Prospect Escitasan 10 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 8733/2016/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Escitasan 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Escitasan 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conține escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
Excipienți cu efect cunoscut
Un comprimat filmat conține 0,85 mg sodiu
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Escitasan 10 mg: comprimate filmate ovale (8,1 x 5,6 mm), albe cu o linie mediană pe una din fețe.
Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore
Tratamentul tulburării de panică însoțite sau nu de agorafobie
Tratamentul tulburării de anxietate socială (fobie socială)
Tratamentul tulburării de anxietate generalizată
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Nu a fost demonstrată siguranța administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obține un răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puțin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburarea de panică însoțită sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză inițială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a crește doza la 10
mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maxim 20 mg pe zi, în funcție de răspunsul individual al
pacientului.
Eficacitatea maximă se obține după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 – 4 săptămâni pentru a obține
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcție de răspunsul individual al pacienților, doza poate fi
scăzută la 5 mg sau crescută până la maxim 20 mg.
Tulburarea de anxietate socială este o afecțiune cu evoluție cronică și se recomandă tratament cu durata de
12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. La pacienții care au răspuns la tratament, a fost studiată
terapia de lungă durată, timp de 6 luni; această terapie poate fi luată în considerare pentru prevenirea
recidivelor, pentru fiecare caz în parte. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburarea de anxietate socială este o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecțiuni specifice,
care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată doar în
cazurile în care afecțiunea influențează în mod semnificativ activitatea profesională și socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia face parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza inițială este de 10 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul de lungă durată al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puțin 6 luni la pacienții
cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului și doza trebuie reevaluate la intervale
regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Doza inițială este de 10 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Deoarece TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă) este o afecțiune cronică, pacienții trebuie să fie tratați o
perioadă suficientă, pentru a asigura dispariția simptomelor.
Beneficiile tratamentului și doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Persoane vârstnice (cu vârsta >65 ani)
Doza inițială este de 5 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi (vezi pct.5.2). La pacienții vârstnici nu s-a studiat eficacitatea Escitasan în
tulburarea de anxietate socială.
Copii și adolescenți (<18 ani)
Escitasan nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor și adolescenților (cu vârsta sub 18 ani), datorită datelor
insuficiente cu privire la siguranță și eficacitate (vezi pct. 4.4).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor. Se recomandă
precauție în cazul utilizării la pacienții cu insuficiență renală severă (Cl sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).
Cr
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată se recomandă o doză inițială de 5 mg pe zi în
primele două săptămâni de tratament. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi
crescută la 10 mg pe zi. La pacienții cu insuficiență hepatică severă se recomandă precauție și o atenție
deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2).
Metabolizatori lenți prin intermediul CYP2C19
În cazul pacienților cunoscuți că sunt metabolizatori lenți prin intermediul CYP2C19, se recomandă o
doză inițială de 5 mg pe zi în decursul primelor două săptămâni de tratament. În funcție de răspunsul
individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2 ).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La oprirea tratamentului cu escitalopram, doza trebuie
redusă treptat pe o perioadă de una sau două săptămâni, pentru a evita posibilele reacții asociate
întreruperii tratamentului (vezi pct. 4.4 și 4.8). Dacă după reducerea dozelor sau după întreruperea
tratamentului apar simptome greu de tolerat, poate fi luată în considerare revenirea la dozele administrate
anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un ritm mai lent.
Mod de administrare
Escitasan se administrează în doză zilnică unică i poate fi administrat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienți.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidazei
(inhibitori-MAO), datorită riscului sindromului serotoninergic cu agitație, tremor, hipertermie etc.(vezi
pct. 4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu moclobemidă) sau cu inhibitori
neselectivi reversibili ai MAO – linezolid este contraindicată, datorită riscului de apariție a sindromului
serotoninergic (vezi pct.4.5).
Escitalopramul este contraindicate la pacienții cunoscuți cu interval QT prelungit sau cu sindrom de QT
prelungit congenital.
Escitalopramul este contraindicat în asociere cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (vezi
pct. 4.5)
4.4 Atenționări și precauții pentru utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt
valabile următoarele atenționări și trebuie luate următoarele precauții speciale:
Copii și adolescenți
Escitasan nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani.
Comportamentele suicidare (tentative de suicid și gânduri suicidare) și ostilitatea (predominant
agresivitate, comportament opozițional și furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinice
efectuate la copii și adolescenți tratați cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Dacă, pe baza necesității clinice, se ia decizia de a administra acest tratament, pacientul trebuie să fie atent
monitorizat pentru observarea apariției simptomelor suicidare. În plus, la copii și adolescenți, lipsesc date
referitoare la siguranța pe termen lung privind creșterea, maturizarea și dezvoltarea cognitivă și
comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienți cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul
tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacție paradoxală se diminuează în decurs de două
săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză inițială mică pentru a reduce probabilitatea
apariției unui efect anxiogen (vezi pct. 4.2).
Convulsii
Administrarea escitalopramului trebuie întreruptă dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau
dacă se înregistrează o creștere a frecvenței de apariție a convulsiilor (la pacienții la care a fost stabilit
diagnosticul de epilepsie). La pacienții cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate medicamentele
ISRS, iar pacienții cu epilepsie controlată terapeutic trebuie supravegheați cu atenție.
Manie
ISRS trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu antecedente de manie/hipomanie. Administrarea acestor
medicamente trebuie întreruptă la oricare pacient care intră în faza maniacală .
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate influența controlul glicemiei la pacienții cu diabet zaharat (hipoglicemie sau
hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină și/sau antidiabetice orale.
Suicid/ideație suicidară
Depresia se asociază cu creșterea riscului de ideație suicidară, auto-vătămare și suicid (evenimente legate
de suicid). Acest risc se menține până la apariția unor semne consistente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situația să nu se amelioreze în primele câteva săptămâni de tratament, pacienții trebuie
monitorizați îndeaproape până la apariția ameliorării. Experiența clinică generală demonstrează că riscul
de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există și alte afecțiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram și care se pot și ele asocia cu un risc
crescut de apariție a unor evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecțiuni pot coexista cu tulburări
depresive majore.Tratamentul pacienților cu alte afecțiuni psihice trebuie să respecte aceleași precauții ca
în cazul pacienților cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienții cu antecedente de evenimente legate de suicid, sau cei cu manifestări
semnificative de ideație suicidară anterioare inițierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideație
suicidară sau tentativă de suicid și trebuie monitorizați cu atenție pe parcursul tratamentului. Rezultatele
unei meta-analize a anumitor studii clinice placebo controlate efectuate cu medicamente antidepresive la
pacienții adulți au arătat existența unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul medicamentelor
antidepresive comparativ cu placebo la pacienți cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienților, și mai ales a celor aflați în situație de risc accentuat, trebuie să fie
însoțită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului și după modificarea
dozelor.
Pacienților (și celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenția cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariției oricărui comportament sau ideații cu tentă de suicid precum și
la obligația de solicitare a sfatului medicului imediat după apariția unor astfel de simptome.
Acatisie/ neliniște psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariția acatisiei, caracterizată prin stare de neliniște
neplăcută sau deranjantă și necesitatea de mișcare, deseori însoțită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta
nemișcat. Acestea se pot produce mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienții care
dezvoltă aceste simptome, creșterea dozei poate fi nocivă.
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie, datorată probabil secreției inadecvate de hormon
antidiuretic (ADH); în general, hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului. Se recomandă
precauții la pacienții cu acest risc, cum sunt vârstnicii, pacienții cu ciroză sau pacienții dacă sunt asociate
cu medicamente care pot determina hiponatremie.
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări subcutanate anormale, cum sunt
echimoze și purpură. ISRS/ISRN pot crește riscul de hemoragie postpartum (vezi pct. 4.6, 4.8). Se
recomandă precauții la pacienții care utilizează ISRS, în special dacă utilizează concomitent
anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcția plachetară [de exemplu:
medicamentele antipsihotice atipice și fenotiazinele, majoritatea medicamentelor antidepresive triciclice,
acidul acetilsalicilic și antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina și dipiridamolul] și la pacienții
cu tendință cunoscută de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind utilizarea concomitentă a ISRS și TEC, de aceea se recomandă
precauție în aceste cazuri.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauție în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte
serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alți triptani, tramadol și triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienți care au utilizat ISRS concomitent cu
medicamente serotoninergice. Apariția unei asocieri de simptome, cum sunt agitație, tremor, mioclonii și
hipertermie poate indica dezvoltarea sindromului serotoninergic. În cazul în care apare această
simptomatologie, tratamentul cu ISRS și medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat și trebuie
inițiat un tratament simptomatic.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă de ISRS și medicamente pe bază de plante care conțin sunătoare (denumită și
Hypericum perforatum), poate duce la creșterea incidenței reacțiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă întreruperea este bruscă
(vezi pct. 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au apărut la
aproximativ 25% dintre pacienții tratați cu escitalopram și la 15% dintre cei cărora li s-a administrat
placebo.
Riscul apariției simptomelor de întrerupere poate depinde de câțiva factori, incluzând durata terapiei, doza
administrată și ritmul de reducere a dozelor. Reacțiile cel mai frecvent raportate au fost: amețeli, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii și senzații de șoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie și
vise intense), agitație sau anxietate, greață și/sau vărsături, tremor, confuzie, transpirații, cefalee, diaree,
palpitații, instabilitate emoțională, iritabilitate și tulburări de vedere. În general, aceste simptome sunt de
intensitate ușoară până la moderată, deși, la unii pacienți pot fi severe ca intensitate.
De regulă, aceste simptome apar în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au
existat raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienții care au omis o doză în mod accidental.
În general, aceste simptome sunt autolimitate și dispar în decurs de 2 săptămâni deși, la unele persoane, se
pot prelungi (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca la oprirea tratamentului, doza de
escitalopram să se reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcție de necesarul
pacientului (vezi „Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului”, pct. 4.2).
Boală coronariană cardiacă
Datorită experienței clinice limitate, se recomandă precauții la pacienții cu boală coronariană cardiacă
(vezi pct. 5.3.).
Prelungirea intervalului QT
S-a constat că escitalopram determină în funcție de doză prelungirea intervalului QT. În perioada de după
punerea pe piață s-a raportat apariția unor cazuri de prelungire a intervalului QT si aritmie ventriculară
inclusiv torsade vârfurilor, la pacienți, în special pacienții de sex feminin, cu hipopotasemie, sau cu
alungirea preexistentă a intervalului QT sau cu alte boli cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9 și 5.1)
Se recomandă precauție la pacienții cu bradicardie semnificativă, infarct miocardic acut recent sau cu
insuficiență cardiacă decompensată.
Tulburări electrolitice precum hipopotasemia , hipomagneziemia trebuie corectate înainte de începerea
tratamentului cu escitalopram, deoarece acestea cresc riscul de apariție a aritmiilor maligne.
La pacienții cu boală cardiacă stabilă se recomandă efectuarea unei noi ECG înaintea începerii
tratamentului cu escitalopram.
Dacă în timpul tratamentului cu escitalopram apar semnele unei aritmii cardiace , acesta trebuie întrerupt
și efectuată o ECG.
Glaucom cu unghi îngust
Medicamentele din clasa ISRS, incluzând escitalopram, pot avea un efect asupra diametrului pupilei,
rezultând midriază. Acest efect de inducere a midriazei poate determina îngustarea unghiului ocular,
rezultând creșterea presiunii intraoculare și glaucom cu unghi îngust, în special la pacienții cu
predispoziție pentru această patologie. Ca urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu precauție la pacienții
cu glaucom cu îngust sau cu antecedente de glaucom.
Disfuncție sexuală
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)/inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei
(IRSN) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8). Au existat raportări privind disfuncție
sexuală de lungă durată în care simptomele s-au menținut în pofida întreruperii administrării
ISRS/IRSN.
Excipienti
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Interacțiuni farmacodinamice
Asocieri contraindicate
IMAO neselectivi ireversibili
S-au raportat cazuri de reacții grave la pacienții cărora li s-a administrat un ISRS în asociere cu un
inhibitor neselectiv, ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) și la pacienții care au întrerupt recent
tratamentul cu ISRS și au început tratamentul cu un astfel de IMAO (vezi pct. 4.3). În unele cazuri,
pacienții au dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).
Este contraindicată asocierea escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili. Tratamentul cu
escitalopram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Este necesară
o perioadă de cel puțin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escitalopram, înainte de a începe
tratamentul cu un IMAO neselectiv, ireversibil.
IMAO-A reversibil, selectiv (moclobemidă)
Asocierea escitalopramului cu un IMAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată, datorită riscului
apariției sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de asociere se dovedește a fi necesară,
tratamentul trebuie inițiat cu doza minimă recomandată și sub supraveghere clinică atentă.
Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO reversibil, neselectiv și nu trebuie administrat pacienților
tratați cu escitalopram. Dacă se demonstrează că asocierea este absolut necesară, trebuie utilizate doze
minime și sub monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3)
Inhibitor MAO-B selectiv, ireversibil (selegilină)
Asocierea cu selegilină (un IMAO-B ireversibil) necesită precauții datorită riscului dezvoltării
sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi au fost administrate concomitent
în siguranță cu citalopramul racemic.
Prelungirea intervalului QT
Nu s-au efectuat studii de farmacocinetică si farmacodiname pentru escitalopram administrat în asociere
cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT precum antiaritmicele din clasa IA și III, antipsihotice
(de exemplu derivații fenotiazinici, pimozida, haloperidol), antidepresive triciclice, anumite medicamente
antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină IV, pentamidină, medicamentele
antimalarice, în special halofantrină), anumite antihistaminice (astemizol, mizolastină).
Asocieri care necesită precauții la utilizare
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu tramadol, sumatriptan și alți
triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot să determine scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauții la utilizarea concomitentă a
altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant [de exemplu antidepresivele
(triciclice, ISRS), neurolepticele (fenotiazine, tioxantene și butirofenone), mefloquina, bupropiona și
tramadolul].
Litiu, triptofan
S-a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan; ca
urmare, trebuie luate măsuri de precauție în cazul administrării concomitente a ISRS cu aceste
medicamente.
Sunătoare
Utilizarea concomitentă a ISRS cu medicamente pe bazp de plante care conțin sunătoare (Hypericum
perforatum) poate duce la creșterea incidenței reacțiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Hemoragie
În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate să apară modificarea
efectului anticoagulant. La pacienții tratați cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenție
coagularea sanguină, la inițierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4). Utilizarea
concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate crește tendința de sângerare
(vezi pct. 4.4)
Alcool etilic
Nu este de așteptat nicio interacțiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram și alcoolul
etilic. Totuși, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu escitalopram
nu este recomandabil consumul de alcool etilic.
Medicamente care induc hipopotasemie / hipomagneziemie
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă de medicamente care induc hipopotasemie /
hipomagneziemie deoarece aceste condiții cresc riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).
Interacțiuni farmacocinetice
Influența altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mică, pot
contribui și CYP3A4 și CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram dimetilat)
pare să fie catalizată parțial de CYP2D6.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor al CYP2C19)
duce la o creștere moderată (cu aproximativ 50%) a concentrației plasmatice de escitalopram.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor enzimatic
general cu potență moderată) duce la o creștere moderată (cu aproximativ 70%) a concentrației plasmatice
de escitalopram. Se recomandă precauție în cazul administrării concomitente de escitalopram și
cimetidina. Poate fi necesară ajustarea dozei .
Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauție în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (de
exemplu omeprazol, esomeprazol, fluconazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe
baza monitorizării reacțiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o
reducere a dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauții în cazul administrării
concomitente de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această
enzimă și care au un indice terapeutic îngust, de exemplu flecainida, propafenona și metoprololul (atunci
când sunt utilizate în tratamentul insuficienței cardiace) sau cu unele medicamente care acționează la
nivelul SNC și sunt metabolizate în principal de CYP2D6, de exemplu medicamente antidepresive, cum
sunt desipramină, clomipramină și nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt risperidona, tioridazina și
haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină, în ambele cazuri, dublarea
concentrațiilor plasmatice ale celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina, de asemenea, o ușoară inhibare a
CYP2C19. Se recomandă precauții în cazul administrării concomitente cu medicamente care sunt
metabolizate prin intermediul CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.
Studiile la animale au demonstrat toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct.5.3.).
Escitalopramul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar și
numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.
Nou-născuții trebuie ținuți sub observație, dacă mama a continuat să utilizeze escitalopram în ultima
perioadă a sarcinii, în special în trimestrul al treilea. În timpul sarcinii, trebuie evitată întreruperea bruscă a
tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS femeilor gravide, în ultima perioadă de sarcină, s-au raportat
următoarele simptome la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a
temperaturii, dificultăți la hrănire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară,
accentuarea reflexelor, tremor, agitație, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolență și dificultăți la
adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de
întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicațiile survin imediat sau curând (<24 ore)
după naștere.
Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultima perioadă
a sarcinii, poate crește riscul de apariție a hipertensiunii pulmonare persistente la nou–născuți (HTPPN).
Riscul observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populația generală incidența a fost
de 1 până la 2 cazuri de HTPPN la 1000 de sarcini.
Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum în urma
expunerii la ISRS/IRSN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4, 4.8).
Alăptarea
La om, este de așteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte. În consecință, nu se recomandă alăptarea
în timpul tratamentului.
Fertilitatea
Datele provenite din studiile efectuate la animale au evidențiat faptul că escitalopramul poate afecta
calitatea spermei (vezi punctul 5.3).
Raportările de caz pentru unele ISRS au arătat că efectele asupra calității spermei la om sunt reversibile.
Până în prezent, nu s-a observat un impact asupra fertilității la om .
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Deși nu s-a dovedit că escitalopramul influențează capacitățile intelectuale sau performanțele
psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influența capacitatea de luare a deciziilor sau
îndemânările.
Pacienții trebuie avertizați cu privire la riscul potențial de influențare a capacității de a conduce vehicule și
de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament și, de regulă, scad în
intensitate și frecvență pe parcursul continuării tratamentului.
Listă tabelară a reacțiilor adverse
Reacțiile adverse cunoscute pentru ISRS și raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul
studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse raportate spontan după punerea pe piață a
medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență.
Frecvențele sunt cele din studiile clinice; acestea nu sunt corectate cu placebo. Frecvențele sunt definite
astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare
(≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (≤1/10000), sau cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Frecvență Reacție adversă
Tulburări hematologice și Cu frecvență necunoscută Trombocitopenie
limfatice
Tulburări ale sistemului Rare Reacții anafilactice
imunitar
Tulburări endocrine Cu frecvență necunoscută Secreție inadecvată de ADH
Tulburări metabolice și de Frecvente Scăderea apetitului alimentar, creșterea
nutriție apetitului alimentar, creștere ponderală
Mai puțin frecvente Scădere ponderală
Cu frecvență necunoscută Hiponatremie, anorexie2
Tulburări psihice Frecvente Anxietate, neliniște, vise anormale
Femei și bărbați: scăderea libidoului
Femei: anorgasmie
Mai puțin frecvente Bruxism, agitație, nervozitate, atac de
panică, stare de confuzie
Rare Agresivitate, depersonalizare, halucinații
Cu frecvență necunoscută Episod maniacal, ideație suicidară,
comportament suicidar1
Tulburări ale sistemului Foarte frecvente Cefalee
nervos Frecvente Insomnie, somnolență, amețeli, parestezii,
tremor
Mai puțin frecvente Disgeuzie, tulburări de somn, sincopă
Rare Sindrom serotoninergic
Cu frecvență necunoscută Tulburări de mișcare, convulsii, neliniște
psihomotorie/acatisie2
Tulburări oculare Mai puțin frecvente Midriază, tulburări de vedere
Tulburări acustice și Mai puțin frecvente Tinitus
vestibulare
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Tahicardie
Rare Bradicardie
Cu frecvență necunoscută Prelungirea intervalului QT
Aritmie ventriculară incluzând torsada
vârfurilor
Tulburări vasculare Cu frecvență necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, Frecvente Sinuzită, căscat
toracice și mediastinale Mai puțin frecvente Epistaxis
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greață
Frecvente Diaree, constipație, vărsături, xerostomie
Mai puțin frecvente Hemoragii gastro-intestinale (incluzând
hemoragii rectale)
Tulburări hepato-biliare Cu frecvență necunoscută Hepatită, valori anormale
ale testelor funcției hepatice
Afecțiuni cutanate și ale Frecvente Hipersudorație
țesutului subcutanat Mai puțin frecvente Urticarie, alopecie, erupții cutanate
tranzitorii, prurit
Cu frecvență necunoscută Echimoze, angioedem
Tulburări musculo-scheletice, Frecvente Artralgie, mialgie
ale țesutului conjunctiv și
osos
Tulburări renale și ale căilor Cu frecvență necunoscută Retenție urinară
urinare
Tulburări ale aparatului Frecvente Bărbați: tulburări de ejaculare, impotență
genital și sânului Mai puțin frecvente Femei: metroragie, menoragie
Cu frecvență necunoscută Galactoree
Bărbați: priapism
Hemoragie postpartum*
Tulburări generale și la Frecvente Fatigabilitate, pirexie
nivelul locului de Mai puțin frecvente Edeme
administrare
1) În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s-au raportat cazuri de
ideație suicidară și comportament suicidar (vezi pct. 4.4).
2)Aceste reacții adverse au fost raportate pentru clasa terapeutică a ISRS
*Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/IRSN (vezi pct. 4.4, 4.6)
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice, desfășurate în majoritatea lor la pacienți cu vârsta de 50 de ani și peste, arată o
creștere a riscului de apariție a fracturilor la pacienții tratați cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) și antidepresivele triciclice (ATC). Mecanismul care conduce la acest risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la
apariția simptomelor de întrerupere. Reacțiile raportate cel mai frecvent sunt: amețeli, tulburări senzoriale
(incluzând parestezii și senzații de șoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie și vise
intense), agitație sau anxietate, greață și/sau vărsături, tremor, confuzie, transpirații, cefalee, diaree,
palpitații, instabilitate emoțională, iritabilitate și tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt
ușoare până la moderate și sunt autolimitante, dar la unii pacienți pot fi mai severe și/sau cu durată mai
lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar, întreruperea trebuie
efectuată gradat prin scăderea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 și 4.4).
Prelungirea intervalului QT
În perioada de după punerea pe piață, s-a raporta apariția unor cazuri de prelungire a intervalului QT și
aritmie ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor, în special la pacienții de sex feminin, cu hipopotasemie,
sau cu prelungire preexsitentă a intervalului QT sau alte boli cardiace (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.9 și 5.1).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate și multe cazuri implică supradozaj cu alte
medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome ușoare sau
chiar nu au existat simptome. Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj cu escitalopram administrat
în monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje cu alte medicamente utilizate
concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 și 800 mg, administrat în
monoterapie, fără niciun simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de
sistemul nervos central (variind de la amețeli, tremor și agitație, la cazuri rare de sindrom serotoninergic,
convulsii și comă), de tractul gastro-intestinal (greață/vărsături), de aparatul cardiovascular (hipotensiune
arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT și aritmie) și la nivelul balanței hidroelectrolitice
(hipokaliemie, hiponatremie).
Tratament
Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilității căilor respiratorii, asigurarea
oxigenării adecvate și monitorizarea funcției respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric și
utilizarea de cărbune activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a
medicamentului. Se recomandă monitorizarea cardiacă și a semnelor vitale, împreună cu măsuri generale
de tratament simptomatic și de susținere a funcțiilor vitale. În caz de supradozaj cu escitalopram la
pacienți cu insuficiență cardiacă congestivă/bradiaritmii , care utilizează concomitent medicamente care
prelungesc intervalul QT, sau la pacienți cu tulburări metabolice, de exemplu insuficiență hepatică, se
recomandă monitorizarea ECG.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB10
Mecanism de acțiune
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru situsul
primar de legare. De asemenea, se leagă și la situsul alosteric al transportatorului serotoninei, cu afinitate
de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii 5-HT , 5-
1A
HT , DA D și D , receptorii adrenergici α -, α -, β, receptorii histaminergici H , receptorii colinergici
2 1 2 1 2 1
muscarinici, receptorii benzodiazepinici și opioizi.
Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism probabil de acțiune care explică efectele farmacologice
și clinice ale escitalopramului.
Efecte farmacodinamice
Într-un studiu dublu orb, controlat cu placebo privind studiul ECG la voluntari sănătoși, modificarea față
de valoarea inițială a intervalului QTc (corecția de tip Fridericia a intervalului QT) a fost de 4,3 msec
(IÎ:90% 2,2, 6,4) la doza de 10 mg/zi și 10,7 msec (IÎ 90% IÎ:8,6, 12,8) la doza supraterapeutică
de 30 mg/zi (vezi pct. 4.3,4.4,4.5,4.8 și 4.9).
Eficacitate clinică
Episoade depresive majore
Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei din
patru studii dublu-orb, placebo controlate, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu privind profilaxia
recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienți care au răspuns pe parcursul fazei inițiale de studiu deschis cu
durata de 8 săptămâni, la tratamentul cu escitalopram 10 sau 20 mg pe zi, repartizați randomizat în grupul
pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeași doză sau în grupul la care s-a administrat
placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în timpul celor 36 de săptămâni, pacienții tratați
în continuare cu escitalopram au avut o perioadă semnificativ mai mare până la apariția recidivei,
comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Tulburare de anxietate socială
În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată scurtă
(12 săptămâni), cât și într-un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor. Într-un
studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor de 5, 10 și 20
mg escitalopram.
Tulburări de anxietate generalizată
Escitalopram în doze de 10 și 20 mg pe zi a fost eficient în patru din patru studii placebo controlate.
În baza generală de date din trei studii cu protocol similar care au inclus 421 pacienți tratați cu
escitalopram și 419 pacienți cărora li s-a administrat placebo, 47,5% respectiv 28,9% pacienți care au
răspuns la tratament și 37,1% respectiv 20,8% au prezentat remisie. Efectul susținut a fost observat
începând din săptămâna 1.
Menținerea eficacității dozei de 20 mg escitalopram pe zi a fost demonstrată în cadrul unui studiu
randomizat cu privire la menținerea eficacității, care s-a desfășurat pe o perioadă de 24 până la 76
săptămâni, care a inclus 373 de pacienți la care s-a obținut răspuns în cadrul fazei inițiale de studiu deschis
cu durata de 12 săptămâni.
Tulburare obsesiv-compulsivă
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, după 12 săptămâni, pacienții tratați cu escitalopram 20 mg pe
zi au fost separați de cei la care s-a administrat placebo în funcție de scorul total Y-BOCS. După 24
săptămâni, atât pacienții tratați cu escitalopram 10 mg pe zi cât și cei tratați cu escitalopram 20 mg pe zi
au avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.
Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 și 20 mg pe zi la pacienții
care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis cu durata de 16
săptămâni și care au fost incluși ulterior într-un studiu randomizat placebo controlat, dublu-orb, cu durata
de 24 săptămâni.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Absorbția este aproape completă și este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la
atingerea concentrației plasmatice maxime (T mediu) este de 4 ore după administrarea de doze
max
repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de așteptat
să fie de aproximativ 80%.
Distribuție
Volumul aparent de distribuție (V /F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg.
dβ
Legarea de proteinele plasmatice este de sub 80% atât pentru escitalopram, cât și pentru principalii săi
metaboliți.
Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliții escitalopram dimetilat și escitalopram di-
dimetilat. Ambii metaboliți sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi oxidat,
formând metabolitul N-oxid. Atât substanța nemodificată cât și metaboliții se excretă parțial sub formă de
glucuronoconjugați. După administrarea de doze repetate, concentrațiile plasmatice medii ale metaboliților
dimetil și di-dimetil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv <5% din concentrația plasmatică a
escitalopramului.
Metabolizarea escitalopramului la metabolitul escitalopram dimetil este mediată în principal prin
intermediul CYP2C19. Este posibilă și o oarecare contribuție a enzimelor CYP3A4 și CYP2D6.
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare (t ) după administrarea de doze repetate este de
1/2β
aproximativ 30 de ore, iar clearance-ul plasmatic după administrare orală (Cl ) este de aproximativ 0,6
oral
l/min. Metaboliții principali au un timp de înjumătățire plasmatică semnificativ mai mare. Se consideră că
escitalopramul și metaboliții principali se elimină atât pe cale hepatică (prin metabolizare), cât și pe cale
renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub formă de metaboliți în urină.
Linearitate/non-linearitate
Farmacocinetica este liniară. Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după aproximativ
1 săptămână. Concentrațiile plasmatice medii la starea de echilibru sunt de aproximativ 50 nmol/l (variază
între 20 și 125 nmol/l) și sunt atinse după administrarea unei doze zilnice de 10 mg.
Pacienți vârstnici (>65ani)
Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienții vârstnici, comparativ cu pacienții mai
tineri. La voluntarii vârstnici sănătoși, aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC)
este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu voluntarii tineri sănătoși (vezi pct. 4.2).
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată (clasele A și B Child-Pough), timpul de
înjumătățire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare și expunerea a fost cu
aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecții cu funcție hepatică normală (vezi pct. 4.2).
Insuficiență renală
La pacienții cu funcție renală redusă (Cl 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observat valori
cr
mai mari ale timpului de înjumătățire plasmatică și o creștere ușoară a expunerii. Nu au fost studiate
concentrațiile plasmatice ale metaboliților, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
Polimorfism
S-a observat faptul că la metabolizatorii lenți prin intermediul CYP2C19, concentrațiile plasmatice ale
escitalopram au fost de două ori mai mari decât cele obținute la metabolizatorii rapizi. Nu au fost
observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenți prin intermediul CYP2D6
(vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranță
Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convențională completă de studii preclinice, deoarece studiile
toxicocinetice și toxicologice cu escitalopram și citalopram la șobolan au indicat profile similare. Ca
urmare, toate informațiile privind citalopramul pot fi extrapolate la escitalopram.
În studiile toxicologice comparative efectuate la șobolani, escitalopramul și citalopramul au determinat
toxicitate cardiacă, incluzând insuficiență cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament, atunci
când s-au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai degrabă
cu concentrațiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC).
Concentrațiile plasmatice maxime la o valoare fără reacții adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ
cu cele atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram au fost numai de 3-4 ori mai
mari decât valorile obținute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au
fost de 6-7 ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice.
Aceste rezultate sunt probabil datorate influenței exagerate asupra aminelor biogene, adică sunt secundare
efectelor farmacologice principale, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului coronarian) și
ischemie. Totuși, mecanismul exact al cardiotoxicității la șobolan nu este clar. Experiența clinică cu
citalopram și cea din studiile clinice cu escitalopram nu evidențiază că aceste rezultate au corelare clinică.
La șobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram și citalopram, s-a observat o creștere a
conținutului de fosfolipide în unele țesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului și ficatului.
Modificările observate în epididim și ficat au fost observate la expuneri similare cu cele atinse la om.
Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost
observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile cationice. Nu se știe dacă acest
fenomen are relevanță semnificativă la om.
În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la șobolan, au fost observate efecte embriotoxice
(scăderea greutății fetușilor și întârzierea reversibilă a osificării) la expuneri (ASC) care depășesc
expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creștere a frecvenței malformațiilor
congenitale. Un studiu pre- și post-natal a indicat o supraviețuire redusă în cursul perioadei de alăptare
pentru expuneri (ASC) care depășesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.
Datele provenite din studiile la animale arată faptul că la valori mult superioare expunerii la om,
citalopramul determină o reducere a indicelui de fertilitate și a indicelui de sarcină, scăderea numărului
implantărilor embrionare precum și prezența de spermatozoizi anormali. Pentru escitalopram nu există
date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilității la animale .
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu
Celuloză microcristalină (E 460)
Croscarmeloză sodică (E 468)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu (E 470b)
Film
Hipromeloză (E 464)
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Blistere din OPA-Al-PVC/Al
Cutii cu 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 98, 100, 120 sau 200 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
STADA HEMOFARM SRL
Calea Torontalului km.6, Timișoara,
Jud.Timiș, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
8733/2016/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Reînnoirea autorizației – Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2023