Prospect Esomeprazol Terapia 20 mg capsule gastrorezistente
Producator:
Clasa ATC: Medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15069/2023/01-22 Anexa 2
15070/2023/01-22
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Esomeprazol Terapia 20 mg capsule gastrorezistente
Esomeprazol Terapia 40 mg capsule gastrorezistente
2 COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
20 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conține esomeprazol 20 mg sub formă de esomeprazol
magneziu amorf.
40 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conține esomeprazol 40 mg sub formă de esomeprazol
magneziu amorf.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
20 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conține sfere de zahăr 15 mg.
40 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conține sfere de zahăr 30 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă
Esomeprazol Terapia 20 mg capsule gastrorezistente sunt capsule gelatinoase tari având lungimea de
aproximativ 15 mm, cu capac şi corp roz deschis opac, inscripţionate cu „E7” cu cerneală neagră,
umplute cu pelete de culoare aproape alb până la brun.
Esomeprazol Terapia 40 mg capsule gastrorezistente sunt capsule gelatinoase tari având lungimea de
aproximativ 16 mm, cu capac şi corp roşu cărămiziu opac, inscripţionate cu „E8” cu cerneală neagră
umplute cu pelete de culoare aproape alb până la brun.
4 DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Esomeprazol Terapia capsule este indicat la adulți pentru:
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux,
- tratamentul de lungă durată al pacienților cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenței,
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori și
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecției cu Helicobacter pylori și
- prevenirea recurenței ulcerelor peptice la pacienții cu ulcere asociate infecției cu Helicobacter
pylori.
Pacienți care necesită tratament continuu cu AINS
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS,
- prevenirea ulcerelor gastrice și duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienții cu risc.
Tratamentul prelungit după prevenţia recurenței episoadelor de sângerare în ulcerele peptice, cu
medicație administrată intravenos.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.
Esomeprazol Terapia capsule este indicat la adolescenți cu vârsta începând de la 12 ani pentru:
Boală de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux,
- tratamentul de lungă durată al pacienților cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenței,
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE).
În asociere cu antibiotice pentru tratamentul ulcerului duodenal cauzat de Helicobacter pylori.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Adulți
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni.
Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni pentru pacienții la care esofagita nu a fost
vindecată sau care au simptome persistente.
- tratamentul de lungă durată al pacienților cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenței
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi la pacienții fără esofagită. Dacă nu s-a obținut controlul simptomelor după
4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După remiterea simptomelor, un control al
simptomelor ulterioare poate fi obținut utilizând doza de 20 mg o dată pe zi. Poate fi utilizată la cerere
o schemă de administrare cu 20 mg o dată pe zi, la nevoie. La pacienții tratați cu AINS cu risc de a
dezvolta ulcere gastrice și duodenale, nu este recomandat controlul simptomelor ulterioare utilizând o
schemă de administrare la cerere.
În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori și
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecției cu Helicobacter pylori și
- prevenirea recurenței ulcerelor gastro-duodenale la pacienții cu ulcere asociate infecției cu
Helicobacter pylori.
Esomeprazol 20 mg în asociere cu amoxicilină 1 g și claritromicină 500 mg, toate de două ori pe zi timp
de 7 zile.
Pacienți care necesită tratament continuu cu AINS
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS:
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
- prevenirea ulcerelor gastrice și duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienții cu risc:
20 mg o dată pe zi
Tratamentul prelungit după prevenţia repetării episoadelor de sângerare a ulcerelor peptice, cu
medicație administrată intravenos.
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni, după prevenirea a recurenței episoadelor de sângerare în ulcerele
peptice, cu medicație administrată intravenos.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Doza inițială recomandată este de esomeprazol 40 mg de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată
individual și tratamentul continuat atât timp cât este indicat clinic. În funcție de datele clinice
disponibile, majoritatea pacienților pot fi controlați cu doze cuprinse între 80 și 160 mg de esomeprazol
zilnic. În cazul dozelor de peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată și administrată de două ori pe zi.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienții cu insuficiență renală. Din cauza experienței limitate la
pacienții cu insuficiență renală severă, acești pacienți trebuie tratați cu atenție (vezi pct. 5.2).
Insuficiență hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată. Pentru
pacienții cu insuficiență hepatică severă, nu trebuie depășită o doză maximă de esomeprazol 20 mg (vezi
pct. 5.2).
Pacienți vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii și adolescenți
Adolescenți începând cu vârsta de 12 ani
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni. Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni pentru
pacienții la care esofagita nu a fost vindecată sau care au simptome persistente.
- tratamentul de lungă durată al pacienților cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenței
20 mg o dată pe zi.
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi la pacienții fără esofagită. Dacă nu s-a obținut controlul simptomelor după
4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. Odată ce simptomele s-au remis, controlul ulterior
al simptomelor poate fi obținut utilizând doza de 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de Helicobacter pylori
Atunci când se selectează tratamentul de asociere adecvat, trebuie avute în vedere ghidurile oficiale
naționale, regionale și locale cu privire la rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent
de 7 zile, dar uneori până la 14 zile) și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. Tratamentul
trebuie supravegheat de un specialist.
Dozele recomandate sunt:
Greutatea Doze
30 – 40 kg Asocierea cu două antibiotice: Esomeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg și
claritromicină 7,5 mg/kg corp, administrate toate împreună, de două ori pe zi, timp de
o săptămână.
> 40 kg Asocierea cu două antibiotice: Esomeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g și claritromicină
500 mg, administrate toate împreună, de două ori pe zi, timp de o săptămână.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Esomeprazol Terapia capsule nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani, întrucât nu sunt disponibile
date. Alte forme farmaceutice ale esomeprazolului pot fi mai potrivite pentru această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghițite întregi, cu lichid. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienții cu dificultăți la înghițire, capsulele pot fi deschise și conținutul dispersat în jumătate de
pahar de apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, întrucât învelișul enteric se poate dizolva. Lichidul
cu peletele se bea imediat. Se clătește paharul cu jumătate de pahar cu apă și se bea. Peletele nu trebuie
mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienții care nu pot înghiți, capsulele pot fi dispersate în apă plată și administrate printr-o sondă
gastrică. Este important să se verifice cu atenție dimensiunile seringii alese și sondei.
Pentru instrucțiunile de preparare și administrare vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, la substituenți de benzimidazoli sau la oricare dintre excipienții
enumerați la pct. 6.1.
Esomeprazolul nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În prezența oricărui simptom alarmant (de exemplu scădere în greutate neintenționată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) și când se suspectează sau este confirmată
prezența unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, întrucât tratamentul cu
esomeprazol poate ameliora simptomele și întârzia diagnosticul.
Utilizarea de lungă durată
Pacienții cu tratament de lungă durată (în special cei tratați pentru mai mult de 1 an) trebuie monitorizați
periodic.
Tratamentul la cerere
Pacienții cu tratament la cerere trebuie instruiți să se adreseze medicului dacă simptomele își modifică
caracteristicile.
Eradicarea infecției cu Helicobacter pylori
Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori, trebuie avute în vedere
interacțiunile medicamentoase posibile pentru toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un
inhibitor puternic al citocromului CYP3A4, deci trebuie avute în vedere contraindicațiile și interacțiunile
medicamentoase ale claritromicinei atunci când se utilizează terapia triplă la pacienții tratați
concomitent cu alte medicamente metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.
Infecții gastro-intestinale
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la un risc ușor crescut de infecții gastro-
intestinale, de exemplu cu Salmonella și Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Absorbția vitaminei B
Esomeprazolul, la fel ca toate medicamentele blocante ale acidității, poate reduce absorbția vitaminei
B (cianocobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie avut în vedere în cazul
terapiei de lungă durată la pacienți cu depozite corporale reduse sau factori de risc pentru o absorbție
redusă a vitaminei B .
Hipomagneziemie
S-au raportat cazuri de hipomagneziemie severă la pacienții cărora li s-au administrat inhibitori ai
pompei de protoni (IPP), cum este esomeprazolul, timp de cel puțin trei luni și, în cele mai multe cazuri,
timp de un an. Pot apărea manifestări grave de hipomagneziemie, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, amețeli și aritmie ventriculară, dar acestea pot debuta insidios și pot fi ignorate. La cei mai
mulți dintre pacienții afectați, hipomagneziemia s-a ameliorat după tratamentul de substituție cu
magneziu și încetarea administrării IPP.
La pacienții la care se anticipează un tratament prelungit sau cărora li se administrează IPP în asociere
cu digoxină sau cu medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu diuretice), profesioniștii
din domeniul sănătății trebuie să ia în considerare determinarea concentrațiilor de magneziu înaintea
începerii tratamentului cu IPP și periodic în timpul tratamentului.
Riscul de fracturi
Inhibitorii pompei de protoni, în special atunci când sunt utilizați în doze mari și pe perioade de timp
prelungite (> 1 an), pot determina o creștere modestă a riscului de apariție a fracturilor la nivelul
șoldului, articulației mâinii și coloanei vertebrale, predominant la vârstnici sau în prezența altor factori
de risc cunoscuți. Studiile observaționale sugerează faptul că inhibitorii pompei de protoni pot crește
riscul general de fracturi cu 10-40%. Această creștere poate fi parțial cauzată de alți factori de risc.
Pacienților cu risc de osteoporoză trebuie să li se acorde asistență medicală conform ghidurilor clinice
curente și trebuie să li se administreze un aport adecvat de vitamină D și calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii pompei de protoni sunt asociați cu cazuri foarte puțin frecvente de LECS. Dacă apar leziuni,
în special la nivelul zonelor pielii expuse la soare, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul
trebuie să solicite imediat asistență medicală și profesionistul din domeniul sănătății trebuie să aibă în
vedere încetarea tratamentului cu esomeprazol. LECS după un tratament anterior cu un inhibitor al
pompei de protoni poate crește riscul de LECS cu alți inhibitori ai pompei de protoni.
Asocierea cu alte medicamente
Administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Dacă
asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este considerată inevitabilă, se recomandă
monitorizarea clinică atentă în combinație cu creșterea dozei de atanazavir la 400 mg, cu ritonavir
100 mg; nu se va depăși doza de 20 mg de esomeprazol.
Esomeprazol este un inhibitor al CYP2C19. La inițierea sau încheierea tratamentului cu esomeprazol,
trebuie avută în vedere posibilitatea interacțiunilor cu medicamentele metabolizate prin intermediul
CYP2C19. Este observată o interacțiune între clopidogrel și esomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanța
clinică a acestei interacțiuni nu este clară. Ca măsură de precauție, trebuie descurajată utilizarea
concomitentă de esomeprazol și clopidogrel.
Când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la cerere, trebuie luate în considerare implicațiile
privind interacțiunile cu alte medicamente pe seama fluctuațiilor concentrațiilor plasmatice ale
esomeprazolului. Vezi pct. 4.5.
Reacții adverse cutanate grave (RACS)
Au fost observate reacții adverse cutanate grave (RACS), cum ar fi eritemul polimorf (EP), sindromul
Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) și reacția medicamentoasă cu eozinofilie și
simptome sistemice (RMESS), care pot pune viața în pericol. Acestea au fost raportate foarte rar în
asociere cu tratamentul cu esomeprazol.
Pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele reacției cutanate severe
EP/SSJ/NET/RMESS și trebuie să solicite imediat sfatul medicului lor atunci când observă orice semne
sau simptome indicative.
Administrarea esomeprazolului trebuie întreruptă imediat după semne și simptome de reacții cutanate
severe și trebuie asigurată îngrijire medicală suplimentară/monitorizare atentă, dacă este necesar.
Reluarea administrării nu trebuie efectuată la pacienții cu EP/SSJ/NET/RMESS.
Sucroză
Acest medicament conține sucroză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză,
sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
Interferența cu analizele de laborator
Creșterea valorilor cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumori
neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu esomeprazol trebuie încetat cu cel
puțin 5 zile înaintea evaluării CgA (vezi pct. 5.1) Dacă valorile CgA și gastrinei nu au revenit la
intervalul de referință după determinarea inițială, evaluările trebuie repetate la 14 zile după încetarea
tratamentului cu inhibitor al pompei de protoni.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Inhibitori de protează
S-a raportat că omeprazolul interacționează cu unii inhibitori de proteaze. Importanța clinică și
mecanismele aflate în spatele acestor interacțiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Creșterea pH-
ului gastric în cursul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbția inhibitorilor de protează. Alte
posibile mecanisme de interacțiune sunt prin inhibarea CYP2C19.
Pentru atanazavir și nelfinavir au fost raportate concentrații serice scăzute în cazul administrării
concomitente cu omeprazolul, administrarea concomitentă nefiind recomandată. Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) și atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari
sănătoși a determinat o scădere substanțială a expunerii la atazanavir (o scădere cu aproximativ 75% a
ASC, C și C ). Creșterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului
max min
asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) și
atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoși a determinat o scădere de aproximativ 30% a
expunerii la atanazavir, comparativ cu expunerea observată în cazul administrării de atazanavir
300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, fără omeprazol 20 mg o dată pe zi. Administrarea concomitentă
de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus valorile medii ale ASC, C și C pentru nelfinavir cu 36-
max min
39%, în timp ce valorile medii ale ASC, C și C pentru metabolitul activ farmacologic M8 au fost
max min
reduse cu 75-92%. Din cauza efectelor farmacodinamice și proprietăților farmacocinetice ale
omeprazolului și esomeprazolului, administrarea concomitentă cu esomeprazol și atanazavir nu este
recomandată (vezi pct. 4.4), iar administrarea concomitentă cu esomeprazol și nelfinavir este
contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) au fost raportate concentrații serice crescute
(80-100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu
omeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la darunavir (administrat
concomitent cu ritonavir) și amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu
omeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la amprenavir (administrat sau nu
concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra
expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir).
Metotrexat
În cazul administrării în asociere cu IPP, s-au raportat creșteri ale concentrațiilor serice de metotrexat la
unii pacienți. În cazul administrării unei doze mari de metotrexat, trebuie avută în vedere întreruperea
temporară a tratamentului cu esomeprazol.
Tacrolimus
În cazul administrării concomitente de esomeprazol, s-a raportat creșterea concentrațiilor serice de
tacrolimus. Trebuie efectuată o monitorizare susținută a concentrațiilor de tacrolimus, precum și a
funcției renale (clearance-ului creatininei) și la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Medicamente cu absorbție dependentă de pH
Supresia acidității gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol și alți IPP poate scădea sau crește
absorbția medicamentelor cu absorbție dependentă de pH-ul gastric. La fel ca în cazul altor medicamente
care scad aciditatea intragastrică, absorbția medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol și erlotinib
poate scădea, iar absorbția digoxinei poate crește în timpul tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul
concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) și digoxină la subiecții sănătoși a crescut biodisponibilitatea
digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din zece subiecți). Toxicitatea digoxinei a fost raportată rar. Cu
toate acestea, se recomandă precauție atunci când esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienți
vârstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie apoi susținută.
Medicamente metabolizate de citocromul CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin
urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către
citocromul CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină etc.,
concentrațiile plasmatice ale acestor substanțe active pot crește și poate fi necesară o reducere a dozei.
Acest lucru trebuie luat în considerare, în special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la
cerere.
Diazepam
Administrarea concomitentă de esomeprazol 30 mg a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului
diazepamului, un substrat al CYP2C19.
Fenitoină
Administrarea concomitentă de esomeprazol 40 mg a determinat o creștere cu 13% a concentrațiilor
plasmatice minime ale fenitoinei la pacienții epileptici. Se recomandă monitorizarea concentrațiilor
plasmatice ale fenitoinei la inițierea sau retragerea tratamentului cu esomeprazol.
Voriconazol
Omeprazolul (40 mg o dată pe zi) a crescut C și ASC pentru voriconazol (un substrat al CYP2C19)
max
cu 15%, respectiv 41%.
Cilostazol
Omeprazolul, precum și esomeprazolul se comportă ca inhibitori ai CYP2C19. Omeprazolul,
administrat în doze de 40 mg la pacienți sănătoși în cadrul unui studiu încrucișat, a determinat creșterea
C și ASC pentru cilostazol cu 18% și respectiv 26%, iar pentru unul dintre metaboliții săi activi, cu
max
29% și respectiv 69%.
Cisapridă
La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă de esomeprazol 40 mg a determinat o creștere cu
32% a ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) și o prelungire cu 31% a
timpului de înjumătățire plasmatică prin eliminare (t ), dar nu și o creștere semnificativă a
1/2
concentrațiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea ușoară a intervalului QT observată după
administrarea cisapridei în monoterapie nu s-a accentuat la administrarea concomitentă de cisapridă cu
esomeprazol (vezi și pct. 4.4).
Warfarină
Într-un studiu clinic, administrarea concomitentă de esomeprazol 40 mg la pacienții tratați cu warfarină
a evidențiat că timpul de coagulare a fost în limite normale. Cu toate acestea, după punerea pe piață, au
fost raportate câteva cazuri izolate, semnificative clinic, de creștere a INR în timpul tratamentului
concomitent. Se recomandă monitorizare la inițierea sau încheierea tratamentului concomitent cu
esomeprazol în timpul tratamentului cu warfarină sau alți derivați de cumarină.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au indicat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză zilnică de
întreținere) și esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală), ducând la scăderea expunerii la metabolitul activ
al clopidogrelului cu o medie de 40% și la scăderea inhibării maxime a agregării plachetare (indusă de
ADP) cu o medie de 14%.
Atunci când clopidogrelul a fost administrat în asociere cu o combinație în doză fixă de esomeprazol
20 mg + ASA 81 mg comparativ cu clopidogrel în monoterapie în cadrul unui studiu efectuat la subiecți
sănătoși, a existat o scădere a expunerii cu aproape 40% a metabolitului activ al clopidogrelului. Cu
toate acestea, nivelurile maxime de inhibare a agregării plachetare (indusă de ADP) la acești subiecți au
fost aceleași pentru grupurile de tratament cu clopidogrel și cu clopidogrel + (esomeprazol + ASA) în
asociere.
În studiile observaționale, precum și în studiile clinice, au fost raportate date inconsecvente cu privire
la implicațiile clinice ale unei interacțiuni FC/FD a esomeprazolului în legătură cu evenimentele
cardiovasculare majore. Ca măsură de precauție, utilizarea concomitentă de clopidogrel trebuie
descurajată.
Medicamente investigate fără interacțiuni relevante din punct de vedere clinic
Amoxicilină și chinidină
Nu au fost evidențiate efecte relevante din punct de vedere clinic ale esomeprazolului asupra
farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei.
Naproxen sau rofecoxib
Studiile care evaluează administrarea concomitentă de esomeprazol și naproxen sau rofecoxib nu au
identificat interacțiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic în timpul studiilor de scurtă
durată.
Efecte ale altor medicamente asupra farmacocineticii esomeprazolului
Medicamentele care inhibă CYP2C19 și/sau CYP3A4
Esomeprazolul este metabolizat de CYP2C19 și CYP3A4. Administrarea concomitentă de esomeprazol
și un inhibitor al CYP3A4, claritromicină (500 mg de două ori pe zi) a determinat dublarea expunerii
(ASC) la esomeprazol. Administrarea concomitentă de esomeprazol și un inhibitor mixt al CYP2C19 și
CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul, un inhibitor
al CYP2C19 și CYP3A4, a crescut ASC pentru omeprazol cu 280%. O ajustare a dozei de esomeprazol
nu este în general necesară în niciuna dintre aceste situații. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie
avută în vedere la pacienții cu insuficiență hepatică severă și dacă este indicat tratamentul de lungă
durată.
Medicamentele care induc CYP2C19 și/sau CYP3A4
Medicamentele cunoscute pentru inducerea CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambelor (precum rifampicina
și sunătoarea) pot determina concentrații serice scăzute de esomeprazol prin accelerarea metabolizării
esomeprazolului.
Copii și adolescenți
Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Conform unui număr moderat de date (între 300 și 1000 de rezultate obținute din sarcini) privind femeile
gravide nu s-au evidențiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.
Datele din studiile epidemiologice privind administrarea unui amestec racemic de omeprazol la un
număr mare de sarcini expuse nu au evidențiat efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la animale
cu esomeprazol nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embriofetale.
Studiile la animale cu amestecul racemic nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra
sarcinii, nașterii sau dezvoltării postnatale. Trebuie manifestată precauție în cazul prescrierii la femeia
gravidă.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă esomeprazolul se excretă în laptele uman. Există informații insuficiente cu privire
la efectele esomeprazolului asupra nou-născuților/sugarilor. Esomeprazolul nu trebuie utilizat în timpul
alăptării.
Fertilitatea
Studiile la animale cu amestecul racemic de omeprazol administrat pe cale orală nu au indicat efecte
asupra fertilității.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Esomeprazolul are influență mică asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Au
fost raportate reacții adverse cum sunt amețelile (mai puțin frecvente) și vederea încețoșată (rară) (vezi
pct. 4.8). Dacă sunt afectați, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Cefaleea, durerea abdominală, diareea și greața sunt printre reacțiile adverse raportate cel mai frecvent
în studiile clinice (și de asemenea în urma utilizării după punerea pe piață). În plus, profilul de siguranță
este similar pentru diferitele forme farmaceutice, indicații de tratament, grupe de vârstă și grupe de
pacienți. Nu au fost observate reacții adverse legate de doză.
Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel
Următoarele reacții adverse au fost identificate sau suspectate în programul de studii clinice pentru
esomeprazol și după punerea pe piață. Niciuna dintre acestea nu a fost considerată a depinde de doză.
Reacțiile sunt clasificate în funcție de frecvență: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥ 1/100 și <1/10; mai
puțin frecvente ≥ 1/1000 și <1/100; rare ≥ 1/10000 și <1/1000, foarte rare < 1/10000, cu frecvență
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme și organe Frecvență Reacție adversă
Tulburări hematologice și limfatice Rare Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacții de hipersensibilitate, de
exemplu febră, angioedem și
reacție anafilactică/șoc
Tulburări metabolice și de nutriție Mai puțin frecvente Edem periferic
Rare Hiponatremie
Frecvență Hipomagneziemie (vezi pct. 4.4);
necunoscută hipomagneziemia severă se poate
corela cu hipocalcemia.
Hipomagneziemia poate fi de
asemenea asociată cu
hipokaliemia.
Tulburări psihice Mai puțin frecvente Insomnie
Rare Agitație, confuzie, depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinații
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee
Mai puțin frecvente Amețeli, parestezie, somnolență
Rare Tulburări ale gustului
Tulburări oculare Rare Vedere încețoșată
Tulburări acustice și vestibulare Mai puțin frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice și Rare Bronhospasm
mediastinale
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Durere abdominală, constipație,
diaree, flatulență, greață/vărsături,
polipi ai glandelor fundice
(benigni)
Mai puțin frecvente Xerostomie
Rare Stomatită, candidoză gastro-
intestinală
Frecvență Colită microscopică
necunoscută
Tulburări hepatobiliare Mai puțin frecvente Creștere a valorilor serice ale
enzimelor hepatice
Rare Hepatită cu sau fără icter
Aparate, sisteme și organe Frecvență Reacție adversă
Foarte rare Insuficiență hepatică,
encefalopatie la pacienții cu
afecțiune hepatică preexistentă
Afecțiuni cutanate și ale țesutului Mai puțin frecvente Dermatită, prurit, erupție cutanată
subcutanat tranzitorie, urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, necroliză epidermică
toxică (NET), reacție
medicamentoasă cu eozinofilie și
simptome sistemice (RMESS)
Frecvență Lupus eritematos cutanat subacut
necunoscută (vezi pct. 4.4).
Tulburări musculo-scheletice și ale Mai puțin frecvente Fractură la nivelul șoldului,
țesutului conjunctiv articulației mâinii sau coloanei
vertebrale (vezi pct. 4.4)
Rare Artralgie, mialgie
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale și ale căilor urinare Foarte rare Nefrită interstițială; la unii pacienți
a fost raportată concomitent
insuficiență renală.
Tulburări ale aparatului genital și Foarte rare Ginecomastie
sânului
Tulburări generale și la nivelul locului Rare Stare generală de rău,
de administrare hipersudorație
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Există o experiență foarte limitată referitor la supradozajul intenționat. Simptomele descrise în legătură
cu doza de 280 mg au fost simptome gastro-intestinale și slăbiciune. Administrarea de doze unice de
esomeprazol 80 mg a rămas fără urmări negative. Nu se cunoaște niciun antidot specific. Esomeprazolul
se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice și, ca urmare, nu este ușor dializabil. Similar oricărui
caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic și trebuie utilizate măsuri generale de susținere
a funcțiilor vitale.
5 PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări de aciditate, inhibitori ai pompei de protoni,
codul ATC: A02BC05
Esomeprazolul este izomerul S- al omeprazolului și reduce secreția acidă gastrică printr-un mecanism
de acțiune țintit specific. Este un inhibitor specific al pompei de acid din celulele parietale. Ambii
izomeri -S și -R ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.
Mecanism de acțiune
Esomeprazolul este o bază slabă și este concentrat și convertit în forma activă în mediul puternic acid
din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima ATP-ază H+K+ – pompa de acid și
inhibă atât secreția acidă bazală, cât și secreția acidă stimulată.
Efecte farmacodinamice
După administrarea orală a unor doze de esomeprazol 20 mg și 40 mg, efectul debutează în interval de
o oră. După administrarea de doze repetate de esomeprazol 20 mg o dată pe zi timp de cinci zile,
valoarea medie a secreției maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade cu 90% la
determinarea efectuată cu 6-7 ore după administrarea dozei în cea de-a cincea zi.
După cinci zile de administrare orală a unor doze de esomeprazol 20 mg și 40 mg, s-a menținut un pH
intragastric de peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore și, respectiv, 17 ore pe o durată de 24 ore la
pacienții cu BRGE simptomatică. Procentul de pacienți la care s-a menținut pH-ul intragastric peste 4
pentru cel puțin 8, 12 și respectiv 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% pentru esomeprazol 20 mg.
Procentele corespunzătoare pentru esomeprazol 40 mg au fost 97%, 92% și 56%.
Utilizând ASC ca parametru surogat pentru concentrația plasmatică, s-a evidențiat o relație între
inhibarea secreției acide și expunere.
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol 40 mg apare la aproximativ 78%
dintre pacienți după 4 săptămâni și la 93% după 8 săptămâni.
O săptămână de tratament cu esomeprazol 20 mg administrat de două ori pe zi și antibiotice adecvate
determină eradicarea cu succes a H. pylori la aproximativ 90% dintre pacienți.
În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a tratamentului de
eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii în monoterapie pentru
vindecarea efectivă a ulcerului și remiterea simptomelor.
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, pacienții cu sângerare confirmată
endoscopic asociată unui ulcer peptic, clasificată ca Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38% și respectiv
10%) au fost randomizați pentru a li se administra esomeprazol soluție perfuzabilă (n=375) sau placebo
(n=389). În urma hemostazei endoscopice, pacienților li s-a administrat fie esomeprazol 80 mg sub
formă de perfuzie intravenoasă timp de 30 de minute, urmată de o perfuzie continuă de 8 mg pe oră, fie
placebo timp de 72 ore. După perioada inițială de 72 ore, la toți pacienții s-a administrat esomeprazol
40 mg pe cale orală în regim deschis, timp de 27 zile, pentru supresia secreției acide. Rata de recurență
a sângerării în decurs de 3 zile a fost de 5,9% pentru grupul tratat cu esomeprazol, comparativ cu 10,3%
pentru grupul tratat cu placebo. La 30 zile de la finalizarea tratamentului, recurența sângerării pentru
grupul tratat cu esomeprazol față de grupul tratat cu placebo a fost de 7,7% comparativ cu 13,6%.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentrația plasmatică a gastrinei crește ca
răspuns la scăderea secreției acide. De asemenea, CgA crește din cauza acidității gastrice scăzute.
Creșterea valorilor CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumori neuroendocrine. Dovezile
publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie încetat cu 5 zile
și 2 săptămâni anterior determinărilor CgA. Acest lucru va permite revenirea valorilor CgA, care ar
putea fi accidental crescute ca urmare a unui tratament cu IPP, în intervalul de referință.
În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol, atât la copii, cât și la adulți s-a observat o
creștere a numărului de celule enterocromafine, posibil asociată cu creșterea concentrațiilor serice ale
gastrinei. Aceste descoperiri nu sunt considerate a avea semnificație clinică.
În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariția chisturilor
glandulare gastrice, cu o frecvență în oarecare măsură crescută. Aceste modificări reprezintă o
consecință fiziologică a inhibării pronunțate a secreției acide, sunt benigne și par a fi reversibile.
Scăderea acidității gastrice prin orice metode, inclusiv inhibitorii pompei de protoni, crește numărul la
nivel gastric al bacteriilor prezente în mod normal în tractul gastrointestinal. Tratamentul cu inhibitori
ai pompei de protoni poate duce la un risc ușor crescut de infecții gastro-intestinale, cum sunt cele cu
Salmonella și Campylobacter și, în cazul pacienților spitalizați, posibil de asemenea cu Clostridium
difficile.
Eficacitate clinică
În două studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un efect
mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienții care utilizează AINS, incluzând AINS din clasa
inhibitorilor selectivi ai COX-2.
În două studii cu comparator placebo, esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în profilaxia
apariției ulcerelor gastrice și duodenale la pacienții care utilizează AINS (cu vârsta peste 60 ani și/sau
cu ulcer în antecedente), incluzând AINS din clasa inhibitorilor selectivi ai COX-2.
Copii și adolescenți
Într-un studiu efectuat la copii și adolescenți cu BRGE (vârsta <1 până la 17 ani) la care s-a administrat
tratament de lungă durată cu IPP, 61% dintre copii au dezvoltat grade minore de hiperplazie a celulelor
enterocromafine, fără semnificație clinică cunoscută și fără dezvoltarea gastritei atrofice sau a tumorilor
carcinoide.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Esomeprazolul este instabil în mediu acid și se administrează oral sub formă de granule enterosolubile.
In vivo, conversia la izomerul R este neglijabilă. Absorbția esomeprazolului este rapidă, cu concentrații
plasmatice maxime care apar la 1-2 ore după administrarea dozei. Biodisponibilitatea absolută este de
64% după o doză unică de 40 mg și crește la 89% după administrarea de doze unice zilnice repetate.
Valorile corespunzătoare pentru esomeprazol 20 mg sunt 50%, respectiv 68%.
Ingestia de alimente întârzie și scade absorbția esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influențează
semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidității gastrice.
Distribuție
Volumul aparent de distribuție la starea de echilibru la subiecți sănătoși este de aproximativ 0,22 l/kg.
Esomeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporție de 97%.
Metabolizare
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450
(CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei
CYP2C19, care răspunde de formarea metaboliților hidroxil și desmetil ai esomeprazolului. Restul
depinde de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei,
principalul metabolit prezent în plasmă.
Eliminare
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietățile farmacocinetice la indivizii care au enzima
CYP2C19 funcțională, denumiți metabolizatori extensivi.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice și de
aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate. Esomeprazolul este eliminat
complet din plasmă între administrări, fără nicio tendință de acumulare în timpul administrării zilnice
unice.
Metaboliții principali ai esomeprazolului nu au niciun efect asupra secreției gastrice acide. Aproximativ
80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă sub formă de metaboliți în urină, iar restul prin
materiile fecale. Mai puțin de 1% din compusul de bază se regăsește în urină.
Liniaritate/Non-liniaritate
Farmacocinetica esomeprazolului a fost studiată la doze de până la 40 mg administrate de două ori pe zi.
Aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp crește după administrări repetate de
esomeprazol. Această creștere este dependentă de doză și determină o creștere mai mare decât cea
proporțională cu doza a ASC după administrări repetate. Această dependență de doză și timp se
datorează unei scăderi a metabolizării la primul pasaj și clearance-ului sistemic, probabil ca urmare a
inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol și/sau metabolitul său sulfonă.
Grupe speciale de pacienți
Metabolizatori lenți
Aproximativ 2,9±1,5% din populație nu prezintă o enzimă CYP2C19 funcțională și se numesc
metabolizatori lenți. La acești indivizi, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în
principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze unice zilnice repetate de esomeprazol 40 mg,
valoarea medie a ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp a fost cu aproximativ
100% mai mare la metabolizatorii lenți decât la subiecții cu enzimă CYP2C19 funcțională
(metabolizatorii extensivi). Media concentrațiilor plasmatice maxime a înregistrat o creștere cu
aproximativ 60%. Aceste aspecte nu au nicio implicație asupra dozajului esomeprazolului.
Sex
După o doză unică de esomeprazol 40 mg, valoarea medie a ariei de sub curba concentrației plasmatice
în funcție de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbați. Nu se observă diferențe
între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste aspecte nu au nicio implicație asupra
dozajului esomeprazolului.
Insuficiență hepatică
Metabolizarea esomeprazolului la pacienții cu disfuncție hepatică ușoară până la moderată poate fi
afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienții cu disfuncție hepatică severă, determinând dublarea
ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp a esomeprazolului. Prin urmare, nu trebuie
depășită o doză maximă de 20 mg la pacienții cu disfuncție severă. Esomeprazolul sau metaboliții săi
principali nu prezintă tendință de acumulare la administrarea de doze zilnice unice.
Insuficiență renală
Nu s-au efectuat studii la pacienții cu funcție renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru
excreția metaboliților esomeprazolului, dar nu și pentru eliminarea compusului de bază, nu se așteaptă
ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienții cu insuficiență renală.
Vârstnici
Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 71-
80 ani).
Copii și adolescenți
Adolescenți cu vârsta între 12 și 18 ani:
După administrarea de doze repetate de esomeprazol 20 mg și 40 mg, expunerea totală (ASC) și timpul
până la atingerea concentrației plasmatice maxime a medicamentului (t ) la adolescenți cu vârsta
max
cuprinsă între 12 și 18 ani au fost similare cu cele de la adulți pentru ambele doze de esomeprazol.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale
farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcției de reproducere și dezvoltării. Reacțiile adverse neobservate
în studiile clinice, dar semnalate la animale la valori de expunere similare cu cele clinice și cu posibilă
relevanță pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:
Studiile de carcinogenitate la șobolan tratat cu amestec racemic au evidențiat hiperplazia celulelor
enterocromafine gastrice și apariția de tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la șobolan sunt
rezultatul hipergastrinemiei susținute, pronunțate, secundară producției reduse de acid gastric și se
observă după tratamentul de lungă durată cu inhibitori ai secreției acide gastrice la șobolan.
6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Conținutul capsulei:
sfere de zahăr
hidroxipropilceluloză (E 463)
hipromeloză (E 464)
stearat de magneziu (E 470b)
talc (E 553 B)
copolimer acid metacrilic – acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
polisorbat 80 (E 433)
citrat de trietil (E 1505)
monostearat de glicerină (40-55)
Învelișul capsulei:
oxid roșu de fer (E 172)
dioxid de titan (E 171)
gelatină (E 441)
laurilsulfat de sodiu (E 487)
Cerneală:
shellac (E 904)
amoniac concentrat soluţie (E 527)
oxid negru de fer (E 172)
hidroxid de potasiu (E 525)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra acest medicament în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Ambalaje blister
14, 15, 28, 30, 56, 60, 90, 100 capsule gastrorezistente ambalate în blistere din OPA-Al-PVC/Al și
blistere din OPA-Al-PE-desicant/Al-PE.
Flacoane din PEÎD
28, 30, 56, 60, 90, 100 capsule gastrorezistente ambalate în flacoane din PEÎD cu capac cu filet și inel
de siguranţă, conținând silicagel.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Administrare prin intermediul unei sonde gastrice
1. Se introduce conținutul capsulei într-o seringă corespunzătoare și se umple seringa cu
aproximativ 25 ml apă și aproximativ 5 ml aer. Pentru unele sonde, dispersia în 50 ml apă este
necesară pentru a preveni ca peletele să înfunde sonda.
2. Se agită imediat seringa pentru a dispersa conținutul.
3. Se ține seringa cu vârful în sus și se verifică ca vârful să nu fie înfundat.
4. Se cuplează seringa la sondă, menținând în același timp poziția de mai sus.
5. Se agită seringa cu o mișcare circulară și se poziționează cu vârful îndreptat în jos.
Se injectează imediat 5-10 ml în sondă. Se răstoarnă seringa după injectare și se agită (seringa
trebuie ținută cu vârful în sus pentru a se evita înfundarea vârfului).
6. Se întoarce seringa cu vârful în jos și se injectează imediat alți 5-10 ml în sondă. Se repetă
procedura până la golirea seringii.
7. Se umple seringa cu 25 ml apă și 5 ml aer și se repetă pasul 5 dacă este necesară eliminarea
sedimentului de medicament rămas în seringă. Unele sonde necesită 50 ml apă.
7 DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca
România
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15069/2023/01-22
15070/2023/01-22
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizaţii: Ianuarie 2019
Data reînnoirii autorizației: Iulie 2023
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2025