Faringo Hot Drink 500 mg/200 mg/4 mg granule pentru soluţie orală

Prospect Faringo Hot Drink 500 mg/200 mg/4 mg granule pentru soluţie orală

Producator: Terapia SA

Clasa ATC: paracetamol combinaţii, excluzând psiholeptice, codul ATC: N02BE51.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12239/2019/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Faringo Hot Drink 500 mg/200 mg/4 mg granule pentru soluţie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un plic conţine paracetamol 500 mg, acid ascorbic 200 mg, maleat de clorfeniramină 4 mg.

Excipient cu efect cunoscut: zahăr 11,926 g per plic.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Granule pentru soluţie orală

Granule omogene de culoare alb-gălbui, cu miros slab caracteristic de lămâie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al răcelilor comune, rinitelor alergice şi vasomotorii, stărilor gripale (pentru

ameliorarea strănutului, rinoreei, congestiei nazale şi sinusale, febrei, cefaleei şi durerilor musculare).

Tratamentul cu antibiotice poate fi necesar în cazul apariţiei infecţiilor bacteriene.

Medicamentul este destinat utilizării de către adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani.

4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani: 1 plic Faringo Hot Drink administrat de 2-3 ori pe zi.

Intervalul dintre administrări trebuie să fie de minim 4 ore.

Plicurile se administrează cu o cantitate suficientă de apă rece sau fierbinte.

Pentru tratamentul stărilor gripale este de preferat administrarea acestui medicament cu apă fierbinte,

seara, din momentul apariţiei primelor simptome.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

În caz de insuficienţă renală dozele trebuie reduse:

Filtrare glomerulară Doze

10-50 ml/min 500 mg la fiecare 6 ore

< 10 ml/min 500 mg la fiecare 8 ore

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau sindrom Gilbert, doza trebuie redusă sau trebuie prelungit

intervalul dintre administrări.

Doza zilnică efectivă nu trebuie să depăşească 60 mg paracetamol/kg şi zi (până la maxim 2g pe zi) în

următoarele situaţii:

• adulţi cu greutatea sub 50 kg
• insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, sindrom Gilbert (icter familial non-hemolitic)
• deshidratare
• malnutriţie cronică
• alcoolism cronic

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la paracetamol, fenacetină sau alte antiinflamatoare (risc crescut de reacţii alergice).

Hipersensibilitate la clorfeniramină sau alte antihistaminice, hipersensibilitate la oricare dintre

excipienţii enumeraţi la pct 6.1.

Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază.

Insuficienţă renală severă (riscul de reacţii adverse renale poate fi crescut în cazul administrării

prelungite de doze mari).

Tulburări uretro-prostatice cu risc de retenţie urinară.

Glaucom cu unghi închis sau predispoziţie la glaucom cu unghi închis; glaucom cu unghi deschis

Insuficienţă hepatocelulară sau boală hepatică activă.

Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) non-selectivi vezi (4.5).

Litiază renală oxalo-calcică (doze mari – 1 g acid ascorbic pe zi, timp îndelungat).

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Se recomandă să nu se depăşească dozele recomandate.

Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt imediat.

Tratamentul trebuie întrerupt dacă simptomele nu dispar după 5 zile.

Paracetamol

Utilizarea prelungită sau frecventă este descurajată.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente care conţin paracetamol.

Supradozajul prin ingestia mai multor doze luate într-o singură priză poate afecta grav ficatul; în astfel

de cazuri nu apare starea de pierdere a cunoştinţei. Utilizarea prelungită, cu excepţia utilizării sub

supraveghere medicală poate fi dăunătoare. La adolescenţii trataţi cu 60 mg paracetamol/kg zilnic,

asocierea unui alt tip de medicament antipiretic nu este justificată cu excepţia cazului când tratamentul

nu este eficace.

Se impune prudenţă la administrarea paracetamolului la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi

severă, insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (inclusiv sindrom Gilbert), insuficienţă hepatică

severă (clasa Child-Pugh>9), hepatită acută, tratament concomitent cu medicamente care afectează

funcţiile hepatice, deficit de glucoză-6-fosfatdehidrogenază, anemie hemolitică, abuz de alcool etilic,

deshidratare şi malnutriţie cronică (vezi pct. 4.2.).

Riscul supradozajului este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică nonalcoolică. Se impun precauţii în

caz de alcoolism cronic. Doza zilnicăă nu trebuie să depăşească 2 g în astfel de cazuri. Se va evita

consumul de băuturi alcoolice în cursul tratamentului cu paracetamol.

Se impun precauţii în caz de alcoolism si afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul

hepatotoxicităţii) şi în caz de insuficientă renală gravă (numai în tratamentul de lungă durată cu doze

mari, în tratamentul ocazional fiind acceptabil).

Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari

la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

Asocierea cu antiinflamatoarele nesteroidiene se va face la doze adaptate şi se va evita administrarea

pe termen lung.

Funcţia renală trebuie monitorizată în caz de administrare prelungită sau de insuficienţă renală, totuşi

cazuri de nefrotoxicitate datorită paracetamolului nu au fost raportate în condiţiile administrării

dozelor uzuale.

Se impun precauţii la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic, din cauza

reacţiei uşoare de bronhospasm indus de paracetamol (reacţie încrucişată), care a fost raportată la mai

puţin de 5% din pacienţii testaţi.

În cazul febrei mari sau a semnelor de infecţii secundare sau în caz de persistenţă a simptomelor, este

necesar consult medical.

În caz de supradozaj este necesară asistenţă medicală imediată, chiar dacă pacientul se simte bine, din

cauza riscului de leziuni hepatice (vezi pct. 4.9).

Maleat de clorfeniramină

În caz de insuficientă renală gravă se impune prudentă, datorită riscului de acumulare. Clorfeniramina

se va administra cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (mai ales la hipertensivi),

presiune intraoculară crescută, astm bronşic, ulcer gastro-duodenal, obstrucţie pilorică şi epilepsie.

Este necesară prudenţă la vârstnici.

Datorită creşterii efectului sedativ al antihistaminicelor de către consumul de băuturi alcoolice sau

consumul de medicamente sedative (în special barbiturice) nu se recomandă administrarea

concomitentă de Faringo Hot Drink cu alcool etilic sau medicamente care conţin alcool etilic (vezi

4.5).

Acid ascorbic

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu diabet zaharat, deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

(G6PD), hemocromatoză, anemie sideroblastică si talasemie.

Doze mari de acid ascorbic pot interfera cu testele de determinare a sângerărilor oculte şi cu

determinările serice ale glucozei.

Acest medicament conţine 11,943 g de zahăr pe plic, cantitate ce trebuie luată în calcul la consumul

zilnic. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Paracetamol

Alcoolul etilic (consum cronic), medicamentele inductoare enzimatice (barbiturice, primidonă,

carbamazepină, hidantoină, rifampicină, sulfinpirazonă, estrogeni şi contraceptive estro-progestative)

şi cele hepatotoxice cresc riscul afectării hepatice al dozelor mari sau tratamentului prelungit cu

paracetamol. De asemenea, riscul hepatotoxicităţii poate creşte la asocierea cu antifungice derivaţi de

imidazol, carmustină şi substanţe înrudite, doxorubicină si substanţe înrudite, izoniazida şi substanţe

înrudite, mercaptopurina, metotrexat, săruri de aur, doxorubicină şi substanţe ȋnrudite.

Tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă scade efectul paracetamolului.

Dozele mari de paracetamol cresc efectul anticoagulantelor cumarinice probabil prin reducerea

sintezei hepatice de profactori ai coagulării; în cazul administrării dozelor mari de paracetamol (peste

2 g pe zi) pe perioade lungi este necesară monitorizarea timpului de protrombină; nu este necesar în

cazul tratamentului ocazional sau celui cronic cu doze mici.

Asocierea paracetamolului cu salicilaţi sau alte antiinflamatoare nesteroidiene pe termen lung şi la

doze mari creşte riscul de nefropatie, necroză papilară renală cancer renal şi vezică urinară. Asocierea

paracetamol-salicilati trebuie administrată pe termen scurt. Diflunisalul creşte cu 50% concentraţia

plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

Ciclosporina: apare o creştere a potenţialului nefrotoxic al ciclosporinei prin inhibarea de către

paracetamol a sintezei de prostaglandine renale cu efect vasodilatator şi deci protector renal. Prin

scăderea funcţiei renale poate apare astfel o creştere a concentraţiei ciclosporinei, cu accentuarea

nefrotoxicităţii sale. Asocierea trebuie evitată.

Agoniştii morfinici, antiacidele, cărbunele activat şi anticolinergicele scad viteza de absorbţie a

paracetamolului, dar nu şi cantitatea totală absorbită.

Fenicoli: rezultatele clinice ale acestei interacţiuni sunt contradictorii. Poate să apară o formă

reversibilă de deprimare medulară atunci când concentraţiile plasmatice ale cloramfenicolului

depăşesc un anumit nivel. Este necesară supraveghere clinică şi hematologică.

Interferoni: paracetamolul poate scădea reacţiile adverse legate de administrarea interferonului.

Maleat de clorfeniramină

Asocieri contraindicate:

Alcool etilic: creşte efectul sedativ al clorfeniraminei; în timpul tratamentului cu clorfeniramină

trebuie evitat consumul de alcool etilic sau medicamente care conţin alcool etilic.

Sultoprida: risc major de aritmii ventriculare, torsada vârfurilor.

IMAO: administrarea concomitentă poate prelungi şi intensifica efectele secundare anticolinergice si

deprimante ale sistemului nervos central (SNC) ale clorfeniraminei, asocierea este contraindicată.

Asocieri care necesită prudenţă:

Deprimante ale SNC (antidepresive sedative, barbiturice, hipnotice, analgezice opioide, metadonă,

neuroleptice, anxiolitice, alcool etilic): asocierea cu clorfeniramina creşte riscul de deprimare centrală.

Atropina şi alte anticolinergice (antidepresive triciclice, antiparkinsoniene anticolinergice centrale,

antispastice neurotrope, disopiramida, neuroleptice fenotiazinice) potenţează efectele de tip

parasimpatolitic (constipaţie, retenţie urinară) prin efect aditiv cu clorfeniramina.

Fenitoina: s-au descris creşteri ale concentraţiei plasmatice ale fenitoinei la pacienţii trataţi cu

clorfeniramină, probabil prin acţiunea acestuia de inhibare a metabolizării hepatice a fenitoinei. În

plus, fenitoina stimulează metabolizarea hepatică a substanţei asociate, cu scăderea concentraţiilor

plasmatice ale acesteia.

Acid ascorbic

Doze mari de acid ascorbic pot favoriza reabsorbţia tubulară (scăzând eliminarea renală) a

medicamentelor slab acide (barbiturice, sulfamide, salicilati) şi pot creşte eliminarea unor baze slabe

(chinidină).

Acidul ascorbic administrat concomitent cu deferoxamină creşte toxicitatea tisulară a ferului.

Acidul ascorbic influenţează acţiunea celorlalte vitamine; vitamina A (retinol) şi vitamina C (acidul

ascorbic) îşi stimulează reciproc biosinteza; acidul ascorbic şi vitamina E (tocoferol) se protejeaza

reciproc fata de actiunea oxidantilor, exercitându-si astfel funcţiile lor biologice în condiţii favorabile;

vitamina C influenţează favorabil şi acţiunea vitaminelor B.

Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu absorbţie deficitară a vitaminei B12, deoarece acidul

ascorbic inactivează vitamina B din alimente.

La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale, acidul ascorbic reduce timpul de protrombină.

Au fost raportate interacţiuni medicamentoase cu celuloză şi disulfiram.

Acidul ascorbic administrat în doze mari (mai mult de 2 g/zi) poate modifica testele biologice pentru

dozarea creatininei şi glucozei sanguine şi urinare. Acidul ascorbic interferă cu determinările serice ale

transaminazelor şi lactat dehidrogenazelor.

Concentraţiile plasmatice ale bilirubinei pot fi reduse de acidul ascorbic, astfel că prezenţa unei

afecţiuni hepatice poate fi mascată.

Deoarece acidul ascorbic are proprietăţi reducătoare, interferă cu testele de laborator bazate pe reacţii

de oxido-reducere:

Interacţiuni cu teste diagnostice

• determinarea glucozei în urină prin reactivul sulfat cupric (testul Benedict): concentraţia poate fi fals

crescută;

• determinarea glucozei în urină prin metoda oxidării glucozei (Tes-Tape);
• lactat-dehidrogenaza şi transaminazele hepatice: concentraţiile lor serice pot fi scăzute dacă se

administrează acid ascorbic în doze mai mari de 200 mg/zi;

• sângerari oculte: dozele mari pot determina rezultate fals-negative.

Interacţiuni cu teste de laborator

• concentraţiile serice de bilirubină pot fi crescute;
• pH-ul urinar poate fi scăzut de dozele mari de acid ascorbic;
• acid uric şi oxalat urinar: concentraţiile pot fi crescute la pacienţi care au primit doze mari de acid

ascorbic.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

În absenţa studiilor la animal şi la om, riscul nu este cunoscut. În consecinţă, ca o măsură de precauţie,

acest medicament nu trebuie administrat în timpul sarcinii sau alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Datorită reacţiilor adverse pe care le determină (de exemplu somnolenţă, sedare, confuzie, ameţeli,

tulburări de acomodare etc.), medicamentul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a

folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi

<1>

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu paracetamolul a fost estimată din raportările spontane după

punerea pe piaţă şi este prezentată în tabelul de mai jos.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi

Reacţii adverse Frecvenţă

organe

Tulburări ale trombocitelor, tulburări

Tulburări hematologice şi limfatice Rare

ale celulelor stem

Trombocitopenie 1, leucopenie,

Foarte rare

neutropenie, anemie hemolitică 2

Agranulocitoză 3 Cu frecvenţă necunoscută

Anafilaxie

Hipersensibilitate cutanată, inclusiv

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare

erupţie cutanată tranzitorie,

angioedem, febră

Şoc anafilactic Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Hipoglicemie Foarte rare

Tulburări psihice

Depresie, confuzie, halucinaţii Rare

Tulburări ale sistemului nervos

Ameţeli, tremor, cefalee Rare

Tulburări cardiace

Edem Rare

Tulburări oculare

Vedere anormală Rare

Bronhospasm la pacienţii cu

Tulburări respiratorii, toracice şi hipersensibilitate la acid acetilsalicilic

Foarte rare

mediastinale sau la alte antiinflamatoare

nesteroidiene

Tulburări gastrointestinale Hemoragie, durere abdominală,

Rare

diaree, greaţă, vărsături

Tulburări ale funcţiei hepatice,

Tulburări hepatobiliare insuficienţă hepatică, necroză Rare

hepatică, icter

Hepatotoxicitate Foarte rare

Hepatită Cu frecvenţă necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului

Prurit, erupţii cutanate tranzitorii,

subcutanat Rare

transpiraţii, purpură, urticarie

Sindrom Stevens Johnson, necroliza

toxică epidermică, edem Quincke

Foarte rare

Au fost raportate cazuri foarte rare de

reacţii cutanate grave.

Eczemă, edem Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări renale şi ale căilor urinare Insuficienţă renală severă 4, nefrită

Foarte rare

interstiţială, hematurie, anurie

Colică renală, piurie sterilă Cu frecvenţă necunoscută

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate

de procedurile utilizate Supradozaj şi intoxicaţie Rare

1 apare rar şi se manifestă prin sângerări neobişnuite şi apariţia de hematoame

2 manifestată prin stare de oboseală şi slăbiciune neobişnuite

3 manifestată prin febră cu sau fără frisoane, ulceraţii sau pete de culoare albă la nivelul buzelor sau

mucoasei bucale, ulceraţii la nivelul faringelui

4 paracetamolul poate induce o insuficienţă renală acută suficient de severă să evolueze până la stadiul

de uremie, mai ales dacă se administrează doze mari, timp îndelungat, la pacienţi cu alterare

preexistentă a funcţiei renale. De asemenea, deşi nu a fost stabilită o relaţie cauzală, un studiu

retrospectiv a sugerat că utilizarea zilnică timp îndelungat a paracetamolului poate fi asociată cu un

risc crescut de insuficienţă renală cronică (nefropatie indusă de analgezice) la persoane fără o afectare

preexistentă a funcţiei renale.

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu maleatul de clorfeniramină sunt prezentate în tabelul de mai

jos.

Clasificarea pe

aparate, sisteme şi Reacţii adverse Frecvenţă

organe

Anemie hemolitică, neutropenie, trombocitopenie

Tulburări hematologice (manifestate prin ulceraţii la nivelul faringelui şi

Cu frecvenţă necunoscută

şi limfatice febră, sângerări şi echimoze neobişnuite,

fatigabilitate şi slăbiciune neobişnuită)

Tulburări ale sistemului Eritem, eczemă, prurit, purpură, urticarie, edeme,

Cu frecvenţă necunoscută

imunitar foarte rar edem Quincke, şoc anafilactic

Sedare şi somnolenţă, efecte de tip atropinic

(xerostomie, uscăciune a nasului şi gâtului,

constipaţie, tulburări de acomodare, midriază,

palpitaţii, tulburări de micţiune); hipotensiune

Tulburări ale sistemului

arterială ortostatică, tulburări de echilibru, vertij, Cu frecvenţă necunoscută

nervos

scăderea memoriei şi capacităţii de concentrare,

incoordonare motorie, tremor, confuzie,

halucinaţii şi, foarte rar, agitaţie, nervozitate,

insomnie

Tulburări cardiace Palpitaţii, hipotensiune arterială ortostatică Cu frecvenţă necunoscută

Tulburări renale şi ale

căilor urinare Retenţie urinară Cu frecvenţă necunoscută

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu acidul ascorbic sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse Frecvenţă

Litiază oxalică şi urică.

Tulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare

Pirozis

Tulburări gastrointestinale Foarte rare

Diaree

La pacienţii cu deficit de G-6-PD, dozele mari de acid ascorbic pot provoca hemoliză.

Pacientul trebuie avertizat să întrerupă administrarea medicamentului la primele semne de reacţii de

hipersensibilitate, cutanate sau reacţii adverse hepatice şi să se prezinte imediat la medic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome:

Datele din literatura de specialitate au arătat că supradozajul acut cu paracetamol determină anorexie,

greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, hepatomegalie, icter, somnolenţă, confuzie, aritmii

cardiace, hipotensiune arterială, hiperhidroză, stare de rău, putând evolua până la insuficienţă hepato-

renală acută. Totuşi, adesea nu apar simptome sau semne precoce specifice supradozajului.

Manifestările clinice şi modificările testelor de laborator provocate de hepatotoxicitate nu apar de

obicei decât după 48 – 72 ore.

Astfel, evoluţia clinică a toxicităţii paracetamolului cuprinde 4 stadii:

• stadiul 1 (în primele 12 – 24 ore de la ingestia supradozei): greaţă, vărsături, anorexie, transpiraţii

profuze;

• stadiul 2 (la 24 – 48 ore de la ingestie): starea clinică se ameliorează, dar încep să crească

concentraţiile plasmatice ale transaminazelor hepatice (TGO, TGP), bilirubinei şi protrombinei;

• stadiul 3 (la 72 – 96 ore de la ingestie): hepatotoxicitatea este maximă;
• stadiul 4 (după 7 – 8 zile de la ingestie): pacientul revine la normal.

Doza minimă toxică de paracetamol este de l0 g (140 mg/kg), dar s-a raportat afectare hepatică chiar şi

după administrarea unei doze unice de 5,85 g. Doza minimă letală este de 15 g (200 mg/kg). Dacă s-a

ingerat o doză mai mare de 150 mg/kg sau dacă doza ingerată nu poate fi determinată, se recomandă

determinarea concentraţiei plasmatice a paracetamolului cât mai curând posibil, dar nu mai devreme

de 4 ore de la ingerare.

De asemenea, se recomandă efectuarea testelor hepatice repetat, la intervale de 24 ore.

Poate apărea encefalopatie hepatică (cu modificări ale funcţiilor cerebrale, confuzie, agitaţie sau

stupoare), convulsii, deprimare respiratorie, comă, edem cerebral tulburări de coagulare, sângerări

gastro-intestinale, coagulare intravasculară diseminată, hipoglicemie, acidoză metabolică, aritmii

cardiace, colaps cardiovascular şi deces.

Concentraţii plasmatice mai mari decât 300 µg/ml la 4 ore după ingestie sunt întotdeauna asociate cu

afectare hepatică, aceasta fiind minimă dacă concentraţiile plasmatice la 4 ore sunt mai mici de 120

µg/ml. De asemenea, se poate suspecta hepatotoxicitate dacă concentraţia plasmatică de paracetamol

la 12 ore după ingestie este mai mare de 50 µg/ml. În plus, dacă timpul de înjumatăţire plasmatică este

mai mare de 4 ore, este probabil să existe necroza hepatică, iar dacă este mai mare de 12 ore, este

probabil să se instaleze comă hepatică.

Supradozajul cronic constând în administrarea zilnică de doze de 5 – 8 g de paracetamol timp de

câteva saptamâni sau de doze de 3 – 4 g/zi timp de 1 an a determinat, de asemenea, afectare hepatică,

precum şi necroză tubulară renală şi afectare miocardică acută. Necroza tubulară renală poate evolua

până la insuficienţa renală şi este cel mai adesea asociată cu hepatotoxicitatea.

Supradozajul acut al clorfeniraminei se manifestă prin agravarea efectelor anticolinergice, aritmii

cardiace, deprimarea SNC cu sedare excesivă, fenomene paradoxale de stimulare a SNC (halucinaţii,

convulsii) şi hipotensiune arterială.

Tratament:

Tratamentul trebuie instituit rapid, chiar dacă manifestările sunt minore:

Pentru scăderea absorbţiei se evacuează conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lavaj

gastric cu soluţie izotonică de ser fiziologic, pentru accelerarea eliminării se foloseşte la nevoie

hemodializă sau hemoperfuzia. Acestea pot fi benefice dacă N-acetilcisteina nu poate fi administrată

în primele 24 ore după ingestia unei supradoze masive; pentru a creşte eliminarea se poate administra

un purgativ salin.

Administrarea antidotului specific – N-acetilcisteina. În intoxicaţii grave se introduc intravenos 150

mg/kg (în 200 ml soluţie glucozată izotonă) în decurs de 15 minute, apoi 50 mg/kg (în 500 ml) în 4 ore

şi ulterior 100 mg/kg (în 1000 mI) în următoarele 16 ore (deci un total de 300 mg/kgc în 20 de ore).

Este recomandat ca N-acetilcisteina să fie administrată cât mai curând posibil după ingestia supradozei

sau măcar în primele 24 de ore. În intoxicaţii uşoare se administrează metionina 2,5 g la intervale de 4

ore, până la o doză totală de l0 g.

Monitorizarea pacientului, care include determinarea concentraţiilor plasmatice de paracetamol la cel

putin 4 ore după ingestie (din cauză că determinările efectuate mai devreme de acest interval nu sunt

relevante pentru evaluare corectă a riscului de hepatotoxicitate). Concentraţii plasmatice iniţiale de

peste 150 µg/ml la 4 ore, 100 µg/ml la 6 ore, 70 µg/ml la 8 ore, 50 µg/ml la 10 ore, 20 µg/ml la 15 ore,

8 µg/ml la 20 de ore sau 3,5 µg/ml la 24 de ore după ingestie indică o posibilă hepatotoxicitate şi

necesitatea de a efectua întreaga schemă terapeutică cu N-acetilcisteină.

Dacă determinările iniţiale indică concentraţii plasmatice situate sub cele descrise anterior, atunci

administrarea N-acetilcisteinei poate fi oprită. Cu toate acestea, unii clinicieni recomandă efectuarea

mai multor determinari succesive pentru a afla concentraţia plasmatică maximă şi timpul de

înjumătăţire plasmatică al paracetamolului înainte de a decide oprirea administrarii N-acetilcisteinei.

Efectuarea testelor funcţionale hepatice (TGO, TGP, bilirubina, timpul de protrombină) la intervale de

24 ore pentru cel puţin 96 ore postingestie dacă concentraţiile plasmatice de paracetamol indică risc de

hepatotoxicitate; dacă nu sunt determinate anomalii în 96 de ore, nu sunt necesare alte determinari.

Este necesară monitorizarea funcţiilor renală şi cardiacă şi administrarea unei terapii adecvate.

Terapie suportivă, care constă în menţinerea echilibrului hidro-electrolitic, oxigenoterapie, corectarea

hipoglicemiei şi administrarea de vitamina K (dacă timpul de protrombină depăşeşte 1,5xN) şi de

plasma proaspătă congelată sau concentrat de factori de coagulare (dacă timpul de protrombină

depăşeste 3xN); pentru tratamentul delirului şi convulsiilor se administrează diazepam intravenos;

hipokaliemia poate fi tratată la nevoie prin perfuzarea lentă a unei soluţii diluate de clorură de potasiu,

cu măsurarea concentraţiilor plasmatice de potasiu.

La pacienţii la care ingestia voluntară de supradoză este cunoscută sau suspectată este necesar un

consult psihiatric.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: paracetamol combinaţii, excluzând psiholeptice, codul ATC: N02BE51.

Faringo Hot Drink conţine substanţe cu proprietăţi antihistaminice H şi analgezice – antipiretice, fiind

indicat pentru ameliorarea congestiei nazale şi sinusale, precum şi a cefaleei, durerilor musculare şi

disconfortului general provocate de răceală, gripă sau alergii.

Faringo Hot Drink acţionează prin trei mecanisme:

Paracetamol: acţiune analgezică-antipiretică care ameliorează durerea şi febra (cefalee, dureri

musculare).

Maleat de clorfeniramină: acţiunea antihistaminică care reduce congestia nazală, hipersecreţia

lacrimală, asociate adesea cu acestea şi acţionează asupra fenomenelor spasmodice de tipul strănutului.

Vitamina C: completează nevoile de acid ascorbic ale organismului şi participă la unele reacţii de

oxidare celulară.

Paracetamolul este un derivat de para-aminofenol, fiind principalul metabolit activ al fenacetinei şi

acetanilidei, dar este mai puţin toxic la dozele recomandate uzual.

Paracetamolul este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerilor uşoare până la moderate şi ca

antipiretic. Sediul şi mecanismul acţiunii analgezice nu sunt pe deplin cunoscute. Acţiunea analgezică

se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central şi, în mai mică

măsură, la nivel periferic. Acţiunea periferică poate, de asemenea, să se datoreze inhibării sintezei

prostaglandinelor sau inhibării sintezei sau acţiunii altor substanţe care sensibilizează receptorii

dureroşi la stimularea mecanică sau chimică. Paracetamolul reduce febra probabil prin acţiune directă

la nivel central asupra centrilor hipotalamici ai termoreglării, producând vasodilataţie periferică cu

creşterea fluxului sanguin la nivel cutanat, transpiraţie şi pierdere de căldură. Acţiunea centrală

implică probabil inhibarea sintezei prostaglandinelor în hipotalamus. Paracetamolul inhibă acţiunea

pirogenilor endogeni asupra centrilor termoreglatori.

Maleatul de clorfeniramină este un derivat de alkilamină, cu efecte sedative slabe, activitate

anticolinergică moderată, dar proprietaţi antihistaminice marcate. Îşi exercită acţiunea antihistaminică

prin antagonizarea competitivă a histaminei în ocuparea situsurilor receptorilor H de pe suprafaţa

celulelor efectoare, dar nu se leagă de histamină pentru a o inactiva. Prin aceasta previne, dar nu

inversează răspunsul mediat prin histamină. Clorfeniramina nu blochează eliberarea histaminei,

producţia de anticorpi sau interacţiunea antigen – anticorp. Clorfeniramina antagonizează, în grade

variate, majoritatea efectelor histaminei, inclusiv urticaria şi pruritul. Ea induce o ameliorare a

congestiei nazale, rinoreei şi strănutului datorită efectelor anticolinergice de diminuare a secreţiilor

mucoase.

Acidul ascorbic (vitamina C) face parte din grupa vitaminelor hidrosolubile.

Funcţiile biologice ale acidului ascorbic sunt numeroase.

Deşi influenţează numeroase procese enzimatice, acidul ascorbic nu îndeplineşte în ţesuturi un rol

enzimatic tipic, având funcţii de substrat, cofactor, transportor etc.

Acidul ascorbic intervine în procesele metabolice în reacţii de oxido-reducere, în biogeneza substanţei

celulare şi a colagenului, a carnitinei şi a catecolaminelor. Prin proprietăţile reducătoare şi capacitatea

sa de a forma chelaţi, acidul ascorbic intervine în metabolismul mineral, având o deosebită importanţă

în procesul absorbţiei, circulaţiei şi distribuţiei ionilor metalici la nivel tisular.

Acidul ascorbic are un rol important în metabolismul histaminei şi are rol de modulator în biosinteza

prostaglandinelor. Acidul ascorbic este implicat în funcţiile imunologice şi antibacteriene ale

leucocitelor, prin creşterea mobilitatii lor şi protejarea membranei leucocitare faţă de agenţii

antioxidanti. Acidul ascorbic intervine în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor, favorizează

depunerea ca1ciului în oase şi vindecarea fracturilor, creşte rezistenţa capilarelor şi grăbeşte

vindecarea plăgilor; creşte rezistenţa la infecţii a organismului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Absorbţia paracetamolului după administrare orală este rapidă şi aproape completă de la nivelul

tractului gastro-intestinal, având o biodisponibilitate medie de 88%.

Absorbţia poate fi redusă dacă se administrează după o masă cu conţinut ridicat de glucide şi

favorizată de ingestia unei cantităţi mari de lichid.

Maleatul de clorfeniramină se absoarbe bine după administrarea orală, iar legarea de proteinele

plasmatice se realizează în proporţie de 72%.

Acidul ascorbic se absoarbe bine din tubul digestiv. Absorbţia este diminuată la cei cu hipoaciditate

sau cu tranzit intestinal accelerat. La nivel intestinal, absorbţia de vitamina C se realizează împotriva

gradientului de concentraţie, prin intermediul unui sistem de transport specific (transport activ). În

cazul administrării unor doze mari de vitamina C, absorbţia intestinală se realizează prin transport

pasiv (difuzie).

Capacitatea maximă de absorbţie intestinală este de 1200 mg în 24 de ore, la o doză de 3 g/zi.

Distribuţie

Paracetamolul se distribuie rapid în mediile lichidiene. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în

0,5 – 2 ore, iar în caz de supradozaj absorbţia este completă în 4 ore. Dozele uzuale cu efect analgezic

(doze de până la 650 mg) realizează concentraţii plasmatice de 5 – 20 µg/ml. Nu se poate face o bună

corelaţie între concentraţia plasmatică şi efectul analgezic.Efectul maxim se manifestă la 1- 3 ore după

administrarea orală, acţiunea paracetamolului durând 3 – 4 ore. Legarea de proteinele plasmatice este

nesemnificativă la doze care produc concentratii plasmatice sub 60 µg/ml si poate să atingă valori

moderate, ce variază între 20 -50% la doze mari sau toxice.

Concentraţia plasmatică fiziologică a acidului ascorbic este de 0,7-1 μg/100 ml. Nu se depozitează în

organism, fiind necesar un aport exogen continuu. S-a demonstrat că vitamina C traversează bariera

fetoplacentară.

Metabolizare

Paracetamolul este extensiv metabolizat (aproximativ 90 – 95% din doză) în principal în ficat prin

conjugare cu acid glucuronic, acid sulfuric si cisteina. O mică fracţiune (aproximativ 4%) este

transformată prin intervenţia citocrom P450 oxidazei până la un metabolit intermediar toxic care este

în mod normal inactivat prin conjugare cu glutationul hepatic şi excretat în urină sub formă de

conjugaţi de cisteină şi acid mercapturic. Când paracetamolul este administrat timp îndelungat sau pe

perioadă scurtă în doze mari, depozitele de glutation sunt epuizate, putându-se instala necroză

hepatică. Acest metabolit este hepatotoxic si nefrotoxic. Timpul mediu de înjumatatire plasmatică este

de 1 – 4 ore. Timpul de înjumătăţire nu este modificat în caz de insuficienţă renală, dar poate fi

prelungit în caz de supradozaj acut, în anumite afecţiuni hepatice (ex: la cirotici), la vârstnici şi la nou-

născuţi (2,2- 5 ore). Uneori, timpul de înjumătăţire poate fi scurtat la copii.

Metabolizarea clorfeniraminei se realizează la nivel hepatic prin sistemul citocromului P- 450. Timpul

de înjumătăţire plasmatică este de 14 – 25 de ore. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 2 –

6 ore de la administrare, iar efectul maxim de 4 – 8 ore.

Excreţie

Paracetamolul se excretă pe cale renală, mai ales sub formă de metaboliţi glucuronoconjugaţi (60 –

80%) şi sulfoconjugaţi inactivi (20 – 30%). Paracetamolul este excretat şi sub formă neschimbată în

proporţie de 2 – 4%.

Prin hemodializă se elimină 120 ml/min sub formă nemetabolizată, dar şi metaboliţii sunt, de

asemenea, epuraţi rapid. Prin hemoperfuzie se elimină 200 ml/min, iar prin dializă peritoneală mai

puţin de 10ml/min.

Eliminarea feniraminei se face pe cale renală sub formă de metaboliţi, într-un interval de 24 ore de la

administrare.

Acidul ascorbic se elimină prin urină atât sub formă nemetabolizată cât si sub formă de metaboliţi:

acid L(-)-dehidroascorbic, acid 2,3-dioxo-L-gluconic şi acid oxalic, în proporţii variabile. Pentru un

aport zilnic normal de vitamina C (60-100 mg), principalul metabolit ce se regăseşte în urina adultului

sănătos este acidul oxalic (30-50) mg.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min),

exctrţia paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.

Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu există studii de lungă durată efectuate la animale pentru a evalua potenţialul genotoxic şi

carcinogen al Faringo Hot Drink.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Zahăr

Acid citric anhidru

Zaharină sodică

Aromă de lamâie

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 6 plicuri din hârtie/Al/PE, a câte 13,1 g granule pentru soluţie orală

Cutie cu 8 plicuri din hârtie/Al/PE a câte 13,1 g granule pentru soluţie orală.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Terapia SA

Str. Fabricii nr. 124

Cluj Napoca, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12239/2019/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data reînnoirii autorizației – August 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2019