Ezetimib Accord 10 mg comprimate

Prospect Ezetimib Accord 10 mg comprimate

Producator: Accord Healthcare Polska Sp. z o.o.

Clasa ATC: alte medicamente ce modifică concentraţiile lipidelor, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14200/2021/01-22 Anexa 2

Rezumatul Caracteristicilor Produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ezetimib Accord 10 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine ezetimib 10 mg.

Excipient cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 83 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Comprimate de culoare albă până la aproape albă, cu formă asemănătoare unei capsule, plate, cu

margini rotunjite, marcate pe o față cu „10” și netede pe cealaltă față.

Lungime: 8,2 mm

Lățime: 4,1 mm

Grosime: 2,6 mm

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipercolesterolemie primară

Ezetimib Accord administrat în asociere cu un inhibitor de HMG-CoA reductază (statină) este

indicat ca tratament adăugat la dietă la pacienţii cu hipercolesterolemie primară (heterozigotă

familială şi non-familială), la care monoterapia cu o statină nu a oferit rezultate satisfăcătoare.

Monoterapia cu Ezetimib Accord este indicată ca terapie adăugată la dietă la pacienţii cu

hipercolesterolemie primară (heterozigotă familială şi non-familială), la care tratamentul cu

statină este considerat neadecvat sau nu este tolerat.

Prevenirea evenimentelor cardiovasculare

Ezetimib Accord este indicat pentru a reduce riscul de evenimente cardiovasculare (vezi punctul

5.1) la pacienţii cu boală cardiacă coronariană (BCC) şi un istoric de sindrom coronarian acut

(SCA), atunci când este adăugat la tratamentul cu statine în curs de desfăşurare sau când terapia

este iniţiată concomitent cu tratamentul cu o statină.

Hipercolesterolemie homozigotă familială (HHoF)

Ezetimib Accord administrat în asociere cu o statină este indicat ca terapie adăugată la dietă la

pacienţii cu HHoF. De asemenea, pacienţilor li se pot administra şi alte tratamente asociate (de

exemplu, LDL-afereză).

Sitosterolemie homozigotă (Fitosterolemie)

Ezetimib Accord este indicat ca terapie adăugată la dietă la pacienţii cu sitosterolemie

homozigotă familială.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipolipemiantă, iar aceasta trebuie continuată pe durata

tratamentului cu Ezetimib Accord.

Calea de administrare este cea orală. Doza recomandată este de un comprimat Ezetimib Accord

zilnic. Ezetimib Accord poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

Atunci când Ezetimib Accord este adaugat la terapia cu o statină, aceasta se administrează fie în

doza iniţială indicată, fie se continuă cu doza mărită anterior, stabilită pentru acea statină. În acest

sens trebuie consultate instrucţiunile cu privire la doze pentru statina respectivă.

Utilizarea la pacienții cu boală cardiacă coronariană și istoric de SCA

Pentru reducerea progresivă a evenimentelor cardiovasculare la pacienții cu boală cardiacă

coronariană și isoric de SCA, Ezetimib Accord 10 mg poate fi administrat în asociere cu o statină,

cu beneficii cardiovasculare dovedite.

Administrare concomitentă cu chelatori de acizi biliari

Administrarea Ezetimib Accord trebuie făcută fie cu 2 ore înainte sau la 4 ore după

administrarea unui chelator de acizi biliari.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți

Iniţierea tratamentului trebuie realizată sub supravegherea unui specialist.

Copii şi adolescenţi ≥ 6 ani: siguranța și eficacitatea ezetimib la copii și adolescenți cu vârsta

cuprinsă între 6 și 17 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la

punctele 4.4, 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Atunci când Ezetimib Accord este administrat în asociere cu o statină, trebuie consultate

instrucţiunile specifice pentru copii și adolescenți cu privire la dozele de statine.

Copii < 6 ani: siguranța și eficacitatea ezetimib la copii cu vârsta < 6 ani nu au fost încă stabilite.

Nu sunt disponibile date.

Pacienţi cu insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficiență hepatică uşoară (scor Child-Pugh

5-6). Tratamentul cu Ezetimib Accord nu este recomandat la pacienţii cu insuficiență hepatică

moderată (scor Child-Pugh 7-9) sau severă (scor Child-Pugh >9) (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţi cu insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la ezetimib sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Atunci când ezetimib este administrat în asociere cu o statină, vă rugăm să consultaţi Rezumatul

caracteristicilor produsului (RCP) pentru medicamentul respectiv.

Tratamentul cu ezetimib administrat în asociere cu o statină este contraindicat în perioada de

sarcină şi alăptare.

Este contraindicată administrarea ezetimibului în asociere cu o statină la pacienţii cu boală

hepatică activă sau cu persistenţă inexplicabilă a valorilor crescute ale concentraţiilor plasmatice

ale transaminazelor.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atunci când ezetimib este administrat în asociere cu o statină, vă rugăm să consultaţi RCP pentru

medicamentul respectiv.

Enzime hepatice

În studii controlate, în cadrul cărora s-a utilizat administrarea asociată, efectuate la pacienţi tratați

cu ezetimib şi o statină, au fost observate creşteri consecutive ale valorilor serice ale

transaminazelor (≥3 ori decât limita superioară a valorilor normale [LSVN]). Când ezetimib este

administrat în asociere cu o statină, la iniţierea tratamentului şi în concordanţă cu recomandările

pentru statina respectivă, trebuie efectuate teste pentru evaluarea funcţiei hepatice (vezi pct. 4.8).

În cadrul studiului IMProved de reducere a rezultatelor – Studiul internațional de eficacitate

Vytorin (IMPROVE-IT), 18144 de pacienți cu boală cardiacă coronariană și istoric de SCA au

fost randomizați pentru a li se administra ezetimib/simvastatină 10 mg/40 mg zilnic (n = 9067)

sau simvastatină 40 mg zilnic (n = 9077). În timpul unei urmări medii de 6,0 ani, incidența

creșterilor consecutive ale valorilor serice ale transaminazelor (≥3 x LSVN) a fost de 2,5% pentru

ezetimib/simvastatină și de 2,3% pentru simvastatină. (Vezi pct. 4.8).

Într-un studiu clinic controlat în care peste 9000 pacienţi cu boală renală cronică au fost

randomizaţi pentru a li se administra ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină 20 mg zilnic

(n=4650) sau placebo (n=4620) (perioada de urmărire mediană de 4,9 ani), incidenţa creşterilor

consecutive ale valorilor serice ale transaminazelor (>3 ori LSVN) a fost 0,7% pentru ezetimib în

asociere cu simvastatină şi de 0,6% pentru placebo (vezi pct. 4.8).

Musculatură scheletică

În experienţa cu ezetimib de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de miopatie şi

rabdomioliză. Cei mai mulţi pacienţi care au dezvoltat rabdomioliză utilizau o statină în asociere

cu ezetimib. Totuşi, rabdomioliza a fost raportată foarte rar atunci când ezetimib a fost

administrat în monoterapie sau atunci când ezetimib a fost administrat concomitent cu alte

medicamente cunoscute a prezenta risc crescut de rabdomioliză. Dacă pe baza simptomelor

musculare este suspectată miopatie sau dacă aceasta este confirmată prin valori ale

creatinfosfokinazei (CPK) ce depăşesc de 10 ori limita superioară a valorilor normale (LSVN),

tratamentul cu ezetimib, cu orice statină sau cu oricare dintre celelalte medicamente pe care

pacientul le utilizează în asociere cu terapia cu ezetimib trebuie imediat întrerupt. Toţi pacienţii

care încep terapia cu ezetimib trebuie informaţi asupra riscului de miopatie şi vor fi sfătuiţi să

anunţe imediat apariţia oricărei dureri musculare inexplicabile, a sensibilităţii sau slăbiciunii

musculare (vezi pct. 4.8).

În cazul studiului IMPROVE-IT, 18144 de pacienți cu boală cardiacă coronariană și istoric de

evenimente SCA au fost randomizați pentru a li se administra ezetimib/simvastatină 10 mg/40 mg

zilnic (n=9067) sau simvastatină 40 mg, zilnic (n=9077). În timpul unei urmări medii de 6,0 ani,

incidența miopatiei a fost de 0,2% pentru ezetimib/simvastatină și de 0,1% pentru simvastatină,

unde miopatia a fost definită ca slăbiciune musculară inexplicabilă sau durere cu valori ale

concentrațiilor plasmatice ale CK ≥ 10 ori LSVN sau două observații consecutive de valori ale

concentrațiilor plasmatice ale CK ≥5 și <10 ori LSVN. Incidența rabdomiolizei a fost de 0,1%

pentru ezetimib/simvastatină și de 0,2% pentru simvastatină, unde rabdomioliză a fost definită ca

slăbiciune musculară inexplicabilă sau durere cu valori ale concentrațiilor plasmatice ale CK ≥ de

10 ori LSVN cu evidențiere a afecțiunii renale, ≥5 ori LSVN și <10 ori LSVN în două evaluări

consecutive, cu dovezi de afecțiuni renale sau valori ale concentrațiilor plasmatice ale CK ≥10000

UI / l, fără dovezi de afecțiuni renale. (Vezi pct. 4.8).

Într-un studiu clinic în care peste 9000 pacienţi cu boală renală cronică au fost randomizaţi pentru

a li se administra ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină 20 mg, zilnic (n=4650) sau placebo

(n=4620) (perioada de urmărire mediană de 4,9 ani), incidenţa miopatiei/rabdomiolizei a fost de

0,2% pentru ezetimib în asociere cu simvastatină şi de 0,1% pentru placebo (vezi pct. 4.8).

Insuficienţă hepatică

Deoarece nu se cunosc efectele expunerii prelungite la ezetimib la pacienţii cu insuficienţă

hepatică moderată sau severă, ezetimib nu este recomandat acestora (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea ezetimib la pacienţi cu vârsta de 6 până la 10 ani cu hipercolesterolemie

heterozigotă familială sau non-familială au fost evaluate într-un studiu clinic placebo controlat, cu

durata de 12 săptămâni. Efectele ezetimibului pe perioade de tratament > 12 săptămâni nu au fost

studiate la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.2, 4.8, 5.1 şi 5.2).

Ezetimib nu a fost studiat la pacienţi cu vârsta mai mică de 6 ani (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

Siguranţa şi eficacitatea ezetimib administrat în asociere cu simvastatină la pacienţi cu vârsta de

10 până la 17 ani cu hipercolesterolemie heterozigotă familială au fost evaluate într-un studiu

clinic controlat efectuat la băieţi adolescenţi (stadiul II sau peste pe scala Tanner) şi la fete care

erau la cel puţin un an după menarhă.

În acest studiu controlat limitat, în general, nu s-a observat niciun efect detectabil asupra creşterii

sau maturizării sexuale la adolescenţii băieţi sau fete, sau vreun efect asupra duratei ciclului

menstrual la fete. Totuşi, efectele ezetimibului asupra creşterii sau maturizării sexuale, pentru o

perioadă de tratament > 33 săptămâni, nu au fost studiate (vezi pct. 4.2. şi 4.8).

Siguranţa şi eficacitatea ezetimib administrat în asociere cu doze de simvastatină de peste 40 mg

zilnic nu au fost studiate la copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani.

Siguranţa şi eficacitatea ezetimib administrat în asociere cu simvastatină nu au fost studiate la

copii cu vârsta < 10 ani. (vezi pct. 4.2. şi 4.8).

Eficacitatea pe termen lung a tratamentului cu ezetimib la pacienţi cu vârsta sub 17 ani pentru a

reduce morbiditatea şi mortalitatea la vârsta adultă nu a fost studiată.

Fibraţi

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării ezetimib în asociere cu fibraţi.

Dacă la un pacient căruia i se administrează ezetimib în asociere cu fenofibrat este suspectată

colelitiaza, sunt indicate investigaţii la nivelul vezicii biliare, iar acest tratament trebuie întrerupt

(vezi pct. 4.5 şi 4.8).

Ciclosporină

Iniţierea tratamentului cu ezetimib concomitent cu ciclosporină trebuie făcută cu prudenţă. La

pacienţii tratați cu ezetimib concomitent cu ciclosporină trebuie monitorizate concentraţiile

plasmatice de ciclosporină (vezi pct. 4.5).

Anticoagulante

Dacă ezetimib este administrat concomitent cu warfarină, alt anticoagulant cumarinic sau

fluindionă trebuie monitorizat adecvat INR (International Normalised Ratio) (vezi pct. 4.5).

Excipient

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom

de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

În studiile preclinice, s-a demonstrat că ezetimib nu induce enzimele citocromului P450,

implicate în procesul de metabolizare a medicamentelor. Nu au fost observate interacţiuni

farmacocinetice semnificative clinic între ezetimib şi alte medicamente cunoscute ca fiind

metabolizate de izoenzimele 1A2, 2D6, 2C8, 2C9 şi 3A4 ale citocromului P450 sau de

N-acetiltransferază.

În studii de interacţiuni clinice, ezetimib nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii dapsonei,

dextrometorfanului, digoxinei, contraceptivelor orale (etinilestradiol şi levonorgestrel), glipizidei,

tolbutamidei sau midazolamului, atunci când a fost administrat concomitent cu acestea.

Cimetidina administrată concomitent cu ezetimib nu a avut efect asupra biodisponibilităţii

ezetimib.

Antiacide

Administrarea concomitentă de antiacide a scăzut rata absorbţiei de ezetimib, dar nu a avut niciun

efect asupra biodisponibilităţii acestuia. Această rată scăzută de absorbţie nu este considerată

semnificativă clinic.

Colestiramină

Administrarea concomitentă de colestiramină a redus valorile medii ale ariei de sub curba

concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru ezetimib total (ezetimib+ezetimib

glucuronoconjugat) cu aproximativ 55%. Accentuarea reducerii lipoproteinelor cu densitate mică

ce conţin colesterol (LDL-C) datorată adăugării de ezetimib la terapia cu colestiramină poate fi

mai redusă din cauza acestei interacţiuni (vezi pct. 4.2).

Fibraţi

La pacienţii cărora li se administrează fenofibrat în asociere cu ezetimib, medicii trebuie să fie

conştienţi asupra riscului posibil de colelitiază şi afectare a vezicii biliare (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Dacă la un pacient căruia i se administrează ezetimib în asociere cu fenofibrat este suspectată

colelitiaza, sunt indicate investigaţii la nivelul vezicii biliare, iar acest tratament trebuie întrerupt

(vezi pct. 4.8).

Administrarea concomitentă de fenofibrat sau de gemfibrozil a dus la uşoara creştere a

concentraţiilor plasmatice de ezetimib total (aproximativ de 1,5 şi, respectiv de 1,7 ori).

Nu a fost studiată administrarea de ezetimib în asociere cu alţi fibraţi.

Fibraţii pot duce la creşterea excreţiei de colesterol în bilă, putând duce la apariţia colelitiazei. În

studiile la animale, ezetimib a dus uneori la creşterea cantităţii de colesterol în bila din vezica

biliară, dar nu la toate speciile studiate (vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus riscul litogen asociat cu

utilizarea terapeutică a ezetimib.

Statine

Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic atunci când ezetimib a fost

administrat în asociere cu atorvastatină, simvastatină, pravastatină, lovastatină, fluvastatină sau

rosuvastatină.

Ciclosporină

Într-un studiu efectuat la opt pacienţi cu transplant renal, cu clearance al creatininei 50 ml/min

trataţi cu doză constantă de ciclosporină, administrarea unei singure doze de ezetimib 10 mg a dus

la creşterea de 3,4 ori (valori între 2,3-7,9 ori) a ASC medii a ezetimib, faţă de o populaţie de

control sănătoasă dintr-un alt studiu (n=17), la care s-a administrat ezetimib în monoterapie.

Într-un studiu diferit de acesta, un pacient cu transplant renal, cu insuficienţă renală severă, tratat

cu ciclosporină şi mai multe alte medicamente a prezentat o expunere la ezetimib total de 12 ori

mai mare, în comparaţie cu grupul de control corespunzător la care s-a administrat ezetimib în

monoterapie. Într-un studiu încrucişat cu două perioade, efectuat la doisprezece subiecţi sănătoşi,

administrarea zilnică de ezetimib 20 mg, pentru o perioadă de 8 zile, concomitent cu o doză unică

de ciclosporină 100 mg în ziua a 7-a a dus la o creştere medie de 15% a ASC a ciclosporinei

(valori între 10% scădere şi 51% creştere), faţă de administrarea unei doze unice de ciclosporină

100 mg în monoterapie. La pacienţii cu transplant renal nu a fost iniţiat niciun studiu controlat

care să urmărească efectul expunerii la administrarea concomitentă de ezetimib şi ciclosporină.

Iniţierea tratamentului cu ezetimib concomitent cu ciclosporină trebuie făcută cu prudenţă. La

pacienţii tratați concomitent cu ezetimib și ciclosporină trebuie monitorizate concentraţiile

plasmatice de ciclosporină (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante

Într-un studiu efectuat la doisprezece bărbaţi adulţi sănătoşi, administrarea concomitentă de

ezetimib (10 mg o dată pe zi) nu a avut efect semnificativ asupra biodisponibilităţii warfarinei sau

asupra timpului de protrombină. Totuşi, în experienţa de după punerea pe piaţă, la pacienţii care

au utilizat ezetimib concomitent cu warfarină sau fluindionă au fost raportate creşteri ale INR.

Dacă ezetimib este administrat concomitent cu warfarină, alt anticoagulant cumarinic sau

fluindionă, trebuie monitorizat adecvat INR (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Administrarea asociată de ezetimib cu o statină este contraindicată în perioada de sarcină şi

alăptare (vezi pct. 4.3); vă rugăm să consultaţi şi RCP al statinei respective.

Sarcina

Ezetimib trebuie administrat gravidelor doar dacă este absolut necesar. Nu sunt disponibile date

clinice referitoare la utilizarea ezetimib în perioada de sarcină. Studiile la animale referitoare la

utilizarea ezetimib ca monoterapie nu au adus dovezi asupra unor efecte dăunătoare directe sau

indirecte asupra sarcinii, a dezvoltării embrio-fetale, a naşterii sau a dezvoltării postnatale (vezi

pct. 5.3).

Alăptarea

Ezetimib nu trebuie administrat în perioada de alăptare. Studiile la şobolani au arătat că ezetimib

este excretat în laptele matern. Nu este cunoscut dacă ezetimib este excretat în laptele matern la

om.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date din studii clinice cu privire la efectele ezetimibului asupra fertilităţii la

om. Ezetimibul nu a avut niciun efect asupra fertilităţii la şobolani masculi sau femele (vezi

pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a

folosi utilaje. Totuşi, în cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie luat în

considerare faptul că a fost raportată ameţeala.

4.8 Reacţii adverse

Lista tabelară a reacțiilor adverse (studii clinice și experiența după punerea pe piață)

În studii clinice cu durata de până la 112 săptămâni, doza de ezetimib 10 mg a fost administrată

zilnic în monoterapie la 2396 pacienţi, în asociere cu o statină la 11308 pacienţi sau în asociere cu

fenofibrat la 185 pacienţi. Reacţiile adverse au fost în general uşoare şi tranzitorii. Incidenţa

globală a reacţiilor adverse a fost similară între ezetimib şi placebo. În mod similar, rata de

întrerupere a tratamentului din cauza reacţiilor adverse a fost comparabilă între ezetimib şi

placebo.

Ezetimib administrat în monoterapie sau în asociere cu o statină:

Următoarele reacţii adverse au fost observate la pacienţii cărora li s-a administrat ezetimib

(N=2396) şi la o incidenţă mai mare comparativ cu placebo (N=1159) sau la pacienţii cărora li s-a

administrat ezetimib în asociere cu o statină (N=11308) şi la o incidenţă mai mare comparativ cu

statina administrată în monoterapie (N=9361). Reacţiile adverse după punerea pe piaţă au derivat

din rapoarte cu privire la ezetimib administrat fie în monoterapie, fie în asociere cu o statină.

Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1>

frecvente (≥1/1000 și <1>

necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Ezetimib în monoterapie

Clasificare pe aparate, sisteme şi Reacţii adverse Frecvenţă

organe

Investigaţii diagnostice valori serice crescute ale ALAT şi/sau Mai puţin

ASAT; valori crescute ale concentrației frecvente

plasmatice a CPK; valori crescute ale

concentrației plasmatice a

gama-glutamiltransferazei; valori

anormale ale testelorfuncţieihepatice

Tulburări respiratorii, toracice şi tuse Mai puţin

mediastinale frecvente

Tulburări gastrointestinale dureri abdominale; diaree; flatulenţă Frecvente

dispepsie; boală de reflux Mai puţin

gastroesofagian; greaţă frecvente

Tulburări musculo-scheletice şi ale artralgie; spasme musculare; durere la Mai puţin

ţesutului conjunctiv nivelulgâtului frecvente

Tulburări metabolice şi de nutriţie apetit alimentar scăzut Mai puţin

frecvente

Tulburări vasculare bufeuri; hipertensiune arterială Mai puţin

frecvente

Tulburări generale şi la nivelul fatigabilitate Frecvente

locului de administrare durere toracică, dureri Mai puţin

frecvente

Reacţii adverse suplimentare pentru ezetimib administrat în asociere cu o statină

Clasificare pe aparate, sisteme şi Reacţii adverse Frecvenţă

organe

Investigaţii diagnostice valori serice crescute ale ALAT şi/sau Frecvente

ASAT

Tulburări ale sistemului nervos cefalee Frecvente

parestezie Mai puţin

frecvente

Tulburări gastrointestinale xerostomie; gastrită Mai puţin

frecvente

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului prurit; erupţie cutanată tranzitorie; Mai puţin

subcutanat urticarie frecvente

Tulburări musculo-scheletice şi ale mialgie Frecvente

ţesutului conjunctiv dorsalgii; slăbiciune musculară; durere Mai puţin

la nivelulextremităților frecvente

Tulburări generale şi la nivelul astenie; edem periferic Mai puţin

locului de administrare frecvente

Experienţa de după punerea pe piaţă (cu sau fără o statină)

Clasificare pe aparate, sisteme şi Reacţii adverse Frecvenţă

organe

Tulburări hematologice şi trombocitopenie Cu frecvenţă

limfatice necunoscută

Tulburări ale sistemului nervos vertij; parestezie Cu frecvenţă

necunoscută

Tulburări respiratorii, toracice şi dispnee Cu frecvenţă

mediastinale necunoscută

Tulburări gastrointestinale pancreatită; constipaţie Cu frecvenţă

necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului eritem polimorf Cu frecvenţă

subcutanat necunoscută

Tulburări musculo-scheletice şi ale mialgie; miopatie/rabdomioliză (vezi Cu frecvenţă

ţesutului conjunctiv pct.4.4) necunoscută

Tulburări generale şi la nivelul astenie Cu frecvenţă

locului de administrare necunoscută

Tulburări ale sistemului imunitar hipersensibilitate, inclusiv erupţie Cu frecvenţă

cutanată tranzitorie, urticarie, anafilaxie necunoscută

şi angioedem

Tulburări hepatobiliare hepatită; colelitiază; colecistită Cu frecvenţă

necunoscută

Tulburări psihice depresie Cu frecvenţă

necunoscută

Ezetimib administrat în asociere cu fenofibrat

Tulburări gastro-intestinale: dureri abdominale (frecvente)

Într-un studiu clinic multicentric, dublu-orb, placebo controlat, ce a inclus pacienţi cu

hiperlipidemie mixtă, 625 pacienţi au fost trataţi pentru o perioadă de până la 12 săptămâni, iar

576 pacienţi pentru o perioadă de până la 1 an. În acest studiu clinic, 172 pacienţi trataţi cu

ezetimib în asociere cu fenofibrat au finalizat 12 săptămâni de tratament, iar 230 pacienţi trataţi

cu ezetimib în asociere cu fenofibrat (incluzând 109 pacienţi cărora li s-a administrat ezetimib în

monoterapie în primele 12 săptămâni) au finalizat 1 an de tratament. Acest studiu nu a fost

destinat comparării grupurilor de tratament în ceea ce priveşte reacţiile adverse ocazionale. Ratele

de incidenţă (IÎ 95% ) pentru creşterile importante din punct de vedere clinic (> 3 ori LSVN,

evaluări consecutive) ale valorilor serice ale transaminazelor au fost de 4,5% (1,9, 8,8) şi de 2,7%

(1,2, 5,4) pentru fenofibrat administrat în monoterapie şi, respectiv, ezetimib administrat în

asociere cu fenofibrat, ajustate în funcţie de expunerea la tratament. Ratele de incidenţă

corespunzătoare colecistectomiei au fost de 0,6% (0,0, 3,1) şi de 1,7% (0,6, 4,0) pentru fenofibrat

administrat în monoterapie şi, respectiv, ezetimib administrat în asociere cu fenofibrat (vezi

pct. 4.4 şi 4.5).

Copii şi adolescenţi

Într-un studiu care a implicat pacienţi copii (cu vârsta de 6 până la 10 ani) cu hipercolesterolemie

heterozigotă familială sau non-familială (n = 138), creşteri ale valorilor serice ale ALAT şi/sau

ASAT (≥ 3 ori LSVN, evaluări consecutive) au fost observate la 1,1% (1 pacient) dintre pacienţii

cărora li s-a administrat ezetimib, comparativ cu 0% în grupul la care s-a administrat placebo. Nu

au existat creşteri ale valorilor concetrație plasmatice a CPK (≥ 10 ori LSVN). Nu au fost

raportate cazuri de miopatie.

Într-un studiu separat care a inclus pacienţi copii și adolescenţi (cu vârsta de 10 până la 17 ani) cu

hipercolesterolemie heterozigotă familială (n = 248), creşteri ale valorilor serice ale ALAT şi/sau

ASAT (≥ 3 ori LSVN, evaluări consecutive) au fost observate la 3% (4 pacienţi) dintre pacienţii

cărora li s-a administrat ezetimib/simvastatină, comparativ cu 2% (2 pacienţi) în grupul la care s-a

administrat simvastatină în monoterapie; creşterile valorilor concetrației plasmatice a CPK (≥ 10

ori LSVN) au observate la fost 2% (2 pacienți) şi, respectiv, 0%. Nu au fost raportate cazuri de

miopatie.

Aceste studii nu au fost potrivite pentru compararea reacţiilor adverse rare legate de medicament.

Pacienţi cu boală cardiacă coronariană și istoric de SCA

În studiul IMPROVE-IT (vezi pct. 5.1), la care au participat 18144 pacienți tratați fie cu ezetimib/

simvastatină 10 mg /40 mg (n = 9067, din care la 6% a fost ajustată doza la ezetimib/simvastatină

10 mg/80 mg) fie cu simvastatină 40 mg (n = 9077, din care la 27% doza de simvastatină a fost

crescută până la 80 mg), profilurile de siguranță au fost similare, în timpul unei perioade de

urmărire mediane de 6,0 ani. Ratele de întrerupere a tratamentului din cauza reacțiilor adverse au

fost de 10,6% la pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină și de 10,1% la pacienții tratați cu

simvastatină. Incidența miopatiei a fost de 0,2% la pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină și de

0,1% la pacienții tratați cu simvastatină, unde miopatia a fost definită ca slăbiciune musculară

inexplicabilă sau durere cu valori ale concentrației plasmatice a CK ≥ 10 ori LSVN sau două

evaluări consecutive de valori ale concentrației plasmatice a CK ≥ 5 și <10 ori LSVN. Incidența

rabdomiolizei a fost de 0,1% la paceinții tratați cu ezetimib/ simvastatină și de 0,2% la pacienții

tratați cu simvastatină, unde rabdomioliză a fost definită ca slăbiciune musculară inexplicabilă

sau durere cu valori ale concentrației plasmatice a CK ≥10 ori LSVN cu evidențiere a afecțiunii

renale, valori ale concentrație plasmatice a ≥5 ori LSVN și <10 ori LSVN la două evaluări

consecutive, cu dovezi de afecțiunii renale sau valori ale concentrație plasmatice a CK ≥10000 UI

/ l, fără dovezi de afecțiunii ni renale. Incidența creșterilor consecutive ale valorilor serice ale

transaminazelor (≥3 x LSVN) a fost de 2,5% la pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină și de

2,3% la pacienții tratați cu simvastatină (vezi pct. 4.4). Efectele adverse legate de vezica biliară

au fost raportate la 3,1% dintre pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină, față de 3,5% dintre

pacienții tratați cu simvastatină. Incidența spitalizărilor cu colecistectomie a fost de 1,5% în

ambele grupuri de tratament. Cancerul (definit ca orice malignitate nou apărută) a fost

diagnosticat în timpul studiului la 9,4% dintre pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină, față de

9,5% dintre pacienții tratați cu simvastatină.

Pacienți cu boală renală cronică

În studiul cu privire la protecţia cardiacă şi renală (SHARP) (vezi pct. 5.1), care a implicat peste

9000 pacienţi cărora li s-a administrat o asociere în doză fixă de ezetimib 10 mg cu simvastatină

20 mg zilnic (n = 4650) sau placebo (n = 4620), profilurile de siguranţă au fost comparabile pe

durata unei perioade de urmă rire mediane de 4,9 ani.

În acest studiu, doar evenimentele adverse grave şi întreruperile de tratament din cauza oricărui

eveniment advers au fost înregistrate. Ratele de întrerupere a tratamentului din cauza

evenimentelor adverse au fost comparabile (10,4 % la pacienţi cărora li s-a administrat ezetimib

în asociere cu simvastatină, 9,8 % la pacienţi cărora li s-a administrat placebo). Incidenţa

miopatiei/rabdomiolizei a fost de 0,2 % la pacienţi cărora li s-a administrat ezetimib în asociere

cu simvastatină şi de 0,1 % la pacienţi cărora li s-a administrat placebo. Creşteri consecutive ale

valorilor serice ale transaminazelor (>3 ori LSVN) au apărut la 0,7 % dintre pacienţii cărora li s-a

administrat ezetimib în asociere cu simvastatină, comparativ cu 0,6 % dintre pacienţii cărora li s-a

administrat placebo. În acest studiu, nu au existat creşteri semnificative statistic ale incidenţei

evenimentelor adverse specificate anterior, inclusiv cancer (9,4 % pentru ezetimib în asociere cu

simvastatină, 9,5 % pentru placebo), hepatită, colecistectomie sau complicaţii induse de prezența

calculilor biliari sau pancreatită.

Valori ale testelor de laborator:

În studiile clinice controlate, cu monoterapie, incidenţa creşterilor semnificative clinic ale

valorilor serice ale transaminazelor (ALAT şi/sau ASAT 3 ori LSVN, consecutiv) a fost similară

între ezetimib (0,5 %) şi placebo (0,3 %). În studii cu administrare asociată, incidenţa a fost de

1,3 % la pacienţii trataţi cu ezetimib administrat în asociere cu o statină şi de 0,4 % la pacienţii

trataţi doar cu o statină. Aceste creşteri au fost în general asimptomatice, nu au fost asociate cu

colestază şi au revenit la valorile iniţiale după întreruperea tratamentului sau chiar în condiţiile

continuării tratamentului (vezi pct. 4.4).

În studiile clinice, valori ale concentrației plasmatice a CPK  10 ori LSVN au fost raportate la 4

din 1674 (0,2 %) pacienţi la care s-a administrat ezetimib în monoterapie, comparativ cu 1 din

786 (0,1 %) pacienţi la care s-a administrat placebo şi la 1 din 917 (0,1 %) pacienţi la care s-a

administrat ezetimib în asociere cu statină, comparativ cu 4 din 929 (0,4 %) pacienţi la care s-a

administrat statină în monoterapie. Nu s-au înregistrat mai frecvent miopatie sau rabdomioliză

asociate cu administrarea de ezetimib, comparativ cu braţul de control corespunzător

(administrare de placebo sau statină în monoterapie) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest

lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii

din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul

sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale

a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected]

4.9 Supradozaj

În studii clinice administrarea de ezetimib în doze de 50 mg pe zi la 15 subiecţi sănătoşi, timp de

până la 14 zile sau în doze de de 40 mg pe zi la 18 pacienţi cu hipercolesterolemie primară, timp

de până la 56 de zile, a fost în general bine tolerată. La animale nu a fost observată toxicitate după

administrarea orală de doze unice de ezetimib 5000 mg/kg la şobolani şi şoareci şi de 3000 mg/kg

la câini.

Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj cu ezetimib; majoritatea nu au fost însă asociate cu

reacţii adverse. Reacţiile adverse raportate nu au fost severe. În caz de supradozaj trebuie luate

măsuri simptomatice şi de susţinere a funcțiilor vitale.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente ce modifică concentraţiile lipidelor, codul ATC:

C10A X09

Mecanism de acțiune

Ezetimib este un reprezentant dintr-o clasă nouă de substanțe hipolipemiante, care inhibă selectiv

absorbţia intestinală a colesterolului şi a sterolilor înrudiţi de origine vegetală. Ezetimib este activ

după administrare pe cale orală şi are un mecanism de acţiune ce diferă de cel al altor clase de

substanțe hipocolesterolemiante (de exemplu, statine, chelatori de acizi biliari [răşini], derivaţi de

acid fibric şi stanoli de origine vegetală). Ţinta moleculară a ezetimibului este transportorul sterol

Niemann-Pick C1-Like (NPC1L1), care este responsabil de absorbţia intestinală a colesterolului

şi fitosterolilor.

Ezetimib se localizează la nivelul marginii în perie a intestinului subţire şi inhibă absorbţia

colesterolului, ducând la o scădere a aportului de colesterol intestinal către ficat; statinele reduc

sinteza hepatică de colesterol şi, împreună, aceste mecanisme distincte asigură o reducere

complementară a colesterolului. Într-un studiu clinic desfăşurat pe o perioadă de 2 săptămâni la

18 pacienţi cu hipercolesterolemie, ezetimib a inhibat absorbţia intestinală a colesterolului cu

54%, comparativ cu placebo.

Efecte farmacodinamice

O serie de studii preclinice au fost efectuate pentru a determina selectivitatea ezetimib pentru

inhibarea absorbţiei colesterolului. Ezetimib a inhibat absorbţia de colesterol marcat cu 14C, fără a

avea niciun efect asupra absorbţiei trigliceridelor, acizilor graşi, acizilor biliari, progesteronului,

etinilestradiolului sau vitaminelor liposolubile A şi D.

Studii epidemiologice au stabilit că morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară variază direct

proporţional cu concentraţia plasmatică a colesterolului total şi a LDL-colesterolului şi invers

proporţional cu concentraţia plasmatică a HDL-colesterolului.

Nu a fost încă demonstrat un efect benefic al ezetimibului asupra morbidităţii şi mortalităţii

cardiovasculare.

Eficacitate și siguranță clinică

În studii clinice controlate, ezetimib administrat fie în monoterapie, fie în asociere cu o statină a

redus semnificativ colesterolul total şi colesterolul de joasă densitate (LDL-colesterol),

apolipoproteina B (Apo B) şi trigliceridele (TG) şi a dus la creşterea colesterolului de înaltă

densitate (HDL-colesterolul) la pacienţi cu hipercolesterolemie.

Hipercolesterolemie primară

Într-un studiu dublu-orb, placebo controlat, cu durata de 8 săptămâni, 769 pacienţi cu

hipercolesterolemie tratați deja cu statină în monoterapie şi care nu atinseseră valoarea ţintă a

Programului Naţional Educaţional pentru Colesterol (NCEP) în ceea ce priveşte LDL-colesterolul

(2,6-4,1 mmol/l [100-160 mg/dl], în funcţie de caracteristicile iniţiale) au fost randomizaţi pentru

a li se administra fie ezetimib 10 mg, fie placebo, în asociere cu tratamentul cu statină în

desfăşurare.

Printre pacienţii trataţi cu statină care nu atinseseră valoarea ţintă a LDL-colesterolului la

începutul studiului (~82 %), un număr semnificativ mai mare de pacienţi randomizaţi pentru a li

se administra ezetimib au atins valoarea lor ţintă a LDL-colesterolului la finalul studiului,

comparativ cu pacienţii randomizaţi pentru a li se administra placebo, 72 % şi respectiv 19 %.

Reducerile corespunzătoare ale LDL-colesterolului au prezentat diferenţe semnificative (25 %

pentru ezetimib şi, respectiv, 4 % pentru placebo). În plus, adăugarea de ezetimib la tratamentul

cu statină în desfăşurare a dus la scăderea semnificativă a colesterolului total, Apo B, TG şi la

creşterea HDL-colesterolului, comparativ cu placebo. Adăgarea de ezetimib la un tratament cu

statină a dus la reducerea medie a proteinei C-reactive faţă de valoarea iniţială cu 10 %,

comparativ cu 0 % în cazul adăugări de placebo.

În două studii cu durata de 12 săptămâni, dublu-orb, randomizate, placebo controlate, ce au

cuprins 1719 pacienţi cu hipercolesterolemie primară, administrarea dozei de ezetimib 10 mg a

dus la scăderea semnificativă a colesterolului total (13%), LDL-colesterolului (19%), Apo B

(14%) şi TG (8%) şi la creşterea HDL-colesterolului (3%), comparativ cu placebo. În plus,

ezetimib nu a avut niciun efect asupra concentraţiilor plasmatice ale vitaminelor liposolubile A, D

şi E, niciun efect asupra timpului de protrombină şi, la fel ca şi alte substanțe hipolipemiante, nu a

influențat producerea de hormon steroidian adrenocortical.

Într-un studiu clinic multicentric, dublu-orb, controlat (ENHANCE), 720 pacienţi cu

hipercolesterolemie heterozigotă familială au fost randomizaţi să li se administreze ezetimib

10 mg în asociere cu simvastatină 80 mg (n = 357) sau simvastatină 80 mg (n = 363), timp de

2 ani. Criteriul principal al studiului a fost să investigheze efectul tratamentului asociat

ezetimib/simvastatină asupra grosimii tunicilor intima-media la nivelul arterei carotide (GIM),

comparativ cu monoterapia cu simvastatină. Impactul acestui marker surogat asupra morbidităţii

şi mortalităţii cardiovasculare nu este încă demonstrat.

Criteriul principal final de evaluare, modificarea mediei GIM la nivelul tuturor celor 6 segmente

carotidiene, măsurat cu ultrasunete în modul-B, nu a fost semnificativ diferit (p= 0,29) între cele

două grupuri de tratament. În cazul administrării de ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină

80 mg sau simvastatină 80 mg în monoterapie, grosimea tunicilor intima-media a crescut cu

0,0111 mm şi, respectiv, cu 0,0058 mm, pe durata studiului de 2 ani (valoarea medie iniţială a

GIM carotidiene 0,68 mm şi, respectiv, 0,69 mm).

Administrarea de ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină 80 mg a scăzut LDL-colesterolul,

colesterolul total, Apo B şi TG, semnificativ mai mult decât monoterapia cu simvastatină 80 mg.

Creşterea procentuală a HDL-colesterolului a fost asemănătoare pentru cele două grupuri de

tratament. Reacţiile adverse raportate pentru ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină 80 mg au

fost în concordanţă cu profilul său de siguranţă cunoscut.

Copii şi adolesceţi

Într-un studiu clinic multicentric, dublu-orb, controlat, 138 pacienţi (59 băieţi şi 79 fete), cu

vârsta de 6 până la 10 ani (vârstă medie 8,3 ani) cu hipercolesterolemie heterozigotă familială sau

non-familială (HHeF) cu valori iniţiale ale LDL-colesterolului între 3,74 şi 9,92 mmol/l au fost

randomizaţi pentru a li se administra fie ezetimib 10 mg, fie placebo, timp de 12 săptămâni.

La săptămâna 12, ezetimib a redus semnificativ colesterolul total (-21% faţă de 0%),

LDL-colesterolul (-28 % faţă de -1 %), Apo-B (-22% faţă de -1 %), şi non-HDL-colesterolul

(- 26 % faţă de 0 %), comparativ cu placebo. Rezultatele pentru cele două grupuri de tratament au

fost similare pentru TG şi HDL-colesterol (- 6 % faţă de +8 % şi, respectiv, +2 % faţă de +1 %).

Într-un studiu clinic multicentric, dublu-orb, controlat, 142 băieţi (stadiul II şi peste pe scala

Tanner) şi 106 fete după menarhă, cu vârsta de 10 până la 17 ani (vârsta medie 14,2 ani) cu

hipercolesterolemie heterozigotă familială (HHeF) cu valori iniţiale ale LDL-colesterolului între

4,1 şi 10,4 mmol/l au fost randomizaţi pentru a li se administra fieezetimib 10 mg administrat în

asociere cu simvastatină (în doze de 10 mg, 20 mg sau 40 mg), fie simvastatină în monoterapie

(în doze de 10 mg, 20 mg sau 40 mg) timp de 6 săptămâni, ezetimib în asociere cu simvastatină

40 mg sau simvastatină 40 mg în monoterapie pentru următoarele 27 săptămâni şi, ulterior

tratament în regim deschis cu ezetimib administrat în asociere cu simvastatină (10 mg, 20 mg sau

40 mg) timp de 20 săptămâni.

La săptămâna 6, ezetimib administrat în asociere cu simvastatină (toate dozele) a redus

semnificativ colesterolul total (38 % faţă de 26 %), LDL-colesterolul (49 % faţă de 34 %), Apo B

(39 % faţă de 27 %) şi non-HDL-colesterolul (47 % faţă de 33 %), comparativ cu simvastatina

(toate dozele) în monoterapie. Rezultatele pentru cele două grupuri de tratament au fost similare

pentru TG şi HDL-colesterol (-17 % faţă de -12 % şi, respectiv, +7 % faţă de +6 %). La

săptămâna 33, rezultatele au fost concordante cu cele obţinute la săptămâna 6 şi semnificativ mai

mulţi pacienţi cărora li s-a administrat ezetimib şi simvastatină 40 mg (62 %) au atins valoarea

ţintă ideală a NCEP AAP (< 2,8 mmol/l [110 mg/dl]) în ceea ce priveşte LDL-colesterolul,

comparativ cu cei cărora li s-a administrat simvastatină 40 mg (25 %). La săptămâna 53, finalul

extensiei deschise, efectele asupra parametrilor lipidici au fost menţinute.

Siguranţa şi eficacitatea ezetimib administrat în asociere cu doze de simvastatină de peste 40 mg

zilnic nu au fost studiate la copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani. Siguranţa şi

eficacitatea ezetimib administrat în asociere cu simvastatină nu au fost studiate la copii cu vârsta

< 10 ani.

Eficacitatea pe termen lung a tratamentului cu ezetimib la pacienţi cu vârsta sub 17 ani pentru a

reduce morbiditatea şi mortalitatea la vârsta adultă nu a fost studiată.

Prevenirea evenimentelor cardiovasculare

Studiul IMProved de reducere a rezultatelor: Studiul internațional de eficacitate Vytorin

(IMPROVE-IT) a fost un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat activ, care a inclus

18144 de pacienți înscriși în 10 zile de la spitalizare pentru sindromul coronarian acut (SCA, fie

infarct miocardic acut [ IM] sau angină pectorală instabilă [API]). Pacienții au avut valori ale

LDL-C ≤125 mg/ dl (≤3,2 mmol/l) la momentul prezentării cu SCA dacă nu utilizaseră terapie

hipolipemiantă sau ≤100 mg / dl (≤2,6 mmol/l) dacă utilizaseră terapie hipolipemiantă. Toți

pacienții au fost randomizați într-un raport 1: 1 pentru a li se administra ezetimib/simvastatină 10

mg/40 mg (n = 9067) sau 40 mg simvastatină (n = 9077) și au fost urmăriți pe parcursul unei

medii de 6,0 ani.

Pacienții au avut o vârstă medie de 63,6 ani; 76% au fost bărbați, 84% au fost caucazieni, iar 27%

aveau diabet zaharat. Valoarea medie a LDL-C la momentul evenimentului calificativ al studiului

a fost de 80 mg/dl (2,1 mmol/l) pentru cei care au utilizat terapie hipolipemiantă (n = 6390) și

de101 mg/ dl (2,6 mmol/l) pentru cei care nu au utilizat terapie hipolipemiantă (n=11594). Înainte

de spitalizarea pentru evenimentul SCA calificat, 34% dintre pacienți au fost tratați cu statine. La

un an, media LDL-C pentru pacienții care au continuat terapia a fost de 53,2 mg /dl (1,4 mmol/l)

pentru grupul tratat cu ezetimib/simvastatină și de 69,9 mg/dl (1,8 mmol/l) pentru grupul cu

monoterapie cu simvastatină. Valorile țintă ale lipidelor au fost obținute, în general, la pacienții

care au rămas în terapia de studiu.

Criteriul final principal a fost compus din deces de cauză cardiovasculară, evenimente

coronariene majore (ECM, definit ca infarct miocardic non-letal, angină pectorală instabilă

documentată care necesita spitalizare sau orice procedură de revascularizare coronariană necesară

în decurs de cel puțin 30 de zile după repartizarea randomizată a tratamentului) și accident

vascular cerebral non-letal. Studiul a demonstrat că tratamentul cu ezetimib, atunci cand acesta a

fost adăugat la terapia cu simvastatină, a oferit un beneficiu incremental în ceea ce privește

reducerea criteriului final principal compus de mortalitate de cauză cardiacă, ECM și accident

vascular cerebral non-letal, în comparație cu simvastatina în monoterapie (reducerea riscului

relativ de 6,4%, p = 0,016). Criteriul final principal a fost atins la 2572 din 9067 pacienți (rata

Kaplan-Meier [KM] de 7 ani, 32,72%) în grupul de tratament cu ezetimib/simvastatină și la 2742

din 9077 pacienți (rata KM de 7 ani 34,67%) în grupul de tratament cu simvastatină (vezi figura 1

și tabelul 1). Acest beneficiu incremental este de așteptat să fie similar în cazul administrării

concomitente cu alte statine dovedită a fi eficiente în reducerea riscului de apariție a

evenimentelor cardiovasculare. Mortalitatea totală a fost neschimbată în acest grup cu risc ridicat

(a se vedea tabelul 1).

S-a constatat un beneficiu general pentru toate tipurile de accidente vasculare cerebrale; cu toate

acestea, a existat o mică creștere, nesemnificativă, a incidenței accidentului vascular cerebral

hemoragic în grupul pacienților tratați cu ezetimib/simvastatină, comparativ cu simvastatina în

monoterapie (vezi tabelul 1). Riscul de accident vascular cerebral hemoragic pentru ezetimib

administrat în asociere cu statine cu potențe mai mari în studiile de rezultate pe termen lung nu a

fost evaluat.

Efectul tratamentului cu ezetimib/simvastatină a fost, în general, în concordanță cu rezultatele

generale din mai multe subgrupe, incluzând sexul, vârsta, rasa, antecedentele medicale de diabet

zaharat, valorile inițiale ale lipidelor, terapia anterioară cu statine, accidentul vascular cerebral

anterior și hipertensiunea arterială.

Figura 1: Efectul tratamentului cu ezetimib/simvastatină asupra criteriului final principal compus

de mortalitate de cauză cardiovasculară, eveniment coronarian major sau accident vascular

cerebral non-letal.

Tabelul 1

Evenimente majore cardiovasculare în funcție de grupul de tratament, la toți pacienții randomizați

din cadrul studiului IMPROVE-IT

Rezultat Ezetimib/Simvastatină Simvastatină Rata Valoarea

10 mg/40 mga 40 mgb riscului p

(N=9067) (N=9077) (IÎ 95%)

n K-M %c n K-M %c

Criteriul final principal compus de evaluare a eficacității

(deces de cauză 2572 32,72% 2742 34,67% 0,936 (0,887; 0,016

cardiovasculară, 0,988)

evenimente

coronariene majore

și accident vascular

cerebral non-letal)

Criteriile secundare finale de evaluare a eficacității combinate

Deces de cauză 1322 17,52% 1448 18.88% 0,912 (0,847; 0,016

coronariană, IM 0,983)

non-letal,

revascularizare

cronariană de

urgență după 30 de

zile

ECM, accident 3089 38,65% 3246 40,25% 0,948 (0,903; 0,035

vascular cerebral 0,996)

non-letal, deces (de

toate cauzele)

Deces de cauză 2716 34,49% 2869 36,20% 0,945 (0,897; 0,035

cardiovasculară, IM 0,996)

non-letal, angină pectorală

instabilă care

necesită spitalizare,

orice procedură de

revascularizare,

accident vascular

cerebral non-letal

Componente ale criteriului final principal de evaluare și criterii selectate finale de evaluare a

eficacității (apariția pentru prima dată a evenimentului specificat în orice moment)

Deces de cauză 537 6,89% 538 6,84% 1,000 (0,887, 0,997

cardiovasculară 1,127)

Eveniment coronarian

major:

IM non-letal 945 12,77% 1083 14,41% 0,871 (0,798; 0,002

0,950)

Angină pectorală instabilă 156 2,06% 148 1,92% 1,059 (0,846, 0,618

care necesită 1,326)

spitalizare

Revascularizare 1690 21,84% 1793 23,36% 0,947 (0,886; 0,107

cronariană după 1,012)

30 de zile

Accident vascular 245 3,49% 305 4,24% 0,802 (0,678; 0,010

cerebral non-leta 0,949)

Toate tipurile de infarct 977 13,13% 1118 14,82% 0,872 (0,800, 0,002

miocardic (letal și non- 0.950)

letal)

Toate accidentele 296 4,16% 345 4,77% 0,857 (0,734; 0,052

vasculare cerebrale 1,001)

(letal și non-letal)

Accident vascular cerebral 242 3,48% 305 4,23% 0,793 (0,670; 0,007

non-hemoragic d 0,939)

Accident vascular cerebral 59 0.77% 43 0.59% 1,377 (0,930, 0,110

hemoragic 2,040)

Deces de orice 1215 15.36% 1231 15.28% 0,989 (0,914, 0,782

cauză 1,070)

a la 6% doza a fost crescută până la ezetimib/simvastatină 10 mg/80 mg.

b la 27% doza a fost crescută până la simvastatină 80 mg.

c estimarea Kaplan-Meier la 7 ani.

d include accident vascular cerebral ischemic sau accident vascular cerebral de tip nedeterminat.

Prevenirea evenimentelor vasculare majore în boala renală cronică (BRC)

Studiul protecţiei cardiace şi renale (SHARP) a fost un studiu multinaţional, randomizat, placebo

controlat, dublu orb, efectuat la 9438 pacienţi cu boală renală cronică, dintre care o treime

efectuau dializă la momentul iniţial. Un număr total de 4650 pacienţi au fost randomizați pentru a

li se administra asocierea în doză fixă de ezetimib 10 mg cu simvastatină 20 mg şi 4620 pentru a

li se administra placebo, şi au fost urmăriţi pentru o perioadă mediană de 4,9 ani. Pacienţii au avut

o medie a vârstei de 62 ani şi 63 % au fost bărbaţi, 72 % caucazieni, 23 % aveau diabet zaharat şi,

pentru cei care nu efectuau dializă, rata medie de filtrare glomerulară estimată (RFGe) a fost

26,5 ml/min/1,73 m2. Nu au existat criterii de includere referitoare la valorile lipidelor. Valoarea

medie a LDL-colesterolului la momentul iniţial a fost 108 mg/dl. După un an, incluzând pacienţii

care nu mai luau medicaţia de studiu, LDL-colesterolul a fost redus cu 26 % faţă de placebo de

către simvastatină 20 mg în monoterapie şi cu 38 % de către ezetimib 10 mg în asociere cu

simvastatină 20 mg.

Principala comparaţie specificată în protocolul studiului SHARP a fost o analiză în intenţie de

tratament a „evenimentelor vasculare majore” (EVM; definite ca IM non-letal sau moarte

cardiacă, accident vascular cerebral sau orice procedură de revascularizare) doar la acei pacienţi

randomizaţi iniţial la ezetimib în asociere cu simvastatină (n=4193) sau placebo (n=4191).

Analizele secundare au inclus aceeaşi asociere analizată pentru întreaga cohortă randomizată (la

momentul iniţial al studiului sau la 1 an) la ezetimib în asociere cu simvastatină (n=4650) sau

placebo (n=4620) precum şi componentele acestei asocieri.

Analiza criteriului principal final de evaluare a arătat că ezetimib în asociere cu simvastatină a

redus semnificativ riscul de evenimente vasculare majore (749 pacienţi cu evenimente în grupul

la care s-a administrat placebo, faţă de 639 în grupul de tratament cu ezetimib în asociere cu

simvastatină), cu o reducere relativă a riscului de 16 % (p=0,001).

Cu toate acestea, acest protocol al studiului nu a permis studierea contribuţiei componentei

individuale ezetimib la eficacitate, în ceea ce privește reducerea semnificativă a riscului de

evenimente vasculare majore la pacienţii cu BRC.

Componentele individuale ale EVM la toţi pacienţii randomizaţi sunt prezentate în Tabelul 2.

Ezetimib în asociere cu simvastatină a redus semnificativ riscul de accident vascular cerebral şi

orice revascularizare, cu diferenţe numerice nesemnificative favorizând ezetimib în asociere cu

simvastatină pentru IM non – letal şi moarte cardiacă.

Tabel 2

Evenimente vasculare majore per grup de tratament la toţi pacienţii randomizaţi în SHARPa

Ezetimib 10 mg în Placebo Risc relativ Valoarea-p

Rezultat asociere cu (N=4620) (IÎ 95% )

simvastatină 20 mg

(N=4650)

Evenimente vasculare 701 (15,1%) 814 0,85 (0,77- 0,001

(17,6%) 0,94)

majore

IM non-letal 134 (2,9%) 159 (3,4%) 0,84 (0,66- 0,12

1,05)

Moarte cardiacă 253 (5,4%) 272 (5,9%) 0,93 (0,78- 0,38

1,10)

Orice tip de accident 171 (3,7%) 210 (4,5%) 0,81 (0,66- 0,038

vascular cerebral 0,99)

Accident vascular cerebral 131 (2,8%) 174 (3,8%) 0,75 (0,60- 0,011

non-hemoragic 0,94)

Accident vascular cerebral 45 (1,0%) 37 (0,8%) 1,21 (0,78- 0,40

hemoragic 1,86)

Orice revascularizare 284 (6,1%) 352 (7,6%) 0,79 (0,68- 0,004

0,93)

Evenimente aterosclerotice 526(11,3%) 619(13,4%) 0,83 (0,74- 0,002

majore (EAM)b 0,94)

a Analiză în intenţie de tratament la toţi pacienţii din studiul SHARP randomizaţi la ezetimib în

asociere cu simvastatină sau placebo, fie la momentul iniţial, fie la 1 an

b EAM; definite ca și asociere de IM non-letal, moarte cardiacă, accident vascular cerebral

non-hemoragic sau orice revascularizare

Reducerea absolută a LDL-colesterolului realizată cu ezetimib în asociere cu simvastatină a fost

mai scăzută în rândul pacienţilor cu o valoare iniţială mai scăzută a LDL-colesterolului

(<2,5 mmol/l) și în rândul pacienţilor care efectuau dializă la momentul iniţial, comparativ cu

ceilalţi pacienţi și reducerile de risc corespunzătoare în aceste două grupuri au fost atenuate.

Hipercolesterolemie homozigotă familială (HHoF)

Un studiu dublu-orb, randomizat, cu durata de 12 săptămâni a cuprins 50 de pacienţi cu

diagnostic clinic şi/sau genotipic de HHoF, tratați cu atorvastatină sau simvastatină (40 mg) cu

sau fără LDL-afereză concomitentă. Ezetimib administrat în asociere cu atorvastatină (40 mg sau

80 mg) sau cu simvastatină (40 mg sau 80 mg), a redus semnificativ LDL-colesterolul cu 15 %,

comparativ cu creşterea dozei de simvastatină sau de atorvastatină, administrate în monoterapie,

de la 40 la 80 mg.

Sitosterolemie homozigotă (Fitosterolemie)

Într-un studiu dublu-orb, placebo controlat, cu durata de 8 săptămâni, 37 de pacienţi cu

sitosterolemie homozigotă au fost randomizaţi pentru a li se administra ezetimib 10 mg (n = 30)

sau placebo (n = 7). Unii pacienţi urmau şi alte tratamente (de exemplu, statine, răşini). Ezetimib

a redus semnificativ cei doi steroli principali de origine vegetală, sitosterolul şi campesterolul, cu

21 % şi respectiv 24% faţă de valorile iniţiale. Efectele scăderii sitosterolului asupra morbidităţii

şi mortalităţii la această populaţie nu sunt cunoscute.

Stenoză aortică

Studiul cu privire la administrarea de simvastatină şi ezetimib pentru tratamentul stenozei aortice

(SESA) a fost un studiu placebo controlat, dublu-orb, multicentric, cu o durată mediană de

4,4 ani, efectuat la 1873 pacienţi cu stenoză aortică (SA) asimptomatică, documentată prin viteza

de curgere maximă la nivelul aortei măsurată prin Doppler cuprinsă în intervalul 2,5 până la

4,0 m/s. Au fost înrolaţi doar pacienţii pentru care nu s-a considerat necesar tratament cu statină

pentru reducerea riscului de boală cardiovasculară aterosclerotică. Pacienţii au fost randomizaţi

1:1 pentru a li se administra placebo sau ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină 40 mg zilnic.

Criteriul principal final de evaluare a fost combinaţia de evenimente cardiovasculare majore

(ECM) constând în moarte cardiovasculară, intervenţie chirurgicală de înlocuire a valvei aortice

(ÎVA), insuficienţă cardiacă congestivă (ICC) ca urmare a progresiei SA, infarct miocardic

non-letal, bypass aorto-coronarian (BAC), intervenţie coronariană percutanată (PCI), spitalizare

pentru angină pectorală instabilă şi accident vascular cerebral non-hemoragic. Criteriile secundare

finale de evaluare au fost combinaţii de subgrupuri de categorii de evenimente ale criteriului

principal final de evaluare.

Comparativ cu placebo, ezetimib/simvastatină 10 mg/40 mg nu a redus semnificativ riscul de

ECM.

Criteriul principal final a fost atins la 333 pacienţi (35,3 %) din grupul de tratament cu

ezetimib/simvastatină şi la 355 pacienţi (38,2 %) din grupul cu administrare de placebo (risc

relativ în grupul ezetimib/simvastatină, 0,96; interval de încredere 95 %, 0,83 până la 1,12; p =

0,59). Înlocuirea valvei aortice a fost efectuată la 267 pacienţi (28,3 %) din grupul de tratament

cu ezetimib/simvastatină şi la 278 pacienţi (29,9 %) din grupul cu administrare de placebo (risc

relativ, 1,00; IÎ 95 %, 0,84 până la 1,18; p = 0,97). Mai puţini pacienţi au prezentat evenimente

cardiovasculare ischemice în grupul de tratament cu ezetimib/simvastatină (n = 148) decât în

grupul cu administrare de placebo (n = 187) (risc relativ, 0,78; IÎ 95 %, 0,63 până la 0,97; p =

0,02), în principal din cauza numărului mai mic de pacienţi care au suferit o intervenţie de bypass

aorto-coronarian.

Cancerul a apărut mai frecvent în grupul de tratament cu ezetimib/simvastatină (105 faţă de 70, p

= 0,01). Relevanţa clinică a acestei observaţii este incertă, deoarece în studiul mai mare SHARP,

numărul total de pacienţi cu orice incidenţă a cancerului (438 în grupul de tratament cu

ezetimib/simvastatină, faţă de 439 în grupul cu administrare de placebo) nu a fost diferit. În plus,

în studiul IMPROVE-IT, numărul total de pacienți cu orice malignitate nouă (853 în grupul de

tratament cu ezetimib/simvastatină, față de 863 în grupul de tratament cu simvastatină) nu a fost

semnificativ diferit și, prin urmare, constatarea studiului SEAS nu a putut fi confirmată de

SHARP sau IMPROVE-IT.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrare orală, ezetimib este absorbit rapid şi conjugat în proporţie considerabilă la un

glucuronoconjugat fenolic farmacologic activ (ezetimib- glucuronoconjugat). Valoarea medie a

concentraţiilor plasmatice maxime (C ) se atinge în interval de 1-2 ore pentru ezetimib-

max

glucuronoconjugat şi de 4-12 ore pentru ezetimib. Biodisponibilitatea absolută a ezetimibului nu

poate fi determinată deoarece compusul este practic insolubil în mediu apos adecvat formei

injectabile.

Administrarea concomitentă de alimente (atât prânzuri cu conţinut bogat în grăsimi, cât şi

prânzuri fără grăsimi) nu a avut efect asupra biodisponibilităţii orale a ezetimib atunci când a fost

administrat sub formă de comprimate de 10 mg. Ezetimib poate fi administrat cu sau fără

alimente.

Distribuţie

La om, ezetimibul şi ezetimib- glucuronoconjugat sunt legate de proteinele plasmatice în

proporţie de 99,7 % şi, respectiv, între 88-92 %.

Metabolizare

Ezetimib este metabolizat în primul rând la nivelul intestinului subţire şi în ficat prin

glucuronoconjugare (o reacţie de fază II) şi excretat ulterior prin bilă. La toate speciile evaluate

s-a observat metabolizare oxidativă minimă (o reacţie de fază I). Principalii compuşi derivaţi din

medicament detectaţi în plasmă sunt ezetimib şi ezetimib- glucuronoconjugat, constituind

aproximativ 10-20 % şi, respectiv, 80-90 % din cantitatea totală de medicament din plasmă. Atât

ezetimibul, cât şi ezetimib- glucuronoconjugatul sunt eliminaţi lent din plasmă, dovedind

existenţa unui circuit entero-hepatic important. Timpul de înjumătăţire plasmatică pentru ezetimib

şi ezetimib- glucuronoconjugat este de aproximativ 22 de ore.

Eliminare

După administrarea orală de ezetimib-14C (20 mg) la om, cantitatea totală de ezetimib a

reprezentat aproximativ 93 % din substanța marcată radioactiv totală plasmatică. Din substanța

marcată radioactiv administrată, aproximativ 78 % s-a regăsit în materiile fecale şi 11 % în urină,

de-a lungul unei perioade de recoltare de 10 zile. După 48 de ore nu au mai fost valori detectabile

de radioactivitate în plasmă.

Grupe speciale

Copii şi adolescenţi

Farmacocinetica ezetimibului este similară la copii ≥ 6 ani şi adulţi. Nu sunt disponibile date

farmacocinetice pentru populaţia pediatrică cu vârsta <6 ani. Experienţa clinică în ceea ce

priveşte pacienţii copii şi adolescenţi include pacienţii cu HhoF, HHeF sau sitosterolemie.

Pacienţi vârstnici

La vârstnici (65 ani), concentraţiile plasmatice de ezetimib total sunt de aproximativ 2 ori mai

mari decât la tineri (18-45 ani). Efectul de scădere al LDL-colesterolului şi profilul de siguranţă

sunt comparabile între subiecții vârstnici şi tineri trataţi cu ezetimib. De aceea, nu este necesară

ajustarea dozei la vârstnici.

Insuficienţă hepatică

După administrarea unei doze unice de ezetimib 10 mg, ASC medie pentru ezetimib total a

crescut de aproximativ 1,7 ori la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5 sau

6), comparativ cu subiecţii sănătoşi. Într-un studiu cu durata de 14 zile cu administrare de doze

repetate (10 mg zilnic) la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh 7-9), ASC

medie pentru cantitatea totală de ezetimib a crescut de aproximativ 4 ori în ziua 1 şi în ziua 14, în

comparaţie cu subiecţii sănătoşi. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă

hepatică uşoară. Din cauza efectelor necunoscute în caz de expunere prelungită la ezetimib la

pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă (scor Child-Pugh >9), ezetimib nu este

recomandat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală

După o singură doză de ezetimib 10 mg administrată la pacienţi cu boală renală severă (n=8;

clearance mediu al creatininei ≤30 ml/min/1,73 m2), ASC medie pentru cantitatea totală de

ezetimib a crescut de aproximativ 1,5 ori, în comparaţie cu subiecţii sănătoşi (n=9). Acest rezultat

nu este considerat semnificativ clinic. La pacienţii cu insuficiență renală nu este necesară

ajustarea dozei.

Suplimentar, în acest studiu, un pacient (pacient post-transplant renal tratat cu mai multe

medicamente, inclusiv ciclosporină) a prezentat o expunere de 12 ori mai mare la cantitatea de

ezetimib.

Sex

Concentraţiile plasmatice pentru cantitatea totală de ezetimib sunt uşor mai crescute la femei (cu

aproximativ 20 %) decât la bărbaţi. Efectul de reducere a LDL-colesterolului şi profilul de

siguranţă sunt comparabile la femeile şi bărbaţii trataţi cu ezetimib. De aceea, nu este necesară

ajustarea dozei în funcţie de sex.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile de toxicitate cronică a ezetimibului efectuat la animale nu au identificat organe ţintă

pentru efecte toxice. La câinii trataţi timp de patru săptămâni cu ezetimib (≥0,03 mg/kg şi zi)

concentraţiile colesterolului în bila din canalul cistic au crescut cu un indice cuprins între 2,5-3,5.

Totuşi, într-un studiu cu durata de un an, la câinii cărora li s-au administrat doze de până la

300 mg/kg şi zi nu a fost observată creşterea incidenţei litiazei biliare sau alte efecte

hepato-biliare. Semnificaţia acestor date pentru om nu este cunoscută. Nu poate fi exclus riscul

litogen asociat cu administrarea de ezetimib în scop terapeutic.

În studiile cu administrare asociată de ezetimib şi statine, efectele toxice observate au fost mai

ales cele asociate în mod tipic cu administrarea de statine. Unele dintre efectele toxice au fost mai

intense decât cele observate în timpul tratamentului doar cu statine. Acest fapt este atribuit

interacţiunilor farmacocinetice şi farmacodinamice în cadrul tratamentului asociat. În studiile

clinice nu au apărut astfel de interacţiuni. Miopatiile au apărut la şobolani doar după expunerea la

doze care erau de câteva ori mai mari decât dozele terapeutice la om (de aproximativ 20 de ori

valoarea ASC pentru statine şi de 500 la 2000 de ori valoarea ASC pentru metaboliţii activi).

Într-o serie de teste in vivo şi in vitro, ezetimib, administrat în monoterapie sau asociat cu statine,

nu a prezentat potenţial genotoxic. Testele pe termen lung cu privire la carcinogenitatea

ezetimibului au fost negative.

Ezetimib nu a avut efect asupra fertilităţii la femelele şi masculii de şobolan şi nici nu s-a

demonstrat că ar avea efect teratogen la şobolani sau iepuri, de asemenea, nu a afectat dezvoltarea

prenatală sau postnatală. Ezetimib a traversat bariera placentară la femelele gestante de şobolan şi

iepure la care s-au administrat doze repetate de 1000 mg/kg şi zi. Administrarea asociată de

ezetimib cu statine nu a fost teratogenă la şobolan. La femele gestante de iepure a fost observat un

număr redus de deformări scheletale (fuziune a vertebrelor toracice şi caudale, număr redus de

vertebre codale). Administrarea asociată de ezetimib cu lovastatină a dus la apariţia de efecte

embrioletale.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Croscarmeloză sodică

Povidonă K-30

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Polisorbat 80

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură de păstrare.

Blistere:

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

Flacoane:

A se păstra flaconul bine închis pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu blistere: 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 98, 100 sau 300 comprimate în blistere din

aluminiu/aluminiu sau în blistere din aluminiu/PVC- Aclar.

Cutii cu flacoane din PEÎD: 30 și 100 comprimate în flacoane din PEÎD de culoare albă, opace,

cu capac din polipropilenă prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o.

ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa, Polonia

8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

14200/2021/01-22

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Septembrie 2017

Reînnoirea autorizației: Decembrie 2021

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2021

Cuprins RCP Ezetimib Accord 10 mg comprimate

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Ezetrol 10 mg comprimate

Crestor 5 mg comprimate filmate

Crestor 5 mg comprimate filmate

Crestor 5 mg comprimate filmate

Crestor 5 mg comprimate filmate

Simvastatin Terapia 10 mg comprimate filmate

Simvastatin Terapia 10 mg comprimate filmate

Simvastatin Terapia 10 mg comprimate filmate

EZETIMIB NOUCOR 10 mg comprimate

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.