FASCONAL comprimate

Prospect FASCONAL comprimate

Producator: 

Clasa ATC: alte analgezice şi antipiretice, acid salicilic şi derivaţi, combinaţii exclusiv

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13515/2020/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

FASCONAL comprimate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine acid acetilsalicilic 200 mg, paracetamol 200 mg, cafeină anhidră 25 mg și

fosfat de codeină hemihidrat 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate

Comprimate de formă rotundă, plate, de culoare albă, având gravată o linie mediană pe una din feţe.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de

divizare în doze egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Fasconal este indicat în:

 tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate medie sau severă cu diferite localizări:

cefalee, migrene, nevralgii, mialgii, artralgii, algii dentare sau în sfera ORL, dismenoree;

 tratamentul simptomatic al febrei.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani:

Doza uzuală este de un comprimat Fasconal, administrat oral, la nevoie; dacă este necesar, doza se

poate repeta la intervale de 6 ore, fără a depăşi 4 comprimate Fasconal pe zi.

Nu se recomandă administrarea la intervale mai mici de 6 ore.

Fasconal nu trebuie utilizat la adolescenți cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani cu funcție respiratorie

compromisă pentru tratamentul simptomatic al febrei din răceală (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani

Fasconal este contraindicat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).

Vârstnici

Aceleaşi doze ca pentru adulţi, cu toate acestea poate fi necesară o reducere a dozei, în funcţie de

tolerabilitatea individuală.

Tulburări ale funcţiei hepatice sau renale

În caz de tulburări ale funcţiei hepatice sau renale, doza trebuie redusă sau intervalul dintre dozele

individuale trebuie prelungit. În insuficienţă renală se recomandă administrarea unor doze mai mici

decât cele recomandate la adulţi.

Durata tratamentului

Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii,

pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid.

4.3 Contraindicații

 Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;

 Antecedente de astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune

similară, în special a antiinflamatoarelor nesteroidiene;

 Crize de astm bronşic şi insuficienţă respiratorie (datorită prezenţei codeinei);

 Diateză hemoragică şi alte afecţiuni cu risc hemoragic (hipoprotrombinemie, trombocitopenie,

hemofilie);

 Ulcer gastric sau duodenal activ sau istoric de ulcer gastric;

 Administrare concomitentă cu metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână;

 Insuficienţă cardiacă severă;

 Insuficienţă hepatocelulară severă;

 Insuficienţă renală severă;

 Hemoragie digestivă;

 Leziuni cerebrale şi hipertensiune intracraniană (datorită prezenţei codeinei);

 Diaree acută toxiinfecţioasă, subocluzie sau ocluzie intestinală, intervenţii chirurgicale recente la

nivelul căilor biliare (datorită prezenţei codeinei creşte presiunea biliară);

 Ileus paralitic;

 Concomitent cu IMAO sau în interval de 14 zile de la oprirea tratamentului cu un IMAO

(datorită prezenţei codeinei);

 Alcoolism acut (datorită prezenţei codeinei);

 Stări comatoase (datorită prezenţei codeinei);

 Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază;

 Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (vezi şi pct. 4.4);

 La toţi copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează

tonsilectomie şi/sau adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în

somn, din cauza unui risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pun viaţa în

pericol (vezi pct. 4.4);

 Sarcină;

 La femei care alăptează (vezi pct. 4.6);

 La pacienţi cunoscuţi ca metabolizatori ultra-rapizi CYP2D6.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Legate de acid acetilsalicilic

Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă în următoarele situaţii clinice:

 la pacienţi cu teren alergic; în caz de astm bronşic şi alte bronhopneumopatii obstructive

cronice, alergie la polen, rinită alergică, polipi nazali, precum şi la cei cu hipersensibilitate la

analgezice antiinflamatoare pot fi declanşate crize de astm bronşic şi alte reacţii alergice de tip

anafilactic;

 în caz de antecedente de hemoragii digestive;

 nu se recomandă administrarea în gută, deoarece dozele terapeutice mari scad eliminarea

acidului uric;

 înaintea unei intervenţii chirurgicale programate trebuie avut în vedere efectul antiagregant

plachetar al acidului acetilsalicilic, care apare la doze mici şi care persistă mai multe zile;

 afecţiuni cu risc hemoragic, meno-, metroragii;

 dispozitive intrauterine;

 afecţiuni renale preexistente;

 stări de deshidratare.

Există o posibilă asociere între administrarea de acid acetilsalicilic la copii şi adolescenţi şi apariţia

sindromului Reye. Sindromul Reye este o afecţiune foarte rară, care afectează ficatul şi creierul, cu

potenţial fatal. Din acest motiv, acidul acetilsalicilic va fi recomandat cu prudenţă copiilor și

adolescenților, şi numai în acele situaţii în care este considerată absolut necesară, de exemplu boala

Kawasaki.

Pacienţii cu hipertensiune care primesc tratament cu acid acetilsalicilic trebuie atent monitorizaţi.

Legate de paracetamol

Dozele trebuie reduse sau intervalele dintre doze trebuie prelungite în cazurile de mai jos:

 tulburări ale funcţiei hepatice (de exemplu: boli hepatice cronice, consum de alcool etilic pe

termen lung). La pacienţii cu sindrom Gilbert în anumite situaţii poate apărea scăderea

metabolizării paracetamolului. În astfel de cazuri, doza trebuie redusă.

 tulburări ale funcţiei renale şi la pacienţii dializaţi.

Când este necesar tratamentul pe termen lung este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice.

În cazul utilizării pe termen lung a dozelor mari de paracetamol, care nu respectă recomandările, au

fost raportate cazuri de cefalee, care nu trebuie tratate prin mărirea dozei de medicament. În aceste

cazuri, se impune întreruperea tratamentului.

Se recomandă precauție atunci când flucloxacilina se administrează concomitent cu paracetamolul, din

cauza riscului crescut de acidoză metabolică cu deficit anionic marcat (HAGMA/AMDAM). Pacienții

cu risc crescut pentru acidoză metabolică cu deficit anionic marcat sunt îndeosebi cei cu insuficiență

renală severă, sepsis sau malnutriție, în special dacă se utilizează dozele zilnice maxime de

paracetamol.

După administrarea concomitentă de flucloxacilină cu paracetamolul, se recomandă o monitorizare

atentă pentru a depista apariția tulburărilor acido-bazice, adică acidoza metabolică cu deficit anionic

marcat, inclusiv monitorizarea 5-oxoprolinei din urină.

Legate de codeină

Metabolismul CYP2D6

Codeina este metabolizată de enzima hepatică CYP2D6 la morfină, metabolitul său activ. În cazul în

care un pacient prezintă un deficit de această enzimă sau dacă ea lipsește complet, atunci nu va fi

obţinut un efect terapeutic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană

poate prezenta acest deficit. Cu toate acestea, în cazul în care pacientul este un metabolizator rapid sau

ultra-rapid, există un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse de toxicitate indusă de opioid chiar şi la

dozele prescrise uzual. La aceşti pacienţi se transformă codeina în morfină rapid, având ca rezultat

valori serice ale morfinei mai ridicate decât se preconizase.

Simptomele generale ale toxicității induse de opioid includ stare de confuzie, somnolenţă, respiraţie

superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazurile severe, acestea

pot include simptome de deprimare circulatorie şi respiratorie care pot pune în pericol viața şi care, în

cazuri foarte rare, pot fi letale.

Valorile estimate ale prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferite populaţii sunt prezentate mai

jos:

Populaţie Prevalenţă %

Africană/etiopiană 29%

Africană americană 3,4% până la 6,5%

Asiatică 1,2% până la 2%

Caucaziană 3,6% până la 6,5%

Greacă 6,0%

Maghiară 1,9%

Europeană nordică 1% până la 2%

Copii și adolescenți cu funcţie respiratorie compromisă

Codeina nu trebuie utilizată la copii și adolescenți a căror funcţie respiratorie ar putea fi compromisă,

inclusiv în tulburări neuromusculare, afecţiuni cardiace sau respiratorii severe, infecţii de tract

respirator superior sau infecții pulmonare, traumatisme multiple sau proceduri chirurgicale extinse.

Aceşti factori pot agrava simptomele de toxicitate indusă de morfină.

Utilizarea la copii

Codeina este indicată la pacienţi cu vârsta peste 12 ani pentru tratamentul durerilor acute moderate,

care nu sunt considerate a fi ameliorate de alte analgezice, cum sunt paracetamolul sau ibuprofenul (în

monoterapie).

Codeina nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca

urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină.

Utilizare post-chirurgicală la copii

Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii,

după tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee

obstructivă în somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv

deces (vezi şi pct. 4.3). Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze

adecvat; cu toate acestea, s-a evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori ultra-rapizi, fie

metabolizatori rapizi, în ceea ce priveşte capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.

Codeina nu se administrează timp îndelungat deoarece există risc de dezvoltare a dependenţei.

La pacienţii cu colecistectomie, codeina poate determina un sindrom dureros abdominal acut, de tip

biliar sau pancreatic, asociat de obicei cu modificări biologice, care indică spasmul sfincterului Oddi.

Codeina poate împiedica eliminarea secreţiilor traheo-bronşice la pacienţii cu tuse productivă. Se

impune prudenţă la bolnavii cu limitarea funcţiei respiratorii, emfizem pulmonar, fibroză pulmonară,

bronhopneumopatie cronică obstructivă, bronhoree, tuberculoză gravă, traumatisme toracice (codeina

deprimă respiraţia şi interferă cu mecanismele compensatorii declanşate de deficitul ventilaţiei

pulmonare). La astmatici poate agrava fenomenele obstructive (favorizează bronhospasmul).

Datorită conţinutului în codeină se impun precauţii în următoarele cazuri: persoane în vârstă sau

debilitate fizic (risc de deprimare respiratorie), insuficienţă corticosuprarenaliană, miastenia gravis,

abdomen acut (poate masca simptomatologia clinică), hipotiroidism (risc de deprimare respiratorie şi

deprimare nervos centrală), hipertrofie de prostată sau stricturi uretrale (retenţie de urină), constipaţie

cronică.

Utilizarea codeinei nu este recomandată la bolnavii cu colită ulceroasă (poate produce dilataţia toxică

a colonului). Utilizarea trebuie evitată şi la pacienţii cu pancreatită. Hipovolemia, cordul pulmonar

cronic, infarctul miocardic acut, starea de şoc favorizează accidentele hipotensive.

Riscul convulsiv poate fi crescut când codeina se administrează la pacienţi cu edem cerebral şi la

epileptici. Stările confuzive pot fi agravate.

Deoarece codeina se metabolizează la nivel hepatic şi se excretă pe cale renală, se recomandă

supravegherea atentă a pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi renală; dozele se ajustează în funcţie de

severitatea insuficienţei. La aproximativ 3,6 – 6,5% din populaţia caucaziană, se pot forma cantităţi

mai mari de metaboliţi activi de codeină-morfină, chiar şi la doze terapeutice, datorită unei activităţi

mai mari a sistemului enzimatic CYP2D6 (metabolizare ultra-rapidă). La un astfel de pacient a fost

raportat un caz de intoxicaţie cu morfină la doze terapeutice de codeină. Acest fapt este important de

reţinut, dacă pacientul are, de asemenea, funcţia renală redusă. Simptomele/semnele unui supradozaj

cu morfină şi tratamentul în cazul în care acesta apare sunt descrise la pct. 4.9. A fost raportat, de

asemenea, un caz letal de intoxicaţie cu morfină la un sugar expus la morfină prin alăptare, în acest caz

mama fiind un metabolizator ultra-rapid căruia i s-au administrat doze terapeutice de codeină.

Utilizarea concomitentă de Fasconal cu medicamente sedative, precum benzodiazepine sau

medicamente înrudite, pot cauza sedare, deprimare respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor

riscuri, administrarea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie rezervată pacienților

pentru care nu sunt posibile opțiuni alternative de tratament, în consecință trebuie utilizată cea mai

mică doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.

Pacienții trebuie urmăriți cu atenție pentru semnele și simptomele de depresie respiratorie și sedare.

De asemenea, se recomandă informarea pacienților și a îngrijitorilor acestora să fie atenți la aceste

simptome (vezi pct. 4.5).

Legate de cafeină

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu consume cantităţi excesive de cafea şi ceai împreună cu utilizarea

comprimatelor, deoarece pot determina iritabilitate şi excitabilitate nervoasă.

Cafeina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu tulburări cardiovasculare (aritmii, hipertensiune

arterială).

Legate de Fasconal

Deoarece medicamentul conţine codeină şi paracetamol, în timpul tratamentului nu se recomandă

ingestia băuturilor alcoolice.

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente pe bază de paracetamol şi

codeină.

Sportivi

Acest medicament conţine o substanţă activă (fosfat de codeină) care poate determina pozitivarea

testelor antidoping.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu se va asocia cu alte medicamente care conţin acid acetilsalicilic, paracetamol sau codeină.

Următoarele interacţiuni trebuie luate în consideraţie atunci când se administrează Fasconal

concomitent cu alte medicamente sau substanţe.

Legate de acid acetilsalicilic

Efectele următoarelor medicamente sunt intensificate:

 anticoagulante cumarinice, heparine şi alte antiagregante plachetare, ticlopidină, streptokinază şi

pentoxifilină – asocierea creşte riscul de sângerare;

 sulfamide antidiabetice – efectul lor poate fi potenţat de acidul acetilsalicilic;

• în cantităţi mari salicilaţii pot scădea necesarul de insulină;

 fenitoină şi valproat de sodiu – efectul acestora poate fi potenţat de administrarea concomitentă

de acid acetilsalicilic;

 antiinflamatoare nesteroidiene – co-administrarea creşte riscul de hemoragii digestive;

 metotrexat (asocierea este contraindicată absolut pentru doze ≥15 mg/săptămână şi se face cu

prudenţă pentru doze < 15 mg/săptămână).

Acidul acetilsalicilic poate creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală la administrarea simultană cu

glucocorticoizi sau alcool etilic. Concentraţia plasmatică a salicilatului poate fi scăzută de

co-administrarea corticoterapiei, iar toxicitatea acestuia poate creşte la întreruperea administrării de

corticoizi.

De asemenea, pot să crească concentraţiile plasmatice ale digoxinei, triiodotironinei, barbituricelor şi

litiului.

Administrarea concomitentă cu inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) poate determina

acidoză severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos.

Efectele următoarelor medicamente sunt reduse:

 antagonişti aldosteronici şi diuretice de ansă;

 antihipertensive;

 uricozurice (la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putând declanşa

guta la pacienţii cu tendinţă de a avea o excreţie scăzută a acidului uric);

 interferon alfa.

Se recomandă un interval de 1-3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi tetraciclinelor

(administrarea concomitentă produce complecşi neresorbabili).

Se recomandă un interval de 1-4 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi colestiramină,

deoarece aceasta scade absorbţia intestinală a acidului acetilsalicilic (a se vedea şi secţiunea cu

interacţiuni legate de paracetamol).

Atunci când este administrat concomitent, metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic

asupra agregării plachetare. Prin urmare, această combinație trebuie utilizată cu precauție la pacienții

care administrează o doză mică de acid acetilsalicilic pentru cardioprotecție.

De asemenea se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente a acidului acetilsalicilic cu

ciclosporină sau tacrolimus.

Legate de paracetamol

Anticoagulante orale: utilizat regulat, potenţează efectul anticoagulantelor orale (warfarină) sau al

altor anticoagulante cumarinice şi creşte riscul hemoragic. Administrarea concomitentă ocazională nu

are astfel de efecte.

Medicamente inductoare enzimatice, de exemplu: anumite hipnotice şi medicamente antiepileptice

(printre altele glutetimidă, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină), cele hepatotoxice (rifampicină) şi

băuturi alcoolice (consum cronic): creşte riscul hepatotoxicităţii.

Alte antiinflamatoare nesteroidiene: asocierea timp îndelungat a paracetamolului cu salicilaţi şi alte

antiinflamatoare nesteroidiene creşte riscul nefrotoxic. Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie

administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi

măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

Tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă reduce efectul paracetamolului.

În cazul administrării concomitente de paracetamol cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii

lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.

Colestiramină: scade absorbţia intestinală a paracetamolului. Fasconal trebuie administrat cu cel puţin

1 oră înainte sau la 4 ore după ingestia colestiraminei (a se vedea şi secţiunea cu interacţiuni legate de

acid acetilsalicilic).

În cazul administrării concomitente de medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de

exemplu: propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi

întârziat.

Metoclopramid şi domperidonă: cresc absorbţia digestivă a paracetamolului.

Zidovudină: prin inhibarea competitivă a glucuronoconjugării hepatice, cresc concentraţiile plasmatice

ale celor două medicamente.

Când se administrează concomitent cu cloramfenicol, poate apărea o încetinire evidentă a eliminării

sale, asociată cu creşterea toxicităţii.

Contraceptivele orale pot creşte rata clearance-ului paracetamolului.

Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o

creştere falsă a valorilor serice ale acidului uric determinate prin testul fosfotungstic.

Creşteri ale timpului de protrombină şi ale valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi

transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică.

Se recomandă precauție la utilizarea concomitentă a flucloxacilinei cu paracetamol, întrucât

administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu deficit anionic marcat, în special

la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4).

Legate de codeină

Asocieri contraindicate

Agonişti-antagonişti morfinici (nalbufină, buprenorfină, pentazocină): diminuarea efectului analgezic

prin blocaj competitiv al receptorilor µ, cu riscul apariţiei unui sindrom de abstinenţă.

Asocieri nerecomandate

Alcool etilic: asocierea cu băuturile alcoolice sau cu medicamente ce conţin alcool etilic creşte riscul

apariţiei fenomenelor de deprimare psihomotorie.

Naltrexonă: risc de diminuare a efectului analgezic.

Asocieri de avut în vedere

Codeina nu se asociază cu IMAO (inhibitori de monoaminooxidază) din cauza riscului toxic mare.

Utilizarea concomitentă a opioidelor cu medicamentele sedative (cum ar fi benzodiazepinele),

hipnotice, tranchilizante, anestezice generale, antihistaminice sedative sau cu alţi derivaţi morfinici,

crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces datorită efectului deprimant adițional al

SNC. Doza și durata administrării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4).

Asocierea codeinei cu medicamente antihipertensive creşte riscul accidentelor hipotensive.

Asocierea codeinei cu medicaţia expectorantă favorizează retenţia secreţiilor traheobronşice.

Legate de cafeină

Băuturi care conţin cafeină: efect aditiv de stimulare a sistemului nervos central. Cafeaua în exces

poate determina nervozitate, iritabilitate, insomnie şi uneori creşterea frecvenţei cardiace.

Cafeina este un antagonist al multor sedative, cum sunt barbituricele sau antihistaminicele. Cafeina

agravează tahicardia determinată de către simpatomimetice, tiroxină etc. Pentru medicamentele cu o

gamă largă de acţiuni (de exemplu benzodiazepinele), interacţiunile se pot manifesta sub diferite

forme şi nu pot fi prevăzute. Contraceptivele orale, cimetidina şi disulfiramul întârzie metabolizarea

cafeinei, iar barbituricele şi fumatul o accelerează. Cafeina diminuează potenţialul de producere a

dependenţei al unor substanţe, precum efedrina. Administrarea concomitentă a unor inhibitori ai

girazei poate prelungi perioada de eliminare a cafeinei şi a metabolitului său paraxantina.

Enoxacina determină creşteri importante ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism,

datorită diminuării metabolismului hepatic al cafeinei, putând duce la agitaţie şi halucinaţii.

De asemenea, ciprofloxacina, ofloxacina, norfloxacina şi eritromicina determină creşteri importante

ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism datorită diminuării metabolismului hepatic al

cafeinei.

Cafeina potenţează efectul antimigrenos al ergotaminei favorizându-i absorbţia intestinală.

Antiaritmicele (mexiletina) reduc clearance-ul cafeinei cu aproximativ 50%. Betablocantele şi cafeina

îşi reduc reciproc eficacitatea terapeutică. Cafeina creşte excreţia urinară a litiului.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Fertilitatea

În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea

spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu Fasconal la bărbaţii

care urmează tratament pentru fertilitate scăzută.

Sarcina

Acid acetilsalicilic

Administrarea acidului acetilsalicilic în doze terapeutice uzuale nu a fost asociată cu o incidenţă

crescută a malformaţiilor congenitale.

Administrarea salicilaţilor în ultimul trimestru de sarcină a fost asociată cu toxicitate cardio-pulmonară

şi renală la făt, închiderea precoce a canalului arterial, întârzierea şi prelungirea travaliului (pentru

dozele mari de acid acetilsalicilic) şi creşterea frecvenţei accidentelor hemoragice (inclusiv pentru

dozele mici).

Administrarea acidului acetilsalicilic în doze mari (> 300 mg pe zi) cu puţin timp înaintea naşterii

poate provoca hemoragii intracraniene, în special la prematuri.

Paracetamol

Un volum amplu de date provenite de la gravide nu evidențiază apariția de malformații sau a

toxicităților la făt/nou-născut. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la

paracetamol in utero prezintă rezultate echivoce. Dacă situația clinică o impune, paracetamolul poate fi

utilizat în timpul sarcinii, însă se va utiliza cea mai mică doză eficientă pentru cel mai scurt interval de

timp și se va administra cât mai rar posibil.

Codeină

Studiile preclinice au demonstrat efectul teratogen al codeinei.

Prin urmare, Fasconal este contraindicat în timpul sarcinii.

Alăptarea

Salicilaţii şi metaboliţii lor se excretă în cantităţi mici în laptele matern.

Paracetamolul traversează placenta şi se excretă în laptele matern în proporţie de 1–2% din doza

administrată.

Cafeina se excretă în laptele matern. Au fost raportate cazuri de iritabilitate şi tulburări de somn la

sugari. Codeina este contraindicată la femei în perioada alăptării (vezi pct. 4.3).

La doze terapeutice normale, codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în laptele matern în doze

foarte mici şi este puţin probabil să afecteze în mod negativ copilul alăptat. Cu toate acestea, în cazul

în care pacienta este o metabolizatoare ultra-rapidă a CYP2D6, în laptele matern pot fi prezente

niveluri mai ridicate ale metabolitului activ, morfina, şi, în cazuri foarte rare, la copilul alăptat pot

apărea simptome de toxicitate indusă de opioid, care poate fi letală.

La copii s-au descris cazuri de hipotonie, apnee sau depresie respiratorie după administrarea unor doze

foarte mari de codeină la mame.

Prin urmare, Fasconal este contraindicat la femei în perioada alăptării (vezi pct. 4.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Fasconalul are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Prin

urmare, Fasconal este contraindicat la persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje.

4.8 Reacții adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel:

Foarte frecvente: ≥1/10

Frecvente: ≥1/100 şi <1>

Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1>

Rare: ≥1/10000 şi <1>

Foarte rare: <1>

Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.

Tulburări hematologice şi limfatice

Cu frecvenţă necunoscută: purpură, echimoze (acid acetilsalicilic).

Discrazii sanguine: trombocitopenie şi agranulocitoză (paracetamol).

Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecvenţă necunoscută:

 reacţii alergice – erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, angioedem, crize de astm, bronhospasm şi

rareori anafilaxie (acid acetilsalicilic).

 Manifestări de tip erupţii cutanate tranzitorii, eritem sau urticarie, care necesită întreruperea

tratamentului pot fi determinate şi de paracetamol.

 Pentru codeină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, care pot fi manifestate prin:

 reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie.

 hiperreactivitate a tractului respirator, de exemplu astm bronşic, agravarea astmului

bronşic, bronhospasm, dispnee.

 variate reacţii cutanate, de exemplu: prurit, urticarie, edem angioneurotic şi rar, dermatită

exfoliativă şi buloasă (incluzând necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf).

Tulburări metabolice și de nutriție

Experiența post-autorizare: cazuri foarte rare de acidoză metabolică cu deficit anionic marcat atunci

când paracetamolul se utilizează concomitent cu flucloxacilina, în general în prezența factorilor de risc

(vezi pct. 4.4.)

Tulburări psihice

Cu frecvenţă necunoscută: euforie/disforie (la doze mari); halucinaţii, coşmaruri (codeină); insomnie

(cafeină), iritabilitate, nelinişte, (cafeină şi codeină).

Tulburări ale sistemului nervos

Rar: administrarea în doze mari provoacă cefalee, somnolenţă sau excitaţie, confuzie (acid

acetilsalicilic). Somnolenţa poate fi determinată şi de codeină, respectiv paracetamol.

Cu frecvenţă necunoscută: ameţeli (codeină, paracetamol).

Pentru doze mari de codeină, administrate timp îndelungat, există riscul dezvoltării dependenţei, cu

sindrom de întrerupere, manifestat prin: tremurături, transpiraţii, tahicardie, tahipnee, hipertensiune

arterială şi greaţă sau stare generală de rău la întreruperea bruscă a medicamentului.

Tulburări oculare

Cu frecvenţă necunoscută: tulburări vizuale/mioză (codeină).

Tulburări acustice şi vestibulare

Rare: tinitus (acid acetilsalicilic).

Tulburări cardiace

Cu frecvenţă necunoscută: palpitaţii (cafeină), bradicardie, tahicardie (codeină).

Tulburări vasculare

Cu frecvenţă necunoscută: hipotensiune arterială, sincopă, scăderea tensiunii arteriale, în special la

ridicarea în picioare (codeină). Hematoame, risc crescut de hemoragii intra- şi post-operatorii,

hemoragii intracerebrale – uneori fatale (acid acetilsalicilic).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Cu frecvenţă necunoscută: epistaxis, hemoptizie, declanşarea crizelor de astm bronşic la pacienţi cu

alergie la acid acetilsalicilic, bronhospasm.

Deprimare respiratorie, edem pulmonar (codeină).

Tulburări gastro-intestinale

Cu frecvenţă necunoscută: greaţă (acid acetilsalicilic, paracetamol şi codeină), diaree, vărsături,

gingivoragii, sângerări gastro-intestinale şi ulceraţii gastro-intestinale – cu anemie secundară (acid

acetilsalicilic, în cazul administrării timp îndelungat), disconfort epigastric (cafeină), constipaţie

(codeină, paracetamol), xerostomie (codeină).

Tulburări hepatobiliare

Rar: hepatotoxicitate (paracetamol).

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Au fost raportate cazuri foarte rare de reacţii cutanate grave (paracetamol).

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Cu frecvenţă necunoscută: hematurie (acid acetilsalicilic). Tratamentul prelungit cu doze mari poate

determina afectare renală – litiază renală cu uraţi (acid acetilsalicilic), nefrită interstiţială şi necroză

papilară (paracetamol).

Durere şi dificultate la micţiune, creşterea tonusului musculaturii netede a vezicii urinare (codeină).

Investigaţii diagnostice

Rar: creşterea valorilor serice ale transaminazelor şi fosfatazei alcaline (acid acetilsalicilic).

Au fost raportate, în mod excepţional, cazuri de trombocitopenie (paracetamol).

Alte reacţii adverse: hipotermie, modificări ale libidoului, convulsii, dezvoltarea toleranţei, rigiditate

musculară (codeină).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

Acid acetilsalicilic

Riscul de supradozaj este minim pentru preparatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic.

Există o diferenţă între supradozajul cronic cu tulburări predominant la nivelul sistemului nervos

central („”salicilism”) şi intoxicaţia acută, având ca principală caracteristică dezechilibrul acido-bazic.

Intoxicaţia acută cu salicilaţi apare de cele mai multe ori la concentraţii plasmatice >350 mg/L (2,5

mmol/L). Decesele la adulţi în aceste cazuri au apărut la concentraţii mai mari de 700 mg/L (5,1

mmol/L). Doze unice mai mici de 100 mg/kg sunt puţin probabil să genereze intoxicaţii acute.

Simptome şi semne: cele mai frecvente sunt vărsături, deshidratare, tinitus, vertij, surzire, transpiraţie,

extremităţi calde pulsatile, frecvenţă respiratorie crescută şi hiperventilaţie. Tulburarea echilibrului

acido-bazic poate fi prezentă în cele mai multe cazuri. Alcaloza respiratorie şi acidoza metabolică

asociate cu un nivel normal sau crescut al pH-ului arterial (concentraţie normală sau scăzută de ioni de

hidrogen) la adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 4 ani. La copii cu vârsta de 4 ani sau mai mică, este

dominantă acidoza metabolică cu pH scăzut (creşterea concentraţiei ionilor de hidrogen). Aceasta

poate creşte transferul de salicilaţi prin bariera hemato-encefalică.

Mai puţin frecvent pot să apară hematemeză, hiperpirexie, hipoglicemie, hipokaliemie,

trombocitopenie, creşterea INR/TPT, coagulare intravasculară, insuficienţă renală şi edem pulmonar

non-cardiogenic. Tulburările la nivelul sistemului nervos central precum: confuzie, dezorientare, comă

şi convulsii, sunt mai puţin frecvente la adulţi decât la copii.

Paracetamol

Manifestările intoxicaţiei după utilizarea de doze excesiv de mari de paracetamol (10 g sau mai mari)

apar cu o latenţă de 24 până la 48 de ore. Poate apărea o tulburare a funcţiei hepatice ca urmare a

necrozei hepatice până la comă hepatică cu posibil deces. La persoanele cu factori de risc toxicitatea

hepatică poate apărea de la doze mai mici – 5 g paracetamol.

Aceşti factori de risc sunt:

 tratamentul pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, pirimidonă, rifampicină,

sunătoare sau alte medicamente care induc sinteza de enzime hepatice;

 consum cronic de alcool;

 depleţie de glutation (tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie HIV, înfometare şi

caşexie).

Independent de aceste tulburări, a fost descrisă, de asemenea, afectarea rinichilor datorită necrozei

tubulare.

În stadiul 1 (ziua 1) de intoxicaţie cu paracetamol au fost raportate simptome, cum sunt greaţă,

vărsături, hipersudoraţie, somnolenţă şi o senzaţie generală de rău; în stadiul 2 (ziua 2) starea

subiectivă se ameliorează, cu toate acestea s-au raportat uşoară durere abdominală, hepatomegalie,

creşterea valorilor serice ale transaminazelor şi bilirubinemie, scurtarea timpului de tromboplastină

(scăderea timpului Quick), scăderea eliminării de urină; în stadiul 3 (începând din ziua 3) au fost

înregistrate valori serice mari ale transaminazelor, icter, tulburări de coagulare, hipoglicemie şi

evoluţie spre comă hepatică.

Odată cu leziunile toxice hepatice paracetamolul poate produce necroză tubulară renală sau chiar

insuficienţă renală (oligo-anurie cu hematurie sau urină tulbure).

Tratamentul supradozării: Intervenţia terapeutică imediată este esenţială în supradozarea cu

paracetamol. În ciuda lipsei de simptome sau semne în prima fază, pacientul trebuie să se prezinte într-

o unitate de primiri urgenţe. Simptomatologia, limitată la greţuri şi vărsături într-o primă etapă, nu

sugerează gravitatea intoxicaţiei şi nici gradul de afectare al organelor. Tratamentul se va face în

concordanţă cu ghidurile de bună practică în vigoare.

În prima oră de la luarea supradozei trebuie avut în vedere tratamentul cu cărbune activat.

Concentraţia plasmatică de paracetamol trebuie măsurată la 4 ore sau mai mult de la ingestia

supradozei, deoarece valorile măsurate mai devreme sunt irelevante şi aceasta nu trebuie să întârzie

instituirea măsurilor terapeutice. În nici un caz acestea nu vor întârzia mai mult de 8 ore deoarece

eficienţa antidotului scade major după acest interval. Dacă este necesar, pacientului i se va administra

intravenos N-acetilcisteină, conform schemelor de dozare recomandate. La pacienţii care nu prezintă

vărsături, se poate administra oral metionină – acceptabilă în practica ambulatorie, atunci când nu

există posibilitatea transportului la un spital. Dializa poate duce la scăderea concentraţiilor plasmatice

ale paracetamolului.

Codeină

Depresia sistemului nervos central ca şi depresia respiratorie sunt cele mai importante modificări în

cazul supradozării codeinei. Intoxicaţia acută cu codeină se manifestă prin deprimarea centrilor

respiratori (cianoză, bradipnee, apnee), apatie, somnolenţă, chiar comă, mioză, convulsii, fenomene

histaminice (edem facial, prurit, erupţii urticariene, hipotensiune arterială), vărsături, retenţie de urină,

edem pulmonar (rar). Extrem de rar pot să apară tahicardie sau hipotensiune. Efectele supradozării

codeinei sunt potenţate de ingestia concomitentă de alcool sau medicamente psihotrope.

Tratamentul intoxicaţiei cu codeină: Dacă este prezentă depresia respiratorie sau coma, trebuie

administrată naloxonă, de preferinţă intravenos, în doze de 0,4 – 2 mg în cazul adulţilor şi 0,01 mg/kgc

(kg corp) în cazul copiilor. Dacă în primele 2 minute nu apare nici un răspuns atunci doza poate fi

repetată. În cazul unor intoxicaţii foarte severe pot fi necesare doze mai mari de naloxonă (4 mg).

Administrarea intramusculară este o alternativă când abordul venos nu este posibil sau când pacientul

este în iminenţă de arest respirator. Lipsa răspunsului unei supradoze de opioid la doze mari de

naloxonă sugerează prezenţa unui alt medicament sau prezenţa de leziuni cerebrale.

Pacientul trebuie monitorizat în continuare pentru a nu prezenta recurenţe. Este posibil să fie necesară

repetarea administrării de naloxonă. O perfuzie care conţine 60% din doza iniţială de naloxonă/oră

poate fi instituită ulterior. O soluţie perfuzabilă cu 200 micrograme/ml se poate administra cu un

infuzomat până la obţinerea răspunsului clinic, în paralel cu monitorizarea clinică permanentă a

pacientului.

În cazurile grave este obligatorie degajarea căilor respiratorii, asigurarea unui sistem de ventilaţie

artificială şi unei surse de oxigen.

În cazul în care pacientul se prezintă în prima oră de la ingestia a 350 mg codeină în cazul adulţilor sau

5mg/kgc pentru copii, poate fi folosit cărbunele activat (50 mg pentru adulţi şi 10-15 mg pentru copii),

pentru prevenirea depresiei respiratorii.

Pacientul trebuie monitorizat cel puţin 4 ore după ingestie. Medicaţia simptomatică va fi administrată

în funcţie de evoluţia clinică.

Cafeină

Manifestări clinice

Intoxicaţia cu cafeină se poate manifesta la nivelul mai multor aparate şi sisteme:

Tulburări nervoase: agitaţie, nervozitate, anxietate, stare de excitaţie, contracţii musculare şi confuzie;

Tuburări cardiace: tahicardie şi aritmii cardiace;

Tulburări digestive: durere abdominală sau de stomac;

Alte tulburări: diureză, flush facial.

Simptomatologia intoxicaţiei cu cafeină poate fi mascată de starea de depresie a conştienţei asociată cu

supradozarea de codeină, în cazul medicamentelor care conţin această combinaţie.

Tratament

Tratamentul este în cea mai mare parte a cazurilor simptomatic şi suportiv în cazul dozelor mici

existente în acest medicament.

Tulburările nervoase pot fi tratate prin administrarea de diazepam, fenobarbital sau fenitoină.

Tulburările cardiace necesită monitorizare ECG. Efectele diurezei pot fi contracarate prin

administrarea de fluide care să menţină echilibrul hidroelectrolitic. Tulburările digestive pot beneficia

de tratament cu antiacide.

Atunci când este suspectată o intoxicaţie severă tratamentul constă în inducerea emezei prin

administrare de sirop de Ipecacuanha sau spălături gastrice dacă se intervine în primele 4 ore de la

ingestia unor doze de cafeină mai mari de 15 mg/kgc. Totuşi, acest tratament realizează o reducere a

absorbţiei de cafeină, şi trebuie avute în vedere şi efectele sedative ale codeinei, în cazul

medicamentelor care conţin această combinaţie.

Administrarea cărbunelui activat poate fi utilă în primele 4 ore de la ingestie numai dacă pot fi luate

măsuri de precauţie pentru evitarea aspiraţiei.

Pentru creşterea ratei de eliminare hemoperfuzia este mai eficientă decât dializa.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, acid salicilic şi derivaţi, combinaţii exclusiv

psiholeptice, codul ATC: N02BA51.

Fasconal este o combinaţie cu efect analgezic util în dureri de intensitate moderată până la severă, cu

patru substanţe active: acid acetilsalicilic–analgezic, antipiretic, paracetamol – analgezic, antipiretic,

cafeină – stimulant psihomotor central slab cu proprietăţi antimigrenoase şi codeină (sub formă de

fosfat) – analgezic central, de intensitate moderată.

Această asociere are o acţiune analgezică de intensitate şi durată superioară celei corespunzătoare

fiecărei componente în parte la aceleaşi doze.

Acidul acetilsalicilic are efecte analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii determinate, în principal, de

inhibarea sintezei de prostaglandine, prin inhibarea ciclooxigenazei. În doze de 300-500 mg are efect

analgezic şi antipiretic moderat, iar în doze mai mari de 3 g pe zi are efect antiinflamator. De

asemenea, împiedică agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare. Inhibarea funcţiilor

plachetare se datorează inactivării ireversibile a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a sintezei

tromboxanului A . Acidul acetilsalicilic inhibă contracţiile uterine. De asemenea, micşorează

motilitatea intestinală şi diminuează mişcarea apei şi electroliţilor către lumenul intestinal.

Acest efect se explică prin scăderea cantităţii de prostaglandine E şi F.

Paracetamolul este un medicament cu efecte analgezice şi antipiretice. Modul de acţiune nu este

complet elucidat. S-a demonstrat faptul că paracetamolul duce la o deprimare mult mai marcată a

sintezei centrale de prostaglandine faţă de cea periferică. Alt efect constă în scăderea efectelor

pirogenilor endogeni asupra centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului, în sensul corelării cu

efectul antipiretic.

Cafeina este un alcaloid cu structură metilxantinică. Are proprietăţi stimulante psihomotorii moderate,

stimulante respiratorii, inotrop pozitive, produce vasoconstricţie în teritoriul cerebral, stimulează

secreţia gastrică, are efect diuretic slab şi relaxează musculatura netedă bronşică. Mecanismul de

acţiune al cafeinei nu este bine cunoscut. Se presupune că inhibă fosfodiesteraza şi antagonizează

acţiunile adenozinei.

Codeina este un analgezic slab, cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul

receptorilor opioizi µ, cu toate că are afinitate scăzută pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic este

determinat de conversia la morfină. Codeina, în special în asociere cu alte analgezice, cum este

paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută. Potenţialul de dependenţă este

mic.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Acidul acetilsalicilic se absoarbe relativ bine din tubul digestiv şi este în mică parte hidrolizat în

mucoasa intestinală şi la primul pasaj hepatic. În plasmă, este hidrolizat până la metabolitul activ–

acidul salicilic, care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice. Timpul de înjumătăţire

plasmatică prin eliminare este de 2-4 ore, fiind dependent de doză. Excreţia este predominant renală,

depinzând de pH-ul urinar.

La om, absorbţia paracetamolului după administrare pe cale orală este rapidă (atingerea concentraţiei

plasmatice maxime după 0,5 – 1,5 ore) şi completă. Biodisponibilitatea sa absolută este cuprinsă între

65 şi 89%. Aceasta indică un efect de prim pasaj de 20-40%. Utilizarea în condiţii de repaus alimentar

este asociată cu creşterea absorbţiei; cu toate acestea, nu are niciun efect asupra biodisponibilităţii sale.

În cazul aportului de alimente, absorbţia de paracetamol este mai mică, iar concentraţiile plasmatice

sunt reduse marcat. Legarea de proteinele plasmatice este scăzută; poate creşte însă în cazul

supradozajului – în mod excepţional până la peste 50%. Metabolizarea are loc în mare parte la nivel

hepatic, în primul rând prin conjugare directă cu acidul glucuronic şi sulfuric (55%, respectiv 35%). Se

produce o cantitate mică de p-aminofenol şi N-hidroxi-derivat, care este convertită în chinon-imine

fără toxicitate tisulară. Acestea sunt legate de glutation într-un mod dependent de doză.

Metaboliţii sunt excretaţi pe cale renală. Mai puţin de 5% din doză este excretată sub formă

nemetabolizată. Clearance-ul total este de aproximativ 350 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică

prin eliminare este de 1,5-2,5 ore. Eliminarea completă se înregistrează în decurs de 24 de ore. Efectul

maxim şi durata medie a efectului (4-6 ore) se corelează în mare cu concentraţia sa plasmatică.

Paracetamolul străbate placenta şi se excretă în laptele uman. În cazul administrării unice a unei doze

de 650 mg, concentraţia medie măsurată în lapte a fost de 11 g/ml. La persoanele cu vârsta peste 65

de ani, s-a înregistrat o scădere semnificativă a clearance-ului plasmatic al creatininei.

Cafeina este rapid şi complet absorbită din intestin. Se distribuie în tot organismul şi realizează

concentraţii mari în creier. Concentraţia plasmatică maximă este, în general, atinsă între câteva minute

până la o oră de la ingerare. Este epurată aproape în întregime prin metabolizare hepatică. Concentraţia

plasmatică maximă este atinsă la 50-75 minute după administrare orală. Timpul de înjumătăţire

plasmatică la adult este de aproximativ 4 ore. Principalii produşi de metabolism – acidul 1-metiluric şi

1- metilxantina se elimină urinar. Excreţia de acid uric nu este crescută.

Absorbţia codeinei administrate pe cale orală este rapidă. Biodisponibilitatea sa după administrare pe

cale orală (comparativ cu o doză administrată IM) este de aproximativ 54% datorită efectului marcat

de prim pasaj hepatic. Concentraţiile plasmatice maxime se ating după aproximativ 1 oră. Legarea de

proteinele plasmatice este de 25-30%.

Codeina trece în circulaţia sanguină fetală. După utilizarea de doze mari se obţine o concentraţie

semnificativă farmacologic în lapte la om. Metabolizarea are loc la nivel hepatic (cu variabilitate

marcată inter-individuală).

Metaboliţii principali sunt morfina, norcodeina şi, de asemenea, conjugaţii de morfină şi codeină

(conjugaţii sunt metaboliţi finali). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3-5 ore; în

caz de insuficienţă renală, se prelungeşte la 9-18 ore şi eliminarea este, de asemenea, mai lentă şi la

persoanele vârstnice. Eliminarea are loc, în principal, pe cale renală; aproximativ 10% din codeină este

eliminată sub formă nemodificată.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu sistemul enzimatic CYP2D6 lent metabolizant sau ultra-rapid metabolizant.

Codeina este metabolizată, în principal, prin glucuronoconjugare, dar printr-o cale secundară de

metabolizare codeina este O-demetilată în morfină. Acest pas de metabolizare este catalizat de enzima

CYP2D6. Datorită varietăţii lor genetice, la aproximativ 7% din populaţia caucaziană lipseşte un

sistem enzimatic CYP2D6 funcţional şi sunt numiţi metabolizatori lenţi. Aceşti indivizi pot prezenta

un efect mai slab datorită lipsei de formare a morfinei. Aproximativ 3,6 – 6,5% din populaţia

caucaziană sunt metabolizatori ultra-rapizi. Metabolizatorii ultra-rapizi au una sau mai multe copii ale

codului genetic al CYP2D6 şi, prin urmare, au o activitate crescută a CYP2D6. Aceşti indivizi vor

avea concentraţii plasmatice crescute de morfină şi, astfel, vor avea un risc crescut de reacţii adverse

determinate de morfină (vezi şi pct. 4.4 şi 4.6). Acest fapt este chiar mai important să fie luat în

considerare dacă pacientul are, de asemenea, o funcţie renală deteriorată, care poate duce la o

concentraţie crescută a metabolitului activ, morfină-6-glucuronidată. Varietatea genetică a CYP2D6

poate fi determinată prin stabilirea genotipului.

5.3 Date preclinice de siguranță

Paracetamol

Nu există studii convenționale care să utilizeze standardele acceptate în prezent pentru evaluarea

toxicității asupra funcției de reproducere și dezvoltării.

Vezi pct. 4.6.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Amidon de porumb

Celuloză microcristalină tip 101

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Amidon pregelatinizat

Talc

Stearilfumarat de sodiu

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC-PCTFE-PVC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVdC-PE-PVC/Al a câte 10 comprimate

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Gedeon Richter România S.A.

Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

13515/2020/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Aprilie 2009

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Octombrie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.