

Siguranţa gastro intestinală

Hemoragiile gastro-intestinale, ulcerele şi perforaţiile care pot fi letale, au fost observate la toate AINS

în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente grave gastro-

intestinale în antecedente. Când apare hemoragia gastro-intestinală sau ulceraţie la pacienţii care

utilizează Fenodex, tratamentul trebuie întrerupt.

Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie este ridicat şi creşte odată cu creşterea

dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, dacă este complicat cu hemoragie sau

perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici.

La vârstnici s-a observat o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii gastro-

intestinale şi perforaţii, care pot deveni letale (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă

tratamentul cu cea mai mică doză recomandată.

Ca la toate AINS, trebuie avut în vedere antecedentele de esofagită, gastrită şi/sau ulcer peptic pentru a

garanta vindecarea totală înainte de a începe tratamentul cu dexketoprofen.

Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau antecedente de afecţiuni gastro-intestinale trebuie

monitorizaţi pentru a detecta semnele oricărei afecţiuni digestive, în special hemoragii gastro-

intestinale.

AINS trebuie utilizate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită

ulcerativă sau boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită administrarea concomitentă de

doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului

gastrointestinal trebuie avut în vedere tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de

exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice

simptom abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinală) care apare, în mod deosebit, în

faza iniţială a tratamentului.

Se acordă o atenţie deosebită pacienţilor la care se administrează concomitent medicamente care cresc

riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulante ca warfarina,

inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare ca acidul

acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Siguranţa renală

Este necesară prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală. La aceşti pacienţi, utilizarea AINS poate

duce la deteriorarea funcţiei renale, retenţie de lichide şi edeme. Este, de asemenea, necesară precauţie

la pacienţii care primesc tratament diuretic sau cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece există

un risc crescut de nefrotoxocitate.

Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide în timpul tratamentului pentru a preveni deshidratarea şi

toxicitatea renală, eventual asociată acesteia.

Similar altor AINS, acest medicament poate determina creşteri ale concentraţiei plasmatice a ureei şi

creatininei. Similar altor inhibitori ai sintezei prostaglandinelor, poate fi asociat cu reacţii adverse la

nivel renal care poate duce la glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom

nefrotic şi insuficienţă renală acută.

Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei renale afectate (vezi pct. 4.2).

Siguranţa hepatică

Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență hepatică. Similar altor AINS, poate produce creşteri

mici tranzitorii ale unor parametri hepatici şi, de asemenea, creşteri semnificative ale valorilor serice

ale S-GOT şi S-GPT. În cazul unei creşteri importante a valorilor acestor enzime, tratamentul trebuie

întrerupt.

Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei hepatice alterate (vezi pct. 4.2).

Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară

Monitorizarea și recomandări adecvate sunt necesare pentru pacientii cu antecedente de hipertensiune

arterială și / sau insuficiență cardiacă uşoară până la moderată. O atenție specială trebuie să fie

exercitată la pacienții cu antecedente de boli cardiace, în special cei cu episoade anterioare de

insuficienţă cardiacă cu risc crescut de declanşarea insuficienței cardiace, deoarece retenţia de lichide

și edeme a fost raportată în asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze

mari și în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice

arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt

insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen.

Prin urmare, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală

cardiacă ischemică instalată, boală arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu

dexketoprofen doar după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de inițierea

tratamentului de lungă durată al pacienților cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu

hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară si prelungi timpul de sângerare prin inhibarea

sintezei de prostaglandine. De aceea, nu este recomandată utilizarea de dexketoprofen la pacienții

cărora li se administrează alte tratamente care interferează cu hemostaza, cum ar fi warfarina sau alte

anticoagulante cumarinice sau heparina (vezi pct. 4.5).

Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei cardiovasculare alterate (vezi pct.

4.2).

Reacţii cutanate

Reacţii cutanate grave, unele chiar letale, cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson

şi necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS (vezi pct.

4.8). Pacienţii sunt cel mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în

majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Fenodex trebuie întrerupt la prima apariţie a

erupţiilor cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Alte informţii

Prudență deosebită este necesară la pacienții cu:

• tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută)
• deshidratare
• imediat după intervenții chirurgicale majore

În cazul în care medicul consideră că tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung,

funcția hepatică și renală și numărul de celule sanguine ar trebui să fie verificate în mod regulat.

Reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate foarte rar.

Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de reacții severe de hipersensibilitate ca urmare a

utilizării Fenodex. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie să fie inițiate de

către profesioniştii în domeniul sănătăţii.

Pacienții cu astm bronşic combinat cu rinită cronică, sinuzită cronică și / sau polipoză nazală au un risc

crescut de alergie la acid acetilsalicilic și / sau AINS decât restul populației. Administrarea acestui

medicament poate provoca atacuri de astm bronşic sau bronhospasm, în special la subiecţii alergici la

acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).

În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicaţiilor infecţioase grave cutanate și a

ţesuturilor moi. Până în prezent, rolul AINS în agravarea acestor infecţii nu a fost exclusă. De aceea

este recomandat să se evite utilizarea Fenodex în caz de varicelă.

Fenodex trebuie administrat cu precauție la pacienții care suferă de tulburări hematopoietice, lupus

eritematos sistemic sau boală mixtă de țesut conjunctiv.

Ca şi alte AINS, dexketoprofen poate masca simptomele bolilor infecțioase.

Copii și adolescenți

Utilizarea în condiții de siguranță la copii și adolescenți nu a fost stabilită.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu

conţine sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Următoarele interacţiuni sunt valabile pentru medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în

general:

Asocieri nerecomandate:

• Alte AINS (inclusiv inhibitori ai ciclooxigenazei 2- selective) şi doze mari de salicilaţi (≥ 3 g pe

zi): administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcer şi hemoragie

gastro-intestinală, prin efect sinergic.

• Anticoagulante: AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4)

din cauza legării dexketoprofenului în proporţie mare de proteinele plasmatice şi inhibării

funcţiei plachetare şi afectării mucoasei gastro-duodenale. Dacă nu poate fi evitată această

asociere, este necesară o atentă monitorizare clinică şi de laborator.

• Heparine: creşterea riscului de hemoragie (prin inhibarea funcţiei plachetare şi leziuni la

nivelul mucoasei gastro-intestinale). Dacă nu poate fi evitată această asociere, este necesară o

monitorizare clinică şi de laborator, foarte atentă.

• Corticosteroizi: există un risc crescut de apariţie a ulcerului gastro-intestinal şi hemoragiei

(vezi pct. 4.4).

• Litiu (descrisă la mai multe AINS): AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului, putându-se

ajunge la concentraţii toxice (prin scăderea eliminării renale a litiului). Prin urmare, este

necesară monitorizarea litemiei în timpul iniţierii, perioadei de ajustare a dozelor şi oprirea

tratamentului cu dexketoprofen.

• Metotrexat, utilizat în doze mari, de 15 mg metotrexat pe săptămână sau mai mult: creşte

toxicitatea hematologică a metotrexatului prin scăderea eliminării sale renale de către

antiinflamatoare, în general.

• Hidantoine şi sulfonamide: pot fi crescute efectele toxice ale acestor substanţe.

Asocieri care necesită precauţii:

• Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, aminoglicozide antibacteriene şi antagonişti ai

receptorilor de angiotensină II: dexketoprofenul poate reduce efectul diureticelor şi al

antihipertensivelor. La pacienţii cu funcţia renală afectată (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau

vârstnici cu funcţia renală compromisă) administrarea concomitentă de medicamente care inhibă

ciclooxigenaza şi inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II sau

aminoglicozide antibacteriene pot duce la deteriorarea, în continuare, a funcţiei renale, care este,

de obicei, reversibilă. În cazul acestei asocieri între dexketoprofen şi un diuretic, sunt esenţiale

asigurarea unei hidratări adecvate şi monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului

(vezi pct. 4.4).

• Metotrexat, la doze reduse, mai mici de 15 mg pe săptămână: creşterea toxicităţii hematologice

a metotrexatului prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în general. Se recomandă

monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii. Supraveghere

atentă chiar şi în cazul existenţei insuficienţei renale uşoară şi la vârstnici.

• Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi

verificarea, mai des, a timpului de sângerare.

• Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor,

cu anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie

efectuate hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea

tratamentului cu AINS.

• Derivaţi de sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al derivaţilor de sulfoniluree

prin deplasarea acestora de pe proteinele plasmatice.

Asocieri care necesită supraveghere:

• Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea

sintezei prostaglandinelor.

• Ciclosporina şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de

prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.

• Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
• Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ISRS: risc crescut de

hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

• Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune

se poate datora inhibării mecanismului secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării,

necesitând ajustarea dozei de dexketoprofen.

• Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia glicozidelor în plasmă.
• Mifepristona: datorită riscului teoretic că inhibitori ai sintezei de prostaglandină alterează

eficacitatea mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile de la întreruperea

tratamentului cu mifepristonă.

• Antibiotice chiolonice: studii la animale indică faptul că doze crescute de chinolone în asociere

cu AINS pot creşte riscul apariţiei convulsiilor.

• Tenofovir: utilizarea concomitentă cu AINS poate determina creşteri ale concentraţiei

plasmatice a ureei şi creatininei; funcţia renală trebuie monitorizată pentru a menţine sub control

o potenţială influenţă sinergică asupra funcţiei renală.

• Deferasirox: administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul de toxicitate

gastrointestinală. Trebuie efectuată monitorizare clinică atentă în cazul în care deferasirox este

asociat cu aceste substanţe.

• Pemetrexed: administrarea concomitentă cu AINS poate scădea eliminarea pemetrexed. De

aceea, trebuie prudenţă în cazul administrării dozelor mari de AINS. La pacienţii cu insuficienţă

renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei de la 45 la 79 ml/minut), administrarea

de pemetrexed în asociere cu doze de AINS trebuie evitată cu 2 zile înainte şi 2 zile după

administrarea pemetrexed.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Fenodex comprimate filmate este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării

(vezi pct. 4.3).

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.

Datele din studii epidemiologice arată creşterea riscului de avort şi de malformaţii congenitale

cardiace şi gastrice după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii.

Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ

1,5%. Se crede că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor

sintezei de prostaglandine a arătat o creştere a pierderii sarcinii pre- şi post-nidare şi a mortalităţii

embrio-fetale. În plus, creşterea incidenţei apariţiei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, a

fost observată la animalele tratate cu inhibitori ai sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de

organogeneză. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au arătat o

toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

În timpul primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină, dexketoprofen trometamol nu trebuie

administrat dacă nu este absolut necesar.

Dacă se utilizează dexketoprofen trometamol de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în

timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata să

fie cât mai scurtă posibil.

În timpul trimestrului trei de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune

 fătul la:

• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate duce la insuficienţă renală cu oligohidramnios.

 la mamă la sfârşitul sarcinii şi nou-născut:

• posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la

doze foarte mici;

• inhibarea contracţiilor uterine care au ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul este excretat în laptele matern.

Fenodex nu este recomandat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

Fertilitatea

Ca și în cazul altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminină și nu

este recomandat femeilor care intenționează să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în

concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea

tratamentului cu dexketoprofen trometamol.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Fenodex poate provoca reacţii adverse cum sunt ameţeală, vedere înceţoşată sau somnolenţă şi astfel

poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse raportate ca fiind cel puţin posibil legate de administrarea dexketoprofenului în studii

clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a dexketoprofen comprimate

filmate sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi ordonate după frecvenţă:

Aparate, sisteme şi Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare/cazuri

organe (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi izolate (<1/10000)

<1/10) (≥1/1000 şi <1/1000)

<1/100)

Tulburări hematologice Neutropenie,

şi limfatice trombocitopenie

Tulburări ale Edem laringian Reacţie anafilactică,

sistemului imunitar inclusiv şoc anafilactic

Tulburări metabolice şi Anorexie

de nutriţie

Tulburări psihice Insomnie,

anxietate

Tulburări ale Cefalee,ameţeli, Parestezie,

sistemului nervos somnolenţă sincopă

Tulburări oculare Vedere înceţoşată

Tulburări acustice Vertij Tinitus

şi vestibulare

Tulburări cardiace Palpitaţii Tahicardie

Tulburări vasculare Hiperemie Hipertensiune Hipotensiune arterială

facială arterială

Tulburări respiratorii, Bradipnee Bronhospasm, dispnee

toracice şi mediastinale

Tulburări gastro- Greaţă şi/sau Gastrită, Ulcer peptic, Pancreatită

intestinale vărsături, constipaţie, ulcer hemoragic

durere xerostomie, sau ulcer perforat

abdominală, flatulenţă (vezi pct. 4.4)

diaree,

dispepsie

Tulburări hepatobiliare Hepatită

Afecţiuni cutanate şi Erupţie cutanată Urticarie, acnee, Sindrom Stevens

ale ţesutului subcutanat tranzitorie transpiraţie Johnson, necroliză

excesivă toxică epidermică

(sindrom Lyell),

angioedem, edem

facial, reacţii de

fotosensibilitate, prurit

Tulburări Dorsalgii

musculoscheletice şi

ale ţesutului conjunctiv

Tulburări renale şi ale Insuficienţă Sindrom nefritic sau

căilor urinare renală nefrotic

Acută,

poliurie

Tulburări ale Tulburări

aparatului genital şi menstruale,

sânului afecţiuni ale

prostatei

Tulburări generale şi la Fatigabilitate, Edem periferic

nivelul locului de durere, astenie,

administrare frisoane, stare

generală de rău

Investigaţii diagnostice Teste hepatice

anormale

Gastro-intestinal: cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt cele de natură

gastrointestinală. Poate apare ulcerul peptic, perforaţie sau hemoragie, uneori letale, în special la

vârstnici (vezi pct. 4.4). Au mai fost raportate în urma administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă,

constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei

şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.

La asocierea cu alte AINS au fost observate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Similar altor AINS pot să apară următoarele reacţii adverse: meningită aseptică care apare, în special

la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv; reacţii hematologice

(purpură, anemie aplastică şi hemolitică şi, rar, agranulocitoză şi hipoplazie medulară).

Foarte rar, pot apare reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens Johnson şi necroliza epidermică

toxică.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze

mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor

trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptomatologia ca urmare a supradozajului nu este cunoscută. Medicamente similare au produs

tulburări gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) sau neurologice (somnolenţă, vertij,

dezorientare, cefalee).

În caz de supradozaj accidental sau utilizare în exces, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic

în funcţie de starea clinică a pacientului. Se poate administra cărbune activat dacă s-a ingerat de către

un adult sau copil mai mult de 5 mg/kg dexketoprofen, în mai puţin de o oră.

Dexketoprofen trometamol poate fi îndepărtat prin dializă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; Derivaţi de acid propionic,

codul ATC: M01AE17

Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului propionic S-(+)-2-(3-benzoilfenil), un

medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare

nesteroidiene (M01AE).

Mecanism de acţiune

Mecanismul de acţiune al AINS este legat de reducerea sintezei prostaglandinelor prin inhibarea

ciclooxigenazei. În mod specific, există o inhibare a transformării acidului arahidonic în endoperoxizii

ciclici PGG şi PGH , din care se formează prostaglandinele PGE , PGE , PGF şi PGD , precum şi

2 2 1 2 2α 2

prostaciclina PGI şi tromboxanii (TxA şi TxB ). Mai mult, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate

2 2 2

afecta şi alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt chininele, producând o acţiune indirectă adiţională cu

acţiunea lor directă.

Efecte farmacodinamice

A fost demonstrat atât în studii la animale, cât şi la om, că dexketoprofenul este un inhibitor al

activităţii COX-1 şi COX-2.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitatea analgezică a

dexketoprofen trometamol. Începutul activităţii analgezice a fost obţinut în unele studii la 30 de

minute după administrare. Efectul analgezic persistă 4-6 ore.

Copii și adolescenți

Dexketoprofen nu a studiat pentru utilizarea la copii și adolescenți.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală a dexketoprofen trometamol la om, concentraţia plasmatică maximă (C )

max

este atinsă în 30 minute (15 – 60 minute).

ASC nu se schimbă la administrarea concomitentă cu alimente, cu toate acestea, C a dexketoprofen

max

trometamol scade și viteza de absorbție este întârziată (creșterea t ).

max

Distribuţie

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie şi eliminare este de 0,35 ore, respectiv 1,65 ore.

Deoarece medicamentul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent

de distribuţie este de 0,25 l/kg.

În studiile farmacocinetice cu doze repetate, s-a observat că aria de sub curba după ultima administrare

nu este diferită de cea obţinută după o doză unică, ceea ce arată că nu apare fenomenul de acumulare a

medicamentului.

Metabolizare şi eliminare

După administrarea dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) este observat în urină,

demonstrând că la om nu există transfomare în enantiomerul R-(-).

Calea principală de eliminare a dexketoprofen trometamol este glucuronoconjugarea urmată de

excreţie renală.

Liniaritate/ non-liniaritate

Dexketoprofen trometamol a prezentat o farmacocinetică liniară la doze orale, cu o creştere legată de

doză în timpul expunerii sistemice.

Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie

O relaţie doză-răspuns între concentraţiile de 12,5 mg şi 25 mg se poate observa la curbele timp-efect.

Superioritatea celei de 25 mg este mai mult un răspuns la durata de acţiune prelungită decât o creştere

a efectului analgesic. Este sugerat un platou al activităţi analgezice al dexketoprofen trometamol de 25

mg. Timpul de debut al durerii pare să fie mai scurt la pacienţii trataţi cu dexketoprofen trometamol.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi imunofarmacologia. Studiile privind

toxicitatea cronică la şoareci şi maimute au evidenţiat un nivel de niciun effect advers observant

(NOAEL) la dublarea dozei recomandate pentru oameni. Principala reacţie adverse la doze mari

observată la maimuţă a fost scaun cu sânge, scădere în greutate şi la cele mai mari doze au fost

eroziunile gastro-intestinale. Aceste reacţii au apărut la expuneri de 14-18 ori mai mari faţă de doza

maximă recomandată la om.

Nu sunt disponibile studii la animal privind potenţialul cancerigen.

Aşa cum este cunoscut din întreaga clasă a AINS, dexketoprofen poate provoca modificări privind

supravieţuirea embrio-fetală ȋn model animal, ambele indirect prin toxicitatea gastrointestinală la

animalele gravide şi în mod direct prin dezvoltarea fetală.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Celuloză microcristalină PH101

Celuloză microcristalină PH102

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Amidon de porumb

Distearat de glicerol (tip 1)

Opadry white, 03G280003 (macrogol, dioxid de titan, propilenglicol, hipromeloză)

Oxid galben de fer (doar concentraţia de 12,5 mg)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumina şi

umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Fenodex 12,5 mg şi 25 mg comprimate filmate sunt ambalate în blistere de PVC-PVdC/Al.

12,5 mg: cutie cu 10, 20, 30, 40, 50 sau 500 comprimate filmate

25 mg: cutie cu 4, 10, 20, 30, 50 sau 500 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medochemie Ltd.,

1-10 Constantinoupoleos street, 3011, Limassol

Cipru

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14296/2022/01-06

14297/2022/01-06

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Februarie 2022

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2022