Prospect Esomeprazol Rompharm 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă
Producator:
Clasa ATC: Medicamente pentru tratamentul tulburărilor legate de hiperaciditate, inhibitori
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13918/2021/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Esomeprazol Rompharm 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Un flacon conţine esomeprazol 40 mg (sub formă de sare de sodiu).
După reconstituirea cu 5 ml clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluție injectabilă, 1 ml de soluție
reconstituită conține esomeprazol 8 mg.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
Acest medicament conține sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) de sodiu per 40 mg, adică practic „nu
conţine sodiu”.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere sau masă compactă de culoare albă sau slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Esomeprazol Rompharm pentru injecție și perfuzie este indicat la adulţi pentru:
Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă, ca în cazul:
- bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE), la pacienţii cu esofagită şi/sau simptome severe de reflux.
- vindecării ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS.
- prevenirii ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc.
Prevenirea resângerării după hemostaza endoscopică realizată în cazul hemoragiilor acute de la nivelul
ulcerelor gastrice sau duodenale.
Esomeprazol Rompharm pentru injecție și perfuzie este indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă
între 1 şi 18 ani pentru:
Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă, ca în cazul:
- bolii de reflux gastro-esofagian, la pacienţii cu esofagită şi/sau simptome severe de reflux.
4.2 Doze și mod de administrare
Adulţi
Doze
Tratament antisecretor gastric când terapia orală nu este posibilă
Pacienţii cărora nu li se poate administra terapie orală pot fi trataţi parenteral cu 20 – 40 mg esomeprazol o
dată pe zi. Pacienţii cu esofagită de reflux trebuie trataţi cu 40 mg, o dată pe zi. Pacienţilor trataţi
simptomatic pentru boală de reflux gastro-esofagian trebuie să li se administreze 20 mg o dată pe zi.
Pentru vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS, doza uzuală este de 20 mg o dată pe
zi. Pentru prevenirea ulcerelor gastrice sau duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc
doza uzuală trebuie să fie de 20 mg o dată pe zi.
În mod normal, tratamentul intravenos este de scurtă durată și transferul la tratamentul oral trebuie făcut
cât mai repede posibil.
Prevenirea resângerării ulcerelor gastrice şi duodenale
După endoscopia terapeutică pentru sângerarea acută din ulcerele gastrice sau duodenale, trebuie
administrat esomeprazol în doză de 80 mg în bolus timp de 30 minute, urmată de o perfuzie continuă cu
esomeprazol 8 mg/oră administrată timp de 3 zile (72 ore).
Perioada de tratament parenteral trebuie urmată de tratament oral de inhibare a acidităţii.
Mod de administrare
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Administrare injectabilă
Doza de 40 mg
5 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puţin
3 minute.
Doza de 20 mg
2,5 ml sau jumătate din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în
decurs de aproximativ 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Administrare perfuzabilă
Doza de 40 mg
Soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute.
Doza de 20 mg
Jumătate din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30
de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Doza de 80 mg în bolus
Soluţia reconstituită trebuie administrată într-o perfuzie intravenoasă continuă în decurs de 30 de minute.
Doza de 8 mg/oră
Soluţia reconstituită trebuie administrată într-o perfuzie intravenoasă continuă în decurs de 71,5 ore
(calculată la o viteză a perfuziei de 8 mg/oră. Vezi pct. 6.3 pentru perioada de valabilitate a soluţiei
reconstituite).
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la
pacienţii cu insuficienţă renală severă, administrarea trebuie făcută cu prudenţă la aceşti pacienţi (vezi pct.
5.2).
Insuficienţă hepatică
BRGE: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 20 mg esomeprazol
(vezi pct. 5.2).
Hemoragie la nivelul ulcerelor: ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară
până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, după bolusul iniţial cu doza de 80 mg
esomeprazol, poate fi suficientă o perfuzie intravenoasă continuă cu doza de 4 mg/oră cu durata de 71,5
ore (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii și adolescenți
Doze
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 18 ani
Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă.
Pacienţii cărora nu li se poate administra terapie orală pot fi trataţi parenteral o data pe zi, ca parte a
perioadei de tratament complet pentru boala de reflux gastro-esofagian – BRGE (vezi dozele în tabelul de
mai jos).
În mod normal, tratamentul intravenos este de scurtă durată și transferul la tratamentul oral trebuie făcut
cât mai repede posibil.
Dozele intravenoase recomandate pentru esomeprazol
Grupa de vârstă Tratamentul esofagitei erozive de reflux Tratamentul simptomatic
al BRGE
1 – 11 ani Greutate < 20 kg: 10 mg o dată pe zi 10 mg o dată pe zi
Greutate ≥ 20 kg: 10 mg sau 20 mg o dată pe zi
12 – 18 ani 40 mg o dată pe zi 20 mg o dată pe zi
Mod de administrare
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Administrare injectabilă
Doza de 40 mg
5 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puţin
3 minute.
Doza de 20 mg
2,5 ml sau jumătate din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în
decurs de cel puțin 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Doza de 10 mg
1,25 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel
puțin 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Administrare perfuzabilă
Doza de 40 mg
Soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute.
Doza de 20 mg
Jumătate din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30
de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
Doza de 10 mg
Un sfert din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30
de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la alți benzimidazoli substituiți sau la oricare dintre excipienții
enumerați la pct. 6.1.
Esomeprazol nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată prezenţa
unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu esomeprazol poate
ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Infecţii gastro-intestinale
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina un risc uşor crescut de infecţii gastro-
intestinale cum ar fi Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Absorbţia vitaminei B12
Esomeprazol, ca toate medicamentele care blochează secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamina) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare la pacienţii
cu rezerve reduse sau cu factori de risc pentru o absorbţie redusă a vitaminei B12 în terapia pe termen
lung.
Hipomagneziemia
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) cum
este esomeprazolul pe o perioadă de cel puţin trei luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Pot să
apară manifestări severe de hipomagneziemie, cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi
aritmie ventriculară, dar acestea pot debuta insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea
pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea
tratamentului cu IPP. Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare determinarea
valorilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la
pacienţii pentru care se recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP în asociere cu
digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice).
Riscul de fractură
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (mai mult de 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, radio-carpiană şi
de coloană vertebrală, mai ales la pacienţii vârstnici sau pacienți cu alţi factori de risc cunoscuţi. Studiile
observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu
10-40% a riscului de fractură. În anumite cazuri, această creștere poate fi determinată de alți factori de
risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie
să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociaţi cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în
zonele pielii expuse la soare, şi dacă acestea sunt însoţite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze
imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătăţii trebuie să ia în considerare oprirea administrării
de esomeprazol. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate creşte
riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Combinaţii cu alte medicamente
Nu este recomandată administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir (vezi pct. 4.5). Dacă se
consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor de pompă de protoni este
inevitabilă, se recomandă o monitorizare clinică atentă în asociere cu o creştere a dozei de atazanavir până
la 400 mg cu 100 mg ritonavir; doza de 20 mg esomeprazol nu trebuie depăşită.
Esomeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu esomeprazol,
potenţialul pentru interacţiuni cu medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19 trebuie luat în
considerare. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi esomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa
clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă de esomeprazol
şi clopidogrel trebuie evitată.
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea valorilor Cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu esomeprazol trebuie oprit temporar cu
cel puţin cinci zile înaintea analizelor CgA (vezi pct. 5.1). Dacă nivelurile de IgA și de gastrină nu au
revenit la valorile normale după testele inițiale, analizele trebuie repetate după 14 zile de la întreruperea
tratamentului cu inhibitorul pompei de protoni.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Inhibitori ai proteazei
S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori ai proteazei. Importanţa clinică şi
mecanismele din spatele acestor interacţiuni raportate nu este întotdeauna cunoscută. Creşterea pH-ului
gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor proteazei. Alte
mecanisme posibile de interacţiune sunt prin inhibarea CYP2C19.
Pentru atazanavir şi nelfinavir, s-a raportat scăderea valorilor serice la administrarea concomitentă cu
omeprazol, motiv pentru care nu este recomandată administrarea lor concomitentă. Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 75% a
ASC, C şi C ). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului
max min
asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg, o dată pe zi) cu
atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a evidenţiat o scădere de aproximativ 30% a
expunerii la atazanavir faţă de expunerea observată la administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
fără administrare de omeprazol 20 mg o dată pe zi. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg o
dată pe zi) cu nelfinavir a redus valoarea medie a ASC , C şi C pentru nelfinavir cu 36–39% şi
max min
valoarea medie a ASC, C şi C pentru metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu 75-92%.
max min
Datorită efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi
esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi
pct 4.4) şi cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).
Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) s-a raportat creşterea valorilor serice (80-100%)
în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg
o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi
amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu a
avut efect asupra expunerii la amprenavir (cu sau fără administrare concomitentă de ritonavir).
Tratamentul cu omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (administrat
concomitent cu ritonavir).
Metotrexat
Atunci când este administrat împreună cu IPP, la unii pacienţi s-a raportat o creştere a concentraţiilor
plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării esomeprazolului poate fi luată în
considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a
funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Supresia acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi IPP poate determina scăderea sau
creşterea absorbţiei medicamentelor cu o absorbţie dependentă de pH-ul gastric. Ca şi în cazul altor
produse medicamentoase care scad aciditatea intra-gastrică, absorbţia medicamentelor precum
ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate scădea, iar absorbţia digoxinei poate creşte în timpul
tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină, la
subiecţii sănătoşi, a determinat o creştere a biodisponibilităţii digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din
zece subiecţi). Toxicitatea digoxinei a fost rareori raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă când
esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapeutică a digoxinei
trebuie intensificată.
Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin
urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către enzima
CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc., concentraţiile
plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi poate fi necesară o reducere a dozei. Nu au fost realizate
studii de interacţiune in vivo cu doze mari în regim intravenos (80 mg+8 mg/oră). Efectul esomeprazolului
asupra medicamentelor metabolizate de CYP2C19 poate fi mai pronunţat în timpul acestui regim, iar
pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru reacţiile adverse în timpul perioadei de 3 zile de tratament
intravenos.
Diazepam
Administrarea orală concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului
diazepamului, substrat al CYP2C19.
Fenitoina
Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor
plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor
plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt.
Voriconazol
Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut C şi ASC a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu 15%,
max τ
respectiv 41%.
Cilostazol
Omeprazolul, ca şi esomeprazolul, acţionează ca inhibitor al CYP2C19. Într-un studiu încrucişat,
omeprazolul administrat în doze de 40 mg la pacienţii sănătoşi, a determinat creşterea C şi ASC a
max
cilostazolului cu 18% şi respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi, cu 29%, respectiv
cu 69%.
Cisaprida
La voluntarii sănătoşi, administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol cu cisapridă, a determinat o
creştere cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu
31% a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t ), dar nu şi o creştere semnificativă a
1/2
concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată după
administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a administrat
concomitent cu esomeprazol.
Warfarina
Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină în cadrul unui
studiu clinic, a arătat că timpii de coagulare se aflau în intervalul valorilor normale. Totuşi, după punerea
pe piaţă a medicamentului, în timpul tratamentului concomitent, au fost raportate câteva cazuri izolate de
INR crescut, semnificative din punct de vedere clinic. Se recomandă monitorizarea pacienţilor la iniţierea
şi întreruperea tratamentului concomitent cu esomeprazol, pe parcursul tratamentului cu warfarină sau cu
alţi derivaţi de cumarină.
Clopidogrel
Rezultatele din studiile clinice la indivizii sănătoşi au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice
(FC)/farmacodinamice (FD) între clopidogrel (300 mg ca doză de iniţiere urmată de 75 mg/zi doză de
întreţinere) şi esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală) determinând scăderea expunerii la metabolitul
activ al clopidogrelului în medie cu 40% şi o scădere în medie a inhibării plachetare maxime (induse de
ADP) cu 14%.
Într-un studiu clinic la indivizi sănătoşi, s-a înregistrat o scădere de aproximativ 40% a expunerii la
metabolitul activ al clopidogrelului atunci când combinaţia în doză fixă de esomeprazol 20 mg + acid
acetilsalicilic 81 mg a fost administrată împreună cu clopidogrel, comparativ cu clopidogrel administrat
singur. Cu toate acestea nivelul maxim de inhibare a agregării plachetare (ADP indusă) la aceşti indivizi a
fost acelaşi la ambele grupe de pacienţi.
S-au raportat date neconcordante cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice
(FC)/farmacodinamice (FD) din punct de vedere al evenimentelor cardiovasculare majore atât din studii
observaţionale, cât şi din studiile clinice. Ca o măsură de precauţie, nu se recomandă administrarea
concomitentă cu clopidogrel.
Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic
Amoxicilina şi chinidina
S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii
amoxicilinei sau chinidinei.
Naproxen sau rofecoxib
Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au
identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.
Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului
Medicamente inhibitoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de
esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat dublarea
expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă a esomeprazolului şi a unui inhibitor mixt al
CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul,
inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4 creşte ASC a omeprazolului cu 280%. O ajustare a dozei de
τ
esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii. Cu toate acestea, ajustarea dozei
trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă tratamentul pe termen lung este
indicat.
Medicamente inductoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Medicamente cunoscute pentru efectul inductor asupra CYP2C19 sau CYP3A4 sau asupra ambelor (cum
ar fi rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de esomeprazol prin
creşterea metabolizării esomeprazolului.
Copii și adolescenți
Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Datele clinice privind sarcinile expuse la esomeprazol sunt insuficiente. În cazul amestecului racemic de
omeprazol, datele dintr-un număr mare de sarcini expuse, din cadrul unor studii epidemiologice, nu au
indicat apariţia malformaţiilor sau a efectelor fetotoxice. Studiile la animal cu esomeprazol nu au indicat
efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau fetale. Studiile la animal cu
amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, naşterii sau
dezvoltării postnatale. Se recomandă prudență atunci când se prescrie esomeprazol femeilor gravide.
Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la
gravide), nu s-au evidenţiat malformații sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.
Studiile la animal nu au evidenţiat efecte dăunătoare, toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă esomeprazolul este excretat în laptele uman. Nu există suficiente informaţii în ceea ce
priveşte efectele esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Studiile la animal cu amestecul racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Esomeprazolul are influență mică asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Au fost
raportate reacții adverse cum sunt amețeală (mai puţin frecvent) și vedere încețoșată (mai puţin frecvent)
(vezi pct. 4.8). Dacă aceste reacţii adverse apar, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cefaleea, durerea abdominală, diareea şi greaţa sunt printre cele mai frecvent raportate reacţii adverse din
studiile clinice (şi, de asemenea, după punerea pe piaţă). Mai mult, profilul de siguranţă este similar pentru
diferite forme famaceutice, indicaţii terapeutice, grupe de vârstă şi grupe de pacienţi. Nu s-a identificat o
relaţie între doza administrată şi reacţiile adverse.
Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse medicamentoase au fost identificate sau suspectate în cadrul programelor de
studii clinice pentru esomeprazol administrat oral sau intravenos şi după punerea pe piaţă a medicamentului
la administrarea orală. Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10);
frecvente: (≥1/100 şi <1>
rare (<1>
Clasificarea pe aparate, Frecvență Reacții adverse
sisteme și organe
Tulburări hematologice şi Rare Leucopenie, trombocitopenie
limfatice Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului Rare Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu
imunitar febră, angioedem, reacţii anafilactice/şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi de Mai puțin frecvente Edeme periferice
nutriţie Rare Hiponatremie
Frecvență Hipomagneziemia (vezi pct. 4.4)
necunoscută Hipomagneziemia severă poate fi corelată cu
hipocalcemia.
Hipomagneziemia poate, de asemenea, să fie
asociată cu hipopotasiemie.
Tulburări psihice Mai puțin frecvente Insomnie
Rare Agitație, confuzie, depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee
Mai puțin frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare Tulburări ale gustului
Tulburări oculare Mai puțin frecvente Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puțin frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice Rare Bronhospasm
şi mediastinale
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, constipaţie, diaree,
flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi ai glandelor
fundice (benigni)
Mai puțin frecvente Xerostomie
Rare Stomatită, candidoză gastro-intestinală
Frecvență Colită microscopică
necunoscută
Tulburări hepatobiliare Mai puțin frecvente Creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice
Rare Hepatită însoţităsau nu de icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la
pacienţii cu boli hepatice preexistente
Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Reacţii la locul de administrare*
ţesutului subcutanat Mai puțin frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
Clasificarea pe aparate, Frecvență Reacții adverse
sisteme și organe
urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilizare
Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Frecvență Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct.
necunoscută 4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi Mai puțin frecvente Fractură de şold, radio-carpiană sau de
ale ţesutului conjunctiv coloană vertebrală (vezi pct 4.4)
Rare Artralgie, mialgie
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Nefrită interstiţială, la unii pacienţi
urinare insuficienţa renală a fost raportată
concomitent
Tulburări ale aparatului genital Foarte rare Ginecomastie
şi sânului
Tulburări generale şi la nivelul Rare Stare generală de rău, diaforeză
locului de administrare
*Reacţiile la nivelul locului de administrare au fost observate, în principal într-un studiu cu expunere la
doze mari timp de peste 3 zile (72 ore) (vezi pct. 5.3).
În cazuri izolate la pacienţii cu afecţiuni în stare critică şi cărora li s-a administrat tratament injectabil
intravenos cu omeprazol (un amestec racemic), în special în doze mari, a fost raportată afectarea vizuală
ireversibilă, dar nu s-a putut stabili o relaţie de cauzalitate.
Copii și adolescenți
A fost realizat un studiu clinic multinaţional randomizat tip deschis pentru a evalua farmacocinetica
dozelor intravenoase repetate de esomeprazol timp de 4 zile o dată pe zi la pacienţii cu vârsta cuprinsă
între 0 şi 18 ani (vezi pct. 5.2). Un total de 57 de pacienţi (8 copii din categoria de vârstă 1-5 ani) au fost
incluşi în studiul pentru evaluarea siguranţei. Rezultatele de siguranţă sunt în concordanţă cu profilul de
siguranţă cunoscut al esomeprazolului nefiind identificate semnale noi de siguranţă.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478-RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: + 4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Există experienţă limitată referitor la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură cu doza
orală de 280 mg au fost simptome gastro-intestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze orale unice de 80
mg esomeprazol și doze intravenoase de 308 mg esomeprazol timp de 24 ore nu a avut efecte adverse. Nu
se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi, ca
urmare, nu este rapid dializabil. Similar oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie
simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul tulburărilor legate de hiperaciditate, inhibitori
de pompă de protoni, codul ATC: A02BC05.
Esomeprazolul este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism de
acţiune ţintit specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri -S şi
-R ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.
Mecanism de acțiune
Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi transformat în forma activă în mediul puternic acid
din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima H+/K+ ATP-aza, enzimă care reprezintă
pompa de protoni, inhibând atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
Efecte farmacodinamice
După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH
gastric peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi, respectiv, 17 ore, pe parcursul a 24 de ore la pacienţii cu
boală de reflux gastro-esofagian simptomatică. Efectul este similar atât la administrarea orală a
esomeprazolului, cât şi la administrarea intravenoasă.
După administrarea orală de esomeprazol, utilizând ASC ca parametru surogat pentru concentraţia
plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între inhibarea secreţiei acide şi expunere.
În timpul administrării intravenoase a 80 mg esomeprazol în bolus cu durata 30 de minute, urmată de o
perfuzie intravenoasă continuă cu doza de 8 mg/oră esomeprazol timp de 23,5 ore, pH-ul intragastric a
fost menţinut peste 4 şi peste 6 pentru o valoare medie de timp de 21 ore, respectiv 11-13 ore, pe o
perioadă de 24 de ore la voluntarii sănătoşi.
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la aproximativ
78% dintre pacienţi după 4 săptămâni şi la 93% dintre pacienți după 8 săptămâni de tratament oral.
Într-un studiu randomizat, dublu-orb, placebo controlat, pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal confirmat
endoscopic, făcând parte din clasele Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv 10%) au fost
randomizaţi pentru a li se administra esomeprazol soluţie perfuzabilă (n = 375) sau placebo (n = 389).
După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-au administrat, fie 80 mg esomeprazol în perfuzie
intravenoasă timp de 30 minute urmată de perfuzie continuă cu doza de 8 mg/oră, fie placebo pentru 72
ore. După prima perioadă de 72 ore, toţi pacienţii au fost trataţi cu 40 mg esomeprazol administrat oral
timp de 27 zile pentru inhibarea secreţiei acide. Apariţia resângerărilor în primele 3 zile de tratament a fost
de 5,9% în grupul de tratament cu esomeprazol, comparativ cu 10,3% în grupul placebo. La 30 de zile
după tratament, apariţia resângerărilor la pacienţii trataţi cu esomeprazol faţă de grupul placebo a fost de
7,7% versus 13,6%.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii gastrice, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte
ca răspuns la scăderea secreţiei acide. De asemenea, CgA este crescută datorită scăderii acidităţii gastrice.
Creşterea concentraţiei CgA poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Rapoartele
din literatură indică faptul că tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie oprit cu 5 zile până la 2
săptămâni înaintea masurătorilor CgA. Aceasta permite nivelului de CgA, care ar putea fi foarte crescut,
să revină la valorile de referință.
În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol, atât la copii cât și la adulți, s-a observat o creştere
a numărului de celule enterocromafine posibil în relaţie cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale
gastrinei. Constatările sunt considerate a nu avea importanţă clinică.
În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariţia chisturilor
glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă
fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice datorată unor cauze diverse, inclusiv utilizării inhibitorilor de pompă de
protoni, creşte numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu
inhibitori de pompă de protoni poate duce la o uşoară creştere a riscului de infecţii gastro-intestinale, cum
sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter și, în cazul pacienților spitalizați, cu Clostridium difficile.
Copii și adolescenți
Într-un studiu clinic placebo controlat (98 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 11 luni) au fost evaluate
eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu simptome de BRGE. Esomeprazolul a fost administrat oral în doza
de 1 mg/kg, o dată pe zi, timp de 2 săptămâni (faza deschisă), iar 80 dintre pacienţi au fost incluşi în
studiu încă 4 săptămâni (studiu dublu-orb, faza de oprire a tratamentului). Nu a existat nicio diferenţă
semnificativă între esomeprazol şi placebo în ceea ce priveşte criteriul final primar de evaluare de
întrerupere a tratamentului administrat, din cauza agravării simptomelor.
Într-un studiu placebo-controlat (52 de pacienţi cu vârsta mai mică de 1 lună) au fost evaluate eficacitatea
şi siguranţa la pacienţii cu semne şi simptome de BRGE. Esomeprazolul a fost administrat oral în doza de
0,5 mg/kg, o dată pe zi timp de minim 10 zile. Nu s-a observat nicio diferenţă semnificativă între
esomeprazol şi placebo în ceea ce priveşte criteriul final primar de evaluare, modificarea numărului de
apariţie a simptomelor de BRGE faţă de momentul iniţial.
Rezultatele din studiile la copii şi adolescenţi au indicat, în plus, că administrarea a 0,5 mg/kg şi 1,0
mg/kg esomeprazol, la sugari cu vârsta mai mică de 1 lună şi respectiv, la sugari cu vârsta cuprinsă între 1
şi 11 luni, a redus procentual, perioada medie de timp în care pH-ul intraesofagian este < 4. Profilul de
siguranţă pare similar cu cel observat la adulţi.
Într-un studiu efectuat la pacienţi copii şi adolescenţi cu boala de reflux gastroesofagian (< 1 - 17 ani) care
primesc tratament de lungă durată cu IPP, 61% dintre copii au dezvoltat grade minore de hiperplazie a
celulelor enterocromafine fără nicio semnificaţie clinică cunoscută şi fără a dezvolta gastrită atrofică sau
tumori carcinoide.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Distribuție
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,22 l/kg
greutate corporală. Esomeprazolul se leagă în proporţie de 97% de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP).
Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei CYP2C19
responsabilă de formarea metaboliţilor, hidroxil- şi demetil esomeprazol. Restul depinde de o altă
izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul metabolit
prezent în plasmă.
Eliminare
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la persoanele care au enzima
CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori rapizi.
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de
aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate.
Esomeprazol este eliminat complet din plasmă între administrări, fără nicio tendinţă de acumulare în
timpul administrării zilnice unice.
Metabolitul principal al esomeprazolului nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide. Aproximativ
80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă ca metabolit în urină, iar restul prin materiile fecale.
Mai puţin de 1% din substanța activă de bază se regăseşte în urină.
Liniaritate/Non-liniaritate
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte după administrări repetate de
esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi determină o creştere mai mult decât
proporţională cu doza a ASC după administrări repetate. Acestă dependenţă de doză şi timp se datorează
unei scăderi a metabolizării la primul pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, ca urmare, probabil, a
inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau metabolitul său, sulfonă.
În urma administrării intravenoase de doze repetate de 40 mg, valoarea medie a concentraţiilor plasmatice
maxime a fost de aproximativ 13,6 micromoli/l. Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime după
administrarea unor doze orale similare a fost de aproximativ 4,6 micromoli/l. Se poate observa o creştere
mai mică (de aproximativ 30%) a expunerii totale după administrarea intravenoasă, comparativ cu
administrarea orală. Există o creştere liniară cu doza a expunerii totale după administrarea intravenoasă de
esomeprazol sub forma unei perfuzii de 30 minute (40 mg, 80 mg sau 120 mg), urmată de o perfuzie
continuă (4 mg/oră sau 8 mg/oră) de peste 23,5 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Metabolizatori lenți
Aproximativ 2,9±1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc
metabolizatori lenţi. La aceste persoane, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în
principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze orale unice zilnice repetate de 40 mg
esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost cu
aproximativ 100% mai mare la metabolizatorii lenţi decât la subiecţii cu enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatorii rapizi). Media concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o creştere cu aproximativ
60%. Diferenţe similare au fost observate pentru administrarea intravenoasă a esomeprazolului. Aceste
aspecte nu au nicio influenţă asupra dozajului esomeprazolului.
Sex
După o doză orală unică de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu se observă
diferenţe între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Diferenţe similare au fost observate
pentru administrarea intravenoasă a esomeprazolului. Aceste aspecte nu au nicio implicare asupra
dozajului esomeprazolului.
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată poate fi
afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, determinând dublarea
ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare, nu trebuie
depăşită o doză maximă de 20 mg, la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă. La pacienţii cu hemoragie la
nivelul ulcerelor şi insuficienţă hepatică severă, după administrarea în bolus iniţială de 80 mg, poate fi
suficientă o doză maximă de 4 mg/oră administrată în perfuzie continuă timp de 71,5 ore. Esomeprazolul
sau metaboliţii săi principali nu prezintă tendinţă de acumulare la administrarea unei doze zilnice unice.
Insuficienţă renală
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru
excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea substanței active de bază, nu se
aşteaptă ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.
Vârstnici
Metabolismul esomeprazolului nu este modificat semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă
între 71 şi 80 ani).
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu multinaţional randomizat tip deschis, esomeprazolul a fost administrat o dată pe zi sub
forma unei injecții cu durata de 3 minute timp 4 zile. Studiul a inclus un număr de 59 copii şi adolescenţi
cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani dintre care 50 pacienţi (7 copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani) au
încheiat studiul şi au fost evaluaţi pentru farmacocinetica esomeprazolului.
Tabelul de mai jos descrie expunerea sistematică la esomeprazol ca urmare a administrării intravenoase ca
o injecţie timp de 3 minute la copii şi adolescenţi şi subiecţi adulţi sănătoşi. Valorile din tabel reprezintă
mediile geometrice (interval). Doza de 20 mg pentru adulţi a fost administrată ca o perfuzie timp de 30
minute. Valoarea C a fost măsurată 5 minute post-doză la toate grupele de pacienţi şi 7 minute post-
ss, max
doză la adulţi la doza de 40 mg şi după întreruperea perfuziei la adulţi la doza de 20 mg.
Grupa de vârstă Grupa de doză ASC (micromol*h/l) C (micromol/l)
ss,max
0-1 luni* 0,5 mg/kg (n=6) 7,5 (4,5-20,5) 3,7 (2,7-5,8)
1-11 luni* 1,0 mg/kg (n=6) 10,5 (4,5-22,2) 8,7 (4,5-14,0)
1-5 ani 10 mg (n=7) 7,9 (2,9-16,6) 9,4 (4,4-17,2)
6-11 ani 10 mg (n=8) 6,9 (3,5-10,9) 5,6 (3,1-13,2)
20 mg (n=8) 14,4 (7,2-42,3) 8,8 (3,4-29,4)
20 mg (n=6)** 10,1 (7,2-13,7) 8,1 (3,4-29,4)
12-17 ani 20 mg (n=6) 8,1 (4,7-15,9) 7,1 (4,8-9,0)
40 mg (n=8) 17,6 (13,1-19,8) 10,5 (7,8-14,2)
Adulţi 20 mg (n=22) 5,1 (1,5-11,8) 3,9 (1,5-6,7)
40 mg (n=41) 12,6 (4,8-21,7) 8,5 (5,4-17,9)
* Un pacient din grupul de vârstă 0 – 1 lună a fost definit ca un pacient cu o vârstă corectată ≥ 32
săptămâni complete și < 44 săptămâni complete, unde vârsta corectată a fost suma vârstei gestaţionale şi
vârsta după naştere în săptămâni complete. Un pacient din grupul de vârstă 1 – 11 luni are o vârstă
corectată ≥ 44 sâptămâni complete.
** Au fost excluși doi pacienţi, 1 cel mai probabil un metabolizator lent CYP2C19 şi 1 pe tratament
concomitent cu un inhibitor CYP3A4.
Predicțiile bazate pe modele indică faptul că valoarea C , după administrare intravenoasă a
ss, max
esomeprazol ca perfuzie cu durata de 10 minute, 20 minute şi 30 minute va fi redusă cu o medie de la 37%
la 49%, 54% la 66% şi respectiv de la 61% la 72% la toate grupele de vârstă şi doze, faţă de administrarea
dozei ca injecţie timp de 3 minute.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice, dar
semnalate la animale la valori ale expunerii similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă pentru
utilizarea clinică, au fost următoarele:
Studiile de carcinogenitate pe cale orală la şobolan cu amestec racemic au evidenţiat hiperplazia celulelor
enterocromafine gastrice şi apariţia de tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la şobolan sunt rezultatul
hipergastrinemiei susţinute, pronunţate, secundară producţiei reduse de acid gastric şi se observă după
tratamentul de lungă durată cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice la şobolan. În programul non-clinic
pentru forma intravenoasă a esomeprazolului nu a fost evidenţiată vaso-iritaţia, ci numai o uşoară reacţie
inflamatorie tisulară la nivelul locului de injectare după administrare subcutanată (paravenoasă) (vezi pct.
4.8).
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Edetat disodic
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilități
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon nedeschis
2 ani
După reconstituire și diluare
După reconstituirea cu 5 ml clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluție injectabilă, stabilitatea chimică și
fizică a fost demonstrată pentru 12 ore la 30°C.
După reconstituire și diluare cu 100 ml clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluție injectabilă, stabilitatea
chimică și fizică a fost demonstrată pentru 12 ore la 30°C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat,
responsabilitatea privind timpul și condițiile până la utilizare revine utilizatorului.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se ţine în cutie pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Pulbere în flacon din sticlă incoloră de tip I, închis cu un dop gri, din cauciuc bromobutilic și capac din
aluminiu cu disc alb din plastic detașabil.
Mărimea ambalajului: 1 flacon sau 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Soluţia reconstituită trebuie inspectată vizual înainte de administrare, pentru a observa orice particule sau
modificări de culoare. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi. Numai pentru o singură utilizare.
În cazul în care nu este necesară folosirea întregii cantităţi din soluţia reconstituită, orice soluție neutilizată
trebuie eliminată în conformitate cu reglementările locale.
Injecţia de 40 mg
Soluţia pentru administrarea injectabilă (8 mg/ml) se prepară adăugând 5 ml soluție de clorură de sodiu
0,9% pentru administrare intravenoasă în flaconul cu esomeprazol 40 mg.
Soluţia injectabilă reconstituită este limpede şi incoloră până la uşor gălbuie.
Perfuzia de 40 mg
Soluţia pentru administrarea perfuzabilă se prepară prin dizolvarea conţinutului unui flacon cu
esomeprazol 40 mg într-o cantitate de până la 100 ml soluție de clorură de sodiu 0,9% pentru administrare
intravenoasă.
Perfuzia de 80 mg
Soluţia pentru administrarea perfuzabilă este preparată prin dizolvarea conţinutului a 2 flacoane de
esomeprazol 40 mg într-o cantitate de până la 100 ml soluție de clorură de sodiu 0,9% pentru administrare
intravenoasă.
Soluţia perfuzabilă reconstituită este limpede şi incoloră până la uşor gălbuie.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni 075100, Jud. Ilfov
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
13918/2021/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Mai 2021
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2021